Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - --din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-T-Biroul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Biroul Teritorial Galați împotriva încheierii de ședință din 5.09.2008 ( dosar nr-) a Tribunalului Galați privind pe inculpații,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns intimații inculpați și, în stare de libertate, asistați de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar și intimatul inculpat, în stare de libertate, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 20 dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că a fost acordat termen de judecată pentru pregătirea apărării.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Publi c arată că motivele de recurs au fost atașate la dosar, le susține și solicită admiterea recursului promovat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea Tribunalului Galația fost respinsă ca nefondată propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Biroul Teritorial Galați, de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații,.
S-a reținut de către instanța de fond faptul că prin ordonanțele cu nr. 43/D/P/2006 din data de 05.09.2008 ale DIICOT-Biroul Teritorial Galați, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații:
- pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat,trafic de persoane în formă continuată și trafic de minori în formă continuată, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că în cursul anilor 2003-2005, împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori și acționând în cadrul grupării infracționale a racolat, primit, cazat și asigurat transportul în Spania în cazul victimelor majore, precum și în cazul victimelor minore, și, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, membrii grupării acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora,
- pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat,trafic de persoane în formă continuată și trafic de minori în formă continuată, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că în cursul anilor 2003-2005, împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori și acționând în cadrul grupării infracționale a racolat, primit, cazat și asigurat transportul în Spania în cazul victimelor majore, precum și în cazul victimelor minore, a și, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, membrii grupării acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora,
- pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane în formă continuată, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în cursul anilor 2003-2004,împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și acționând în cadrul grupării infracționale a racolat și transportat victimele majore, și, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, membrii grupării acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora.
Încheierea Tribunalului Galați este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit s-a apreciat că nu se impune luarea măsurii arestării preventive față de cei 3 inculpați deși a reținut instanța de fond că există probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pe motiv că nu au fost întrunite condițiile promptității. Motivând acest aspect instanța de fond a precizat că a trecut aproximativ 6 ani, interval de timp în care s-a atenuat rezonanța socială a faptelor; de asemeni instanța a considerat că faptele reținute în sarcina inculpaților nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât acest pericol poate fi prezumat doar în cazul unor infracțiuni comise cu violență extremă iar în cauza de față, la comiterea faptelor o contribuție au avut-o și victimele.
Solicită a se avea în vedere că faptele din prezenta cauză, respectiv infracțiunea de trafic de minori este sancționată cu pedeapsa închisorii de până la 20 ani ceea ce denotă un grad mare de pericol social pentru ordinea publică, documentarea activității infracționale a unor astfel de fapte necesită timp iar sesizarea s-a făcut la nivelul anului 2006; solicită a se avea în vedere totodată că de la 01.01.2007 nu mai există o evidență a intrărilor-ieșirilor din țară pentru a se ști cine trebuie audiata în cauză; de asemeni din declarația inculpatei rezultă că în perioada 2006-2008 aceasta a locuit în Italia; este adevărat că după ce propunerea de arestare preventivă față de inculpați a fost respinsă, s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara astfel încât să se asigure buna desfășurare a procesului penal în perioada imediat următoare.
Solicită admiterea recursului și luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați pentru o perioadă de 29 de zile conform dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală.
Avocat precizează că la acest moment se pune problema dacă o asemenea măsură, cea a arestării preventive, mai este posibilă.
Arată că la data de 5.09.2008 inculpații au fost ridicați de la domiciliu, audiați, li s-a emis ordonanțe de reținere și tot în aceeași zi au fost prezentați instanței cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, propunere ce a fost respinsă la aceeași dată, 5.09.2008, ora 21.00.
La ora 22.00, în aceeași zi, s-a luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara, în intervalul cuprins între 6.09.2008 și 5.10.2008.
Ulterior la 6.09.2008 se declară recurs de către Parchet împotriva încheierii Tribunalului Galați din 5.09.2008, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă acelor trei inculpați.
Inculpații nu au contestat măsura luată de procuror, respectiv cea a obligării de a nu părăsi țara deși avea posibilitatea conform dispozițiilor art.1402Cod procedură penală, așa încât această măsură a rămas definitivă, producându-și efectele începând cu data de 6.09.2008
Raportat la dispozițiile art.136 Cod procedură penală în care se prevede că pentru buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori de la executarea pedepsei se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara, arestarea preventivă. Pot fi luate succesiv aceste măsuri dacă sunt schimbate temeiurile sau se dispune înlocuirea, iar dispozițiile art.1451alin.2 în referire la art.1453Cod procedură penală arată în ce condiții se poate înlocui măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea cu măsura arestării preventive, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Dacă s-ar admite recursul, instanța de recurs s-ar comporta ca și o instanță de fond.
Măsura arestării preventive la acest moment nu se poate lua în situația în care deja s-a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara în condițiile dispozițiilor art.145 alin.3 și 139 alin.1 Cod procedură penală.
Dacă astăzi procurorul ar fi solicitat arestarea preventivă trebuia să invoce dispozițiile art.149 lit.1sau dacă se solicita arestarea preventivă pentru a împiedica inculpații de la sustragere, trebuia să invoce dispozițiile art.148 lit. a Cod procedură penală ori nu există nici un argument care să susțină teza luării măsurii arestării preventive.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Este adevărat că s-a strecurat o eroare referitoare la perioada de 6 ani dar în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpaților acestea sunt săvârșite în perioada 2003-august 2004, moment la care fratele inculpatei, numitul a fost arestat în Spania, interval de timp de la care nu s-a mai comis nicio faptă, așa încât chiar dacă este un interval de 4 ani, aprecierea instanței de fond este corectă.
Este adevărat că instrumentarea acestei cauze implică anumite dificultăți dar declarațiile victimelor datează din 2005,2006,2007 iar în primăvara anului 2008,s-au dat două declarații ceea ce ar fi reclamat o acțiune din partea organelor de urmărire penală mai din timp.
invocată de instanța de fond are în vedere în contextul dispozițiilor art.1491Cod procedură penală.
Solicită a fi avută în vedere și încheierea din data de 11.09.2007 pronunțată în dosar nr- Secția Minori și Familie din cadrul Curții de APEL GALAȚI.
Avocat, apărătorul inculpatului, achiesează la concluziile formulate de av. în sensul că nu se pot lua față de aceeași persoană două măsuri în același timp. Dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală prevăd că "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura"iar la dosar a depus înscrisuri privind persoana inculpatului, a făcut dovada că acesta este căsătorit, are doi copii minori, pericolul social concret nu există, el este persoana ce a transportat victimele, fiind taximetrist. S-a reținut că a însoțit pe victima a, ori aceasta este chiar soția sa așa încât nu poate fi o victimă.
Cu privire la faptul că nu există un control al intrărilor-ieșirilor din țară, solicită a se avea în vedere faptul că la dosare există astfel de verificări.
Cum nu sunt îndeplinite condițiile privind pericolul social solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se avea în vedere că la acest moment se judecă un recurs, nu are nimic a face dacă organul de urmărire penală a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara întrucât la acest moment nu se discută de această măsură ci despre recursul prin care se solicită luarea măsurii arestării preventive. Arată că măsura arestării preventive este atribuitul exclusiv al instanței iar dacă procurorul a greșit instanța nu poate fi îngrădită în rolul său.
Intimata inculpată, având cuvântul, arată că are 50 ani și se va prezenta la fiecare termen.
Intimatul inculpat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
Intimatul inculpat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței, solicită a se avea în vedere că are doi copii minori.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 5.09.2008, dată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca nefondată a propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Biroul Teritorial Galați privind arestarea preventivă a inculpaților, și.
Totodată, s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, conform dispozițiilor art.193 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Măsura arestării preventive este o măsură de excepție și se dispune în cazul comiterii unor infracțiuni grave,dacă sunt probe de vinovăție și îndeplinită cel puțin o condiție din cele prev. de art. 148.pr.pen. și dacă lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică.
În cauză, din probele existente la dosar rezultă că în perioada 2003-2005, inculpații, și cu bună știință au constituit un grup infracțional organizat ce urmărea ademenirea, transportul și cazarea unor persoane de sex feminin, în țări vest-europene, în vederea practicării prostituției din urma acestor activități inculpații obținând avantaje bănești.
Faptele astfel comise de inculpați ar întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane (majore și minore) prev. de art. 12 și 13 din Legea 678/2001 și respectiv constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003.
S-a apreciat că acuzațiile aduse de parchet celor trei inculpați sunt dovedite în bună parte cu declarațiile victimelor traficate ca:, declarațiile inculpatului, coroborate cu procesele verbale de recunoaștere; planșe foto; înscrisuri care dovedesc transferul unor sume de bani, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
Dacă în cauză există indicii de vinovăție, s-a apreciat că arestarea celor trei inculpați nu este nici necesară și nici oportună, deoarece în cauză nu este îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit. f (teza II) din pr.pen. și nici condiția promptității măsurii arestării preventive.
Astfel, potrivit art. 148 lit. f (teza II) pr.pen. arestarea preventivă trebuie dispusă și atunci când există probe temeinice că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol social pentru ordinea publică.
În cauză nu există nici o probă din care să rezulte că inculpații prezintă un pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât faptele s-au comis în urmă cu aproximativ 6 ani, iar de atunci inculpații nu au mai comis alte fapte penale, potrivit fișelor de cazier judiciar aceștia neavând antecedente penale.
Pericolul pentru ordinea publică poate fi prezumat doar în cazul comiterii unor infracțiuni de violență extremă sau care au produs o indignare și revoltă în comunitatea locală, gen omor, tâlhărie, viol, acte de terorism și nicidecum la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, unde este știut că uneori la provocarea unor astfel de fapte o contribuție o au și victimele.
În cauză nu este îndeplinită nici condiția promptității măsurii arestării preventive care presupune în esență, ca arestarea preventivă să fie luată imediat după comiterea infracțiunii sau la un interval cât mai scurt de la comiterea faptei penale.
Din probele existente la dosar rezultă că majoritatea actelor materiale de trafic de persoane au fost comise de inculpați la începutul anului 2003, deci în urmă cu aproximativ 6 ani, ori după o durată atât de îndelungată s-a apreciat că scopul măsurii preventive a arestării nu poate fi atins deoarece nu apare ca o reacție urgentă sau imediată a organului judiciar la încălcarea de către anumite persoane a valorilor ocrotite de legea penală.
Multe probe au fost administrate în cauză de organele de urmărire penală în cursul anului 2006, moment la care se cunoștea activitatea infracțională a inculpaților, dar nu s-a propus la acel moment arestarea preventivă a celor trei inculpați.
Față de considerentele arătate mai sus, s-a apreciat că nu se impune arestarea preventivă a celor trei inculpați și pe cale de consecință propunerea formulată de parchet a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Biroul Teritorial Galați criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei încheieri.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 Cod procedură penală, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru ca această măsură preventivă să poată fi luată este necesar a fi întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală (ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezența apărătorului,dacă sunt probe sau indicii temeinice că persoana în discuție a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală), precum și existența vreunui caz dintre cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f Cod procedură penală.
În fine, potrivit art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față fiecare dintre inculpații, și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003,respectiv art.12 alin.1și 2 lit.a din Legea nr.678/2001cu aplicarea art.41 alin.2 cp, inculpații și fiind cercetați și pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în esență că în perioada 2003 - 2005 inculpata împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori și acționând în cadrul grupării infracționale a racolat, primit, cazat și asigurat transportul în Spania în cazul victimelor majore, precum și în cazul victimelor minore, și, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, membrii grupării acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora;
Că, în cursul anilor 2003-2005, împreună cu alte persoane, inculpatul a constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori și acționând în cadrul grupării infracționale a racolat, primit, cazat și asigurat transportul în Spania în cazul victimelor majore, precum și în cazul victimelor minore, a și, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, membrii grupării acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora.
Și că, în cursul anilor 2003-2004, inculpatul împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și acționând în cadrul grupării infracționale a racolat și transportat victimele majore, și, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, membrii grupării acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora.
Infracțiunile pentru care sunt cercetați cei trei inculpați sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 5 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru fapta prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; de la 5 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru fapta prevăzută de art.12 alin.1și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001; de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru fapta prevăzută de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2003), astfel că este neîndoielnic că temeiul obiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta este mai mare de 4 ani) subzistă.
Însă, temeiul subiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică) nu subzistă.
Este de principiu că în cursul desfășurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav - în stare de deținere.
Teoretic, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt fapte grave, astfel că una dintre condițiile impuse de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, astfel cum s-a arătat mai sus, este îndeplinită, existând indicii temeinice care conduc la bănuiala plauzibilă că faptele,astfel cum au fost reținute, au fost săvârșite de fiecare dintre cei trei inculpați.
Dar, pentru ca măsura arestării preventive să poată fi luată și eventual menținută trebuie ca în mod cumulativ să fie îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută de lege și anume cea subiectivă (există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ).
Prin definiție pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Cum acuzarea nu a dovedit cu probe pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților la mai bine de 3 ani de la săvârșirea faptelor și la aproape tot atâta timp de la declanșarea cercetărilor și a identificării făptuitorilor, în mod corect prima instanță a apreciat că nu poate reține ca temei al arestării preventive cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, nefiind întrunite cumulativ cerințele acestui text de lege.
Mai mult, Curtea nu poate să nu observe,chiar dacă recursul privește numai încheierea de ședință din data de 5.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-,că în noaptea de 5.09.2008, în intervalul de timp cuprins între orele 2145- 2210, față de fiecare dintre cei trei inculpați s-a luat de către procuror, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 6.09.2008 și până la data de 5.10.2008.
Or, având în vedere pe de o parte că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele cazului prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, și pe de altă parte că dispozițiile art.136 alin.1 ultima frază Cod procedură penală exclud posibilitatea luării în mod simultan a două măsuri preventive, buna desfășurare a procesului penal fiind asigurată prin măsura restrictivă de libertate luată față de fiecare inculpat, Curtea apreciază că s-a răspuns nevoilor concrete ale procesului.
Pentru toate aceste motive recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Biroul Teritorial Galați împotriva încheierii de ședință din 5.09.2008 ( dosar nr-)a Tribunalului Galați privind pe inculpații,fostă, născută la data de 11.12.1959 în G, fiica lui și, domiciliată în G,-, -.21,CNP -, fost, născut la data de 14.07.1983 în G, fiul lui și, domiciliat în G,-, -. 21, CNP -, ,născut la data de 09.02.1978 în Tg.B, județ G, fiul lui și, domiciliat în comuna sat,județ G,CNP -.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2008.
Pt.Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - -
A în concediu de odihnă
Conform art.312 pr.pen,
Semnează
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.-
Tehnored./2 ex/24.09.2008
Jud.fond-Al.
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Mița Mârza, Ion
