Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Încheierea 32/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- Încheierea nr. 32/
Ședința publică din 17 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Judecător - G-
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul A (fiul lui și -, născut la data de 15 august 1975 ), aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr. 24/CC din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat A -, în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1597/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Inculpatului i s-a adus la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa și i s-a pus în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și învinuire.
Recurentul inculpat arată că își exercită dreptul la tăcere și precizează că își menține declarațiile date până în prezent.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că acesta nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect s-a dispus arestarea inculpatului, el fiind autorul faptei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate, are un copil minor și nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea nr. 24/CC din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, născut la data de 15.08.1975, în municipiul Pitești, județul A, fiul lui și -, CNP -, de cetățenie română, studii liceul și școală profesională, fără ocupație, domiciliat în municipiul Pitești,-, -.C,.2,.10, județul A, fără antecedente penale, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15.04.2009 și până la data de 13 mai 2009, inclusiv.
Pentru a se pronunța această încheiere, s-a constatat că materialul probator administrat în cauză a oferit suficiente indicii temeinice, privind săvârșirea de către inculpat a faptelor imputate.
Astfel, plângerile și declarațiile părților vătămate A, și, procesul-verbal de prindere în flagrant, în timpul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 257 Cod penal, autorizația nr. 37/19.03.2009 de interceptare și înregistrarea convorbirii și comunicări, emisă de Tribunalul Argeș, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre denunțător și inculpat, declarația martorului G și declarațiile inculpatului au constituit probe de natură a convinge pe judecătorul fondului că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, respectiv infracțiunile de trafic de influență și înșelăciune prevăzute de art. 257 Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal și art.215 alin. 1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, astfel în speță este îndeplinită condiția cerută de art. 143 Cod de procedură penală.
De asemenea, a constatat tribunalul că este îndeplinită și condiția cerută de art.148 alin.1 lit. f) Cod de procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul dosarului sunt cu închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Faptele imputate inculpatului, a căror existență a fost conturată, prezintă o gravitate deosebită, apreciată ca atare și de legiuitor, care pedepsește asemenea gen de infracțiuni cu pedepse între 3 și 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
În termen legal, inculpatul a atacat cu recurs încheierea primei instanțe, susținând că ea trebuie casată, întrucât nu a fost făcută dovada existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea sa în libertate l-ar putea prezenta.
Întrebat fiind de instanța de recurs, inculpatul a arătat că nu dorește să declare în legătură cu faptele ce i se impută, prelevându-se de dispozițiile art. 70 din Codul d e procedură penală.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, cum și sub toate aspectele, așa cum obligă art. 385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin ordonanța nr.119/P/2009 din data de 15.04.2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului A -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal și art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Faptele ce se impută inculpatului constau în aceea că a pretins și primit de la părțile vătămate A, și diferite sume de bani, lăsându-i să creadă că are influență asupra unor funcționari, pentru a-i determina să facă acte ce intră în atribuțiile lor.
Astfel, acesta a afirmat că ar putea influența conducerea unității militare Câmpulung și că ar putea să intervină în vederea angajării părții vătămate A, că ar avea influență asupra unor agenți de poliție și asupra unor funcționari din cadrul Pitești și va reuși să înscrie în circulație rutieră autoturismul părții vătămate, cum și să obțină restituirea permisului de conducere și numerele de înmatriculare reținute de lucrători din poliția rutieră, de la partea vătămată.
Se reține în continuare că, prin prezentarea unor fapte mincinoase, le-a determinat pe părțile vătămate A și să încheie, în calitate de vânzători, contracte de vânzare-cumpărare pentru un autoturism folosit, în această modalitate intrând pe nedrept în posesia și proprietatea autoturismelor celor două părți vătămate.
Pentru a putea fi dispusă arestarea, este necesar a fi realizate, așa cum judicios a observat judecătorul fondului, condițiile cumulativ prevăzute de art.148 alin. 1 lit. f) Cod de procedură penală, ce face trimitere la art. 143 din același cod.
Referitor la prima, aceea de a exista probe sau indicii temeinice că cel în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, curtea constată că ea este îndeplinită, la dosarul cauzei aflându-se dovezi (declarațiile date de părțile vătămate, procesul - verbal de prindere în flagrant a inculpatului, procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acesta, declarațiile martorilor), apte să conducă la presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele ce i se impută.
Este indiscutabil că infracțiunea de trafic de influență comisă în formă continuată, cum și aceea de înșelăciune, în concurs cu prima, sunt de o gravitate deosebită și pot produce, prin reacția publicului față de săvârșirea lor, o anumită tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, pe o perioadă de timp.
Acesta este și cazul în speță căci, chiar dacă recurentul - inculpat nu este acuzat de săvârșirea unor fapte de violență, cu impact imediat asupra opiniei publice, faptele de corupție, modalitatea de săvârșire a acestora, numărul mare al actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunilor, numărul victimelor, denotă o persistență în sfidarea legii față de care organele judiciare trebuie să reacționeze prompt, pentru restabilirea ordinii de drept.
În concluzie, hotărârea prin care a fost dispusă arestarea preventivă a recurentului - inculpat este legală și temeinică, urmând a se menține și, pe cale de consecință, a se respinge ca nefondat recursul, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul A (fiul lui și -, născut la data de 15 august 1975 ), aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr. 24/CC din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2/08.05.2009
Jud.fond
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Elena Minodora Rusu
