Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Încheierea 33/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 33/ DOSAR NR-
Ședința publică din 24 Mai 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr.6 din data de 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de apărătorul ales, avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de apărătorul ales, avocat și recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de avocat - în substituirea apărătorului ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales - depune la dosarul cauzei un memoriu din partea recurentului inculpat, care să fie avut în vedere la soluționarea cauzei.
În temeiul art. 70 alin.1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea inculpaților, iar în temeiul art.70 alin.2 Cod procedură penală aduce la cunoștința acestora faptul că pot sau nu să dea declarație și în fața instanței de recurs și faptul că cele declarate pot fi folosite și împotriva lor.
Întrebat fiind, recurentul inculpat, arată că dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs.
În temeiul art.322, 323 Cod procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul - verbal atașat la dosarul cauzei.
Întrebat fiind, recurentul inculpat, arată că dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs.
În temeiul art.322, 323 Cod procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul - verbal atașat la dosarul cauzei.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că menține declarația dată și nu dorește să dea o nouă declarație.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 6 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către Ministerul Public, casarea încheierii și în cadrul rejudecării respingerea propunerii de arestare preventivă, în principal în temeiul prevederilor art. 1491alin. 9 din Codul d e procedură penală. Apreciază că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se lua această măsură preventivă cu caracter excepțional. De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 alin. 1 din Codul d e procedură penală, întrucât lipsesc probele sau indiciile temeinice care să justifice o bănuială că inculpatul ar fi săvârșit cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa. Arată că în legătură cu primele două fapte s-a apreciat că mijloacele de probă care justifică această propunere, ar fi reprezentate de procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire. Solicită instanței analizarea acestor mijloace de probă și prin prisma dispozițiilor art. 64 alin. 2 și art. 68 alin. 2 din Codul d e procedură penală, precum și aprecierea în ce măsură au fost cu strictețe respectate dispozițiile art. 2241,2,3din Codul d e procedură penală. În ceea ce privește cea de a treia faptă, pe care o consideră și cea mai gravă, în care i se impută inculpatului că ar fi săvârșit o faptă de trafic de droguri de mare risc, menționează că s-a apreciat că aceasta este dovedită cu notele de transcriere ale unor convorbiri telefonice interceptate din care rezultă că acesta își stabilea întâlniri cu anumite persoane. Subliniază că acestea sunt singurele argumente, care în opinia instanței de fond ar constitui indicii temeinice care să justifice măsura arestării preventive. Referitor la temeiurile de drept arată că au fost în vedere cele prevăzute de art. 148 alin.1 lit. c și din Codul d e procedură penală, singurul argument legat de litera c fiind acela legat de faptul că din probatoriul administrat în cauză reiese că inculpații pregăteau săvârșirea unor infracțiuni similare, pregătire care a fost întreruptă de reținerea lor. În acest sens, menționează că inculpatului i se impută fapte săvârșite în luna februarie a acestui an, dată de la care a trecut mai bine de trei luni, timp în care investigatorii sub acoperire și-au continuat activitatea, neexistând vreun indiciu sau vreo presupunere că inculpatul pregătește sau continuă activitatea care i se impută. Arată că în acest sens, la domiciliul său a fost efectuată o percheziție amănunțită, în urma căreia nu s-au găsit nici un fel de droguri sau alte materiale care să justifice bănuiala că acesta s-ar ocupa cu traficul de droguri. Prin urmare, consideră că acest argument în nici un caz nu poate fi reținut, având în vedere intervalul de timp și faptul că propunerea parchetului s-a făcut practic în bloc, respectiv pentru trei inculpați. Recunoaște că pentru unii dintre ei într-adevăr s-ar imputa fapte care s-au petrecut în cursul lunilor aprilie-mai 2008, precizând că în urma unor perchiziții s-au găsit cantități de droguri, însă acest aspect nu se poate reține în sarcina inculpatului. Drept consecință, temeiul prevăzut de litera caa rt. 148 Cod procedură penală nu poate fi reținut, astfel încât măsura preventivă nu se justifică. În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f, apreciază că formularea generică a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul nu este suficientă pentru privarea sa de libertate, raportat și la faptul că acesta își câștigă în mod licit existența și la faptul că și-a întemeiat de curând o familie, soția sa fiind însărcinată în luna a cincea. Consideră că acestea reprezintă motive suficiente pentru ca inculpatul să aibă o conduită corespunzătoare în societate și să fie interesat de buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care lipsesc orice date din care să rezulte că acesta ar încerca în orice mod să împiedice buna înfăptuire a justiției. Solicită instanței analizarea unui motiv de nelegalitate, precizând că acesta a fost invocat și în fața instanței de fond, însă nu a fost luat în considerare de către aceasta. Precizează că la parchet, cu ocazia audierii inculpatului, după punerea în mișcare a acțiunii penale, nu s-au respectat întru totul dispozițiile art. 1491și 150 din Codul d e procedură penală referitoare la ascultarea inculpatului. În acest sens, menționează că totul s-a desfășurat ca o simplă formalitate, inculpatului neaducându-i-se la cunoștință faptul că ar fi ascultat pentru a se întocmi împotriva sa o propunere de arestare preventivă, și nici temeiurile care ar justifica o asemenea propunere din partea parchetului, astfel încât inculpatul să-și poată alege atitudinea procesuală corespunzătoare. Consideră că au fost încălcate dispozițiile referitoare la ascultarea inculpatului și depune în acest sens și practică judiciară, respectiv încheierea nr. 85/R/2006 a Curții de APEL BRAȘOV, în considerentele căreia se regăsesc argumentele pe care le-a invocat într-o cauză similară instrumentată tot de către Serviciul Teritorial Brașov. Arată că în principal solicitarea este aceea de respingere a propunerii de arestare preventivă formulată de către Ministerul Public, iar în subsidiar solicită instanței, în ipoteza în care apreciază că se impune existența anumitor garanții care să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 136 alin.1 din Codul d e Procedură penală, luarea unei măsuri neprivative ci doar restrictive de libertate. Face referire în acest sens la dispozițiile art. 1491alin. 12 raportate la 146 alin.111din Codul d e procedură penală, care permit luarea unei asemenea măsuri în condițiile în care se apreciază că nu există probe certe care să justifice bănuiala și presupunerea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că o măsură restrictivă de libertate este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, aceasta fiind și în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și ale Libertăților Fundamentale. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr.6 din data de 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită în temeiul art. 38515alin.2 din Codul d e procedură penală, admiterea recursului formulat în cauză de către inculpatul, și pe cale de consecință în cadrul rejudecării respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului formulată de către Ministerul Public prin Serviciul Menționează că arestarea preventivă reprezintă o măsură drastică, o măsură care poate atinge libertatea individuală a persoanei și care poate avea consecințe deosebit de grave asupra vieții sale atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic. De asemenea, arată că legea pretinde dovedirea unui pericol concret iar nu presupus, ceea ce impune instanței de judecată identificarea riscurilor efective pe care le-ar prezenta lăsarea în libertate a acestui inculpat. Apreciază că trecutul infracțional al inculpatului nu trebuie evaluat în mod formal, precizând că acest lucru nu poate să ducă la concluzia obligatorie că în cauză se impune luarea acestei măsuri de arestare preventivă. Subliniază faptul că pericolul pentru ordinea publică trebuie să rezulte din probele administrate pentru constatarea conținutului constitutiv al infracțiunii, respectiv probe certe, iar altele trebuie să ducă la concluzia că inculpatul are un comportament periculos în societate. Cu referire la dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, arată că pericolul concret pentru ordinea publică poate îmbrăca diferite forme, cu diferite cauze și împrejurări și precizează că de regulă pericolul concret pentru ordinea publică poate îmbrăca forma unor efecte colective potențiale. Menționează că pericolul public reprezintă o componentă a pericolului social, însă subliniază faptul că nu tot ceea ce prezintă pericol social prezintă și pericol public, fie el generic sau concret. Drept urmare, apreciază că nu întotdeauna ceea ce prezintă pericol social concret prezintă și pericol public concret ori pericol concret pentru ordinea publică. Recunoaște că într-adevăr măsura arestului preventiv are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. 1 din Codul d e procedură penală, însă consideră că acesta poate fi atins și se poate realiza chiar și cu inculpatul în stare de libertate, precizând că inculpatul este o persoană tânără cu capacitatea de a conștientiza gravitatea faptelor reținute în sarcina sa. Arată că la acest moment procesual în care se află cauza, probele administrate sunt parțiale iar examinarea lor nu poate să ducă decât la concluzia provizorie și prealabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta de care este acuzată. Învederează instanței că atât literatura de specialitate cât și practica instanțelor de judecată, opinează ca principiu că în cursul desfășurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite se impune starea de detenție. În subsidiar, în temeiul art. 139 raportat la art. 145 din Codul d e procedură penală, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, cu respectarea de către inculpat a tuturor obligațiilor care se impun în prezenta cauză. Față de aceste considerente, solicită în temeiul 1491alin. 9 din Codul d e procedură penală, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Avocat ales - având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii nr. 6 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și în cadrul rejudecării respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de Serviciul Teritorial al Solicită instanței a avea în vedere situația acestui inculpat precum și infracțiunile de care acesta este acuzat și pentru care s-a formulat această propunere de arestare preventivă. Arată că dacă pentru ceilalți doi inculpați, întreaga acțiune desfășurată de B în dimineața zilei de joi a avut ca obiect traficul de droguri, desfășurându-se nu mai puțin de 24 de percheziții simultane la un număr foarte mare de persoane, în ceea ce-l privește pe inculpatul s-au mai reținut două infracțiuni, una dintre ele, respectiv aceea de proxenetism, atrăgând de altfel și competența Tribunalului pentru Minori și Familie. Precizează că atât din dosarul trimis de B cât și din încheierea pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, se observă că referirile cu privire la inculpatul sunt mai mult decât lapidare. Subliniază că practic se reia numai învinuirea, în forma în care a și fost prezentată și adusă la cunoștință în faza de urmărire penală pentru cele trei infracțiuni. Menționează că în speță este vorba despre infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, arătând că s-a reținut că în luna aprilie 2008, inculpatul i-a vândut unei alte persoane învinuită în această cauză, în benzinăria de lângă Gara B 4,37 de grame de rezină de cannabis, respectiv hașiș. Învederează instanței că singurele probe în susținerea acestei infracțiuni, regăsite la dosarul cauzei, sunt reprezentate de un singur proces verbal întocmit de către reprezentanții B care au efectuat supravegherea în acea zi și care practic supraveghiindu-l pe, care ulterior a și vândut droguri investigatorului sub acoperire, au observat că acesta s-a urcat pe bancheta din spate a autoturismului deținut de inculpatul în benzinăria, unde a stat câteva minute, după care a coborât. Subliniază că este tot ce are legătură cu această infracțiune de trafic de droguri de care este acuzat inculpatul și care se regăsește în dosarul care a fost trimis instanței în susținerea propunerii de arestare preventivă. Arată că de la o simplă întrevedere cu învinuitul până la a ajunge la concluzia că inculpatul se ocupă de trafic de droguri și că în acea zi a vândut lui această cantitate de droguri, care nu apare în niciun mod reliefată nici pe interceptări și nici în filmările realizate de către, care supravegheau întreaga zonă, este total greșit. Menționează că nici măcar indiciile temeinice la care face referire art. 143 Cod procedură penală nu se pot reține. De asemenea, tot referitor la această infracțiune de droguri învederează instanței că s-au efectuat percheziții inclusiv la domiciliul inculpatului și în autoturismul pe care acesta îl conducea în perioada respectivă, subliniind faptul că nu s-au găsit niciun fel de susbstanțe, elemente sau alte bunuri care să facă legătura cu un posibil trafic de droguri, consum de droguri sau deținere de droguri. Precizează că niciunul din elementele care au fost vizate prin perchezițiile respective, nu au fost găsite nici asupra inculpatului și nici la domiciliul acestuia. Cu privire la cea de-a doua infracțiune, respectiv aceea de proxenetism, care este diferită și singulară în contextul dosarului care a fost trimis în fața instanței de judecată, arată că s-a reținut că în perioada februarie-mai 2008 inculpatul ar fi supus la prostituție trei persoane de sex feminin, dintre care una minoră, în vârstă de 17 ani. Solicită instanței a avea în vedere declarațiile date de către două din aceste persoane, aflate la dosarul cauzei, precizând că, învinuită și ea în dosar pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, a refuzat să dea declarații în fața organelor judiciare. În ceea ce o privește pe, una dintre părțile vătămate, subliniază faptul că aceasta a recunoscut că se prostitua, însă a precizat că ea era coordonată și o făcea în favoarea unei alte persoane, nu a inculpatului, respectiv în favoarea lui Referitor la cealaltă parte vătămată, respectiv menționează că aceasta a declarat că îl cunoaște pe inculpat de aproximativ patru ani de zile, și că în perioada aprilie 2008 i-a solicitat ajutorul acestuia, inculpatul fiind prieten cu unchiul său. Apreciază că raportat la acest aspect, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de proxenetism de către inculpatul, pornindu-se singular doar de la această declarație a minorei, care a precizat la un moment dat că s-a apucat să se prostitueze și că a păstrat legătura cu inculpatul. De asemenea, învederează instanței că în încheierea recurată s-a reținut în dovedirea acestei infracțiuni de proxenetism, faptul că inculpatul este prieten cu care și este cunoscut de organele judiciare și cercetat într-un dosar similar de proxenetism și totodată faptul că concubina inculpatului ar fi prietenă cu numita și ea aflată în cercetare într-un alt dosar al - ului pentru infracțiunea de prostituție. Consideră că de la aceste legături pe care inculpatul le-a și explicat în fața primei instanțe în declarația dată, respectiv cu se cunoaște din Penitenciarul Codlea iar concubina sa se cunoaște cu, și până la a ajunge la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de proxenetism, este total eronat. Subliniază că aceste simple date și mențiuni realizate și în încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov nu pot constitui indicii temeinice și cu atât mai puțin probe care să conducă instanța la concluzia că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni și la faptul că este necesar pentru buna desfășurare a urmăririi penale în continuare ca el să fie arestat și ținut în arest preventiv. În ceea ce privește ultima infracțiune de care este acuzat inculpatul, respectiv conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, infracțiune care de altfel a și fost recunoscută de către inculpat, arată că deși pedeapsa pentru această infracțiune este mai mare de patru ani, practica judiciară este constantă în a nu dispune o măsură atât de drastică cum este arestarea preventivă în astfel de situații. Apreciază că în cauză nu se impune luarea măsurii arestului preventiv în ceea ce-l privește pe inculpatul, întrucât temeiurile avute în vedere de prima instanță, respectiv art. 148 literele c și f Cod procedură penală, nu sunt susținute de probele aflate la dosarul cauzei și mai mult decât atât acestea nu pot constitui nici indicii temeinice în sensul prevăzut de 143 Cod procedură penală. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului. Menționează că în ipoteza în care instanța de judecată apreciază necesară aplicarea unei măsuri preventive în ceea ce-l privește pe acest inculpat, solicită aplicarea unei măsuri neprivative de libertate în sensul celor prevăzute de 136 Cod procedură penală și în sensul dispozițiilor alineatului 8 al aceluiași articol.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că hotărârea recurată nu este o hotărâre de condamnare, ci este doar o încheiere prin care s-a dispus admiterea unei propuneri de arestare preventivă, astfel încât împrejurarea că nu sunt dezvoltate pe larg probele, apare ca prea puțin relevantă. Subliniază că ceea ce se pune în discuție în acest caz este în primul rând realizarea condițiilor impuse de art. 143 Cod procedură penală. Menționează că în cauză există indicii, și arată că ținând cont de faza procesuală în care se află dosarul se poate vorbi doar de indicii și nu de probe certe de vinovăție care să ducă automat la o hotărâre de condamnare. Învederează instanței că indiciile cu privire la existența faptelor și vinovăția inculpaților, rezultă din procesele verbale întocmite, notele de transcriere ale interceptărilor, parțial și din declarațiile inculpaților și ale celorlalte persoane audiate, iar cu privire la inculpatul și din declarațiile părților vătămate. Totodată, apreciază că probele administrate au fost efectuate procedural, neexistând niciun motiv pentru a fi înlăturate ca nefiind conforme procedurii penale. Cu privire la motivul de nelegalitate invocat, respectiv omisiunea Parchetului de a-l informa pe inculpat că urmează să se facă această propunere de arestare preventivă, arată că acesta nu reprezintă un motiv de nulitate care să atragă automat nelegalitatea încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov ca instanță de fond. Referitor la temeiurile de arestare preventivă, precizează că două au fost avute în vedere de instanță pentru luarea acestei măsuri, pentru toți trei inculpații, respectiv litera c și faa rt. 148 Cod procedură penală. În ceea ce privește temeiul prevăzut de litera c, arată că acesta rezultă raportat la numărul faptelor, respectiv forma continuată a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, și parțial și din starea de recidivă în care se află toți aceștia. Cu privire la litera f, subliniază că este evidentă realizarea primei teze, pedeapsa prevăzută fiind mai mare de 4 ani. În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, precizează că în cauză este vorba despre infracțiunea de trafic de droguri și nu numai de consum. Raportat la acest aspect arată că pericolul este evident și nu doar pentru sănătatea inculpaților. Menționează că și atitudinea antisocială a inculpaților conduce la concluzia existenței acestei a doua teze, aceasta rezultând de altfel și din circumstanțele personale ale inculpaților. Consideră că solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este întemeiată, față de dispozițiile și ale art. 136 alineat ultim Cod procedură penală care face referire și la pericolul social al infracțiunilor. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații, și ca nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de către parchet și judecarea sa în stare de libertate. Solicită instanței a avea în vedere faptul că în ceea ce-l privește nu s-a găsit absolut nimic, precizând că afirmația reprezentantului Public că reprezintă un pericol social datorită faptului că are droguri, este neadevărată. Totodată subliniază faptul că alte persoane care au fost prinse cu droguri se află în stare de libertate, iar el se află în stare de arest cu toate că în urma perchezițiilor efectuate la domiciliu, în autoturismul personal precum și a percheziției corporale nu s-a găsit nimic. Învederează instanței că s-a căsătorit acum două săptămâni, că soția sa este însărcinată în luna a cincea, precizând de asemenea că lucrează ca și șofer colaborator. Menționează că nu știe de ce este acuzat de infracțiunea de trafic de droguri, de vreme ce nu este dovedită existența acestor droguri. Precizează că el este reținut doar pe baza unor convorbiri telefonice, subliniind faptul că la telefon se poate vorbi mult și prost. Consideră că atâta timp cât nu există fapta în sine, nu se justifică reținerea sa. Ar dori confruntarea cu persoana care susține că i-ar fi vândut droguri, respectiv hașiș sau marijuana, așa cum s-a consemnat în procesul verbal. Menționează că alte persoane care au fost prinse cu droguri în casă se judecă în stare de libertate, apreciindu-se că ei nu prezintă pericol social iar el care nu a deținut nici un drog, aspect dovedit și prin percheziții, a fost considerat ca reprezentând un pericol social, și prin urmare arestat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului declarat împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr.6 din data de 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, apreciind că arestarea sa se datorează faptului că cineva are ceva cu persoana sa. În acest sens, învederează instanței că este implicat într-un dosar întocmit în anul 2006 de către ofițerii T, care vizează infracțiunea de trafic de substanțe nucleare. Cu privire la această cauză, consideră că cineva are ură pe el și încearcă să-l prindă cu orice preț. Arată că nu știe de ce se află cu ceilalți inculpați în acest dosar, în care este vorba despre 900 de pastile de. Este contrariat de faptul că învinuitul, persoana care susține că i-ar fi fost vândute droguri, nu este arestat și el în cauză. Recunoaște că într-adevăr acesta s-a urcat la el în mașină, însă precizează totodată că la el în mașină se urcă tot felul de persoane dubioase întrucât și el este o persoană dubioasă, el nefiind o persoană care a făcut o facultate. Raportat la acest aspect, subliniază faptul că nu a fost eliberat pentru a comite noi infracțiuni. Recunoaște că se ocupa cu tot felul de afaceri, respectiv cumpăra un televizor mai ieftin și îl vindea mai scump, cumpăra o mașină mai ieftină și o vindea mai scumpă etc. însă aceste lucruri nu justifică implicarea sa într-un asemenea dosar în care este vorba de droguri și femei. Precizează că în noaptea de dinaintea arestării a stat împreună cu niște prieteni la o cârciumă, iar la ora opt dimineața a fost arestat, aflându-se în stare de ebrietate. Precizează că această măsură nu este justificată întrucât în ceea ce-l privește nu s-a găsit nimic, subliniind faptul că nu a discutat cu nimeni despre droguri. Menționează că știe persoane care se ocupă cu droguri, însă precizează că îi ocolea întrucât știa pericolul la care se expune. În legătură cu infracțiunea de proxenetism, precizează că pe acea minoră o cunoaște datorită faptului că este nepoata unui fost prieten de al său, cu care se ocupa împreună de tranzacții imobiliare. Menționează că aceasta l-a contactat întrucât avea ceva probleme cu o persoană, pe nume din. Arată că într-adevăr a ajutat-o prin faptul că l-a sunat pe acest, rugându-l să o lase în întrucât e nepoata unui prieten de al său, care a și decedat. Precizează că nu știe cum aceasta a ajuns prostituată. Subliniază faptul că atunci când a fost în curte la. a observat-o pe această tânără care râdea cu ofițerii și care avea un telefon Samsung, pe care nu știe cum și l-a permis să-l cumpere. Învederează instanței că aceasta se ruga de ofițeri să-i înapoieze telefonul însă aceștia i-au zis că dacă va fi fată bună va primi telefonul înapoi. Apreciază că de la acest târg s-a putut ajunge foarte ușor la împrejurarea ca această minoră să declare că-i dădea banii lui, pentru a-i face astfel rău. Solicită instanței a avea în vedere faptul că are probleme familiale, precizând totodată că are acasă un copil de un an și nouă luni, care l-a luat în brațe în momentul arestării. De asemenea, arată că are un venit de două milioane și J pe lună de la stat, nu are casă, și în acest sens dorește vânzarea unui teren pe care îl deține pentru a-și cumpăra o cameră. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, precizând că nu va părăsi localitatea și se va prezenta la cercetări. Menționează că în celălalt proces în care este parte a fost eliberat, subliniind faptul că s-a prezentat de fiecare dată la proces, că s-a dus la ofițerul care îl supraveghea, contactându-l de fiecare dată, dându-și tot interesul pentru aflarea adevărului în cauză. Precizează că aceiași conduită o va avea și în acest caz, în situația în care va fi judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin încheierea nr. 6 pronunțată în ședința din 23.05.2008, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, admițând propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Publica dispus, în temeiul dispozițiilor art. 1491raportat la art. 148 alin.1 lit. c și f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților, și pe o durată de 29 de zile, începând cu 23 mai 2008, apreciind că această măsură procesuală corespunde pericolului social concret al faptei reclamate, fiind generată de indiciile temeinice că aceștia au săvârșit o faptă incriminată prin Legea nr. 143/2000, indicii ce justifică necesitatea privării lor de libertate.
Mai exact, în sarcina inculpaților se rețin următoarele infracțiuni:
- cea prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art. 14 lit. d din Legea nr. 143/2000 relativ la inculpatul zis " "
- cea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal privitor la inculpatul
- cea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, art. 329 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În motivarea propunerii formulate s-a învederat că inculpatul a vândut în zilele de 25.01.2008, în jurul orei 14,00 și 08.02.2008, în jurul orei 12,00 investigatorului sub acoperire "" rezină de cannabis (hașiș), iar în data de 23.02.2008 a procurat droguri de la inculpatul, prin intermediul numitului, iar inculpatul, zis " " a comercializat în perioada februarie-mai 2008 comprimate mai multor persoane, o parte din acestea fiind depozitate la domiciliul surorii sale, învinuita, pe- din B, anumite cantități fiind predate prin intermediul copiilor minori ai surorii sale. Cu privire la inculpatul s-a reținut că în data de 16.04.2008, în jurul orelor 16,00, acesta i-a vândut numitului 4,82 grame rezină de cannabis în benzinăria de lână Gara B, a desfășurat activități de proxenetism controlând mai multe tinere care s-au prostituat în perioada februarie-mai 2008 și a condus în mod repetat autoturismul fără a poseda permis de conducere.
Propunerea s-a întemeiat juridic pe dispozițiile art. 136 alin. 5, art. 148 alin. 1 lit. c și f, art. 1491alin. 4 Cod procedură penală.
Prima instanță, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar, axându-se pe rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de - - Laboratorul Central de Analiză și Profil a drogurilor din care rezultă natura substanțelor predate de investigator și ridicate de la inculpați, notele de transcriere ale convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale întocmite cu prilejul perchezițiilor domiciliare efectuate în cauză, a apreciat că subzistă date din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei vizați prin propunerea lansată de Parchet au săvârșit faptele ce li se impută, date provenite din mijloace legale de probă.
Curtea sesizată cu recursurile declarate de către inculpați constată că aceștia se găsesc în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală atâta timp cât pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina lor depășesc închisoarea de 4 ani, neputând fi ignorată nici natura infracțiunilor comise, gravitatea acestora și condițiile concrete în care au fost săvârșite, incidența prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal grevată pe repetabilitatea acțiunilor de același gen, cantitatea de droguri găsită asupra inculpaților în momentul depistării " în flagrant ", ecoul negativ pe care acest gen de infracțiuni îl au în cadrul societății.
Date fiind repercursiunile consumului de droguri asupra organismului uman ( halucinații însoțite de delir furios și chiar demență ), starea de recidivă ce vădește o accentuată descompunere morală, modalitatea în care inculpații au conlucrat, Curtea apreciază că în speță există acel interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpaților scop în care, făcând aplicarea prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință nr. 6/23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul - pe care o menține.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata către stat a sumei de câte 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./06.06.2008
Dact./06.06.2008
5 exemplare
Jud.fond:
PROCES VERBAL
ÎNCHEIAT A- 2008
După terminarea ședinței de judecată, în vederea deliberării, instanța de judecată a desigilat cele patru plicuri anexate la dosarul nr.7/D/P/2008 al - Serviciul Teritorial Brașov, care purtau mențiunea " strict secret ".
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Constantin Epure, Simona Franguloiu
