Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Decizia 344/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 344/
Ședința publică din 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale nr. 46/CC/26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpata intimată personal și asistată de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Procurorul susține recursul formulat de parchet astfel cum a fost motivat în scris și depus la dosar, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, care este nelegală și netemeinică, și arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 zile, apreciind că probele existente conduc la concluzia că în cauză mai subzistă dispozițiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc.penală. Arată că infracțiunea de luare de mită este o infracțiune de pericol, există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de inculpată a infracțiunii reținute în sarcina sa, inculpata prezintă pericol pentru ordinea publică, pedeapsa pentru această infracțiune este mai mare de patru ani și nu există nici o scuză cu privire la comiterea infracțiunii de către inculpată pentru a-și ajuta fiul să scape de urmările provocate de comiterea unei fapte penale.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet, încheierea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală, inculpata a recunoscut și regretat comiterea faptei, este în vârstă de 60 de ani, nu are antecedente penale, nu și-a încurajat fiul să conducă autoturismul fără permis. Solicită ca instanța de recurs să acorde clemență inculpatei, să mențină încheierea tribunalului prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatei ca legală și temeinică, și inculpata să fie cercetată în libertate.
Inculpata recurentă recunoaște că a greșit, regretă comiterea faptei, este o persoană în vârstă și bolnavă și dorește să fie în libertate.
A,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 46/CC din 26.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș în baza art. 1491alin. 9.C.P.P. rap. la art. 143.C.P.P. și cu aplicarea art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș privind arestarea preventivă a inculpatei, ca nefondată. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata sumei de 40 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 26.03.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpatei, pentru o perioadă de 29 zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 146 și 148 alin. 1 lit. f Cod proc.penală, în sensul că inculpata a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea ei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În continuare, organele de urmărire penală au arătat că împotriva inculpatei a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a oferit suma de 700 lei agentului șef adjunct, șeful Postului de Poliție Veche, pentru a nu întocmi un dosar penal pe numele fiului ei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă care a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, înregistrările audio-video în mediu ambiental, declarații de martori, declarațiile denunțătorului și ale inculpatei.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 430/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 430/P/2008 din 25.03.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 255 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a oferit suma de 700 lei agentului șef adjunct, șeful Postului de Poliție Veche, pentru a nu întocmi un dosar penal pe numele fiului ei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
Potrivit dispozițiilor legale, în cursul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă numai dacă în cauză există indicii sau probe cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte este necesar să subziste una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin. 1.
C.P.P.În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc.penală, pentru a putea dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru acest motiv, instanța este obligată ca, pe lângă indiciile sau probele cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, să constate că pedeapsa aplicabilă pentru acea infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și, în același timp, să constate existența unor probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la prima condiție, și anume existența unor indicii în legătură cu săvârșirea de către inculpată a unei fapte prevăzute de legea penală, Tribunalul Timișa observat faptul că în cauză se poate reține îndeplinirea acesteia. În acest sens, în dosarul de urmărire penală există în primul rând declarațiile inculpatei, care, în mare parte, a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că a recurs la un asemenea gest din dorința de a-și ajuta copilul, pentru ca acesta să nu ajungă la închisoare.
Chiar dacă inculpata a precizat, atât în fața procurorului, cât și în fața judecătorului, faptul că denunțătorul i-a cerut suma de 1000 lei pentru "a o ajuta cu dosarul", susținerile sale sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, potrivit declarațiilor denunțătorului, la data de 16.03.2008 inculpata s-a prezentat la el și i-a cerut ajutorul pentru ca fiul său să nu ajungă la închisoare. Deși numitul i-a comunicat faptul că nu o poate ajuta, potrivit declarațiilor acestuia, numita a insistat, promițându-i suma de 1.000 lei pentru "ajutor".
În sprijinul poziției denunțătorului poate fi observată și atitudinea acestuia adoptată ulterior datei de 16.03.2008, la data de 17.03.2008 numitul denunțând activitatea infracțională autorităților.
În același sens s-a interpretat și procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate între inculpată și denunțător, convorbiri înregistrate în mediu ambiental, și care urmează a fi desecretizate pentru a putea fi folosite ca probe în cadrul procesului penal, din care rezultă că inculpata este cea care a insistat să ofere suma de 700 lei, în ciuda refuzului denunțătorului.
Existența unei activități presupus infracționale este confirmată și prin procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în cuprinsul căruia organele de urmărire penală au consemnat modalitatea în care inculpata a oferit suma de 700 lei denunțătorului, martorii G și confirmând împrejurarea că acest act procedural s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale.
Raportat la cea de-a doua condiție prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc.penală însă, Tribunalul Timișa reținut că aceasta nu este îndeplinită în cauză. Sub acest aspect este de menționat faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În aprecierea gradului de pericol social al lăsării în libertate a inculpatului, se vor avea în vedere alte elemente decât cele care privesc gradul de pericol social al faptei, respectiv persoana inculpatului, antecedentele sale, sau orice altă împrejurare care ar justifica temerea că lăsarea inculpatului în libertate ar putea provoca o tulburare a ordinii sociale.
Sub acest aspect, Tribunalul Timișa reținut că potrivit disp. art. 136 alin. 8.C.P.P. la luarea unei măsuri preventive, instanța va avea în vedere și alte criterii, cum ar fi vârsta sau antecedentele persoanei față de care urmează a fi luată acea măsură. Or, în prezenta cauză, inculpata este în vârstă de 56 ani, iar până în momentul de față, potrivit fișei de cazier judiciar, nu a mai avut contacte cu legea penală. În aceste condiții, raportat și la împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea ce formează obiectul prezentului dosar, conduita inculpatei fiind influențată și de sentimentele materne, numita apreciind în mod greșit că recurgând la o asemenea faptă va reuși să-și salveze copilul de la închisoare, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a unei femei în vârstă, lipsită de antecedente penale, nu poate prezenta vreun pericol pentru ordinea publică, ținându-se seama inclusiv de gravitatea și natura infracțiunii reținute în sarcina sa, infracțiune susceptibilă de închisoare de la 6 luni la 7 ani, limita maximă fiind majorată în condițiile prev. de art. 7 din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, nici organele de urmărire penală nu au justificat în vreun fel susținerea potrivit căreia există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care la dosar nu există dovezi care să ateste vreo tulburare a bunei desfășurări a relațiilor sociale și care să justifice o privare de libertate a inculpatei, astfel încât, raportându-se și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Wemhoff împotriva Germaniei a statuat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, Tribunalul Timișa apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, tribunalul a mai reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Letellier împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este posibilă arestarea preventivă a unei persoane pentru a se asigura protejarea ordinii publice, dar numai dacă anumite fapte, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, ar putea suscita o atingere adusă ordinii publice, și numai în situația în care lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Fapta cu privire la care se efectuează cercetări nu a fost comisă cu violență, astfel încât prin natura ei nu poate fi considerată ca fiind în măsură să determine o tulburare serioasă a ordinii sociale, iar pe de altă parte comportamentul inculpatei până în momentul săvârșirii faptei și vârsta acesteia nu pot fi considerate ca fiind susceptibile de a determina vreo reacție negativă din partea societății într-o asemenea manieră încât să justifice privarea de libertate a acesteia.
Împotriva încheierii penale nr. 46/CC/26.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale și urmare a rejudecării admiterea cererii și arestarea preventivă a inculpatului, deoarece din probele administrate există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de dare de mită, potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante și înregistrările audio video, din care reiese că inculpata i-a oferit agentului de poliție suma de 700 lei pentru a nu îi întocmi dosar penal fiului său de 15 ani care a condus autoturismul pe drumurile publice și care a fost asigurat de mama sa să procedeze astfel pentru că îl va scăpa de întocmirea dosarului penal.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că încheierea penală este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și dispozițiile legale în materie.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale există indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpată a infracțiunii de dare de mită pentru care s-a început urmărirea penală împotriva sa, pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă fiind mai mare de 4 ani, dar cealaltă componentă a art.148 lit.f pr.pen. reținut ca temei al luării măsurii arestării preventive nu este îndeplinit în speță. Astfel, Curtea își însușește punctul de vedere al primei instanțe cu privire la inexistența pericolului social pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei. Pentru luarea măsurii restrictive de libertate care aduce atingere unuia dintre cele mai importante drepturi subiective ale persoanei se cere condiția care să justifice necesitatea privării de libertate în cursul urmăririi penale și al judecății, determinată de scopul măsurilor preventive, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Art.136 alineat ultim pr.pen prevede că, la alegerea măsurii arestării preventive trebuie să se țină seama de scopul cesteia, de gradul de pericol social al faptei, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Inculpata față de care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive este o persoană în etate de 56 ani, aflată la primul contact cu legea penală, a fost influențată în săvârșirea faptei de sentimente materne, dorind salvarea fiului său de la întocmirea unui dosar penal, motiv pentru care se apreciază și de către instanța de recurs că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în situația în care ar fi cercetată în stare de libertate. Mai mult, activitatea specifică urmăririi penale este în mare parte finalizată, probele fiind strânse astfel că inculpata nu poate influența normala desfășurarea a anchetei penale.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b se C.P.P. va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale nr. 46/CC/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod proc.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale nr. 46/CC/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /01.04.2008
Tehnored./2 ex./02.04.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 344/
Ședința publică din 26 martie 2008
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale nr. 46/CC/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 2 aprilie 2008
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dvs. nr. 430/P/2008, privind pe inculpata, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat, conține 36 file.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 344/26.03.2008, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. de mai sus, s-a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale nr. 46/CC/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Tehnored.
2 ex./02.04.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 2 aprilie 2008
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dvs. nr. 430/P/2008, privind pe inculpata, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat, conține 36 file.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 344/26.03.2008, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. de mai sus, s-a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale nr. 46/CC/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Tehnored.
2 ex./02.04.2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Constantin Costea, Victor Ionescu
