Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 12/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 12/2008
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații și împotriva deciziei penale nr.211 din 02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Sibiu și asistat de avocat apărător ales și
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocați și apărători aleși.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a înregistrat copia certificată a dispozitivului și a Încheierii penale nr.125 din 23 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr- a prin care s-a respins cererea de strămutare formulată în cauză de petiționarul.
Avocat, apărător ales la inculpatului depune la dosar motive de recurs formulate în scris.
Inculpații recurenți și întrebații fiind de către instanță dacă doresc să dea câte o declarație arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului susține că nu reiterează oral motivele de recurs care sunt formulate în scris, învederează doar că această soluție pentru inculpatul în apel este injustă și discriminatorie față de celălalt inculpat. Cei doi inculpați au activitate infracțională identică, au avut aceiași conduită în fața instanțelor și în consecință susține două motive de recurs:
Primul care se referă la înlăturarea și desființarea integrală a soluției pronunțate în apel cu menținerea hotărârii de la fond și al doilea motiv de recurs privește greșita aplicare a art.86/1 Cod penal, pedeapsa trebuie să fie executată în detenție. Nu este un caz fericit de unificare a practicii judiciare.
Avocat, apărător ales al inculpatului solicită respingerea recursului parchetului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel care corect a reținut circumstanțele reale și personale pentru acest inculpat.
Instanța de apel în mod corect a reținut că scopul pedepsei poate fi atins și prin lăsarea acestuia în libertate.
Mandatul de arestare european este pentru faza de urmărire penală, emis în perioada în care a fost încarcerat pentru prezenta faptă. Dar acesta a arătat în declarația dată că dorește să fie extrădat pentru a-și clarifica această situație. Instanța de apel a reținut depozițiile martorilor audiați în fața instanței și înscrisurile depuse la dosar de unde rezultă că nu inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Procurorul de caz este C care semnează și recursul și reia aceleași considerații eronate din rechizitoriu fără însă a analiza întreg dosarul și a face referire la declarațiile martorilor audiați în fața instanței.
Se face reținere la faptul că activitatea inculpaților care devenise cunoscută de un mare număr de persoane a produs un puternic impact social, acestea fiind susțineri nejustificate ale parchetului.
Instanța de fond însă a ales pedeapsa sub supraveghere și s-a făcut dovada că inculpatul este cetățean cu dublă cetățenie, română și germană, are afaceri și nu are interes să se sustragă în cauză.
Probele administrate în fața instanței au dus la certitudinea că nu prezintă pericol social și nu a mai săvârșit fapte penale pe teritoriul României și are un comportament corespunzător.
În concluzie solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea pedepsei aplicate de instanța de apel.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul solicită admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin.1 și 3 Cod penal în art.329 alin.1 Cod penal.
Argumentele pentru care se solicită aceasta se raportează la declarațiile martorilor date în faza cercetării judecătorești. Inculpatul nu a cunoscut că fetele sunt minore și nu se poate reține această agravantă. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor și. Împrejurarea că a închiriat o parte din imobil celuilalt inculpat nu face dovada că acest imobil era folosit pentru proxenetism. Nu rezultă din nici o probă că acesta a obținut foloase de pe urma fetelor. Nu se poate reține egalitatea de tratament pentru cei doi inculpați.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței penale de la fond cu schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 3 Cod penal în infracțiunea de proxenetism prev și ped. de art.329 alin.1 Cod penal.
Avocat, apărător ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat și schimbarea încadrării juridice a faptei din art.329 alin.1 și 3 Cod penal în art.321 alin.1 Cod penal și redozarea pedepsei aplicate cu reducerea cuantumului acesteia.
Schimbarea încadrării juridice arătată se impune deoarece din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a cunoscut că fetele sunt minore în cauză fiind incident doar disp. art.329 alin.1. și nu se poate merge pe prezumția că acesta a cunoscut că fetele erau minore doar pentru faptul că acestea urmau cursurile liceale, împrejurare care de altfel nici nu a fost dovedită sub nici o formă.
În declarația dată (fila 127) martora arată că inculpatul nu a cunoscut că fetele sunt minore, faptul că acestea urmau cursurile liceale nu conduce la prezumția că acestea erau minore, în cauză se impune cu prisosință schimbarea încadrării juridice a faptei în art.329 alin.1 Cod penal.
Reducerea pedepsei aplicate inculpatului se impune pentru realizarea eficientă a scopului pedepsei și aplicarea mai largă și generoasă a disp. art.74, 76 Cod penal în raport de conduita inculpatului și profilul moral al fetelor.
Critică decizia atacată pentru faptul că nu a evidențiat eforturile inculpatului de a se reintegra în societate și de a-și găsi o ocupație. Acesta lucra în construcții și faptul că avea antecedente penale săvârșite în minoritate nu conduc la ideea că era vinovat și deși a recunoscut fapta și a regretat-o, aceasta a constituit totuși o pentru inculpat în a-și găsi un loc de muncă și a se reintegra în societate. dar cu toate acestea el a continuat și și-a căutat de lucru.
La reducerea cuantumului pedepsei solicită a se avea în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului care a regretat fapta, cooperarea acestuia cu organele de cercetare penală și încercările acestuia de a se reintegra în societate.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Cu privire la recursul declarat de parchet solicită admiterea acestuia în măsura în care acesta profită și inculpatului. Scopul pedepsei nu poate fi realizat prin această vădită disproporție, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani iar celuilalt inculpat o pedeapsă cu suspendarea.
Avocat, apărător ales al inculpatului susține că este justă opinia colegilor săi expusă azi potrivit căreia pentru a se reține infracțiunea săvârșită cu minori trebuie să existe probe concrete în acest sens. Nu există probe că inculpatul ar fi cunoscut starea de minoritate a fetelor.
Inculpatul nu a atacat hotărârea instanței de fond pentru nevinovăție ci doar pentru redozarea pedepsei. De exemplu la urmărire penală s-a reținut că a determinat și înlesnit practicarea prostituției iar în hotărâre că a racolat și înlesnit în vederea obținerii de foloase și se poate observa că încadrarea juridică în art.329 alin.1 și 3 Cod penal nu este corectă.
C puțin până la darea hotărârii instanței de apel nu se știa situația de fapt în acest dosar. Nu poate exista proxenetism dacă nu este prostituție decât într-o singură situație "îndemn". Din declarațiile fetelor rezultă stări de fapt dar și stări din care rezultă că nu au săvârșit infracțiunea de prostituție.
Mijloace de existență înseamnă mijloace care satisfac necesitățile esențiale ale vieții sau principalele mijloace: hrană, locuință și îmbrăcăminte". Dacă nu au aceste mijloace pot practica prostituția dar dacă le au pe toate nu mai putem vorbi de prostituție. În majoritatea cazurilor nu există prostituție, de exemplu lucra la un club de bowling astfel își putea asigura mijloacele de existență și faptul că a practicat relații sexuale cu alte persoane pentru obținerea de foloase suplimentare nu constituie infracțiunea de proxenetism. Astfel pentru suplimentarea veniturilor nu se poate vorbi de prostituție. La fel (fila 182) era controlor de calitate și avea salariu, era ospătar. La fel și elevele sunt întreținute de părinți sau au bursă la școală și pentru a-și suplimenta veniturile practică prostituția.
a săvârșit infracțiunea de proxenetism față de 3 persoane, de care nu se știe la dosar că lucrau și cu reținerea stării de recidivă prev. de art.37 lit. b Cod penal, pedeapsa aplicată este extrem de mare
Majoritatea fetelor au practicat această ocupație înainte de a-l cunoaște pe. El clar a înlesnit, s-au depășit limitele de legalitate și temeinicie în acordarea art.18/1 pentru practicarea prostituției și o pedeapsă exagerat de mare unui inculpat care doar a înlesnit. Aplicarea art.74 și 76 este necesară în cauză, inculpatul a recunoscut și regretat fapta ori o atare recunoaștere trebuia să se răsfrângă asupra pedepsei. Inculpații au fost monitorizați prin telefon și au fost lăsați să continue iar disp. art.68 Cod procedură penală au fost ignorate de polițiști și procurori și de către organele judiciare și dacă se rezumau doar la primele convorbiri telefonice, cele din septembrie, s-ar fi ajuns la o faptă mult mai puțin gravă.
În concluzie solicită admiterea recursului și redozarea în mod consistent a pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt solicită admiterea recursului declarat în cauză și susține că a recunoscut faptele și le-a regretat, a colaborat cu organele judiciare și nu a știu că fetele sunt minore, nu s-a ocupat cu așa ceva și îi pare rău de cele întâmplate.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, în esență, susține că toată presiunea este pe mandatul european și că a cerut de la început să fie extrădat pentru a-și rezolva problemele judiciare.
Instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 307 din 26.04.2007 Judecătoria Sibiua condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare iar pe inculpatul căruia i s-a reținut în sarcină dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.1 și 3 Cod penal.
Instanța a reținut prin hotărâre că inculpații nu au avut o ocupație permanentă frecventând localurile publice de pe raza municipiului Sibiu unde au intrat în contact cu diferite tinere care nu aveau ocupație permanentă.
În perioada anilor 2005 - 2006 inculpații au determinat aceste tinere, o parte din ele fiind minore să întrețină relații sexuale, contra unor sume de bani, cu bărbații ce urmau să le fie prezentați de către cei doi inculpați, veniturile fiind împărțite în mod corespunzător. Inculpații le-au pretins și o protecție tinerelor și totodată locația necesară realizării cu discreție a relațiilor intime.
Instanța a reținut că au fost racolate 10 tinere dispuse de a avea acest gen de relații intime, costul unui raport sexual fiind între 200 și 300 lei din care 50 lei reveneau inculpaților iar restul tinerelor.
Din declarațiile acestor tinere a rezultat că inculpații au obținut o sumă considerabilă de bani, circa 7.000 lei și cea mai mare parte a activității de încasare de bani era desfășurată de inculpatul dar pornind de la împrejurarea că cei doi inculpați erau foarte buni prieteni, în mod cert ei împărțeau banii în mod egal, motiv pentru care vor fi și obligați la contravaloarea de din sumele reținute.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul fără a-l motiva în scris precum și inculpatul care de asemenea nu a motivat în scris apelul.
Cu ocazia dezbaterii judecătorești a apelului, inculpatul a susținut admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și rejudecând să se dispună schimbarea încadrării juridice potrivit art.334 Cod procedură penală din infracțiunea prevăzută de artr.329 alin.1-3 Cod penal în cea prevăzută de art.329 alin.1 Cod penal deoarece inculpatul nu a avut cunoștință de faptul că tinerele erau minore deoarece majoritatea erau încadrate în muncă.
Inculpatul a cooperat cu organele judiciare, nu a fost de găsit la imobilul unde s-a derulat activitatea tinerelor fete și datorită dispoziției pe teren a clădirilor nu a avut cunoștință de ceea ce se întâmplă în acest imobil.
A solicitat să se facă aplicațiunea art.74 lit.a și 76 lit.d Cod penal de manieră a se aplica o pedeapsă sub minimul special al pedepsei prevăzute de art.329 alin.1 și 3 Cod penal. De asemenea s-a solicitat a se constata nulitatea hotărârii instanței de fond și pe cale de consecință deființarea acestei hotărâre și trimiterea dosarului spre rejudecare la aceiași instanță.
S-a susține că instanța de fond a fost ilegală sesizată deoarece începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut doar în ceea ce privește infracțiunea de proxenetism în modalitatea înlesnirii în scopul tragerii de foloase materiale. În rechizitoriu s-a reținut și racolarea ca modalitate de săvârșire a acțiunii pentru care nu s-a dispus începerea urmării penale și nu a fost trimis în judecată. În acest fel au fost încălcate drepturile la apărare ale inculpatului acesta fiind trimis în judecată pentru toate faptele penale de îndemnare, racolare, înlesnire și tragere de foloase deși urmărirea penală nu s-a făcut pentru toate.
Inculpatul a solicitat redozarea pedepsei cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de artr.74 și 76 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 211 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală s-a admis apelul declarat de apelantul inculpatul împotriva sentinței penale nr.307/26.04.2007 a Judecătoriei Sibiu pe care a desființat-o în parte și rejudecând:
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.329 alin1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.74, 76 Cod penal;
S-a dispus în baza art.86/1 Cod penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
A fost obligat inculpatul ca pe perioada termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la art.86/3 Cod penal alin.1 lit.a, b,c,d Cod penal, respectiv:
a)să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, și de asemenea, să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86/3 alin.3 lit.d Cod penal, respectiv să nu intre în legătură cu, și și coinculpatul.
În baza art.71 Cod penal s- dispus interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b,c, și e Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, alin.5 s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a,b,c și e Cod penal.
S-a anulat mandatul de arestare preventivă nr.54/16.11.2006 emis de Tribunalul Sibiu.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză, și în baza art.88 Cod penal s-a dispus deducerea din pedeapsă a timpului de arestare preventivă începând cu data de 16.11.2006 și până la punerea în libertate.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art.329 alin.1 și 3, în art.329 alin.1 Cod penal ca nefondată.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și s-a menținut hotărârea atacată în C privește pe acest inculpat.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dispus deducerea arestului preventiv începând cu data de 07.11.2006 până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art.192 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 250 lei din care 100 lei reprezintă avocat din oficiu și la 100 lei cheltuieli parțiale pe inculpatul, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că, judecătorul de fond a stabilit o corectă stare de fapt iar încadrarea juridică dată faptelor este legală, după cum a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, neexistând temeiuri în baza cărora să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei prin reținerea de circumstanțe judiciare.
Tribunalul a apreciat că apelul inculpatului este fondat numai sub aspectul individualizării pedepsei, apreciindu-se că inculpatului i se pot reține disp. art. 74 și 76 Cod penal precum și disp. art. 86/1 din același cod, raportat la activitatea concretă pe care a desfășurat-o și la circumstanțele personale ale acestuia.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și cei doi inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către parchet că pedeapsa aplicată inculpatului este netemeinică, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare a acesteia, fiind prea mică în raport de fapta comisă de inculpat.
Se solicită astfel, redozarea pedepsei aplicate acestui inculpat prin înlăturarea circumstanțelor judiciare reținute și a se dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
Inculpatul în dezvoltarea motivelor de recurs arată că în mod greșit s - a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 329 alin. 1 și 3 Cod penal în art. 329 alin.1 Cod penal, fiind dovedit că acesta nu a avut cunoștință de faptul că tinerele erau minore; că în mod greșit s-a reținut vinovăția inculpatului fiind dovedit că întreaga activitate infracțională a fost desfășurată de către inculpatul.
Se solicită astfel, admiterea recursului și casarea deciziei și a sentinței instanței de fond atacate în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 și 3 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 Cod penal, cu reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare și aplicare disp. art. 86/1 Cod penal.
Inculpatul în dezvoltarea motivelor de recurs a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 și 3 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 Cod penal, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege, arătând că acesta nu a avut cunoștință de faptul că tinerele erau minore iar pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta comisă, existând temeiuri pentru a se reține în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare.
Recursurile declarate în cauză au fost susținute, astfel cum au fost motivate în scris, și oral în fața instanței de recurs la data de 5 februarie 2008, când s-a judecat cauza pe fond.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
În ce privește recursul inculpaților și:
Curtea de Apel, sistematizând criticile expuse de cei doi recurenți inculpați, constată că acestea vizează cazurile de recurs prev. de art. 385/9 pct.17, 18 și 14 Cod proc. penală.
Examinându-se hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenții inculpați ce vizează încadrarea juridică a faptelor și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 329 alin. 1 și 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 Cod penal, precum și din oficiu, conf. art.385/6 Cod proc. penală, Curtea de Apel apreciată că recursurile sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se reține că la stabilirea stării de fapt, a vinovăției inculpaților recurenți în fazele procesului penal - urmărire penală, judecată în fond și apel, au fost administrate probe concludente și relevante, de genul declarații de martori, procese-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților.
Probele administrate cauzei dovedesc că inculpatul alături de inculpatul în perioada anilor 2005-2006 îndemnat mai multe tinere minore la practicarea prostituției și înlesnit această activitate, obținând foloase materiale de pe urma activității de prostituție.
Relevante sub acest aspect sunt declarațiile martorilor (minoră ), ( minoră ), și ( minoră ), persoane ce au fost îndemnate de către inculpatul l - întreținerea de raporturi sexuale cu diferiți bărbați, sens în care le - a oferit și spațiu locativ de la domiciliul acestuia, iar mai apoi a încasat o parte din sumele primite în urma activităților de prostituție practicate de tinere.
Astfel, martora a declarat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești că "I-am cunoscut pe cei doi inculpați în luna aprilie sau mai 2006, când aveam 17 ani inculpatul mi-a propus să întrețin relații sexuale pe bani cu el și cu alți bărbați m - a sunat odată sau de două ori și mi-a spus să mă duc la ei că mi-a găsit clienți".
Martora declară că ".după discuția cu taximetristul a venit la mine inculpatul mi-a spus că "am și clienți dacă vrei și împărțim bani J - J", acesta se referea la clienți cu care urma să întrețin relații sexuale."
Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarațiile martorei ( minoră ), din care rezultă că inculpatul știa că este minoră și că în locuința acestuia întrețineau relații sexuale și alte tinere, printre care și colega ei de clasă
Relevantă sub aspectul vinovăției inculpatului este și declarația martorei -, care arată că cei doi inculpați se aveau ca frații, relație în urma căreia tot ceea ce făcea unul din ei era cunoscut și de celălalt, iar veniturile realizate din practicarea prostituției erau împărțite în mod egal. Împrejurarea că cei doi inculpați își împărțeau banii astfel obținuți rezultă și din declarațiile martorilor și.
Dovada activităților infracționale desfășurată de către inculpatul rezultă și din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate de inculpați și a căror înregistrare a fost autorizată de instanța de judecată în perioada în care se aflau în cercetări penale, precum și din declarațiile inculpatului, care a recunoscut în tot cursul procesului penal comiterea infracțiunii, relatând pe larg modul de desfășurare a activității infracționale.
Curtea observă că în apărarea sa inculpatul a invocat doar acele pasaje din declarațiile martorilor care îi sunt favorabile, însă, coroborând toate probele administrate cauzei inclusiv declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul se face vinovat de fapta pentru care a fost condamnat de către judecătorul de fond.
Faptul că în cursul cercetării judecătorești unele din martorele audiate și-au schimbat unele declarații nu sunt de natură a trage concluzia că inculpatul nu este vinovat, în contextul în care acestea au arătat dintr-un început judecătorului de fond că își mențin în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale. Schimbarea acestor declarațiile nu a fost justificată de martore și ea ar putea fi motivate de prezența inculpaților la audierea lor.
Împrejurările dovedite cauzei cu înscrisurile depuse la dosar că a vândut în baza unui antecontract de vânzare - cumpărare încheiat la data de 11.04.2006 imobilul proprietatea sa situat în Sibiu,-, pe care l-a predat la aceiași data cumpărătorilor și că a executat o serie de lucrări la acest imobil, anterior vânzării, nu au nici o relevanță sub aspectul vinovăției inculpatului, fiind dovedit că acesta anterior vânzării le - a pus la dispoziție tinerelor acest imobil pentru întreținerea de relații sexuale în schimbul unor sume de bani cu diferiți clienți.
Nu este de neglijat a se arăta sub acest aspect că toate martorele au arătat în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața judecătorului de fond că au întreținut relații sexuale cu diferiți bărbați în imobilul din Sibiu,de pe- iar imobilul era privit "ca un bordel", conform declarației martorei.
Față de considerentele expuse, se apreciază că, în mod corect instanțele de judecată anterioare au respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 și 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a avut cunoștință că unele din tinere erau minore.
Activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul rezultă atât din declarațiile martorilor menționați, cât și din declarațiile martorilor, și, persoane, printre care și minore, care au fost racolate de către inculpat și cărora le-a înlesnit practicarea prostituției, iar o parte din veniturile obținute de acestea din practicarea prostituției era încasată de către cei doi inculpați, care împărțeau bani în mod egal.
Curtea observă că inculpatul și-a recunoscut în întregime activitatea infracțională desfășurată și prin apelul declarat nu a criticat hotărârea instanței de fond decât sub aspectul individualizării pedepsei.
Apărarea acestuia din recurs că nu a cunoscut că tinerele care se prostituau sunt minore, nu poate fi primită fiind contrazisă de propriile declarații date în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești în care a recunoscut că știa că tinerele racolate erau minore.
Așa fiind, se vor respinge ca nefondate criticile invocate de inculpații recurenți sub aspectele analizate, respectiv a vinovăției și a încadrării juridice a faptelor.
Nefondate sunt și criticile invocate de către recurenții inculpați sub aspectul individualizării pedepsei aplicate fiecăruia.
Potrivit disp. art. 72 din Codul penal la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile parții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea reține că în mod corect și în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu circumstanțele personale ale recurentului inculpat, instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 7 ani închisoare. (Este de precizat că textul incriminator prevede pentru infracțiunea de proxenetism săvârșită față de un minor pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi ).
Astfel, Curtea apreciază că reeducarea recurentului inculpat se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în raport de natura și gravitatea sporită a faptei reținută în sarcina recurentului, de împrejurările comiterii faptei și modul de acționare, de urmările socialmente periculoase ale infracțiunii asupra dezvoltării psiho - somatice ale victimelor minore, precum și de persoana recurentului inculpat, care este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) Cod penal, fiind anterior comiterii faptei deduse prezentei judecăți condamnat pentru circa 10 infracțiuni de furt.
Este adevărat că, recurentul inculpat a recunoscut fapta și a colaborat cu organele judiciare, însă, aceste elemente pozitive, singurele dintre elementele de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal nu justifică reținerea de circumstanțe judiciare atenuante care să conducă la o reindividualizare, în sensul reducerii pedepsei. Aceasta deoarece, gravitatea sporită a faptei, impune un tratament juridic adecvat, reflectat în cuantumul pedepsei aplicate și în măsură să asigure protecția socială a comunității, dar și a acelui condamnat să o ispășească.
Așa fiind, Curtea constată că nu se impune admiterea recursului recurentului inculpat sub acest aspect.
Tot astfel, Curtea constată că, instanța de apel, urmare a admiterii apelului inculpatului și desființării sentinței instanței de fond, i-a aplicat acestuia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul de incriminare, urmare a reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 și 76 Cod penal, pedeapsă corect individualizată în raport de disp. art. 72 Cod penal, având în vedere atât activitatea infracțională concretă desfășurată de inculpat, cât și elementele ce circumstanțiază favorabil persoana inculpatului respectiv, lipsa antecedentelor penale.
Curtea constată că în procesul complex de individualizare a pedepsei nu se poate face abstracție de gravitatea faptei comise, ce rezultă din îndemnarea și înlesnirea practicării prostituției a unui număr de 10 tinere, printre care și minore, pe durata a aproximativ 1 an de zile, persoana inculpatului, care nu a recunoscut fapta și deci nu o regretă, iar reducerea pedepsei aplicate în contextul reținerii disp. art. 74 și 76 din Codul penal ar însemna o interpretare și aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 și 52 din Codul penal.
Curtea de apel constată că în cauză nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii acesteia, situație în care și acest motiv de recurs invocat de către recurentul inculpat va fi respins.
În ce privește recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu:
În primul rând este de precizat că recursul parchetului vizează doar individualizarea pedepsei privind pe inculpatul, susținându- se că în mod greșit instanța de apel a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 și 76 Cod penal și a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat sub minimul special prevăzut de textul de incriminare, dispunând greșit și aplicarea disp. art. 86/1 și urm. din Codul penal.
Față de considerentele expuse cu ocazia analizării recursului recurentului inculpat, Curtea constată că recursul parchetului este nefondat.
Curtea apreciază că este necesar a se face și următoarele precizări:
Este adevărat că fapta săvârșită de inculpat are o încărcătură de periculozitate socială, împrejurare ce a fost reflectă în cuantumul pedepsei aplicate; dar nu este mai puțin adevărat că, în condițiile concrete, recurgerea la modalitatea de executare a pedepsei prin privare de libertate ar însemna aplicarea unui tratament juridic prea sever inculpatului în raport de prev. art. 52 și 72 din Codul penal, ignorându-se din procesul de individualizare a pedepsei persoana inculpatului, care anterior comiterii faptei deduse prezentei judecăți a avut un comportament bun.
Interesul imediat și de perspectivă în spiritul art. 52 din Codul penal, este recuperarea și reintegrarea socială a inculpatului și nicidecum izolarea din rândul societății, în condițiile în care este infractor primar și a săvârșit fapta în împrejurările arătate.
În mod corect instanța de apel nu a luat în considerare la individualizarea pedepsei împrejurarea că față de inculpat s-a emis un mandat european de arestare, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Curtea nu poate împărtășii opinia parchetului că, dispunând suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului în condițiile art. 86/1 din Codul penal, cu respectarea de către inculpat în perioada termenului de încercare a disp. art. 86/3 Cod penal, măsura apare ca fără obiect în condițiile în care inculpatul este cetățean străină. Aceasta deoarece, pe de parte inculpatul este persoană cu dublă cetățenie, română și germană, iar pe de altă parte, ar însemna ca niciodată un inculpat cetățean străin să nu beneficieze de disp. art. 86/1 din Codul penal, ceea ce ar fi inadmisibil.
Așa fiind, Curtea constată că aplicarea unei pedepse privative de libertate ar restrânge posibilitățile de recuperare socială a inculpatului, singura opțiune rămânând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile stabilirii unor măsuri și obligații stricte și a căror nerespectare atrage consecințe severe asupra condamnatului.
Pe de altă parte, protecția socială a comunității este asigurată tocmai de această condiționare a inculpatului de respectare a măsurilor și obligațiilor dispuse și de urmările ignorării lor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală, va respinge recursurile declarate în cauză de către recurenți inculpați și de către parchet, ca nefondate.
Conf. art.385/17 rap. la art. 383 alin. 2 Cod proc. penală și art. 88 din Codul penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 07.11.2006 și până la 05.02.2007.
În baza acelorași texte de lege se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 16.11.2006 și până la 02.10.2007.
Conf. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații și împotriva deciziei penale nr.211 din 02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 07.11.2006 și până la 05.02.2007.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 16.11.2006 și până la 02.10.2007.
Obligă inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 Februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red. /dact.
2 ex./ 17.03.2008
Jud. fond
Jud. apel: și
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI E FAMILIE
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.12/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații și împotriva deciziei penale nr.211 din 02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 07.11.2006 și până la 05.02.2007.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 16.11.2006 și până la 02.10.2007.
Obligă inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 Februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - - ss - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
