Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 156/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 156
Ședința publică din data de 18.02.2010
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și Mari, născut la data de 01 septembrie 1978, în prezent aflat în penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 238/05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 572/18.06.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care în baza art. 329 al.1 cu aplic. art. 41 al.2 și art. 37 lit. b fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a lit. a,b,e
Prin aceeași sentință s-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 17.02.2009 și pusă în aplicare prin procesul verbal încheiat la data de 23.02.2009 de către organele de poliție din cadrul JBa supra imobilului proprietatea personală a inculpatului, situat în municipiul B,-, imobil cu destinație de locuință, fiind amplasat la etajul 1 al unei clădiri formulată din parter și etaj, locuința fiind compusă din living cu bucătărie, 2 dormitoare, grup sanitar și un balcon, suprafața totală a imobilului fiind de 130,4 mp cu teren în suprafață de 375,5
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp, pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a se depune la dosar concluzii scrise din partea inculpatului a amânat pronunțarea la data de18.02.2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 572/18.06.2009 Judecătoria Buzăua respins contestația formulată de inculpatul împotriva luării măsurii asigurătorii a sechestrului imobiliar față de imobilul proprietatea sa, situat în mun. B,-, jud.
A respins cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara ori localitatea.
În baza art. 329 al. 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. a fost condamnat inculpatul, zis "",fiul lui și, născut la data de 23.01.1982 în mun. C, jud. C, domiciliat în mun. B,- bis, jud. B, CNP -, cetățean român, studii 1 clasă, fără ocupație, necăsătorit, 2 copii minori în întreținere, cu trecut infracțional, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism ( fapta din perioada iulie - decembrie 2008).
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b, e pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În ceea ce privește pedepsele accesorii instanța a apreciat că nu se impune interzicerea în totalitate a dispozițiilor art.64 lit.a penal, în condițiile în care dreptul de a alege este consfințit și prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar fapta săvârșită de inculpat nu este de o gravitate deosebită, astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.2 pen. (Hotarărea CEDO, Vs GB și Decizia nr. 74 din 5.11.2007).
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b, e pen. pe o perioadă de 3 ani, cu începere după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 06.01.2009 la zi.
În baza art. 350.proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 329 al. 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul, "",fiul lui și, născut la data de 01.09.1978 în mun. B, jud. B, domiciliat în mun. B,-, jud. B, CNP -, cetățean român, studii 11 clase, administrator la " International", necăsătorit, 1 copil minor în întreținere, stagiul militar nesatisfăcut, cu trecut infracțional, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism ( fapta din perioada martie 2005 - decembrie 2008).
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b, e pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În ceea ce privește pedepsele accesorii instanța a apreciat că nu se impune interzicerea în totalitate a dispozițiilor art.64 lit.a penal, în condițiile în care dreptul de a alege este consfințit și prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar fapta săvârșită de inculpat nu este de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.2 pen. (Hotarărea CEDO, Vs GB și Decizia nr. 74 din 5.11.2007).
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b, e pen. pe o perioadă de 3 ani, cu începere după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din data de 06.01.2009 și arestarea preventivă începând cu data de 08.01.2009 la zi.
În baza art. 350.proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 118 al. 1 lit.a pen. s-a confiscat de la inculpatul suma de 7250 EURO în echivalent lei, la cursul oficial al, la data confiscării efective și de la inculpatul suma de 26819 EURO în echivalent lei, la cursul oficial al, la data confiscării efective.
S-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 17.02.2009 și pusă în aplicare prin procesul - verbal încheiat la data de 23.02.2009 de către organele de poliție din cadrul B asupra imobilului proprietatea personală a inculpatului, situat în mun. B,-, imobil cu destinație de locuință, fiind amplasat la etajul 1 al unei clădiri formată din parter și etaj, locuința fiind compusă din: living cu bucătărie, 2 dormitoare, grup sanitar și un balcon, suprafața totală a imobilului fiind de 130,4 metri pătrați cu teren în suprafață de 375,5 metri pătrați.
În baza art. 191.proc.pen. a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător oficiu din faza de urmărire penală și pe inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare, din care 400 lei onorariu apărător oficiu din faza de urmărire penală și faza cercetării judecătorești.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut ca situație de fapt, următoarele considerații:
Inculpații ( 30 ani) și ( 27 ani) au domiciliile în mun.
In toamna anului 2004 martora l-a cunoscut pe inculpatul în Clubul " Junior" din mun. B, acesta propunându-i să-i fie prietena însă ea l-a refuzat, susținând ca are o relație cu numitul, zis "".
După o perioada de timp de la despărțirea de numitul, a început să iasă în oraș cu inculpatul, acesta propunându-i să-i caute bărbați cu care să întrețină relații sexuale în schimbul unor sume de bani.
In perioada cât au fost prieteni, martora a aflat că inculpatul trimisese în străinătate o fată pe nume pentru a practica prostituția, iar aceasta îi trimitea sume de bani, dovada în acest sens stând și adresa nr. 28032/19.11.2008 emisa de Banca Româneasca, din care rezulta că în perioada 28.09. - 28.10.2004 numita i-a expediat inculpatului, din Italia, suma de 600 EURO.
Inculpatul i-a propus martorei să meargă într-un club din străinătate pentru a practica prostituția însă aceasta l-a refuzat, plecând ulterior singura, în data de 14.03.2005, așa cum rezulta din procesul - verbal încheiat la data de 1.09.2008 de organele de poliție ( fila 69).
După un timp, martora l-a sunat pe inculpatul, spunându-i că practica prostituția, trimițându-i și acestuia bani ce erau obținuți în urma acestei activități, respectiv suma de 300 Euro, expediata în data de 5.04.2005, așa cum rezulta din aceeași adresa nr. 28032/19.11.2008 emisa de Banca Româneasca.
Instanța a mai reținut că susținerile martorei sunt confirmate și de declarațiile martorului, audiat conform art. 86/1 proc.pen. care a arătat în depoziția sa, de la fila 75 din dosarul de urmărire penala, faptul că în primăvara anului 2005 inculpatul a dus la două tinere pentru practicarea prostituției, la strada și în cluburi de noapte, una dintre acestea numindu-se.
Martora a mai susținut faptul că după ce i-a trimis cei 300 Euro, inculpatul a sunat-o cerându-i să-i trimită suma de 1000 Euro însă ea l-a refuzat, ulterior fiind sunată și de, care a amenințat-o să-i trimită suma de 1000 dolari, întrucât i-a plătit lui " o amenda", astfel ca i-a trimis acestuia suma de 200 Euro. Aflând de acest aspect, inculpatul s-a dus la domiciliul părinților martorei, adresând amenințări la adresa ei iar la sfârșitul anului 2005, când a revenit în tara, martora a fost căutata din nou de același inculpat, însă s-a ascuns de acesta până a plecat din nou în străinătate.A mai precizat martora că de frica lui "" ( ) nu a mai locuit la domiciliul părinților săi când revenea în țară.
La începutul anului 2005 martora s-a împrietenit cu inculpatul și, după o scurtă perioada de timp, acesta i-a propus să meargă împreuna în Spania, pentru a dansa într-un club de noapte.
Martora a acceptat propunerea inculpatului întrucât avea probleme financiare și a plecat împreuna cu acesta, cu autoturismul respectivului, marca BMW cu nr. de înmatriculare -, în orașul spaniol.
Acest fapt este dovedit de consemnările efectuate în procesul - verbal încheiat la data de 8.07.2008 de organele de politie ( filele 60, 61), din care rezultă că la data de 17.05.2005 și au ieșit din țară prin punctul de frontiera Nadlac, cu autoturismul menționat anterior.
Martora a mai arătat în declarațiile date în cursul urmăririi penale, faptul că inculpatul a dus-o într-un club de noapte unde se practica prostituția, ea fiind de acord să practice aceasta activitate, după ce respectivul i-a spus că nu a găsit alt club.
Inculpatul a stat cu martora cca. o săptămâna, timp în care a învățat-o cum sa procedeze pentru a racola clienții, după care acesta a revenit în tara, la data de 29.06.2005 așa cum rezulta din procesul - verbal încheiat la data de 5.08.2008 de organele de politie ( fila 63).
Martora a practicat prostituția în mai multe cluburi din Spania unde era trimisă de inculpat, cu care ținea legătura telefonic, iar în perioada 19.04.2006 - 2.03.2007, din practicarea prostituției, i-a trimis acestuia cca. 6000 - 7000 Euro prin sistemul și, dovada stând adresa nr. 9905/19.09.2008 emisa de &, adresa nr. 4305/15.10.2008 emisa Transfer, adresa nr. 15399/17.09.2008 emisa de, adresa nr. 330/79071/1.07.2008 emisa de Compania Naționala Posta, din care rezultă că din Spania martora i-a expediat inculpatului, în perioada precizata anterior, suma de 5119 Euro. Din declarațiile martorei rezultă și faptul că aceasta, în doua rânduri, i-a remis inculpatului câte 10.000 Euro, (ultima dată în vara anului 2006), bani din care acesta a achiziționat un autoturism marca Audi TT, restul rămas folosindu-l pentru probleme personale.
In primăvara anului 2007 martora i-a transmis inculpatului faptul că nu mai dorește să practice prostituția în folosul lui, acesta insistând telefonic, în mai multe rânduri, pentru aoc onvinge să reia relația, însă martora l-a refuzat.
In luna iunie 2008, martora G l-a cunoscut pe inculpatul în barul pe care acesta îl deține în mun. B, în cartierul 14.
Pentru că avea o situație materiala precara, martora l-a rugat pe inculpat să-i găsească de munca în străinătate, acesta propunându-i să practice prostituția într-un club de noapte din Spania, unde avea o prietena care se prostitua.
In data de 14.09.2008 G, zisă și "" a plecat împreuna cu inculpații și în Spania, cu autoturismul celui dintâi inculpat. In final, au ajuns în localitatea Plaja unde se afla, aceasta din urma practicând prostituția într-un club de noapte.
Inculpații și au stat în Spania cca. 10 zile, timp în care G i-a dat primului inculpat cca. 500 - 600 Euro rezultați din practicarea prostituției.
Cei doi inculpați au revenit în România ținând legătura telefonic cu martorele G și, care le relatau ce sume mici obțin din practicarea prostituției, astfel ca au stabilit să plece în alte cluburi din Spania.
La data de 15.11.2008 inculpații și au plecat în orașul din Spania cu Compania Air, așa cum rezulta din adresa înaintată de aceasta companie la dosarul de urmărire penala ( fila 114 ) rezultând că cei doi au avut rezervarea cu nr. -, biletele fiind achiziționate în data de 10.11.2008 de la Agenția de turism din
Ajunși în Spania, inculpații și cele doua martore au plecat cu avionul în capitala Italiei, acolo întâlnindu-se și cu numitul.
Cele doua martore au practicat prostituția pe strada, în localitatea Silvi () până la începutul lunii decembrie 2008.
Susținerile celor două martore sunt confirmate și de declarațiile martorilor, ( concubinul martorei G ), și ( date în cursul urmăririi penale), primii doi făcând referire la relația dintre G și, iar ultimii trei martori precizând faptul că martora Gap racticat prostituția în Italia, în localitatea Silvi, același lucru făcându-l și.
In declarațiile date în cursul urmăririi penale, Gap recizat că i-a dat inculpatului cca. 400 - 500 Euro, iar din Spania i-a trimis aceluiași inculpat suma de 500 Euro prin dar pe numele martorei.
Din adresa nr. 8107/4.11.2008 a Băncii Transilvania, adresa nr. 10511/12.11.2008 a Băncii Comerciale, adresa nr. 4438/11.11.2008 a Transfer B, adresa nr.29385/15.12.2008 a Băncii Romanești, adresa nr. 12184/12.11.2008 emisa de &, rezulta faptul că în perioada 12.07.2008 - 14.10.2008 i-a trimis, din Spania, inculpatului, suma de 7250 Euro.
Martorele și au arătat în declarațiile date în cursul urmăririi penale, faptul că inculpatul le-a propus, de mai multe ori, să practice prostituția în folosul ambelor părți, în cluburi din străinătate, însă acestea au refuzat. Martora a precizat în declarațiile sale menționate anterior, faptul că în data de 23.02.2009, înainte de a da respectivele declarații, a fost amenințata și agresată fizic de sora inculpatului, cunoscuta sub numele de "Astra", care a urcat-o cu forța într-un taxi, a dus-o într-o locuința din zona cart. 14 unde, împreuna cu alte fete, a tăiat-o pe față cu un cuțit, a zgâriat-o cu unghiile, i-a turnat prenandez pe par, amenințând-o că dacă va da declarații împotriva lui "" o va omori.
Susținerile martorei sunt dovedite și de planșele foto depuse la dosar la filele 93 - 94.
Martora a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și lipsire de libertate, ulterior declarând faptul că sesizarea a fost făcuta fără vreun motiv întemeiat, faptele nefiind adevărate, astfel că a fost sancționată contravențional prin procesul - verbal seria - nr. - din 27.02.2009 încheiat de IPJ
Inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii reținuta în sarcina sa pe toata durata procesului penal, în primele declarații limitându-se în a susține că nu dorește sa facă declarații la învinuirile ce i se aduc, apoi să susțină că a fost victima unor abuzuri fizice din partea organelor de cercetare penala iar în declarația din 25.02.2009 susținând că nu este adevărat că a îndemnat-o și a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către numita.
În declarația dată în fața procurorului, inculpatul a precizat că nu este adevărat că a îndemnat și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către numitele și G, recunoscând, însă, că a avut relații cu acestea, că prima dintre ele a fost plecată în Italia, apoi în Spania, că în 2006 aceasta s-a întors în țară cu o suma de bani pe care nu a putut-o preciza, sumă pe care a folosit-o pentru achitarea examenelor de la facultatea particulara pe care o urma. Referitor la G, inculpatul a arătat că a transportat-o pe aceasta în Austria de unde a fost luată de o femeie ce venise însoțită de soțul ei, din Italia, că după 15 septembrie 2008 purtat convorbiri telefonice cu aceasta, respectiva spunându-i că lucrează la un restaurant în Italia, după care a precizat că nu a mai continuat relația întrucât aceasta fusese opărita pe față de fostul soț.
In fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventiva a inculpatului, acesta a susținut ca nu a îndemnat-o pe să practice prostituția, recunoscând faptul că a primit 6000 - 7000 de Euro de la aceasta dar pentru a plăti contravaloarea reparațiilor unui autoturism cumpărat de martora și de repararea căruia s-a ocupat personal.
In ceea ce-o privește pe G, în aceeași declarație dată în fața judecătorului care a dispus arestarea preventiva, inculpatul a precizat că a dus-o pe aceasta la granița dintre Austria și Italia, știind că respectiva urma să lucreze ca menajera la niște bătrâni, de la aceasta neprimind nicio suma de bani. Inculpatul a precizat, în aceeași declarație, că nu o cunoaște pe numita.
In declarația dată în fața primei instanțe inculpatul a precizat că nu a știut despre că a practicat prostituția, motivând că a rupt relația cu aceasta datorită faptului că la ultima venire a ei în țară a adus în jur de 11.000 de Euro, bani pe care i-a câștigat ca damă de companie, el nefiind de acord cu această situație. Tot inculpatul a recunoscut faptul că a cumpărat cu banii de la o mașina marca Audi însă pe numele respectivei, aceasta trimițându-i din Spania diferite sume de bani, în funcție de solicitările pe care el i le făcea urmare reparațiilor efectuate la autoturismul în cauza. Astfel, inculpatul a recunoscut că a primit de la martora cca. 6000 - 7000 de Euro, terminând relația cu aceasta spre sfârșitul anului 2006.
Referitor la G inculpatul a susținut că a transportat-o pe aceasta la granița dintre Austria si Italia, la solicitarea acesteia, urmând să-i remită partea sa de cheltuieli ulterior, însă respectiva nu i-a trimis nicio suma de bani. De asemenea, inculpatul a susținut că nu știa cu ce se ocupa martora în Italia și că el nu a îndemnat-o să practice prostituția.
Cu privire la inculpatul a precizat că a cunoscut-o prin anii 2003 - 2004, întrucât frecventau aceleași locuri dar că nu a avut nici un fel de relații cu aceasta și nu a îndemnat-o să practice prostituția.
În continuarea motivării, prima instanță a arătat că susținerile inculpatului sunt contrazise de declarațiile martorelor, și G, declarații date în cursul urmăririi penale și în care acestea au precizat împrejurările în care l-au cunoscut pe inculpat, relațiile pe care le-au avut cu acesta, faptul ca le-a îndemnat să practice prostituția și că i-au trimis banii rezultați în urma practicării acestei activități.
S-a mai precizat că și nu au putut fi audiate în cursul cercetării judecătorești, din procesele - verbale întocmite de organele de politie cu ocazia executării mandatelor de aducere rezultând faptul că acestea sunt plecate în străinătate.
însă, a trimis prin poșta din Spania o cerere ( fila 83 dosarul instanței) solicitând să se ia în considerare declarația dată în fața organelor de politie, care reflecta adevărul, precizând că nu se poate prezenta în fața instanței de judecata.
G s-a prezentat în fața instanței de judecata la termenul din 28.04.2009, susținând că nu menține nicio declarație din cele date în cursul urmăririi penale întrucât nimic din ceea ce a arătat inițial nu este real, declarațiile fiind dictate de organele de politie. Martora a precizat că a practicat prostituția în Spania din proprie inițiativa, inculpatul ducând-o până în Austria la solicitarea ei, iar acestuia nu i-a trimis nicio suma de bani. A mai precizat martora că nu știe daca a practicat prostituția întrucât a locuit cu aceasta doar în țară, în Spania se întâlneau la câte o cafea.
Martora Gap recizat că poziția adoptata de ea în fața instanței nu a fost determinată de vreo amenințare venită din partea inculpatului sau a familiei acestuia, în schimb, declarațiile date în cursul urmăririi penale au fost făcute sub presiunea organelor de cercetare penala, care i-au spus că "o sa-i facă cazier".
In același sens, au declarat în fața instanței și martorele și, susținând că primele declarații, date în cursul urmăririi penale, au fost făcute la presiunea organelor de politie.
La rândul ei, martora a precizat în fața instanței faptul că tot ceea ce a declarat în cursul urmăririi penale corespunde realității, respectiv faptul că G, care se afla în relații de concubinaj cu ( fratele martorei ) i-a specificat că pleacă împreuna cu "" ca să strângă bani să-i ofere fiicei sale ceva mai bun.
Martorul, cu care G are o fetita, a susținut în declarațiile sale faptul că pe la jumătatea lunii septembrie 2008 aflat că concubina sa era plecata în Spania împreuna cu "" unde practica prostituția. Același martor a precizat faptul că spre sfârșitul lunii decembrie Gar evenit în țară, a venit să-și vadă copilul cca. 10 minute după care a plecat în urma unui telefon și a revenit în miezul nopții tunsă și opărita, fără să-i spună cine i-a făcut aceste lucruri.
Din depoziția acestui martor instanța de fond atras concluzia că fosta sa concubina îl învinovățește în prezent de faptul că el ar fi agresat-o, același lucru declarându-l și în fața instanței, susținând că fratele sau i-ar fi dat de înțeles că așa s-au întâmplat lucrurile.
Martora a declarat în fața instanței că depoziția dată de ea în cursul urmăririi penale nu a fost decât o răzbunare față de inculpatul întrucât concubinul sau, numitul a avut anterior un conflict cu acesta. A mai precizat martora faptul că deși declarația este scrisa de ea i-a fost dictata și nu corespunde realității.
În privința inculpatului, prima instanță a reținut că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținuta în sarcina sa, negând în toate declarațiile date pe parcursul procesului penal, cu excepția celei date în fața judecătorului care a soluționat cererea de liberare provizorie pe cauțiune, respectiv declarația data în 23.01.2009 ( dosar nr-).
In aceasta din urma declarație, inculpatul a precizat că recunoaște fapta pentru care este cercetat, arătând că avea cunoștința despre faptul că practica prostituția și că banii primiți de la aceasta proveneau din practicarea prostituției, deși el nu i-a impus niciodată să-i trimită bani.
In declarația dată în fața primei instanțe, la termenul din 31.03.2009, inculpatul a precizat ca își menține toate declarațiile date anterior în cauză, mai puțin cea dată în fața judecătorului care a soluționat cererea de liberare provizorie pe cauțiune. In această declarație inculpatul menționează și suma pe care a primit-o de la, respectiv 7200 Euro, susținând însă, că nu știa cu ce se ocupa aceasta în Spania iar el nu a îndemnat-o să practice prostituția.
Analizând și declarațiile date de martora, prima instanță a reținut că, aceasta a relatat în cursul urmăririi penale despre relația pe care a avut-o cu inculpatul, specificând faptul că a practicat prostituția în Spania și Italia și că îi trimitea bani acestuia. Martora nu a putut fi audiata în cursul cercetării judecătorești, din procesul - verbal încheiat de organele de politie cu ocazia executării mandatului de aducere rezultând că aceasta este plecata din țară.
Martorul, cumnatul numitei, a relatat în declarația dată în cursul urmăririi penale în prezența apărătorului ales al inculpatului, faptul că acesta din urmă și cumnata au avut o relație de prietenie prin anii 2005 - 2006 și că în perioada 2005 - 2008 cumnata sa a fost plecată de mai multe ori în străinătate. Martorul a mai precizat că nici el, nici soția sa, nu l-au însoțit vreodată pe "" la bancă să ridice vreo sumă de bani, trimisă din străinătate de. In fata instanței, martorul nu s-a prezentat însă, a depus o cerere la dosar în data de 8.05.2009 în care a precizat că nu dorește să mai fie citat în această cauza deoarece nu vrea să aibă probleme pe viitor cu inculpatul și familia acestuia, în esența reluând cele arătate în declarația precedenta.
Nici martorii audiați conform art. 86/1 proc.pen. nu au putut fi audiați în cursul cercetării judecătorești, în schimb unul dintre aceștia, respectiv, a depus la dosar o cerere prin care a învederat instanței faptul că nu se prezintă la termen pentru a fi audiat întrucât se teme pentru viața sa și a familiei sale, dacă i s-ar afla adevărata identitate. A solicitat să se ia în considerare declarația pe care a dat-o în cursul urmăririi penale întrucât cele declarate sunt adevărate. Același martor a arătat în cererea respectiva că inculpatul este cunoscut ca o persoana deosebit de violenta și care, prin rudele sale, a determinat mai mulți martori să-și schimbe declarațiile în favoarea sa.
Prima instanță a precizat faptul că așa cum rezulta din prevederile art. 63 si 69.proc.pen. probele nu au valoare prestabilită în raport de faza procesuala în care au fost administrate și că pretinsele elemente de cercetare abuzivă invocate de martorele, și G nu au fost primite de instanța de fond drept pertinente cât timp nu exista dovezi în acest sens.
declarațiilor date inițial de aceste martore, precum și de martora, prin cele date în cursul cercetării judecătorești, nu au putut produce eficienta juridica pentru că nu exista temei legal pentru înlăturarea acestora dar și pentru faptul că aceste martore au dat declarații în fața instanței sub un puternic sentiment de teama, de frica, inspirat de presiunile exercitate asupra lor de către inculpatul, prin intermediul membrilor familiei sale.
S-a apreciat de instanța de fond că, dovada în acest sens sunt chiar retractările primelor declarații date inițial în cursul urmăririi penale, retractări care coroborate cu modul de prezentare în fața instanței a martorelor ( timorate, susținând cu vehementa nevinovăția inculpatului), duc la concluzia că declarațiile date de martore în fața instanței au fost influențate de starea sufleteasca în care se găseau acestea la momentul respectiv, stare determinata de anumite presiuni exercitate asupra lor într-un sens sau altul de apropiații inculpatului (așa cum rezultă implicit din declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale, respectiv:, care au arătat în esența că se pentru ei și familiile lor întrucât inculpatul este cunoscut ca o persoana violenta, dar și declarațiile depuse în scris la dosar de martorii și în cursul cercetării judecătorești, din care reies aceleași aspecte).
In sprijinul acestor susțineri stau și declarațiile inițiale date de ( scrise personal) în care a arătat că a fost amenințata și agresată fizic de sora inculpatului pentru a nu da declarații împotriva acestuia. Motivația ulterioara, prezentata în fața instanței de către martora, cum că ar fi fost agresată deoarece ea întreținea relații cu soțul femeii respective, nu este veridica, în condițiile în care aceeași motivație putea fi formulata și la data de 27.02.2009 când martora a precizat însă, în fata organelor de politie, că sesizarea ei a fost făcută fără vreun motiv întemeiat.
Mai mult, martora "s-a grăbit" și până la primul termen de judecata acordat cauzei s-a prezentat în fața unui notar public dând o declarație autentificata ( fila 22), în cuprinsul căreia orice referire anterioara făcută cu privire la inculpatul, iar în fața instanței s-a prezentat abia după ce a fost citata pentru câteva termene, inclusiv cu mandat de aducere.
S-a considerat de către judecătorul fondului că faptul că patru din cei 13 martori audiați în cauza și-au retractat declarațiile inițiale, în condițiile în care numai 7 din cei 13 au fost audiați și în fața instanței, nu poate înlătura vinovăția inculpaților care a fost determinată și prin susținerile unuia dintre ei ( ), dar și prin celelalte probe administrate în cauză, inclusiv precizările înaintate la dosar de diferitele instituții prin care s-au trimis bani din străinătate inculpaților.
Nu în ultimul rând, săvârșirea faptelor de către inculpați este dovedita și prin convorbirile telefonice efectuate în perioada 3.09. - 17.12.2008, evidențiate ca atare în procesele - verbale de certificare a înregistrărilor telefonice din care rezulta fără putința de tăgada faptul că inculpații le-au îndemnat pe martorele si G să practice prostituția și că obțineau foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea.
S-a apreciat că declarațiile martorilor pot servi la aflarea adevărului în mod necondiționat, iar declarația unui singur martor, considerata sinceră, poate fi suficienta pentru condamnarea inculpatului, dacă confirmă cu fermitate vinovata acestuia.
Este și cazul spetei dedusa prezentei judecați în care instanța a acordat eficienta juridica declarațiilor martorilor, precum și declarațiilor date în cursul urmăririi penale de martorii, si, considerându-le sincere și că reflecta adevărul, în condițiile în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și reliefate anterior.
S- conchis că, în drept, faptele inculpatului, care în perioada martie 2005 - decembrie 2008 le-a îndemnat pe martorele, și G să practice prostituția pe strada și în cluburi, în Italia și Spania, obținând foloase materiale în valoare totală de 26819 Euro întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prevăzuta de art. 329 al. 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. iar faptele inculpatului, care în perioada iulie - decembrie 2008 îndemnat-o pe martora să practice prostituția în Spania și Italia obținând 7250 Euro întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuata, prevăzută de art. 329 al. 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen.
În cauză, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 41 al. 2.pen. pentru ambii inculpați, întrucât aceștia au săvârșit acțiunile care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Reținând vinovăția inculpaților, instanța de fond a condamnat inculpații în baza situației de fapt și a textelor incriminatorii, la stabilirea și dozarea pedepselor având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. și anume: împrejurările săvârșirii faptelor, gradul de pericol social concret al acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală și persoana inculpaților, care au adoptat o poziție nesincera pe întreaga durata a procesului penal, nerecunoscând faptele reținute în sarcina lor, cu excepția unei singure declarații dată de inculpatul în fata judecătorului care a soluționat cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
A fost avută în vedere de către instanța de fond și împrejurarea că ambii inculpați au antecedente penale, inculpatul fiind condamnat în minoritate pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, la o pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penala nr. 153/22.12.1997 a Tribunalului Buzău, definitiva prin decizia penala nr. 138 din 28.04.1998 a Curții de APEL PLOIEȘTI, fiind arestat la 6.02.1997 și liberat condiționat la 31.01.2000, cu un rest neexecutat de 1466 zile iar inculpatul este recidivist, starea de recidiva postexecutorie prevăzuta de art. 37 lit.b pen. fiind atrasă de condamnarea la o pedeapsa de 7 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr. 1078/27.05.2002, definitiva prin decizia penala nr. 132/3.02.2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI, acesta fiind arestat la 24.05.2003 și liberat la 23.12.2003.
Infracțiunea reținuta în sarcina inculpatului pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, este o infracțiune continuata, iar în raport cu data săvârșirii acesteia urmează să se stabilească anumite consecințe privind stabilirea stării de recidiva și a termenului de reabilitare, printre altele.
Data săvârșirii infracțiunii continuate este data comiterii ultimei acțiuni sau inacțiuni în raport de aceasta data producându-se consecințele juridice referitoare la aplicarea legii penale în spațiu și în timp, minoritate, prescripția răspunderii penale, amnistie și grațiere, precum și orice alte consecințe care sunt condiționate de epuizarea activității infracționale. Celelalte consecințe ale infracțiunii continuate, cum sunt cele referitoare la stabilirea stării de recidiva, revocarea liberării condiționate, a suspendării condiționate a executării pedepsei, a obligării la munca corecționala, la înlăturarea beneficiului grațierii, la întreruperea cursului prescripției și a termenului de reabilitare se produc din momentul consumării infracțiunii, moment realizat prin întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii iar nu în raport cu data când aceste infracțiuni se consideră săvârșite prin epuizarea tuturor actelor ce caracterizează latura lor obiectiva.
În acest sens prima instanță a invocat interpretarea data acestei situații juridice prin decizia de îndrumare nr. 1/1987 a Plenului Tribunalului Suprem.
Așadar inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 7 luni închisoare, termenul de 3 ani prevăzut de art. 134 al. 1.pen. pentru reabilitarea de drept, s-a calculat de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei, în cazul de față data fiind 23.12.2003, drept urmare, termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 23.12.2006.
Cum infracțiunea de proxenetism este o infracțiune momentană, consumarea acesteia având loc în chiar momentul săvârșirii acțiunii incriminate, moment în care se produce și urmarea periculoasa a faptei (atingerea în cel mai înalt grad a regulilor de conviețuire sociala, a principiilor morale și a demnității umane) instanța a apreciat că momentul consumării infracțiunii reținută în sarcina inculpatului a avut loc în martie 2005, odată cu primul act de executare al acestei fapte, respectiv îndemnul adresat martorei de a practica prostituția, folosul obținut prima dată din activitatea desfășurata de aceasta, primindu-l în 5.04.2005.
Textul art. 134 al. 1.pen. stabilește că reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care nu depășește 1 an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nicio alta infracțiune. Cum inculpatul a săvârșit fapta reținuta în sarcina sa începând cu martie 2005, prima instanță a considerat că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b pen. în ceea ce-l privește.
Instanța a apreciat că luarea măsurii asiguratorii s-a făcut în condițiile dispozițiilor art. 163 al. 1 si 2 raportat la art. 164, 165, 166.proc.pen. în vederea confiscării speciale iar susținerile inculpatului în sensul că imobilul nu a fost evaluat sunt contrazise de mențiunile din procesul - verbal încheiat la data de 23.02.2009 de IPJ B ( fila 110 dosar de urmărire penala) unde este menționata valoarea aproximativa a imobilului, respectiv 190.275 lei.
Instanța a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, respectiv faptul că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, pericolul social ridicat al faptei săvârșite, având în vedere modalitatea săvârșirii acesteia menționata anterior, dar și atitudinea inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât inculpatul, cât și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea scrisă și dezvoltată oral, inculpatul a susținut că instanța fondului l-a condamnat deși este nevinovat.
În esență inculpatul a susținut că nu au fost audiați nemijlocit martorii audiați în faza de cercetare penală, nu s-au înlăturat contradicțiile existente în declarațiile altor martori, iar sechestrul aplicat asupra imobilului nu are ca bază o documentație.
Apelantul a mai arătat că i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care martorii s-au prezentat și au declarat că au fost forțați să-l incrimineze iar instanța fondului a înlăturat aceste declarații motivând că se află într-o stare de temere exagerată. Consideră că beneficiul determinat pentru care i s-a sechestrat casa nu este consecința dovezilor stabilite pe baza probelor în condițiile în care el a primit doar 5.000 euro.
Apelantul a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că este recidivist deși a fost condamnat anterior la 7 luni închisoare iar pentru această pedeapsă s- împlinit termenul de reabilitare.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței fondului și achitarea sa deoarece nu a comis infracțiunea de proxenetism și în subsidiar trimiterea cauzei pentru rejudecare sau desființarea sentinței, să se constate că beneficiază de circumstanțe atenuante personale, să i se recunoască aceste circumstanțe și pedeapsa să fie coborâtă sub limita minimă, să se dispună suspendarea executării pedepsei rămasă de executat sau să i se admită cererea și să fie liberat provizoriu pe cauțiune deoarece îndeplinește condițiile impuse de lege.
In motivarea și susținerea apelului său inculpatul a arătat că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa deoarece nu sunt dovezi care să-l incrimineze. Nu a avut nici o înțelegere cu care a practicat prostituția în străinătate înainte de a avea legături cu el.
Prin decizia penală nr.238/05.11.2009 Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul și a dispus restituirea cauțiunii.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr.572 din 18.06.2009 pronunțata de Judecătoriei Buzău.
S-a menținut starea de arest a celor doi inculpați și s-a dedus din pedepsele aplicate reținerea și arestarea preventivă la zi (începând cu 6.01.2009 pentru și din 6.01.2009 (reținerea) și, respectiv 8.01.2009 pentru ).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, în mod justificat și numai pe baza mijloacelor de probă, corect apreciate ca având eficiență juridică: declarațiile martorelor, declarațiile martorilor audiați numai în cadrul cercetării penale, și, convorbirile telefonice înregistrate în perioada 3.09.-17.12.2008, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului audiat în condițiile art. 861Cod procedura penala, adresele băncilor: Transilvania, SC Transfer SRL B, Românească, &, s-a reținut că inculpații sunt vinovați și răspund în condițiile legii penale pentru că în perioada martie 2005 - decembrie 2008 le-a îndemnat pe, și G să practice prostituția pe stradă și în cluburi in Italia si Spania, obținând foloase materiale în valoare totală de 26819 euro iar in perioada iulie - decembrie 2008 a îndemnat-o pe să practice prostituția in Spania și Italia obținând 7250 euro.
Fapta fiecăruia, respectiv a inculpatului, comisă în realizarea aceleiași rezoluții delictuoase prin acte repetate în tot intervalul menționat, a fost corect considerată și încadrată în dispozițiile art. 329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ce incriminează și pedepsește infracțiuni de proxenetism în formă continuată și a inculpatului, comisă tot prin acte repetate, săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții delictuoase, în intervalul iulie - decembrie 2008, tot corect considerate și încadrate în aceleași dispoziții prevăzute și pedepsite de art. 329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ce pedepsesc infracțiunea de proxenetism in formă continuată.
La individualizarea pedepsei cuvenite fiecăruia dintre inculpați în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 72 din Codul penal, instanța fondului a făcut o corectă analiză, o corectă interpretare a dovezilor referitoare la fapta și persoana inculpaților, stabilind pericolul social real al infracțiunii comise prin prisma incidenței dispozițiilor de agravare impuse de art. 42 alin.2 Cod penal, dar și pericolul social al fiecăruia dintre inculpați, prin conduita total nesinceră sau obstructivă pe tot parcursul procesului penal, al trecutului infracțional al inculpatului, dar și al calității de recidivist, corect și în condițiile art. 37 lit b Cod penal determinate ca incidente pentru inculpatul și nu în ultimul rând prin evaluarea beneficiului realizat de fiecare și reprezentând parte din produsul infracțional.
In contextul susmenționat, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului de executat în regim de detenție, este corect determinată către maximul special al pedepsei și efectul aprecierii juste a pericolului social deosebit al infracțiunii comise prin acte numeroase și într-o mare perioadă de timp în care a îndemnat și a tras foloase de pe urma practicării prostituției a trei fete dar și efectul aprecierii judicioase a pericolului social al inculpatului ce a făcut dovada unei persoane veroase, agresive ce sfidează omul și ordinea social-juridică.
Și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, de executat tot în regim de detenție, este o pedeapsă justă, determinată prin gradul de pericol concret al infracțiunii comise, cu un număr redus de acte materiale cu același conținut constitutiv, săvârșite în baza aceleiași rezoluții delictuoase dar și prin prisma folosului redus ( și comparată cu folosul dobândit de inculpatul ) pe care l-a obținut de la, al trecutului său infracțional.
S-a apreciat de instanța de apel că instanța fondului a aplicat în mod corect fiecărui inculpat pedeapsa complementară expres prevăzută a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și Cod penal printr- corectă determinare a duratei pe care a stabilit-o la 3 ani și art. 71 si 64 lit a teza a II-a, b si c Cod penal deferitoare la pedeapsa accesorie pentru fiecare inculpat.
Tribunalul a mai arătat că printr-o interpretare corectă a mijloacelor de probă administrate prin prisma dispozițiilor art. 118 alin.1 lit cod penal reținută ca incidentă în contextul stabilirii naturii și întinderii sumelor de care fiecare inculpat a beneficiat prin săvârșirea infracțiunilor de proxenetism continuat, instanța fondului dispus confiscarea sumelor de 7250 euro în echivalent lei la cursul oficial al BNR la data încasării efective de la inculpatul, de 26.819 euro în echivalentul lei la cursul oficial al BNR la data încasării efective de la inculpatul . Pentru garantarea încasării sumei importante, dar corect apreciată ca neîmpovărătoare pentru inculpatul s- menținut sechestrul asigurător instituit asupra imobilului proprietatea personală a acestuia.
În condițiile art. 350 Cod procedură penală Tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, măsură legală in contextul in care vinovația inculpaților este dovedită in baza unor probe corecte.
S-a mai motivat că în tot cursul procesului penal inculpaților li s- asigurat dreptul de a se adresa instanței competente potrivit legii ce s-a pronunțat cu privire la legalitatea și temeinicia arestării preventive, asupra cererilor incidente formulate, li s-a garantat dreptul la apărare și li s-a asigurat deplina exercitare drepturilor legitime.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond, așa cum a mai arătat, a dispus în mod greșit condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar tribunalul a respins ca nefondat apelul inculpatului, fără a ține seama de faptul probele administrate în cursul judecării cauzei nu conduceau spre concluzia vinovăției inculpatului.
Recurentul a mai susținut că în condițiile în care declarațiile numitei sunt contradictorii și nu s-a reușit audierea sa în fața instanței de judecată, acestea nu trebuiau avute în vedere, deoarece numita a procedat de maniera respectivă pentru a se răzbuna pe inculpat. acesteia s-a datorat faptului că, inițial, între ea și inculpatul a existat o relație de concubinaj, iar datorită faptului că a decis să lucreze în Spania timp de doi ani, relațiile dintre ei s-au deteriorat, iar inculpatul s-a căsătorit cu o altă persoană. Un alt motiv al răzbunării martorei a fost acela că, inculpatul ar fi înstrăinat un Audi TT, însă această situație nu este una reală.
În ceea ce o privește pe numita G, recurentul a solicitat a se avea în vedere declarația dată de aceasta în cursul judecării cauzei la prima instanță, prin care a arătat că nu s-a prostituat în folosul inculpatului, instanțele anterioare neținând cont de faptul că această persoană a formulat o plângere la cu privire la modul în care a fost audiată la parchet, plângerea acesteia fiind atașată la dosar.
Recurentul a mai arătat că a solicitat atât instanței de fond, cât și instanței de apel audierea martorilor cu identitate protejată, însă audierea acestora nu s-a efectuat, astfel încât, în opinia sa, cauza de față nu a fost soluționată într-un mod corect, încălcându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil, respectiv dreptul său la apărare, acesta fiind îndreptățit să participe la audierea în condiții de contradictorialitate a acestor persoane pe baza declarațiilor cărora s-a dispus condamnarea sa.
Totodată s-a contestat și împrejurarea reținută de instanțele anterioare în sensul că ar fi tras foloase materiale în sumă de 25.000 euro de pe urma activității de proxenetism, deoarece aceste date nu provin de la o instituție financiar bancară, ci din declarațiile lui, declarații ce nu au fost probate. Din punctul de vedere al recurentului, se impune ridicarea sechestrului judiciar instituit asupra imobilului proprietatea sa și neobligarea lui la plata sumei respective în folosul statului.
In concluzie, recurentul-inculpat a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond achitarea sa iar în subsidiar, în situația în care se va trece peste aceste apărări ale sale, a solicitat instanței de recurs a observa că pedeapsa aplicată este mult prea aspră, iar starea de recidivă este atrasă tot de declarația numitei, referitoare la o pretinsă faptă din anul 2005.
În concluziile scrise, depuse la dosar, recurentul și-a completat motivele de recurs precizând că își bazează cererea pe cazurile de casare prevăzute art.385/9 alin.1 pct.10, pct.14 și pct.18 pr.penală, în sensul că nici instanța de fond, nici instanța de apel nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, respectiv cererea de administrare de probatorii formulată de inculpat, de natură să-i garanteze drepturile și să-i influențeze soluția procesului, că față de împrejurarea că o serie de martori din acte au dat declarații în fața instanței de judecată în sensul că nu-și mențin declarațiile de la urmărirea penală, susținând că acelea ar fi fost date sub constrângere, trebuia dispusă soluția de achitare a inculpatului.
S-a reluat de asemenea, motivul susținut oral în subsidiar privitor la solicitarea de reducere a pedepsei aplicate și de înlăturare a dispozițiilor art.37 lit.b reținută în sarcina sa, cu mențiunea că pentru pedeapsa anterioară se împlinise termenul de reabilitare.
Examinând hotărârile recurate, în raport de actele și lucrările dosarului de criticile formulate de recurentul-inculpat, ținând seama de cazurile de casare invocate: art.385/9 alin.1 pct.10, pct.14 și pct.18 pr.penală, Curtea constată că recursul acestuia este fondat sub aspectul cazului de casare prevăzut la punctul 10 din art.385/9 pr.penală.
Astfel, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului de fond precum și din motivarea sentinței pronunțate de prima instanță, rezultă în mod clar că martorii cu identitate protejată și, audiați în cursul urmăririi penale în condițiile prevăzute de art.86/1 pr.penală, nu au fost audiați de instanța de judecată, iar soluția de condamnare a inculpatului se bazează și pe depozițiile din cursul urmăririi penale date de acești doi martori.
Prima instanță a reținut în cuprinsul încheierii din 16 iunie 2009, când au avut loc dezbaterile, că la dosar există procese verbale încheiate cu ocazia executării mandatelor de aducere emise pe numele martorilor din acte, din care rezultă că aceștia nu s-au prezentat până la acel termen de judecată întrucât sunt plecați din țară.
În fața instanței de apel, inculpatul-recurent, a solicitat audierea acestor doi martori cu identitate protejată, precum și a altora pentru care nu s-a reușit audierea la prima instanță, respectiv, și arătând că prin judecarea sa în lipsa efectuării acestor probatorii în fața unei instanțe de judecată s-au încălcat principiile oralității și nemijlocirii administrării probelor, precum și dreptul său la apărare.
Din examinarea deciziei pronunțată de către Tribunalul Buzău, Curtea constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri esențiale pentru inculpat de natură să garanteze drepturile sale procesuale și să influențeze soluția procesului, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.10 pr.penală.
Tribunalul s-a limitat în a enumera toate probele reținute de prima instanță ca bază a soluției de condamnare a inculpatului, inclusiv declarațiile din cursul urmăririi penale date de martorii a căror audiere o solicitase inculpatul, susținând că acestea sunt "mijloace de probă corect apreciate ca având eficiență juridică", restul motivării deciziei fiind o reluare a argumentelor primei instanțe.
Deși reține că apelantul s-a referit la neaudierea nemijlocită a martorilor ce au dat declarații în cursul urmăririi penale insistând în efectuarea audierii de către instanța de apel, tribunalul nu se pronunță în nici un mod asupra acestei cereri de completare de probe, în pofida faptului că apelul este o cale de atac devolutivă, care prin reglementarea de la articolul 378 alineat 1 pr.penală, permite instanței de control judiciar să "verifice hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi administrate în fața instanței de apel".
Cum soluția de condamnare a inculpatului se bazează și pe aceste depoziții date numai în cursul urmăririi penale, cererea de completare a probelor formulată de către acesta era o cerere esențială legată de respectarea dreptului său la apărare, în sensul de a i se da posibilitatea să participe la audierea acestor martori în condiții de contradictorialitate, pentru a fi satisfăcute exigențele de desfășurare a unui proces echitabil. Cererea se fundamenta și pe împrejurarea reală că, mare parte din martorii cauzei și-au schimbat depozițiile în fața primei instanțe, nemenținând afirmațiile acuzatoare la adresa inculpatului, făcute în cursul urmăririi penale.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "este sarcina judecătorului să vegheze ca toate aspectele ce pot influența soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri contradictorii în cadrul procesului penal" (Cauza Krasniki contra Cehia).
Curtea a mai arătat că folosirea ca probe a declarațiilor administrate în fața organelor de urmărire penală nu este în sine incompatibilă cu prevederile art.6 paragraful 1 și paragraful 3 lit.d din Convenție, în condițiile în care dreptul la apărare a fost respectat, în sensul ca acuzatul să fi avut o oportunitate adecvată să conteste sau să interogheze un martor ce dă declarații împotriva sa, fie la momentul audierii acestuia, fie într-o fază ulterioară a procesului.(Cauzele Birutis contra Lituaniei, Sene contra Suediei, Saidi contra Franței, Artner contra Austriei).
În acest mod se realizează și respectarea unui alt principiu statuat de Curtea Europeană, acela al egalității de arme.
Curtea Drepturilor Omului, a admis de asemenea în jurisprudența sa că se poate ține seama de depoziția unui martor al acuzării pe care acuzatul sau avocatul acestuia nu l-au putut interoga în nici un stadiu al procedurii, în următoarele condiții: în primul rând, în situația imposibilității de localizare a martorului, fiind necesar să se demonstreze că autoritățile judiciare competente au depus toate diligențele și au căutat martorul în mod activ în vederea acestei confruntări și în al doilea rând, mărturia în cauză nu trebuie să constituie singurul element pe care să se sprijine condamnarea ( Rachdad contra Franței, AM contra Italiei, Dănilă contra României).
În concluzie, instanța de recurs apreciază că instanța de apel avea în primul rând obligația să examineze această cerere de completare de probatorii și să se pronunțe asupra ei, în mod neechivoc și argumentat, soluția dată trebuind să satisfacă exigențele desfășurării unui proces echitabil, cu respectarea principiilor enunțate mai sus.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în prezent instanțele de judecată sunt dotate cu aparatură necesară pentru efectuarea audierii martorilor vulnerabili în condiții de siguranță, tehnologia respectivă permițând protejarea identității martorilor și dând posibilitatea inculpatului sau apărătorului acestuia, să adreseze întrebări persoanelor audiate în aceste condiții, sub controlul strict al instanței de judecată.
Ca atare, în baza disp. art.385/15 pct.2 lit.c alin.1 și 2 pr.penală, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa în parte decizia Tribunalului Buzău, numai în ce-l privește pe acesta, și va dispune rejudecarea apelului acestuia, potrivit considerentelor expuse pe larg mai sus.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va trebui în principal să se pronunțe asupra cererii de completare a probelor, urmând ca abia după soluționarea acesteia, să analizeze cauza pe fond în sensul de a se răspunde tuturor motivelor de apel.
Întrucât, în cauză există indicii temeinice (înregistrările convorbirilor telefonice, documentele bancare, depozițiile unor martori) care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte de natura celor pentru care este trimis în judecată - proxenetism în formă continuată, infracțiune prevăzută de art.329 alin.1 penal, ținând seama de faptul că acesta a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă cu închisoarea, de împrejurarea că acuzațiile împotriva sa privesc exploatarea sexuală a mai multor tinere, Curtea consideră că persoana inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind incidente în continuare dispozițiile art.148 lit.f pr.penală.
În aceste condiții, Curtea constată că subzistă motivele ce au determinat arestarea preventivă a acestuia și se impune ca judecata să aibă loc în continuare în condițiile privării de libertate a acestuia, astfel încât în conformitate cu disp. art.385/17 alin.2 pr.penală cu referire la art.382 alin.3 pr.penală, va dispune menținerea stării de arest a inculpatului-recurent.
Față de motivele ce au determinat admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în condițiile art.385/9 alin.1 pct.10 pr.penală, Curtea consideră că este inutil să mai analizele celelalte motive de recurs
(referitoare la individualizarea pedepsei, reținerea stării de recidivă) care efectiv reiterează motivele invocate în cererea de apel, acestea urmând a fi avute în vedere de tribunal cu ocazia rejudecării.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei, cu privire la inculpatul care nu a declarat recurs și cu privire la care sentința primei instanțe a rămas definitivă.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și Mari, născut la data de 01.09.1978, în prezent aflat în penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 238/05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, pe care o casează în parte, cu privire la inculpatul recurent, și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Menține restul deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. DG//MM
3ex/05.03.2010
f-- Jud.
jud. fond VaT.
dosar apel -- Tb.
jud. apel Gh.,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu, Cristina
