Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 2/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 2/2008
Ședința nepublică de la 08 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale numărul 212 din 03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat, apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța raportat la obiectul cauzei și faptul că victima este minoră pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului susțin că în cauză se impune ca ședința să fie nepublică.
Instanța, în baza disp. art.290 alin.2 Cod procedură penală declară ședința nepublică și dispune evacuarea publicului din sala de judecată, raportat la obiectul cauzei și la faptul că victima este minoră.
S-a procedat la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului avocat susține că recursul a fost declarat pentru casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sibiu pentru motivele formulate în scris pe care le depune la dosar și învederează că invocă în plus un motiv de nelegalitate pe care-l susține oral. Astfel, instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, dar nu a observat că în rechizitoriu sunt două părți vătămate și trebuia aplicată câte o pedeapsă pentru fiecare faptă care apoi trebuiau contopite, instanța aplicând pedeapsa rezultantă. În cauză nu s- dovedit săvârșirea infracțiunii și instanța trebuia să contopească pedepsele aplicate, instanța de recurs neputând complinii această omisiune.
Critică hotărârea atacată pentru motivele de netemeinicie susținând că inculpatul a fost condamnat nefiind vinovat pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
În faza de urmărire penale martorii audiați au declarat că inculpatul a săvârșit acele infracțiuni. La fond însă martorii declară că nu inculpatul este cel care a avut vreo contribuție la întreținerea de relații sexuale de către cele două martore, ci și. Instanța de fond achită inculpatul, parchetul declară apel și se sesizează din oficiu pentru mărturie mincinoasă cu privire la acești martori dar și pentru alți martori, respectiv martorul care însă nu a fost audiat, și apoi la parchet se dă o soluție pe 18/1 pentru toți martorii. Apoi se reaudiază martora care își retractează declarația și o menține pe cea inițială de la urmărire penală, astfel instanța dă valoare probantă acestor declarații și forțat pentru dovedirea acestei infracțiuni.
Mai mult decât atât motivarea făcută este hilară și contravine legii.
Nu se poate condamna o persoană doar pe o ipoteză, pe posibilități. S-a mers forțat pentru a dovedi că acest inculpat a săvârșit infracțiunea.
Probele administrate la urmărirea penală sunt suficiente pentru trimiterea în judecată dar nu pentru condamnare. Probele administrate exclud posibilitatea existenței unei infracțiuni, motiv pentru care nu trebuie readministrate pe fond de către instanță și dacă nu se răstoarnă prezumția de nevinovăție instanța trebuie să achite inculpatul.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței de la fond ca legală și temeinică, iar pentru motivul de nelegalitate invocat solicită o casare cu trimitere spre rejudecare.
Reprezentanta parchetului susține că motivul de nelegalitate invocat oral de apărătorul inculpatului există dar în lipsa căii de atac a procurorului se poate crea o situație mai grea inculpatului în propria cale de atac și prin aspectul învederat se tinde spre aplicarea a două pedepse.
Este nelegală hotărârea sub acest aspect dar se înfrânge acest principiu și cenzurând hotărârea se pot analiza doar celelalte aspecte invocate.
Cu privire la vinovăția inculpatului susține că instanța de control judiciar s-a aplecat temeinic asupra probațiunii administrate și corect s-a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de proxenetism. Instanța a făcut o analiză temeinică a materialului probator.
În concluzie solicită respingerea recursului iar în situația în care se împărtășește primul aspect invocat privind neagravarea situației în propria cale de atac se impune casarea.
Apărătorul inculpatului în replică susține că nu este vorba de înrăutățirea situației în propria cale de atac ci despre faptul că nu s-a arătat de unde s-a ajuns la această pedeapsă rezultantă și nu s-a stabilit câte o pedeapsă pentru fiecare faptă și acestea nu s-au contopit. Este vorba de nelegalitate, de neaplicarea legii.
Inculpatul în ultimul cuvânt solicită admiterea recursului susținând că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 642 din 24 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr.2058/2006, a fost achitat inculpatul, în baza art. 11 pct.2. lit. raportat la art. 10 lit.10 lit. Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin.1, 3 cod penal.
În baza art. 350 alin.2. cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/2006 emis de Judecătoria Sibiu, constatându-se că inculpatul a fost reținut 24 ore cu data de 9 februarie 2006, ora 17,00, apoi arestat preventiv începând cu data de 10 februarie 2006, până la punerea efectivă în libertate.
În baza art. 192 alin.3. cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, deși în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, inculpatul fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, constând în aceea că le-a cerut și le-a îndemnat pe și să întrețină relații sexuale cu clienții barului, din probatoriul administrat în fața instanței de fond, nu rezultă, mai presus de orice dubiu, comiterea de către inculpat a infracțiunii de proxenetism, prezumția de nevinovăție prev. de art. 52cod procedură penală și art. 66 cod procedură penală, nefiind răsturnată.
Astfel, instanța de fond a reținut că, declarația martorei, dată în faza de urmărire penală, nu a mai fost menținută de către aceasta, întrucât a fost făcută sub imperiul presiunii exercitate de organele de poliție pe fondul stării de teamă și al consumului de alcool, iar declarațiile martorei sunt nesincere, ele necoroborându-se între ele și nici cu celelalte probe administrate în cauză.
În ce privește declarațiile martorilor, instanța de fond a reținut că, cele date în faza de urmărire penală, nu au mai fost însușite de acești martori, ele necorespunzând adevărului, fiind dactilografiate de organele de urmărire penală, martorii relatând în fața instanței de fond o altă stare de fapt.
De asemenea, declarația martorului, dată în faza de urmărire penală, a fost apreciată ca insuficientă pentru a putea răsturna prezumția de nevinovăție, în condițiile în care acest martor nu a putut fi audiat de către instanța de fond.
Ca atare, constatând pe baza probatoriului administrat că infracțiunea a fost comisă de martora și de concubinul acesteia, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2. lit. raportat la art. 10 lit. cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin.1, 3 cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că inculpatul a fost în mod greșit achitat întrucât probele administrate în cauză dovedesc vinovăția acestuia în săvârșirea faptei. De asemenea s-a susținut faptul că declarațiile martorilor date în fața cercetării judecătorești, nu se coroborează între ele, aceste declarații neavând valoare procesuală superioară față de cele din faza de urmărire penală, acești martori fiind cercetați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Prin decizia penală nr.212/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr- a fost dmis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva sentinței penale nr.642/2006 a Judecătoriei Sibiu, care a fost desființată în totalitate iar în rejudecare, s-a dispus în baza art.329 al.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, 76 lit.b Cod penal condamnarea inculpatului, lapedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c, Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare în condițiile art.862Cod penal.
În baza art.863Cod penal s- impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.863al.4 Cod penal a fost încredințat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu supravegherea executării măsurilor stabilite.
În baza art.864Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 al.5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 9.02.2006 și până la 24.05.2006.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.100 lei, la fond și în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Soluția de achitare pronunțată de instanța de fond a avut ca temei declarațiile martorilor date în faza cercetării judecătorești, moment la care aceștia au relatat o altă stare de fapt decât cea relevată în faza de urmărire penală, revenind asupra declarațiilor anterioare sub diverse pretexte, între care, faptul că au fost influențați de organele de poliție, că declarațiile lor au fost scrise de alte persoane, nefiind citite și însușite de martori.
Ulterior soluționării cauzei la fond, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiua formulat sesizări pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către acești martori, fiind efectuate cercetări sub acest aspect. În urma finalizării acestora, prin Ordonanța nr. 1174/P/2006 din 2 martie 2007 (fila 47 dosar apel), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, și, în baza art. 11 lit. raportat la art. 10 lit.1cod procedură penală, art. 90, 91 cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin.1. cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative pentru fiecare făptuitor de 1.000 lei, reținându-se că fapta acestora nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind prin conținutul ei concret, lipsită în mod vădit de importanță.
Urmare acestei soluții, tribunalul a procedat la reaudierea martorilor ( 60 dosar apel), (fila 76 dosar de apel), ( 133 dosar de apel) și la audierea martorilor - ( fila 106 dosar apel), - ( fila 107 dosar apel) și ( fila 131 dosar apel).
Din coroborarea probatoriului administrat în apel, cu celelalte probe existente la dosarul cauzei, tribunalul a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de proxenetism, faptă pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, martora, deși, inițial în faza de urmărire penală, a relatat faptul că inculpatul a fost cel care și-a dat acordul pentru ca martora să se deplaseze cu clienții barului, pentru a întreține relații sexuale cu aceștia și a încasat sume de bani pentru această activitate, în fața instanței de fond, a învederat faptul că alte persoane au determinat - o și au forțat-o să întrețină relații sexuale cu clienții barului respectiv, martora și concubinul acesteia, pentru ca apoi, în fața instanței de apel să revină la declarațiile inițiale. Cu această ocazie, martora a confirmat faptul că, inculpatul a încasat sume de bani, reprezentând contravaloarea raporturilor sexuale întreținute de martoră cu clienții barului, el fiind cel care și-a dat acordul ca martora să plece cu clienți ai barului, învederând cu acea ocazie, că declarația dată în faza instanței de fond este, martora fiind amenințată și constrânsă de către mama și fratele inculpatului să declare în acel mod ( fila 60 - 63 dosar apel).
De asemenea martora a confirmat și faptul că martora, întreținea și ea relații sexuale cu clienții localului, pe care îi racola singură, iar sumele de bani încasate de concubinul acesteia erau împărțite pe J, de patronul barului.
Acest ultim aspect, este confirmat și de martora ( filele 12 - 13 dosar apel), care arată că inculpatul și concubinul său, erau cei care își dădeau acceptul pentru ca dansatoarele să plece din local pentru a întreține relații sexuale cu clienții barului, inculpatul reținând suma de bani încasată în acest scop.
Deși această martoră a revenit asupra acestei declarații în fața instanței de fond, tribunalul a apreciat ca nesinceră declarația sa din data de 19 aprilie 2006 ( fila 43 dosar fond), întrucât ea nu s-a coroborat cu celelalte probe din cauză, existând posibilitatea ca și această martoră să fi fost influențată de rudele inculpatului și determinată să-și schimbe declarația inițială, iar pe de altă parte, prin ordonanța nr. 1174/P/2.03.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestei martore în baza art. 10 b1cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și aplicarea unei amenzi administrative, reținând săvârșirea acestei infracțiuni de către martoră.
La fel, martorul, relatat inițial faptul că inculpatul este cel care i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu dansatoarele barului, tot el fiind și cel care a încasat suma de bani plătită în acest scop (filele 14,15 dosar urm.pen. ), acesta menținându-și în esență declarația dată și în fața instanței de apel ( 76 dosar apel).
La rândul său martorul și el client al barului, confirmat faptul că, inculpatul a încercat să-i plaseze o fată pentru a întreține raporturi sexuale cu ea, el dându-și acordul în acest sens și beneficiind de sumele de bani plătite în acel scop ( 16, 17 dosar de urm. pen.), însă, și acest martor a revenit asupra declarației inițiale, arătând, la instanța de fond că nu a purtat tratative cu inculpatul, ci cu o persoană pe nume, deși la efectuarea recunoașterii din grup îl recunoaște pe inculpat întrucât l-a văzut în local ( 30 dosar fond ).
Declarația acestui martor a fost însă contrazisă de declarațiile martorilor, - și, martori asistenți la proces verbal de recunoaștere ( 106, 107, 131 dosar apel), care au arătat că martorul, care a efectuat recunoașterea din grup, l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel căruia i-a înmânat o sumă de bani pentru a întreține relații sexuale cu o fată.
Sub acest aspect declarațiile ulterioare ale martorului au fost apreciate ca nesincere, ele necoroborându-se cu celelalte probe administrate și nici cu declarația inițială a acestuia.
Pe de altă parte, toți martorii asistenți, la efectuarea recunoașterii din grup, au confirmat faptul că martorii nu au fost influențați în vreun fel de organele de poliție, recunoașterea efectuându-se fără obiecțiuni ( 45, 46, 106, 107, 131 dosar apel).
Față de cele învederate mai sus, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond a confirmat faptul că martorii nu au fost influențați vreun fel de organele de poliție, recunoașterea efectuându-se fără obiecții ( 45,46, 106, 107, 131 dosar apel).
Față de cele învederate, Tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond s-a întemeiat pe probele testimoniale neconforme cu adevărul și retractate ulterior de martori, astfel că, a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art.329 alin.1, 3 Cod penal, săvârșită sub forma înlesnirii practicării prostituției și a obținerii de foloase de pe urma acesteia, față de un minor.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere pe lângă criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal, conduita bună a inculpatului, anterior săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale, astfel că, făcând aplicarea art. 74 alin.1. lit.a, art. 76 lit. cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit.a, b, c cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 cod penal s-au interzis inculpatului, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, c cod penal ca pedeapsă accesorie.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție, s-a făcut aplicarea art.86/1 Cod penal dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art.86/3 Cod penal i-au fost impuse condamnatului măsuri de supraveghere.
Împotriva deciziei penale nr.212/2007 a Tribunalului Sibiu - secția penală a formulat recurs în termen inculpatul, solicitând în baza art.385/15 alin.2 pct.18 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței penale nr.642/2006 a Judecătoriei Sibiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul arată că Tribunalul a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, întemeindu-și hotărârea de condamnare pe declarația unui martor asupra căruia au fost exercitate presiuni și fără a lua în considerare celelalte probe care nu sunt în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție.
Critica hotărârii instanței de apel vizează de asemenea aprecierea că declarațiile martorilor din faza cercetării judecătorești nu au valoare superioară declarațiilor date în cursul urmăririi penale.
de aceasta inculpatul prin apărătorul ales a susținut oral nelegalitatea deciziei atacate motivată de faptul neaplicării a două pedepse pentru fiecare faptă comisă, motiv de recurs care ar atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în limitele prev. de art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Probele administrate în instanța de apel au întemeiat pe deplin soluția de condamnare inculpatului, fiind dovedită existența faptei și săvârșirea cu vinovăție de către inculpat.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel din conținutul declarației martorului rezultă că inculpatul a încasat sume de bani reprezentând contravaloarea raporturilor sexuale întreținute de martoră cu clienții barului și și-a dat acordul ca martora să plece cu clienți ai barului. Totodată rezultă că și în privința martorei inculpatul își dădea acordul ca aceasta să presteze servicii sexuale unor clienți ai barului, reținând sume de bani din câștigul astfel obținut, aspect confirmat și de martora în faza de urmărire penală.
Aceste declarații se coroborează cu declarația martorului dată la urmărire penală și în apel, dar și cu declarația martorului întărită de declarațiile martorilor asistenți la recunoașterea din grup.
Urmează că soluția de condamnare nu s-a întemeiat doar pe declarația martorei așa cum în mod neîntemeiat susține inculpatul.
Cât privește revenirea acestei martore la instanța de fond asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, se reține că această revenire nu a avut suport probator și mai mult a fost explicată prin presiunile exercitate de fratele și mama inculpatului.
În acest context și cu referire la martorul, Curtea apreciază că schimbarea declarațiilor date în faza de urmărire penală trebuie făcută în mod justificat prin explicarea credibilă a acestei atitudini. Dacă revenirea martorei asupra declarațiilor anterioare nu are un suport probator care să le justifice, în mod corect instanțele trebuie să le înlăture ca nesincere.
Or, martorul nu a explicat credibil de ce a înțeles la instanța de fond să-și modifice declarația dată în faza de urmărire penală, în care arată în mod cert că i-a fost oferită o fată de către inculpat, a tratat prețul cu acesta și i-a lăsat banii lui. Nesinceritatea martorului este relevată și de împrejurarea nerecunoașterii celor afirmate la recunoașterea în grup, când l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana căreia i-a dat banii pentru a întreține raport sexual cu dansatoarele, fapt confirmat de martorii asistenți.
Pentru aceste considerente, curtea reținând că nu există dubii în privința săvârșirii faptei de către inculpat, va respinge ca nefondate criticile formulate sub acest aspect de către acesta.
Cât privește ultimul motiv de nelegalitate invocat oral de către inculpatul recurent prin apărătorul său, curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art.329 alin.1, 3 Cod penal, reținându-se că acesta a înlesnit și a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către și, ultima fiind minoră.
Tribunalul Sibiu prin decizia penală nr.212/2007 l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.329 alin.1,3 Cod penal reținând că acesta înlesnit și obținut foloase în urma practicării prostituției de către minora, fără a se pronunța cu privire la comiterea infracțiunii de proxenetism, având ca subiect pasiv pe.
Fiind vorba de un caz de nulitate absolută, circumscris disp. art. 385/9 pct.10 Cod procedură penală invocarea lui ar putea atrage soluția casării hotărârii atacate dacă recursul ar fi fost exercitat de către procuror sau alte părți cu interese contrare inculpatului.
Or, în speță existând doar recursul inculpatului, temeiul invocat nu poate fi reținut fără a se aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac - IN, consacrat de dispozițiile art.385/8 Cod procedură penală, care limitează efectul devolutiv al recursului.
În acest sens, curtea are în vedere că, o eventuală casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei la instanța de apel ar putea atrage aplicarea unei noi pedepse pentru fapta concurentă, împrejurare care, în mod cert ar agrava situația inculpatului în propria cale de ataca exercitată.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei penale nr.212/2007 a Tribunalului Sibiu.
Conform art.385/17 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 09.02.2006 și până la 24.09.2006.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.212/A/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 09.02.2006 și până la 24.05.2006.
Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./dact.
2ex/31.03.2008
și
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
