Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 203/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 203
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 266 din data de 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, asistat de av. apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
După ce instanța aduce la cunoștință inculpatului disp. art. 70 al.2 Cod procedură penală, acesta arată că este de acord să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosar.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 266/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus respingerea ca nefondat apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3505 din 28 noiembrie 2007. Decizia recurată este nelegală deoarece instanța de apel a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "proxenetism" și că primirea banilor de către inculpatul de la inculpata se realiza în condițiile unei diferențe valorice a sumelor cu care cei doi concubini contribuiau la cheltuielile comune în cadrul unei relații de concubinaj. Solicită casarea deciziei recurate și condamnarea inculpatului care se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de "proxenetism".
Av., pentru inculpat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice. Infracțiunea de proxenetism se poate realiza prin trei modalități alternative, respectiv îndemnarea unei persoane la practicarea prostituției, înlesnirea practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană. În cauza de față, în ceea ce privește latura obiectivă, singura modalitate de săvârșire a faptei pe care Ministerul Publico reține în rechizitoriu este tragerea de foloase. Din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi făcut coinculpatei vreun serviciu legat de activitatea sa de prostituție, serviciu care să fie renumerat sub o formă sau alta. În sprijinul acestei susțineri vine și declarația martorei care arată că nu îl cunoaște pe inculpatul, deși a practicat prostituția împreună cu numita și că a declarat împotriv aacestuia în faza de urmărire penală deoarece a fost rugată de inculpata.În mod corect, instanța de apel a reținut că inculpatul avea surse proprii de venit. Declarația martorului referitoare la veniturile inculpatei nu se coroborează cu nici o altă probă aflată la dosarul cauzei și nici măcar cu declarația acesteia Potrivit disp. art. 200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, dar în faza procesuală a judecății, probele strânse în cursul urmăririi penal trebuie verificate de instanță prin administrarea lor nemijlocită și în contradictoriu. Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului, achiesând la concluziile puse de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 3505/28 noiembrie 2007 hotărât condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, prevăzută de art. 328 Cod penal. S-a aplicat inculpatei prevederile art. 64 lit. a, b pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal. S- suspendat condiționat executarea pedepsei principale și accesorii, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani. S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 privind revocarea.
S-a confiscat de la aceasta suma de 4.000 lei și a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6738/P/2005 din 13.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism ( ) și prostituție (, infracțiuni prev. de art. 329 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b, Cod penal și respectiv 328 Cod penal.
Din probele administrate în cauză, prima instanță reținut că în fapt, la data de 03.10.2005 inculpata a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că, în cursul anilor 2003 și 2004, fost determinată de inculpatul la practicarea prostituției în folosul acestuia.
La data de 08.05.2006, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de prostituție de către inculpata.
Din cercetările efectuate a rezultat că, datorită problemelor de ordin financiar, începând cu anul 1997 inculpata a început să întrețină raporturi sexuale cu diverse persoane de sex opus contra unor sume de bani, lipsa veniturilor și a bunurilor mobile sau imobile fiind confirmată prin adresele Primăriei com., Inspectoratului Teritorial d e muncă I, Agenției Județene pentru ocuparea forței de muncă I, stabilindu-se că inculpata nu figurează cu bunuri mobile, nu apare înregistrată cu contract individual de muncă și nu beneficiază de legea 76/2002 privind venitul minim garantat de stat.
La data de 07.02.2003 inculpatul a fost eliberat din penitenciarul Iași. După eliberare inculpații și s-au mutat împreună într-un apartament prevăzut cu două camere situat în str. -, -. Una dintre cele două camere ale apartamentului era locuită de martorul .
La data de 28.05.2003, inculpatul fost arestat fiind eliberat din penitenciar la 30.04.2004.În toată această perioadă inculpata a continuat să practice prostituția fără constrângerea unei alte persoane în acest sens.
Pentru stabilirea situației de fapt reținute, prima instanță coroborat ansamblul probator administrat din care rezultă următoarele:
În cursul urmăririi penale, inculpata a declarat că a început să practice prostituția din anul 1997,întreținând relații sexuale contra unor sume de bani cu diferite persoane. A fost nevoită să facă aceasta datorită faptului că ambii părinți sunt decedați și o întreține pe sora sa mai mică,. De obicei câștigă în jur de 40 lei (400.000 lei vechi) pe noapte însă în această perioadă a fost de mai multe ori sancționată contravențional (chiar și de 4 ori pe noapte).
Pe inculpat l- cunoscut prin intermediul lui .
Inculpatul i-a propus să fie "peștele" ei pentru a-i asigura protecția în timp ce se afla "la stradă".Inițial a acceptat și chiar locuit cu inculpatul într-un apartament situat în spatele cinematografului "" apartament în care o cameră era ocupată de un prieten al inculpatului poreclit "". A locuit acolo aproximativ două luni, timp în care i-a dat inculpatului din sumele obținute. Chiria era plătită de ea, inculpatul plătind cu banii luați de la ea chiria pentru apartamentul în care locuia împreună cu soția și copilul lui. La un moment dat, între ea și inculpat au apărut neînțelegeri pentru că lua o mare parte din bani și îi dădea familiei lui, prilej cu care a fost lovită de inculpat.
După aproximativ două luni inculpatul a fost arestat și ea s-a mutat într-un apartament în care locuiau membrii familiei între care și concubina inculpatului,. Mai înainte ca inculpatul să fie eliberat din penitenciar s-a mutat de acolo. Inculpatul a căutat- cerându-i să fie din nou "peștele"ei, însă ea l-a refuzat, motiv pentru care el a lovit-
A practicat prostituția de bună voie, fără a fi obligată de inculpat, acesta obligând-o doar să dea din banii pe care îi câștiga.
Deși legal citată, inculpata nu s-a prezentat în fața instanței și nu a propus probe.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că a întreținut cu inculpata o relație de concubinaj în perioada aprilie-mai 2003, când au locuit împreună. Inițial nu a știut că aceasta era prostituată, aspect pe care l-a aflat după aproximativ două săptămâni de la începerea relației când a condiționat continuarea acesteia de plata unor sume de bani din cei câștigați de inculpată. Nu a forțat-o pe inculpată să-i dea bani, sau să se prostitueze, nu a însoțit-o niciodată la stradă.
În acea perioadă era despărțit de concubina lui, cu care are un copil.
Relația lor s-a încheiat atunci când a fost arestat și, pentru că inculpata nu l- vizitat niciodată în penitenciarul Iași, nu a mai reluat relația cu ea, la ieșirea din penitenciar.
Aflând că inculpata spusese lucruri neadevărate despre el, când s-a întâlnit cu aceasta în luna mai 2004 lovit-o de două ori cu palma peste față, pentru a nu mai răspândi minciuni și nu pentru a se prostitua pentru el.
În declarația dată în fața instanței inculpatul a arătat că a întreținut o relație de concubinaj cu inculpata în perioada 07 februarie 2003-martie 2003, locuind în același imobil cu aceasta. Veniturile pe care le obțineau atât el cât și concubina lui, erau comune în sensul că puneau banii în același loc. bani din banii comuni și nu l-a interesat niciodată cum anume câștigă bani inculpata.Pe la mijlocul lunii februarie după aproximativ două săptămâni de la începutul relației cu inculpata a aflat că aceasta practică prostituția, însă nu l-a interesat acest aspect, continuând să ia bani din acel loc. Inculpata practica prostituția înainte de aoc unoaște el și nu a forțat-o niciodată să obțină astfel venituri. Nu a lovit-o niciodată.
Banii pe care îi lua, îi folosea atât pentru acoperirea cheltuielilor comune cât și pentru nevoile personale. În perioada relației cu inculpata a fost plecat din țară de două ori pe o perioadă de două -trei zile iar la întoarcere de fiecare dată, avea în jur de 2000-3000 de euro. Nu poate preciza ce sume de bani obținea inculpata din practicarea prostituției.
În cursul urmăririi penale au fost ascultați martorii și.
este fosta concubină inculpatului și mama copilului acestuia,.
În declarațiile sale martora a arătat că o cunoaște pe inculpata datorită relațiilor dintre părinții lor și știe că aceasta se prostitua încă de când era minoră. Inculpata nu a locuit niciodată în vreun apartament al familiei. Nu cunoaște relațiile dintre cei doi inculpați.
Martorul a arătat că locuit în același apartament cu inculpații,de la începutului lui aprilie până la sfârșitul lui septembrie 2003. Martorul arată că inculpata se prostitua de bună voie de aproximativ șapte opt ani, fără a fi forțată de cineva deoarece nu avea mijloace de subzistență. Acest aspect era de notorietate fiind cunoscut și de către inculpatul, care își câștiga existența furând, astfel că obținea 20-30 de lei zilnic față de aproximativ 200 lei cât obținea din practicarea prostituției. A mai arătat martorul că inculpata îi dădea zilnic inculpatului 70-80 lei pe care acesta îi folosea în interes propriu și pentru întreținerea fiului lui. Din acest motiv între cei doi izbucneau certuri, care degenerau în insulte,amenințări,loviri reciproce. După ce s-au despărțit, inculpatul s-a împăcat cu fosta sa concubină.
A mai arătat martorul că atât el cât și plăteau câte 100 lei pentru chirie și cheltuieli de întreținere,cheltuieli în care concubina martorului și inculpata nu erau implicate. Martorul a mai precizat că nu știe în ce mod contribuiau cei doi inculpați la cheltuielile cu mâncarea.
Deși a fost legal citat și s-au emis și mandate de aducere pe numele acestui martor, nu a putut fi ascultat nemijlocit de către instanță făcându-se aplicarea art. 327 Cod procedură penală.
La dosarul de urmărire penală se găsesc și declarațiile date de numitele și în fața lucrătorilor de poliție după formularea sesizării de către inculpata și mai înainte de a se începe urmărirea penală în cauză față de inculpatul.
Pentru justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului, din oficiu, instanța a considerat necesară ascultarea acestor persoane care potrivit declarațiilor date în fața unui lucrător de poliție, l-au văzut pe inculpatul când ar fi lovit-o pe inculpata pentru aod etermina să se prostitueze în folosul lui.
În fața instanței a fost posibilă doar ascultarea martorei care a arătat că nu menține cele arătate în declarația inițială.
Martora a arătat că este bună prietenă cu inculpata, și din acest motiv scris declarația așa cum a spus ea și lucrătorul de poliție. O cunoaște pe inculpată de "la stradă" ambele practicând prostituția în zona. A auzit discuții că în prezent inculpata a fi plecată în Spania. Nu îl cunoaște pe inculpatul, prezent în instanță, pe care nu l-a mai văzut niciodată. a spus să meargă cu ea la un polițist pe care îl cunoaște să dea o declarație întrucât dorește să scoată niște bani de la cineva.
Din câte reține atunci când a dat declarația polițistul vorbea despre o persoană pe nume. Nu știe cu cine stătea inculpata în 2003.
Coroborând toate aceste declarații precum și procesele verbale de contravenție încheiate pe numele inculpatei, adresele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, Primăria I, Inspectoratul Teritorial d e Muncă I, Agenția pentru Ocuparea Forței de muncă I, prima instanță a reținut că inculpata își procura mijloacele de existență prin practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane.
De asemenea, a reținut prima instanță că s-a probat în cauză împrejurarea că cei doi inculpați au întreținut o relație de concubinaj în perioada 02.2003 - 05.2003, locuind împreună în apartamentul situat în-.
Potrivit propriilor declarații, inculpatul a condiționat continuarea relației de concubinaj de remiterea de către inculpata a unor sume de bani. Această susținere a inculpatului nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, după cum nici cu susținerile inculpatei referitoare la faptul că inculpatul ar fi primit bani de la ea în calitate de persoană care o proteja "la stradă" în relațiile cu clienții (ca "") nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
Declarația martorului ,care a locuit în același apartament cu cei doi inculpați, atestă faptul că inculpata obținea sume mai mari de bani din practicarea prostituției decât obținea inculpatul din furturi și că inculpata îi dădea coinculpatului bani fără a putea preciza cu ce titlu. Este de remarcat faptul că declarația martorului, sub aspectul cuantumului sumelor pe care le obținea inculpata zilnic din practicarea prostituției, nu se coroborează cu declarația inculpatei, care a precizat suma de aproximativ 40 lei pe seară, față de 200 indicată de martor.
Coroborând aceste susțineri cu declarațiile inculpaților precum și cu declarațiile martorei prima instanță apreciat că, în cadrul relațiilor dintre inculpați, care erau concubini cei doi foloseau in comun sumele de bani obținute ilicit de ambii.
În aceste condiții, raportat și la perioada scurtă de timp, la natura relațiilor dintre cei doi, prima instanță apreciat în ceea ce-l privește pe inculpatul că, conduita acestuia nu se circumscrie sub aspect subiectiv și obiectiv infracțiunii de proxenetism, ci ar putea fi conduită imorală ce nu poate fi considerată infracțiunea menționată.
Pentru aceste considerente, prima instanță dispus achitarea inculpatului în condițiile art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală reținând că sub aspectul laturii obiective faptul că primirea banilor de la inculpata se realiza în condițiile unei diferențe valorice sumelor cu care cei doi concubini contribuiau la cheltuielile comune, în cadrul relației de concubinaj, iar sub aspectul laturii subiective faptul că intenția inculpatului se apreciază în raport de natura relației dintre cei doi.
În ceea ce o privește pe inculpata vinovăția acesteia rezultă din următoarele probe: proces verbal verificare evidențe sancțiuni contravenționale, tabele cuprinzând amenzile contravenționale aplicate inculpatei, procese verbale de contravenție, adresă Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, adresă Primăria municipiului I, adresa Inspectoratul Teritorial d e Muncă I, adresa Agenția pentru Ocuparea Forței de muncă I, declarații martori, toate coroborate cu declarațiile celor doi inculpați.
A apreciat astfel, prima instanță că fapta inculpatei care în perioada 28.03.2003-03.05.2006, fără constrângerea nici unei alte persoane, a întreținut relații sexuale cu diverse persoane de sex masculin contra unor sume de bani, procurându-și în acest mod principalele mijloace de trai, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție prevăzute de art. 328 alin 1 Cod penal.
Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei rezultând din modul și modalitatea de săvârșire, urmările produse or care s-ar fi putut produce, persoana inculpatei care nu are antecedente penale, a avut o poziție procesuală sinceră în cursul urmăririi penale însă nu s-a prezentat în fața instanței,manifestând dezinteres în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze, instanța de fond a aplicat acesteia o pedeapsă la dozarea căreia se va avea în vedere necesitatea realizării scopului pedepsei, astfel cum este el stabilit de art. 52 Cod penal.
Instanța a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
Considerând că, raportat la persoana inculpatei, scopul poate fi atins și fără executarea ei într-un loc de deținere, instanța, în condițiile art. 81, 71 alin.5 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, stabilind un termen de încercare, în baza art. 82 Cod penal și punând în vedere inculpatei prevăzute de art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Având în vedere declarațiile inculpatei referitoare la sumele de bani obținute prin practicarea prostituției, coroborate cu declarațiile martorului,raportat și la perioada în care s-a săvârșit infracțiunea, prima instanță a dispus confiscarea în favoarea statului, de la inculpată a sumelor rezultate în urma săvârșirii infracțiunii de prostituție, în condițiile art. 118 lit. a Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului promovat Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe apreciind că prima instanță a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism sub aspectul laturii obiective și subiective, motivat de faptul că, pe de o parte, primirea banilor de către inculpatul de la inculpata se realiza în condițiile unei diferențe valorice a sumelor cu care cei doi concubini contribuiau la cheltuielile comune, în cadrul unei relații de concubinaj, iar pe de altă parte, intenția inculpatului se apreciază în raport de natura relației dintre cei doi.
A considerat apelantul că nu are relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de proxenetism în ceea ce privește latura obiectivă, în modalitatea alternativă a tragerii de foloase, destinația banilor astfel obținuți, nici perioada de timp cât făptuitorul beneficiază de acești bani, textul de lege care incriminează fapta necondiționând existența infracțiunii de aceste aspecte.
Totodată din declarațiile martorului (filele 62,65,66 dosar urmărire penală) care se coroborează perfect cu cele ale inculpatului rezultă că inculpata realiza zilnic cca. 200 - 300 lei din care îi remitea inculpatului zilnic în medie 80 de le pe zi, bani pe care acesta din urmă îi cheltuia în interes propriu ( fie pentru întreținerea fiului minor provenit dintr-o relație, fie pentru nevoi personale), cunoscând proveniența banilor. Din cuprinsul declarației martorului mai reiese că inculpatul în perioada cât a locuit cu obținea mici sume de bani din săvârșirea de furturi din magazine (cca. 20/30 lei pe zi). Însuși inculpatul recunoaște în cursul urmăririi penale că a condiționat continuarea relației de concubina cu inculpata de remiterea de către aceasta a unor sume de bani din veniturile realizate de ea în urma practicării prostituției.
În mod greșit prima instanță a reținut ca sinceră afirmația inculpatului din cursul cercetării judecătorești cum că el a obținut în acea perioadă 2000 - 3000 euro, fiind plecat în străinătate la muncă, deși aceste susțineri sunt nedovedite.
În condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a obținut în mod constant, timp de cca. o lună și J, suma de 80 lei pe zi, iar în total suma de 4000 lei (așa cum, el însuși recunoaște în cursul urmăririi penale) din veniturile câștigate de inculpata în urma practicării prostituției, bani pe care inculpatul îi cheltuia în interes personal, în condițiile în care inculpatul a condiționat continuarea relației de concubinaj cu inculpata de remiterea unor sume de bani de către aceasta din ceea ce obținea de pe urma practicării prostituției, se apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, inculpatul realizând foloase materiale substanțiale de pe urma practicării prostituției de către numita, chiar urmărind acest scop.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 266/10.06.2008 a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale 3505/28 noiembrie 2007 Judecătoriei Iași, pe care a menținut-
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit nevinovăția inculpatului, precum și a apărărilor formulate de acesta.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești relevă fără echivoc că, în perioada incriminată în actul de sesizare, inculpatul - a întreținut o relație de concubinaj cu inculpata -, locuind pentru un interval de 2 - 3 luni într-un apartament închiriat.
Din declarațiile singurului martor care cunoștea aspecte legate de conviețuirea celor 2 rezultă că ambii inculpați câștigau diferite sume de bani pe care le foloseau la întreținere. Este de remarcat că ambii inculpați obțineau venituri din activități ilicite.
Martorul are cunoștință că inculpata câștiga sume mai mari de bani decât inculpatul. Declarația acestui martor nu se coroborează însă cu declarațiile inculpatului și nici chiar cu declarațiile inculpatei, care a declarat că avea câștiguri de aproximativ 40 lei pe noapte și nu 200 de lei cum spunea martorul.
De aceea, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat pe baza coroborării acestei probe cu declarațiile inculpaților și declarațiile martorei că cei 2 inculpați foloseau în comun sumele de bani obținute în mod ilicit de ambii.
Criticile apelantului privitoare la recunoașterea făcută de inculpat în cursul urmăririi penale, că a condiționat continuarea relației de concubinaj de remiterea unor sume de bani de către inculpata, recunoaștere căreia nu i s-a acordat valoare probatorie de către instanță, nu sunt întemeiate.
Astfel, pe de o parte, declarația inculpatului de recunoaștere în faza urmăririi penale, în condițiile în care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză ( nefiind măcar susținută în faza cercetării judecătorești) nu are valoare probantă în sine.
Pe de altă parte, faptul că afirmația inculpatului ar fi obținut în acea perioadă 2000 - 3000 de euro, fiind plecat la muncă în străinătate, care deși nu este dovedită a fost reținută de prima instanță, nu prezintă relevanță, întrucât sarcina probei aparține parchetului și nu inculpatului, acesta având obligația stabilirii împrejurării că inculpatul se întreținea efectiv sau că trăgea foloase de pe urma practicării prostituției de către, fapt ce nu a putut fi dovedit fără putință de tăgadă în cauză.
Față de toate cele de mai sus arătate, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, tribunalul în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3505 din 28.01.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr- pe care o va menține.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru nelegalitate.
Se arată că probatoriul a fost apreciat greșit de instanța de apel, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în condițiile în care din declarația inculpatului, dată în cursul urmăririi penale rezultă că acesta a obținut în mod constant timp de aproximativ o lună și J, suma de 80 lei pe zi, în total 4000 lei din veniturile câștigate ca urmare a practicării prostituției de către inculpata.
Se arată că inculpatul a condiționat chiar continuarea relației de concubinaj cu aceasta de remiterea unor sume de bani de către aceasta.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanțele de fond și de apel au apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, infracțiune reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței.
Astfel, din întreg probatoriul administrat în cauză, dat în cursul urmăririi penale, cât și al judecății rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a trăit în concubinaj cu inculpata în perioada 02.2003 - 05.2003, locuind împreună în apartamentul din I,- și foloseau în comun sumele de bani obținute ilicit de ambii.
În mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că activitatea inculpatului, prin natura relațiilor cu inculpata și durata scurtă de timp, nu se circumscrie sub aspect subiectiv și obiectiv infracțiunii de proxenetism, fiind mai curând o atitudine imorală.
În cauză nu s-a dovedit că inculpatul trăgea foloase sau se întreținea din veniturile realizate de inculpata prin practicarea prostituției, declarațiile martorului necoroborându-se cu celelalte probe din cauză, nici cu privire la perioada concubinajului dintre cei doi inculpați, nici cu privire la sumele de bani câștigate ilicit de către aceștia și, deși locuiau în același imobil, martorul nu cunoștea în concret elementele esențiale cu privire la cheltuielile de întreținere, mâncare, făcute de aceștia.
Nu s-a dovedit în cauză condiționarea de către inculpatul a continuării relației de concubinaj, cu inculpata de remiterea unor sume de bani obținute de aceasta din practicarea prostituției.
Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în mod just s-a dispus în cauză achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni,
Față de cele elaborate, în mod corect instanța de apel a respins ca nefondat apelul procurorului, criticile aduse hotărârii instanței de fond fiind nefondate.
Declarația inculpatului, dată în cursul urmăririi penale, prin care recunoștea condiționarea continuării relației de concubinaj cu inculpata de remiterea unor sume de bani din veniturile acesteia obținute prin practicarea prostituției, nu poate fi coroborată cu alte probe administrate în cauză și nefiind susținute de acesta în faza cercetării judecătorești, nu are forță probantă în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 266/10.06.2008 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Deciziei penale nr. 266/10.06.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02.ex.
16.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Otilia Susanu
