Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 626/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 626/
Ședința publică din data de 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă G, împotriva deciziei penale nr. 221/R/14.04.2008 a Curții de APEL GALAȚI.
La apelul nominal a răspuns contestatorul, în stare de arest, asistat de av. I, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 2625/19.05.2008 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Contestatorul, întrebat fiind, precizează că nu și-a angajat avocat ales întrucât nu are posibilități materiale.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului susține că acesta a formulat o contestație în anulare. Inițial a arătat că nu a formulat-o el, ci apărătorii săi, ulterior, a precizat că își însușește această contestație.
Contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
Pentru a fi admisă o contestație în anulare trebuie să îndeplinească anumite condiții, și anume, cele prev. de art. 386 Cod procedură penală.
Contestatorul a depus doar o simplă cerere, nemotivată, intitulată în contestație în anulare. Pe parcursul judecății, contestatorul a arătat că a mai formulat o contestație, care i-a fost respinsă deoarece nu a fost prezent în instanță, fiind bolnav (a suferit o criză de bilă). Consideră că acesta ar fi singurul motiv pentru care instanța ar trebui să admită această contestație în anulare.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la contestația formulată de condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în cauză, contestatorul a depus o contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 221 din 14.04.2008 a Curții de APEL GALAȚI, întemeiată pe disp. art. 386.C.P.P. fără a invoca însă niciunul din cazurile expres prevăzute de dispozițiile art. 386.C.P.P. când poate fi contestată o hotărâre judecătorească penală definitivă.
Analizând hotărârea contestată, respectiv decizia 221/2008, nu rezultă că ar fi incident niciunul din cazurile prevăzute de art. 386 lit. a-e din Codul d e procedură penală, motiv pentru care apreciază că cererea intitulată contestație în anulare, formulată de contestatorul, este nefondată și solicită să fie respinsă ca atare.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației în anulare, casarea deciziei date în recurs și în rejudecarea recursului, să se constate, față de pedeapsa ce i-a fost aplicată sentința penală 2854/6.12.2000, că a intervenit reabilitarea de drept.
Consideră că art. 500 Cod procedură penală este inaplicabil în cauză; acest text se referă doar la reabilitarea judecătorească și nu la reabilitarea de drept.
Apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 38 alin. 2 Cod penal.
Față de disp. art. 83 Cod penal, solicită să se aibă în vedere că el nu a suferit o condamnare definitivă, iar în anul 2004 era reabilitat de drept.
Trecând peste acest aspect, susține că este nevinovat și că sentința penală este nelegală, fiind judecat fără apărător ales. Consideră că i s-a încălcat dreptul la apărare.
Susține că în cazul său încadrarea juridică a fost stabilită eronat - "5-15, ori infracțiunea începând în anul 2001, o încadrare justă ar fi fost 2, 7 sau 30". Acest lucru îl poate constata și instanța din lucrările dosarului.
A invocat în acest caz art. 11 Cod penal în ședința de fond și a solicitat aplicarea legii mai favorabile, respectiv art. 13 Cod penal. Cererea pe care a depus-o la instanța de fond a rămas nesoluționată.
Cu privire la mandatul de arestare preventivă din 17.01.2003, emis de către procuror, aflat la fila 8 din dosarul 36/P/2003, arată că s-a dispus arestarea până la 15.02.2003. Solicită să se constate că se contravine normelor CEDO și că prelungirile stării de arest sunt lovite de nulitate.
Din dosar rezultă că inculpatei i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 11.03.2003 și la aceeași dată s-a întocmit și referatul de terminare a urmăririi penale, fiind imposibil de se efectua două proceduri în aceeași zi. Arată că organul de cercetare penală, respectiv dl., a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale la data de 11.03.2003.
Solicită să se constate că la fila 20 din dosarul 677/2003, vol. I, martora depune o plângere împotriva sa, plângere care a fost retrasă la data de 28. Plângerea martorei a făcut obiectul unui dosar de cercetare penală care s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, în care s-a dat neînceperea urmăririi penale.
În ce privește declarațiile celorlalți martori consideră că au fost obținute prin diferite mijloace de constrângere, șantaj, cu scopul clar de a-l inculpa.
În ultimul cuvânt, se declară nevinovat.
Solicită admiterea contestației, casarea deciziei date de Curtea de APEL GALAȚI și în rejudecarea recursului să se constate, față de condamnarea din anul 2003, că este reabilitat de drept.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 939 din 06.04.2006 a Judecătoriei Galați ( dosar fond nr. 677/P/2003) în baza art. 334 din pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatele și din infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 al.1, 2, și 3 din pen.,cu aplicarea art. 41 al.2 pen. în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 al. 1 și 2 din pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen.
S-a dispus condamnarea inculpatelor, și la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 al.1 și 2 pen. cu aplicarea art. 41 al.2 li art. 74 lit. a din pen.
În baza art.81-82 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate celor trei inculpate pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al.1,2 și 3.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. și a fost aplicată totodată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 83 pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 2854/2000 a Judecătoriei Galați și s-a dispus executarea acesteia alături de aceea de 5 ani închisoare în total 7 ani închisoare plus pedeapsa complementară.
Conf. art. 71 pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la 5.05.1999 la 10.05.1999 și de la 17.01.2003 până la 5.09.2005.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumelor de 2500 Euro primită de la martora - 3000 Euro primită de la și 4000 Euro primită de martora.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
La sfârșitul anului 2001, inculpatul s-a hotărât să-și procure mijloacele de existență, din practicarea prostituției de către persoane de sex feminin din
urmau să practice prostituția în străinătate și erau racolate fie de către inculpat direct, fie de către inculpatele sau. Banii obținuți de fete din practicarea prostituției ajungeau la inculpatul, fie în mod direct, atunci când acesta se deplasa în străinătate, fie prin intermediul inculpatei.
Totuși, înțelegerea dintre inculpați, cu privire la racolarea, îndemnarea sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către alte persoane, a fost una întâmplătoare, fără să putem vorbi de o asociere în vederea săvârșirii acestei infracțiuni sau de un grup criminal organizat cu o structură bine definită și cu o organizare internă strecurată pe diferite paliere, cu roluri și atribuții bine stabilite în rândul membrilor săi.
Astfel, în luna decembrie 2001, inculpatul a cunoscut-o pe inculpata și s-au hotărât să racoleze persoane de sex feminin pe care să le trimită în străinătate pentru a practica prostituția. În acea perioadă, inculpata a cunoscut-o pe martora -, care atunci era minoră, având vârsta de 16 ani. Inculpata a avut o discuție cu martora și i-a propus acesteia din urmă să meargă în Italia pentru a practica prostituția. Martora - a discutat în aceeași seară cu inculpatul, în prezența inculpatei. Inculpata i-a prezentat-o inculpatului pe martoră ca fiind interesată să meargă în Italia pentru a practica prostituția. În timpul discuțiilor, inculpatul i-a explicat martorei că va merge în Italia unde va practica prostituția în folosul său.
De asemenea, inculpatul i-a spus martorei că toate cheltuielile de transport vor fi suportate de el, urmând ca să și le recupereze din banii obținuți de martoră din practicarea prostituției.
Într-o zi din luna decembrie, inculpatul, a chemat-o pe martora - la locuința inculpatei. Aici martora a mai întâlnit două fete cunoscut doar sub numele de "" și "" care urmau să plece și ele în Italia pentru a practica prostituția în folosul inculpatului.
Tot atunci, inculpatul, le-a spus fetelor că a doua zi vor merge cu trenul până în A, iar de acolo vor fi transportate cu o mașină până în Italia. vor fi așteptate de inculpata. De asemenea, inculpatul l-e a precizat martorei și celorlalte două fete că banii obținuți din practicarea prostituției vor trebui predați inculpatei, care îi va trimite lui în România.
Așa cum fusese planificat, a doua zi martora -, "" și "" au plecat cu trenul la A, însoțite de inculpatul. De aici, fetele au plecat singure cu o mașină spre Italia. În Italia au fost transportate până în Milano, unde au fost așteptate de martorul zis " ".
Martorul le-a transportat pe fete la Genova, unde au fost așteptate de inculpata. Din declarația martorei - rezultă că a început să practice prostituția în Italia, cu o săptămână înainte de sfârșitul anului 2001.
Aceasta declară că a practicat prostituția pe străzile orașului, iar banii obținuți erau luați de, care îi trimitea inculpatului. La începutul lunii ianuarie 2002 sosit în Italia și inculpatul, care lua banii rezultați din practicarea prostituției.
La începutul anului 2002, martora - și "", care practica și ea prostituția pentru inculpat, au reușit să fugă și s-au atașat de doi albanezi. În luna ianuarie 2003 martora - a reușit să vină în România, dar despre " " a afirmat că a continuat să practice prostituția pentru un cetățean albanez.
Martora - a declarat că în timpul în care a practicat prostituția în Italia pentru inculpat a câștigat suma totală de 2500 Euro pe care i-a luat inculpatul, fie direct, fie prin intermediul inculpatei.
În cursul urmăririi penale, martorei - i s-au prezentat mai multe fotografii din care le-a recunoscut pe: inculpata și pe inculpata.
După ce martora - a fugit de la inculpat, în luna februarie 2002, acesta a revenit în România și s-a deplasat la locuința martorei din Astfel, inculpatul și inculpata s-au deplasat la locuința martorei -, unde au găsit-o pe mama acesteia,. Inculpatul i-a comunicat lui că trebuie să-i restituie suma de 5500 DM, reprezentând contravaloarea transportului în Italia a fiicei sale -.
Aceste aspecte au fost confirmate și de martora, sora martorei -.
În cauză a fost audiat martorul, zis " ", care a declarat că în luna 2001 fost contactat telefonic din România de inculpatul care i-a solicitat să o aștepte în Italia pe o fată "" pe care să o cazeze la un hotel. De asemenea, în luna decembrie, martorul a fost contactat telefonic de inculpatul care i-a solicitat să mai preia trei fete care urmau să vină în Italia din România și pe care să le predea lui "".
Martorul declară că fetele pe care le-a trimis în Italia, urmau să practice prostituția.
În luna februarie 2002, martora era prietenă cu. În aceeași perioadă acestea l-au cunoscut pe inculpatul care le-a propus să meargă amândouă în Spania pentru a practica prostituția, urmând ca banii obținuți să fie împărțiți în J cu acesta. Cele două fete au acceptat propunerea, mai ales că inculpatul le-a promis că el va suporta toate cheltuielile ocazionate de eliberarea pașapoartelor turistice, de transport și de cazare și masă în Spania.
Astfel, în luna aprilie, inculpata s-a ocupat de obținerea pașapoartelor turistice pentru cele două fete. În ziua de 19.04.2002 martora și au plecat în Spania. Acestea au fost așteptate de un prieten de-al inculpatului care le-a transportat în localitatea. Aici fetele au fost cazate și au practicat prostituția într-un club numit "E " Cu această ocazie martora a constatat că la acel club se aflau și alte fete din România care practicau prostituția pentru alți proxeneți din După două săptămâni de la sosirea lor în Spania, a apărut și inculpatul care le supraveghea și le lua banii obținuți din practicarea prostituției.
Întrucât martora practicase prostituția în folosul inculpatului timp de două luni și nu primise nici un de la acesta a luat hotărârea să fugă de la acel club și în luna 2002 venit în România.
Martora a declarat că atât ea cât și au practicat prostituția în Spania în folosul inculpatului iar după ce ea a fugit, a rămas în continuare să practice prostituția pentru același proxenet.
De asemenea, a declarat că în timpul în care a practicat prostituția în folosul inculpatului a obținut suma totală de 3000 Euro pe care i-a luat acesta.
În cauză a fost audiată martora, mama lui, care a declarat că fiica sa a plecat în străinătate cu inculpatul, fiind însoțită și de.
Martorei i s-au prezentat mai multe fotografii din care l-a recunoscut pe inculpatul și pe.
În vara anului 2002, inculpata a vizitat-o la domiciliu pe martora. Trebuie menționat faptul că și se cunoșteau de mai mult timp întrucât fuseseră vecine de bloc. Cu ocazia acestei vizite inculpata i-a propus martorei să meargă în Spania pentru a practica prostituția. Tot atunci, inculpata i-a spus martorei că în Spania va fi așteptată de inculpatul care se va ocupa de cazarea sa și cu care va trebui să împartă banii obținuți din prostituție.
Întrucât avea probleme financiare, martora a acceptat propunerea inculpatei, urmând ca ulterior să stabilească detaliile plecării.
În perioada următoare, inculpata, s-a întâlnit din nou cu martora. De această dată martora era însoțită de făptuitoarea. Inculpata le-a întrebat dacă nu cunosc și alte fete care ar dori să meargă în Spania pentru a practica prostituția. Atunci, a afirmat că în comunA, jud.G, este o fată care are mai multe amenzi de plătit și, întrucât nu are bani, dorește să meargă în străinătate. Astfel, în aceeași zi, l-a contactat pe martorul -, care avea o mașină marca, cu scopul de a se deplasa la.
În ziua de 13 august 2002, inculpata, făptuitoarea, însoțite de martorii și - s-au deplasat în comuna la locuința martorei. Aici inculpata i-a propus martorei să meargă în Spania pentru a practica prostituția. Martora a fost de acord și în aceeași zi și-a luat hainele și actele de identitate și a mers la În Gaf ost cazată în mai multe locuri până în luna septembrie când a plecat în Spania. Până la plecarea în Spania martora s-a întâlnit cu inculpatul care era concubinul inculpatei, la acel moment. Inculpatul i-a spus martorei că va merge în Spania unde va practica prostituția în folosul lui, iar banii obținuți din această activitate îi vor împărți în
Tot inculpatul i-a spus că el va suporta cheltuielile legate de transport și de cazare în Spania, urmând ca ulterior, din banii obținuți din practicarea prostituției, martora să-i restituie aceste cheltuieli.
Martora a declarat că în perioada în care se pregătea să plece în Spania, a cunoscut-o pe, zisă "" care urma să plece și ea în Spania pentru a practica prostituția în folosul inculpatului. Din actele dosarului rezultă că avea atunci vârsta de 17 ani.
În luna septembrie 2002, inculpatul și inculpata au condus-o LA B pe martora. Aici, martora a fost urcată într-un autocar și trimisă în Spania. În Spania, martora a fost așteptată de inculpata, care a dus-o în localitatea, unde a început să practice prostituția. Aici se aflau și alte fete care practicau prostituția pentru inculpat, iar banii obținuți erau strânși de inculpata, care îi trimitea inculpatului. Martora declară că inculpata discuta foarte des la telefon cu inculpatul despre banii obținuți.
După aproximativ o lună, a sosit în Spania și, cunoscută ca "", care a început să practice prostituția în folosul inculpatului. era supravegheată de către inculpata, care între timp ajunsese în Spania.
Martora a practicat prostituția în Spania timp de 3 luni și a obținut suma totală de aproximativ 4.000 euro, pe care i-a luat inculpatul prin intermediul inculpatei.
În ceea ce o privește pe martora, aceasta a refuzat să meargă în Spania să practice prostituția.
Din declarațiile acestor martori reiese că inculpatul a înlesnit și recrutat mai multe persoane pentru a practica prostituția în Italia și Spania, printre care, unele dintre fetele recrutate erau minore.
Din coroborarea acelorași declarații, reiese că inculpatele, - și s-au ocupat de înlesnirea și recrutarea unor persoane pentru a practica prostituția în străinătate.
Rezultă, însă, că de procurarea documentelor necesare plecării din țară a fetelor pentru a practica prostituția se ocupa doar inculpatul și, felul acesta, putea cunoaște datele de stare civilă a acestora și, implicit putea cunoaște starea de minoritate a unora dintre ele.
Nu reiese din nicio probă că celelalte inculpate ar fi cunoscut datele de stare civilă ale fetelor, pentru a-și da seama dacă sunt minore sau majore.
Având în vedere această situație, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatele - și, în sensul de a nu se mai reține în sarcina lor și alineatul 3 din art.329 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpații și.
În motivarea cererii de apel, parchetul a precizat că instanța de fond a pronunțat în parte o hotărâre nelegală și netemeinică deoarece nu s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c și e din pen. iar pentru inculpatele, și se impunea și aplicarea pedepsei complementare conf. art. 65 din pen. și art. 329 al.2 din pen.
La confiscarea unor sume de bani (valută) s-a folosit un temei de drept greșit, iar în ceea ce privește pe inculpatul nu s-a dedus din pedeapsa aplicată și durata reținerii de 24 ore.
S-a mai arătat de către parchet că inculpatele nu au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat deși au fost condamnate s-a reținut o încadrare juridică greșită față de acesta în condițiile în care se impunea reținerea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al.1,2 și 3 din pen. iar pedepsele aplicate sunt prea reduse.
În apelul său inculpatul prin apărător a precizat că instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre legală deoarece această hotărâre nu este motivată, iar pe de altă parte nu s-a respectat dreptul la apărare al inculpatului atât la urmărirea penală cât și la judecată.
S-a solicitat achitarea inculpatului conf. art. 10 lit. c din pr.pen. deoarece nu există probe de vinovăție a acestuia, și în subsidiar reținerea doar a încadrării juridice prev. de art. 329 al.1 din pen. și reducerea pedepsei aplicate.
Apelanta inculpată a precizat că încadrarea juridică reținută în sarcina sa la instanța de fond este corectă dar la apelul său se impunea o redozare a pedepsei cu reținerea de circumstanțe atenuante conf. art. 74-76 din
Prin decizia penală nr.486/A/15.11.2007 a Tribunalului Galați, s-au admis apelurile Parchetului și inculpatului, desființându-se în parte sentința penală apelată.
În rejudecare, s-au înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatelor, majorându-se pedepsele aplicate inculpatelor, și de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Totodată, s-a majorat termenul de încercare pentru fiecare inculpată de la 4 ani la 5 ani conform disp.art.81 - 82 Cod penal.
În baza art.329 alin.2 Cod penal în referire la art.53 pct.2 lit.a Cod penal, s-a aplicat celor trei inculpate pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 2ani după executarea pedepsei principale.
S-a modificat conținutul pedepsei accesorii aplicată inculpatului, interzicându-i-se exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, c și e Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii din data de 16.01.2003.
S-a modificat temeiul confiscării speciale făcându-se aplicarea disp.art.329 alin.4 Cod penal în loc de art.118 lit.a Cod penal și s-a făcut aplicarea art.189 -191 Cod procedură penală în sensul că fiecare inculpat a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea în fond a cauzei.
Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
S-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpata, aceasta fiind obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate de parchet, de inculpatul, dar și din oficiu conf. art. 371 al. 2 din pr.pen. tribunalul a constatat că Judecătoria Galația pronunțat în parte o hotărâre nelegală și netemeinică pentru motivele ce vor di arătate în continuare.
Astfel, în ceea ce privește pe inculpatele, și instanța de fond a dispus aplicarea unor pedepse în cuantum de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată în condițiile art. 81-82 pen. și cu reținerea de circumstanțe atenuante conf. art. 74 lit. a din pen.
S-a apreciat că reținerea circumstanței atenuante nu se justifică și prin urmare pedeapsa aplicată este prea redusă deoarece toate cele trei inculpate au avut o poziție procesuală oscilantă, au negat în principal fapta comisă iar pe de altă parte infracțiunea reținută în sarcina lor este deosebit de gravă și potrivit practicii judiciare în astfel de situații nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare.
Așa fiind s-au majorat pedepsele principale aplicate celor trei inculpate și pe cale de consecință majorate și termenele de încercare stabilite conf. art. 81-82 din pen.
Instanța de fond deși a reținut o încadrare juridică corectă în sarcina inculpatelor, și întrucât acesta nu cunoșteau vârsta persoanelor care se prostituau acest aspect fiind cunoscut doar de inculpatul, în mod greșit nu a aplicat celor trei inculpate pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 din pen. deși art. 329 al.2 din pen. obligă la aplicarea pedepsei complementare.
În privința inculpatului, instanța de fond trebuia să interzică, ca și pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c, din pen. plus dreptul prev. de art. 64 lit. e din pen. deoarece inculpatul este nedemn să fie tutore sau curator în condițiile în care a racolat și îndemnat minore la practicarea prostituției.
Tot în privința inculpatului ca un motiv de apel ce profită acestuia se constată că Judecătoria Galați nu a dedus din pedeapsa totală aplicată și perioada de reținere de 24 ore din 16.01.2003.
Instanța de fond în condițiile în care a stabilit vinovăția fiecărui inculpat, în mod greșit nu a dispus obligarea fiecărui inculpat în parte la plata cheltuielilor judiciare către stat încălcându-se astfel disp. art. 189, 190 și 191 din pen. texte care prevăd ca după stabilirea vinovăției inculpaților aceștia sunt obligați printre altele și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În condițiile în care textul încriminator al infracțiunii prevede și o dispoziție specială de confiscare a bunurilor sau banilor se aplică acest text special și nicidecum dispozițiile speciale de confiscare prev. de art. 118 din pen.
Celelalte motive de apel invocate de inculpatul prin apărător nu pot fi primite deoarece atât organele de urmărire penală cât și instanța de fond au făcut o cercetare judecătorească temeinică au stabilit corect contribuția infracțională a inculpatului, și totodată au respectat acestuia dreptul la apărare prevăzut de Convenția Europeană a drepturilor Omului; Constituția României și disp. art. 6 din pr.pen.
La instanța de fond inculpatul a fost asistat de apărător ales și totodată în faza de urmărire penală acesta a avut apărător ales aspect ce rezultă din delegația aflată la fila 177 și din procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ( 187).
Încadrarea juridică corectă a faptei reținută în sarcina inculpatului este cea stabilită de instanța de fond, respectiv art. 329 al.1,2 și 3 din pen. deoarece probele adminJ. confirmă în mod cert că inculpatul a recrutat, traficat și a obținut foloase bănești de pe urma mai multor persoane de sex feminin care practicau prostituția printre acestea fiind și minore.
Nu există motive de achitare a inculpatului deoarece declarațiile martorilor audiați, declarațiile celorlalte inculpate confirmă că acesta a fost organizatorul principal al activității infracționale acesta deținea asupra sa actele de stare civilă a victimelor minore, obținând totodată importante venituri bănești de la martorele -, și care practicau prostituția.
Deși fapta comisă de inculpatul este foarte gravă instanța de fond a manifestat clemență față de acesta aplicându-i o pedeapsă orientată către limita minimă prevăzută de lege.
Instanța de fond a manifestat rol activ în soluționarea cauzei a administrat toate probele necesare și suficiente pentru stabilirea culpei penale a fiecărui inculpat inclusiv a inculpatului, hotărârea a fost motivată corespunzător și nu sunt motive de trimitere a cauzei în rejudecare.
Apelul declarat deinculpata s-a apreciat căeste nefondat și a fost respins ca atare, deoarece nu sunt motive de reducere a pedepsei, ci dimpotrivă motive care tind la o sporire a pedepsei principale așa cum s-a arătat la analiza motivelor de apel ale parchetului.
Pe de altă parte, s-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de Judecătoria Galați pentru inculpata este corectă deoarece aceasta nu are antecedente penale este tânără și se apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea acesteia de libertate.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs fără să îl motiveze așa cum prevăd dispozițiile art.38510alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Apoi, prin decizia penală nr. 221 din 14.04.2008 a Curții de APEL GALAȚIs -a respins ca nefondat apelul condamnatului împotriva deciziei penale nr. 486 din 15.11.2007 a Tribunalului Galați.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Instanța de recurs a arătat că va examina cauza în condițiile art.38510alin.21Cod procedură penală și va lua în considerare numai cazurile de casare care potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală se iau în considerare din oficiu.
Prin urmare, examinând în aceste limite cauza, Curtea a constatat că hotărârea atacată este temeinică și legală, situația de fapt reținută fiind corespunzătoare probelor adminJ. încadrarea juridică dată faptei este legală, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
În concluziile orale, apărarea a reiterat motivele invocate în apel, astfel cum au fost redate detaliat în practicaua prezentei decizii.
S-a apreciat că, criticile apărării sunt lipsite de temeinicie, probatoriul administrat (declarațiile martorilor -, -, și, și procese verbale de recunoaștere după albumul foto) demonstrând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei de proxenetism, în formă continuată, în modalitatea prevăzută de art.329 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
S-a arătat că faptul că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 327 alin.3 Cod procedură penală rezultă fără dubiu din încheierea de ședință din 17.06.2005 (fila 185 din dosarul de fond), inculpatul, prin apărătorul său ales, același din recurs, neinsistând decât în audierea martorei.
Cât privește solicitarea apărării de a se redoza pedeapsa aplicată prin reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de proxenetism în modalitatea prevăzută de art.329 alin.1 Cod penal, Curtea, față de considerentele sus arătate, cu privire la încadrarea juridică reținută, a apreciat că instanțele au individualizat corect pedeapsa având în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret deosebit al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege precum și circumstanțele personale ale inculpatului care are antecedente penale și a avut o poziție procesuală nesinceră în tot cursul procesului.
Așa fiind, s-a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul cu executarea în regim de detenție, la care s-a adăugat și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată anterior (nr.2854/6.12.2000), a cărei suspendare condiționată a
fost revocată, este în măsură să satisfacă scopul preventiv și coercitiv al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, astfel că o redozare nu se justifică.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul, fără a arăta care sunt cazurile pe care se întemeiază contestația.
Apărătorul său din oficiu, la termenul la care au avut loc dezbaterile, a precizat că petentul condamnat a arătat pe parcursul judecății că a mai formulat o contestație care i-a fost respinsă deoarece nu a fost prezent în instanță fiind bolnav.
A arătat că acesta ar fi singurul motiv pentru care instanța ar trebui să admită această contestație în anulare.
A lăsat la aprecierea instanței cu privire la contestația formulată de condamnat.
Oral, contestatorul, cu ocazia acordării ultimului cuvânt, a solicitat admiterea contestației, casarea deciziei date în recurs și în rejudecarea recursului să se constate că a intervenit reabilitarea de drept față de pedeapsa aplicată prin sentința penală 2854/06.12.2000. S-a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. 2 Cod penal.
S-a solicitat să se aibă în vedere că el nu a suferit o condamnare definitivă, iar în anul 2004 era reabilitat de drept.
De asemenea, s-a arătat că e nevinovat, că sentința e nelegală întrucât a fost judecat fără apărător ales, precum și că încadrarea juridică e eronată.
A arătat că la instanța de fond a solicitat aplicarea art. 13 Cod penal, cerere care nu s-a soluționat.
A mai invocat că mandatul de arestare preventivă emis de procuror contravine normelor CEDO.
De asemenea, a mai susținut că la fila 20 din dosarul 677/2003, volumul martora depune o plângere împotriva sa, plângere care a fost ulterior retrasă. În ce privește declarațiile celorlalți martori a arătat că acestea au fost obținute prin diferite mijloace de constrângere, șantaj, cu scopul clar de a-l inculpa.
La final a arătat că e nevinovat.
Contestația în anulare e nefondată,având în vedere următoarele:
Dispozițiile art. 386 Cod procedură penală prevăd care sunt cazurile în care se poate face contestație în anulare:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța de această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f -1cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. 11ori art. 38516alin. 1.
Față de dispozițiile legale invocate și analizând decizia 221/2008, apreciem că nu rezultă că ar fi incidente niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a-e din Codul d e procedură penală.
Condamnatul a fost prezent în fața instanței de recurs, iar cererile formulate de către acesta, prin apărătorul său ales, au fost analizate de către instanțele ce au soluționat căile de atac.
Totodată, susținerile făcute oral de către contestator nu se încadrează în dispozițiile legale care prevăd cazurile în care se poate promova această cale de atac extraordinară de atac.
Față de toate acestea, considerăm că prezenta contestație în anulare e nefondată urmând a fi respinsă pe acest considerând.
Văzând și disp. art. art. 189 și 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul (fiul lui G și, născut la data de 07.05.1962 în comuna Independența, jud. G, CNP -, domiciliat în G,-, în G,-, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva deciziei penale nr. 221/R/14.04.2008 a Curții de APEL GALAȚI.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat I - va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/21.11.2008
Tehnored. /2ex./26.11.2008
Fond:
Apel: Al., Fl.
Recurs:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
