Pruncuciderea (art. 177 cod penal). Decizia 50/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 50
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelului penal, avand ca obiect "pruncuciderea (art.177 Cod penal), declarat dePARCHETUL DE PE TRIBUNALULimpotriva sentintei penale nr. din data de pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpata intimata asistata de avocat - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Avocat depune in instanta un act in circumstantiere, respectiv o adeverință emisa de Universitatea Tehnică Gh. I, care se ataseaza la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, arată că, avand in vedere disp. art.379 pct.2 lit.a Cod procedura penala solicita admiterea apelului declarat de Parchet, așa cum a fost formulat și argumentat in motivele scrise, apreciaza că aceste critici privind cuantumul pedepsei, pot fi primite in ceea ce priveste sanctiunea aplicata, raportat la particularitatile pe care le-a descris in motivarea scrisă, cu trimitere la comportamentul persoanei, la natura infractiunii, la aspectul că - deși există in orice componentă, la orice infractiune, pruncuciderea are o doză de tragism suplimentar, dar consideră că circumstanțierea a fost mult prea clementă, a pedepsei.
Avocat avand cuvantul pentru inculpată, arată că, avand in vedere disp. art.72 Cod penal, ceea ce trebuie sa aprecieze instanta, este nu dacă a fost alterată o faptă penală ci dacă a fost corect individualizată o pedeapsă in ceea ce priveste un infractor.
Consideră că Tribunalul nu a manifestat atat de multă clemență așa cum se invocă, și trecând peste particularitățile unui acest gen de infractiune, a fost avută in vedere situatia personală a inculpatei, dar trauma pe care traversat-o și o traversează astăzi inculpata este evidentă, și consemnată nu numai de actele medicale ci de toate declaratiile care au fost luate de catre instanta de fond.
Motivat de acele elemente circumstanțiale, inculpatei i s-a dat șansa de a continua, pe măsura posibilității, o viață in limite normale.
Solicită a se aprecia că sentința Tribunalului este corect motivată și s-a avut in vedere, așa cum a spus si la momentul acela, imprejurarea că instanța Tribunalului, și instanta Curtii de Apel astazi are in față un copil, o tânără care a fost la un moment dat victima unui eveniment nefericit, așa cum a declarat și in fața organului de cercetare penala, a așteptat să se trezească dintr-un vis urât.
Solicită respingerea apelului Parchetului.
Avand ultimul cuvant inculpata intimata precizeaza că regretă fapta savarsită.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 793 din 18.12.2008, Tribunalul Iașia condamnat pe inculpata: fiica lui și -, născută la data de 06.08.1987, în I, domiciliată în I,-,. 648,. B,. 4,. 19, jud. I, CNP -, studentă, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ˝pruncucidere˝, prev. și ped. de art. 177 Cod penal.
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și, în conformitate cu disp. art. 82 Cod penal s-a fixat termen de încercare 5 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
În baza art. 191 Cod penal a fost obligată inculpata să achite suma de 5050 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt:
Prin actul de inculpare s-a reținut că inculpata era studentă la Facultatea de din cadrul Universității ". " I, în anul II. Aceasta a rămas însărcinată și și-a ascuns sarcina față de toți cunoscuții săi, inclusiv față de prietenul său -. Inculpata a purtat haine mai largi, susținând că s-a îngrășat și urmează un tratament pentru o infecție de col uterin.
Pe 28.05.2008 inculpata a fost împreună cu grupa sa pe dealul, la o oră de laborator și, în noaptea care a urmat i-a fost rău și a rămas în cameră unde era cazat prietenul său, Lucău.
În cursul nopții, inculpata a mers de mai multe ori la grupul sanitar, întrucât se simțea rău. Dimineața, aceasta a mers din nou la grupul sanitar și, în cabina de WC a născut, apoi a șters sângele rezultat, a luat, la dus în camera 209, după care a mers din nou la baie, unde s-a spălat având cu ea și sacul menajer cu.
În jurul orelor 9,30, având asupra sa sacul cu și haine murdare de sânge, s-a deplasat prin și a aruncat sacul menajer cu în boscheți.
atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, însă a susținut că nu a cunoscut că este însărcinată până în momentul când a născut și atunci nu a știut ce să facă cu.
Inculpata a solicitat doar proba cu acte în circumstanțiere și, în cauză, au fost audiați martorii:, Lucău - și.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, a rezultat ca temeinic dovedită situația de fapt așa cum a fost reținută prin rechizitoriu.
Astfel, declarațiile martorilor audiați în cauză confirmă faptul că inculpata și-a modificat fizionomia, în cursul sarcinii, însă nu a recunoscut că ar fi însărcinată, deși toți colegii săi au bănuit acest lucru.
Declarațiile martorilor se coroborează cu declarația inculpatei și cu concluziile raportului de necropsie și cel psihiatric.
Din concluziile raportului de necropsie efectuat în cauză rezultă că nou născutul a fost născut și viabil, moartea sa a fost violentă, s-a datorat unei asfixii mecanice prin sugrumare.
De altfel, inculpata, în fața instanței a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, precizând că nu-și amintește cu certitudine toate amănuntele legate de momentul nașterii. Concluziile raportului de expertiză psihiatrică arată că inculpata prezenta tulburare depresivă majoră cu debut reactiv, fapta fiind săvârșită cu discernământ.
În drept, fapta de a sugruma viața fătului nou născut, imediat după naștere, de către mama sa - inculpata - aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere prev. și ped. de art. 177 Cod penal.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege atât în privința laturii obiective cât și a laturii subiective.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatei fiind dovedite, s-a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoare în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 177 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele prevăzute de lege pentru infracțiune, gradul de pericol social al faptei concrete, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, starea de tulburare în care s-a aflat inculpata, dar și circumstanțele personale ale acesteia. Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere atitudinea psihică de regret a faptei - confirmată și de raportul de expertiză psihiatrică - faptul că este infractor primar, precum și că urmează să își continue studiile.
Având în vedere persoana inculpatei, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, fiind aplicabile dispozițiile art. 81-83 Cod penal.
Conform disp. art. 71 alin. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal și, după caz și a lit. c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
În consecință, legiuitorul a statuat că drepturile prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal, după caz, vor fi interzise în condițiile art. 71 Cod penal, ori de câte ori instanța va dispune condamnarea la pedepse cu închisoarea, chiar și în cazul în care, ca modalitate de executare a pedepsei a fost aleasă suspendarea condiționată a executării.
Instanța a interzis, așadar, inculpatei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
În ceea ce privește disp. art. 64 lit. c Cod penal, instanța a apreciat că, față de natura faptelor reținute în sarcina inculpatei și conduita ulterioară a acesteia, aplicarea acestor dispoziții nu se impune. De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că aplicarea automată și de o manieră absolută a disp. art. 64 lit. c Cod penal, astfel cum impun disp. art. 71 alin. 2 Cod penal, fără nici un control din partea instanțelor reprezintă o încălcare a art. 8 din Convenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași invocând netemeinicia hotărârii.
În motivarea apelului s-a subliniat că pedeapsa aplicată inculpatului, prin cuantumul său redus, nu este de natură să realizeze scopul avut în vedere de legiuitor, acela de constrângere, reeducare și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
S-a mai precizat că o pedeapsă de numai 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni atât de grave, cum este cea de pruncucidere, nu este de natură să realizeze prevenția specială și mai ales prevenția generală.
Obiectul juridic special al infracțiunii de pruncucidere îl constituie ansamblul relațiilor sociale a căror existență este indisolubil legată de asigurarea fondului uman al societății și deci de ocrotirea vieții copiilor nou născuți, ocrotire care creează dreptul la viață al oricărui copil ce se naște și obligația pentru toți membrii colectivității de a respecta acest drept.
S-a mai arătat că inculpata prezintă un pericol social ridicat, fapt dovedit de împrejurările în care a comis infracțiunea, precum și de atitudinea acesteia anterior comiterii faptei (a negat că ar fi însărcinată atât față de familia sa, cât și față de prieteni, în condițiile în care toți au întrebat-o) sau după comiterea faptei când a aruncat sacul în care se afla corpul nou născutului.
Împrejurarea că inculpata este infractor primar și că urmează să-și continue studiile nu constituie o circumstanță care să justifice aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege și a cărei executare să fie suspendată condiționat.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate, dozarea pedepsei corespunzător cu gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatei și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prev. de art. 371 al. 2 Cod procedură penală constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
Prima instanță, apreciind materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, a reținut corect vinovăția inculpatei, făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de aceasta.
Probele administrate au relevat faptul că în dimineața zilei de 29.05.2008 inculpata - studentă în anul II la Facultatea de Hidrotehnică I, a născut neasistată în cabina unei toalete situate la etajul II al studențesc din Complexul din municipiul I, un de sex feminin și aflându-se într-o stare de tulburare pricinuită de naștere l-a sugrumat după care, l-a așezat într-un sac menajer și l-a aruncat în vegetația din spatele blocului 2 din strada -.
Întrucât existau îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatei și având în vedere și împrejurarea că aceasta a comis fapta imediat după o naștere neasistată, s-a dispus efectuarea unei expertize medico -legale psihiatrice.
Comisia a concluzionat că pacienta prezintă diagnosticul: "Tulburare depresivă majoră cu debut reactiv". Fapta de care este învinuită a fost săvârșită cu discernământ. Comisia a recomandat tratament și supraveghere de specialitate, în vederea evitării riscului suicidar.
Cu ocazia examinării, inculpata a relatat că și-a ascuns sarcina întrucât avea frică față de părinți și față de reacția prietenului cu care a conceput copilul. Din a cest motiv, nici acestuia nu i-a adus la cunoștință că era însărcinată.
Față de această situație de fapt, Curtea constată că inculpata a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări, pricinuite de faptul nașterii și fapta comisă în aceste condiții concrete, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere, prev. de art. 177 Cod penal.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, prima instanță având în vedere atât natura relațiilor sociale ocrotite de lege, importanța acestora cât și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta: într-un grup sanitar al unui cămin studențesc, neasistată și neajutată de nimeni, dimineața în timp ce putea fi depistată și surprinsă de orice colegă.
Prima instanță a mai avut în vedere la individualizarea pedepsei și circumstanțele personale ale inculpatei: vârsta acesteia de numai 21 ani, lipsa antecedentelor penale, faptul că este studentă și lucrează pentru a realiza venituri din care să se întrețină precum și poziția procesuală corectă manifestată prin recunoașterea faptei și regretul manifestat.
Toate aceste elemente sunt de natură a crea convingerea că pedeapsa aplicată, de 3 ani închisoare, este suficientă pentru realizarea reeducării, proces ce poate avea loc și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, adică prin suspendarea condiționată a executării.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia sentinței, urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr.793 din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului, în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
25.04.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu
