Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 364/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.364/

Ședința publică de la 18 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Ispas

JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu

JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu

Grefier - - -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:

- partea civilă - domiciliat în M, str.-, -,.2,.12, județul C;

- moștenitorii părți civile,și - domiciliat în J,-, -4,.6, județul S,

împotriva deciziei penale nr.126 din data de 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.823 din data de 25.07.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.250 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:

- recurentul parte civilă - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.49293/2009, emisă de Baroul București - Cabinet individual;

- intimatul inculpat - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București;

- intimatul inculpat - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București.

Se constată lipsa recurenților moștenitori ai părții civile, și a intimatului parte civilă Spitalul Clinic Județean

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.

Întrebați fiind, intimații inculpați și, arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesele-verbale atașate la dosar.

În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.

Având cuvântul, avocat pentru recurentul parte civilă, solicită admiterea recursului și să se aibă în vedere că pe lângă cele două motive formulate în scris invocă și motivul de recurs prevăzut de art.3859pct.(10) Cod procedură penală, respectiv instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri, împrejurare ce poate fi invocată și de către instanță din oficiu. Soluția dispusă de către instanța de apel nu se regăsește între soluțiile prevăzute de art.379 pct.(2) Cod procedură penală. Motivul de trimitere spre rejudecare pentru aflarea adevărului obliga instanța de apel în măsura în care a considerat că în mod eronat instanța de fond a reținut concluziile raportului medico-legal și că era utilă administrarea unor probe, audierea unor martori, să rețină cauza spre rejudecare și să procedeze potrivit art.345 Cod procedură penală.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, pentru judecarea apelului, respectiv pentru a administra probe în vederea aflării adevărului.

Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de instituire a măsurii asiguratorii asupra bunurilor inculpaților în condițiile în care instanța de apela fost aceea care a solicitat relații și care a unit pronunțarea asupra acestei cereri cu fondul, însă nu s-a mai pronunțat. De asemenea, există contradicții între considerentele deciziei, în sensul că, dacă se va menține soluția de rejudecare de către instanța de fond, se va ajunge la o situație în care se va dispune rejudecarea și instanța de fond să nu cunoască limitele rejudecării, în condițiile în care se invocă un alt argument acela referitor la aflarea adevărului. Deși se admit apelurile părților civile totuși din punct de vedere al criticilor formulate instanța de apel nu s-a pronunțat.

Având cuvântul, avocat pentru intimații inculpați și, arată că achiesează la recursul declarat de recurentul parte civilă, considerând că sunt întemeiate criticile aduse hotărârii instanței de fond.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursurilor formulate de partea civilă și a moștenitorilor părți civile, și, ca nefondate și de menținere a hotărârii de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului. Instanța, prin considerente a analizat întreg probatoriul și a constatat că instanța de fond deși a făcut eforturi în stabilirea situației de fapt, în considerente nu a putut preciza care sunt declarațiile pe care le apreciază utile și relevante din ansamblul probator reținut. Apreciază că instanța de fond trebuie să lămurească situația și nu Tribunalul să se substituie prerogativelor acestei instanțe instituite prin lege.

Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.

Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.

- CURTEA -

Cu privire la recursurile penale de față, constată următoarele:

Judecătoria Constanța, prin sentința penală nr.823/25.07.2008, a hotărât:

În baza art.334 Cod procedură penală schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu față de inculpații și din infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.

În baza art.11 punct (2) lit.a) raportat la art.10 lit.(1) Cod procedură penală a achitat pe inculpații:

-fiul lui G și, născut la 09.04.1973 în localitatea, județul C, agent de poliție, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Constanta-, -,.B,.38 și,

- fiul lui și, născut la 15.12.1972 în Bîrlad, județul V agent de politie, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul C str.-. - nr.37, -.2,.C,.45, având CNP - - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.

În baza art.181alin.(3) raportat la art.91 lit.c( Cod penal a aplicat inculpaților și sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei fiecare.

În baza art.346 Cod procedură penală a respins ca nefondate pretențiile civile formulate de urmașii victimei.

În baza art.193 Cod procedură penală obligat inculpații și la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, către.

Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta nr.1606/P/2005 din data de 21.08.2006 înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr.2537 din 23.10.2006, respectiv - s-a dispus trimiterea in judecata a inculpaților și sub aspectul săvârșirii infracțiuni de purtare abuzivă prevăzută de art.250 alin.2 Cod penal.

S-a reținut, prin actul de acuzare în esență, că în noaptea de 8/9.08.2005, fiind în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu ca agenți de poliție la Secțiile 2 și 4 ale Poliției Municipiului C, acționând în zona străzilor Răsuri din Mun. C, cei doi inculpați au săvârșit acte de violență asupra victimei, pe care l-a lovit cu pumnul în zona capului și cu piciorul în zona brațului și a umărului stâng.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile martorilor, proces-verbal de confruntare, acte medico-legale, declarațiile inculpaților.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpați și, partea vătămată, martorii din lucrări, Necunoscut, Pantu, martorii încuviințați părții vătămate, au fost vizionate atât caseta video cât și CD, conținând imaginile filmate cu ocazia incidentului, încheindu-se procesul verbal din data de 27 mai 2008.

victimei, respectiv și s-au constituit părți civile față de inculpați cu suma de câte 50.000 euro, reprezentând daune morale, iar cu suma de 10.000 euro și 7000 lei reprezentând daune materiale, la termenul de judecată din data de 10.01.2007.

a înaintat instanței precizarea că nu formulează pretenții materiale sau morale (149).

La termenul de judecată din data de 07.02.2007, prezenți fiind, frații victimei, respectiv și au declarat că nu formulează pretenții civile în cauză.

Au fost înaintate fișele de cazier judiciar ale inculpaților din care rezultă că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

La termenul de judecată din data de 22 iulie 2008 instanța a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși în judecată inculpații din art.250 alin.(2) Cod penal, în art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, privind incidența legii penale mai favorabile.

Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe.

Examinând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța retine următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 08/09.08.2005, în jurul orelor 21,00 victima a fost oprit de mai mulți cetățeni la intersecția străzilor cu Răsuri din municipiul C, deoarece, de mai multe ori ar fi încercat să pătrundă în mai multe apartamente și case din zonă, având în mână un tirbușon cu lamă de cuțit, motiv pentru care au sesizat telefonic Secția 4 Poliție.

Primul sosit la fața locului a fost echipajul de la Secția 2 Poliție, astfel că inculpatul i-a solicitat victimei să-și prezinte identitatea și l-a întrebat ce caută în zonă și de ce a încercat să pătrundă în mai multe apartamente și case din zonă, însă inculpatul nu a prezentat nici un act de identitate, era agitat, vorbea incoerent și a negat faptul că ar fi intenționat să pătrundă în locuințe.

După ce victima s-a așezat pe o bordură din apropiere, la solicitarea inculpatului, conform declarației acestuia din urmă, a încercat să se ridice, motiv pentru care inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu mâna în zona feței și a gâtului pentru a-l determina să rămână pe loc.

La scurt timp, la locul faptei a sosit și echipajul format din inculpatul și agent cu auto - din cadrul Secție 4 Poliție.

Și inculpatul a procedat la verificarea identității victimei și i-a pus întrebări cu privire la aspectele aflate cu ocazia cercetării la fața locului, însă victima a avut un comportament similar cu cel adoptat față de inculpatul.

La un moment dat, victima care se afla lângă inculpatul și ceilalți martori a intenționat să se urce în autoturismul "" de poliție. Pentru a-l determina pe victimă să nu se urce în mașina poliției, inculpatul, contrar modului în care trebuia să acționeze, l-a lovit pe acesta cu piciorul stâng în zona brațului și a umărului stâng, fără ca victima să se dezechilibreze sau să cadă la sol.

Inculpatul a declarat că nu a intenționat să lovească victima, ci a dorit să închidă ușa din spate a autoturismului, pentru ca să nu se urce în mașina poliției.

În aceste împrejurări, la locul faptei au sosit și, operatori imagine, primul la Tv și al doilea la Tv Național, care au comunicat echipajului de poliție că au filmat modul de acțiune al polițiștilor pe care l-au considerat abuziv.

În aceeași seară, în jurul orelor 23,30, echipajul de poliție format din inculpatul și martorul au procedat la imobilizarea victimei, prin încătușare și l-au urcat în autoturism, conducându-l la sediul Secției 4 Poliție, pentru stabilirea identității și efectuarea de cercetări.

În aceeași noapte, în jurul orelor 2,00, victima a fost preluat de o ambulanță de la sediul Secției 4 Poliție și transportat la Spitalul Județean C, deoarece intrase în stare de inconștiență, la spital intrând în stare de comă, iar la data de 18 august 2005 decedat.

Din actul de constatare medico-legală a rezultat că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale, urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut închis cu fractură de boltă și bază de craniu.

Anterior acelei seri, în seara zilei de 07 august 2005, după orele de serviciu, victima, lucrând ca ospătar la restaurantul "" din, în jurul orelor 21,10, datorită neatenției și a stării de ebrietate în care se afla, a intrat cu capul în ușa din spatele de la intrarea hotelului "", care era închisă, fiind confecționată din termopan și geam, ocazie cu care s-a dezechilibrat și a căzut pe spate cu capul pe platforma de beton din zonă, de la înălțimea de două trepte de scară. În urma căderii, a rămas în stare de inconștiență și a fost transportat cu mașina personală la secția de urgență a Spitalului Municipal

La spitalul din M, victima a fost examinat de medicul și diagnosticat cu traumatism acut închis cu pierderea temporară a cunoștinței și etilism acut, astfel că s-a dispus trimiterea la Spitalul Clinic Județean de Urgență

Situația de fapt așa cum a fost reținută a fost dovedită pe baza considerentelor ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel, în declarația dată(48), inculpatul a recunoscut că, sosind la fața locului, a observat victima, despre care arată că i s-a părut a fi bolnav, incoerent și foarte agitat și pentru a recupera un cuțit despre care spunea că i-a căzut în mașina poliției, a încercat să se urce în "" aflat în dotare, în sensul că a pus mâna pe portieră dorind să intre in interior, moment în care inculpatul a împins cu piciorul portiera din stânga spate, pentru a-l împiedica să urce.

Inculpatul nu recunoaște că l-a lovit cu piciorul în zona brațului sau a mâinii stângi, confirmând însă că victima nu s-a dezechilibrat și nu a căzut. Mai arată că victima a avut cătușele la mâini doar pe timpul transportului cu autoturismul "" spre secția de poliție, unde nu i-au fost aplicate violențe, însă era agitat și îi curge sânge din.

Același inculpat declară că a împins portiera autoturismului "" doar pentru a-l împiedica pe victimă să urce în mașina poliției, însă nu l-a lovit cu piciorul în zona brațului sau a mâinii stângi. Această variantă expusă de inculpat este contrazisă de declarațiile martorilor audiați.

Astfel, martorul, prezent la fața locului, declară(130) că i s-a părut că unul dintre inculpați l-a lovit pe victimă cu piciorul peste braț, în timp ce tot încerca să intre în mașină trăgând de portiera din spate în mod agresiv. A mai observat că victima avea hainele puțin șifonate și prăfuite, că unul dintre inculpați l-a lovit peste mână pe victimă, că a lovit ușa mașinii cu piciorul, iar victima și-a tras mâna când inculpatul și-a ridicat piciorul, amintind că a văzut ambiguu, dar, din analiza declarației acestuia rezultă că nu a avut dubii, ci, mai degrabă, că ar fi putut fi și alte aspecte pe care să nu le fi sesizat.

Și martorul declară(134) că la un moment dat victima a vrut să intre într-o mașină "" a poliției, dar nu a fost lăsat, cerându-i-se să se legitimeze, unul dintre polițiștii a lovit portiera mașinii, ulterior, vizionând înregistrarea video, martorul arată că acolo se părea că unul dintre polițiști a lovit partea vătămată.

Martorul Pantu arată(220) că a văzut când inculpatul a lovit victima cu piciorul în umăr, aspect filmat, fiind la o distanță de 15, victima s-a dezechilibrat, însă nu a căzut, pentru că lovitura nu a fost atât de puternică.

Și martorul declară(13, vol.II), după ce menține declarația de la urmărire penală, că unul dintre cei doi inculpați a bruscat victima în sensul că l-a îmbrâncit, victima s-a dezechilibrat și s-a așezat din nou pe gărduleț, că unul dintre inculpați a împins victima în gard, la un moment dat, unul dintre inculpați punând mâna pe umărul victimei, atingere apreciată de martor ca fiind prietenească.

Ceilalți martori fie nu au asistat la incident, fie nu au observat amănunte, oricum nu infirmă cu certitudine că inculpații nu ar fi acționat violent asupra victimei, exceptând martorii colegi de serviciu cu inculpații, a căror relatări sunt explicabile, având în vedere relațiile de colegialitate.

Pentru aceste motive, relatarea inculpatului, în sensul că nu a exercitat nici un fel de violențe asupra victimei, va fi înlăturată deoarece nu corespunde realității.

Analizând și coroborând declarațiile martorilor audiați, împreună cu declarația inculpatului, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, deoarece a exercitat loviri sau acte de violență asupra victimei.

Inculpatul a recunoscut (50) că, până la sosirea inculpatului l-a pus pe victimă să stea pe bordură în poziție șezândă, pentru că era foarte agitat, iar, la un moment dat, a încercat să se ridice, motiv pentru care l-a împins cu mâna pe umărul stâng pentru a se așeza la loc, acesta fiind, conform celor declarate de inculpat, singurul contact fizic cu victima.

Același gest de împingere cu mâna de către inculpatul, în antebrațul victimei, pentru a-l determina să se așeze pe acea bordură, este confirmat și prin declarația martorului, care arată că victima a încercat să se ridice de mai multe ori, motiv pentru care inculpatul l-a împins pe acesta cu antebrațul în umărul stâng, moment surprins de martor și cu ocazia vizionării imaginilor de pe camera video.

Gestul de lovire a victimei de către inculpatul a fost observat și de martorul Pantu, care era prezent la fața locului, acesta relatând (220) că i s-a părut că inculpatul a lovit un individ cu palma, cel lovit se așezase pe niște scări și își ținea capul în palme. Același martor, operator de imagine, a mai declarat că a văzut două lovituri aplicate de inculpatul victimei, doar pe a doua reușind să o filmeze, atunci când inculpatul a lovit victima cu palma sau pumnul în zona pieptului, victima era liniștit, nu se zbătea, nu a încercat să fugă și nu l-a auzit să riposteze verbal.

Și martorul a declarat (13, vol.II) că unul dintre cei doi inculpați a bruscat victima, în sensul că l-a îmbrâncit, victima s-a dezechilibrat și s-a așezat di nou pe acel gărduleț.

Declarația inculpatului împreună cu depozițiile martorilor audiați dovedesc că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, în sensul că l-a îmbrâncit pe victimă, lovindu-l peste umăr, astfel exercitând o violență asupra lui, pentru a-l determina să se așeze pe acea bordură, în condițiile în care gestul violent nu a fost justificat de reacția victimei, care nu a avut o atitudine violentă, ci era doar agitat.

Inculpații erau datori să inițieze, mai întâi, o atenționare verbală fermă a victimei și doar dacă acesta ar fi fost violent și nu exista altă cale de restabilire a ordinii, trebuia acționat asupra fizicului victimei, situație în care violența avea caracter justificat.

Având în vedere că nu s-a probat faptul că victima ar fi fost violent de o manieră aptă să justifice agresiunea sa corporală de către agenții de poliție, ci mai de grabă se afla într-o stare de suferință și agitație, era o persoană aflată în stare de nevoie, datorată faptului că, cu o zi înainte, victima intrase cu capul în ușa de termopan de la intrarea din spatele hotelului la care lucra, violențele exercitate de cei doi agenți de poliție, în timpul atribuțiilor de serviciu, au caracter penal, în înțelesul infracțiunii de purtare abuzivă.

Din analiza înregistrărilor casetei video și a CD-lui, aflate la dosar, conform procesului verbal din data de 27 mai 2008, nu au putut fi observate imagini concludente cu violențele exercitate, însă modalitatea de filmare, unghiul din care s-a realizat înregistrarea, orientat spre partea de jos a cadrului, cu o luminozitate insuficientă, fără imagini de ansamblu, urmate de prim-planuri cu victima deja urcată în autoturismul "", datorită caracterului insuficient al vizual al imaginilor redate, a coloanei sonore deficitare, din care nu se puteau desluși cuvintele care au fost spuse, existând doar un zgomot de fond, nu sunt apte să excludă exercitarea violențelor de către cei doi inculpați.

. analizate nu prezintă decât o parte a situației de fapt.

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, o va admite pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Prin rechizitoriu, inculpații și au fost trimiși în judecată deoarece au săvârșit acte de violență asupra victimei, faptă ce era reglementată prin art.250 alin.(2) Cod penal, la data 21.08.2006, când a fost întocmit actul de acuzare, având și un regim sancționator mai.

La momentul soluționării cauzei, în urma modificărilor legislative, aceeași faptă este sancționată în baza art.250 alin.(3) Cod penal, însă cu un regim sancționator mai blând, favorabil inculpaților.

Conform art.13 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă".

Cum, la momentul soluționării cauzei, art.250 Cod penal a suferit modificări legislative, în sensul renumerotării alineatelor și un regim sancționator mai favorabil pentru fapta reținută în sarcina inculpaților, în baza art.334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu din alin.(2) în alin.(3) al art.250 Cod penal, cu art.13 Cod penal, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile.

În drept, faptele inculpaților și, care, în noaptea de 8/9.08.2005, fiind în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu ca agenți de poliție la Secțiile 2 și 4 ale Poliției Municipiului C, acționând în zona străzilor Răsuri din Mun. C, au săvârșit acte de violență asupra victimei, pe care l-a lovit cu pumnul în zona capului și cu piciorul în zona brațului și a umărului stâng, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.

Inculpații și,agenți de siguranță publică în cadrul Secției 2, respectiv 4 de Poliție nu au antecedente penale, au relatat situația de fapt și au recunoscut că a avut loc o intervenție asupra victimei, apreciind-o însă în mod eronat că ar fi avut caracter justificat, în timpul cercetărilor efectuate cu ocazia urmăririi penale au dat dovadă de sinceritate, ambii motivând că intervenția lor asupra victimei nu a avut ca scop agresarea acestuia, ci doar temperarea gesturilor apreciate de inculpați ca fiind necontrolate.

Din analiza întregii situații de fapt, având în vedere că violențele exercitate de cei doi inculpați asupra victimei, deși apar nejustificate, au fost de intensitate redusă, prin conținutul lor concret, faptele comise nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Conform art.181alin.(1) și (2) Cod penal: "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni".

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".

Tocmai având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta - partea vătămată suferise cu o zi înainte o lovitură puternică la cap, aspect necunoscut inculpaților la momentul săvârșirii faptei, avea un comportament ciudat, imprevizibil, pe fondul sesizării cetățenilor la o oră târzie, la care se adaugă violențele exercitate de inculpați asupra victimei, care au fost însă de intensitate redusă - ca și persoana inculpaților care sunt integrați social, căsătoriți, cu rezultate bune și foarte bune ca agenți de siguranță în cadrul poliției, nu a mai avut conflicte cu legea ca și conduita făptuitorilor, care au fost sinceri, dând o justificare subiectivă faptelor comise, aceste fapte reprezentând totuși o excepție în comportamentul acestora, instanța apreciază că in cauză sunt incidente dispozițiile art.181Cod penal.

În aceste condiții, aplicarea unei pedepse, care ar atrage existența cazierului judiciar, ar afecta viitorul inculpaților și ar reprezenta o punitate excesivă, care raportată la situația de fapt nu se justifică.

Trebuie remarcat că intervenția celor doi inculpați asupra victimei, păstrându-și caracterul dăunător și aspectul penal, a fost totuși urmată de asistență medicală, însă activitatea infracțională a fost precedată cu o zi înainte, de o puternică lovitură la nivelul capului pe care a suferit-o victima, urmând o multitudine de factori contributivi, între care și aspecte medicale, în final, după 10 zile de la comiterea infracțiunii, survenind decesul numitului.

Activității infracționale a inculpaților nu i se poate da o gravitate mai mare decât aceea pe care situația de fapt, care rezultă din probele administrate, o poate oferi.

Apare astfel suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ sub forma amenzii.

Pentru aceste considerente, în baza art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.(1) Cod procedură penală urmează a fi achitați inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.

Având în vedere starea de sănătate precară în care se afla victima, în baza art.181Cod penal raportat la art.91 lit.c) Cod penal va fi aplicată inculpaților amenda administrativă în cuantumul maxim de 1000 lei fiecare.

Asupra laturii civile a cauzei:

victimei, respectiv și s-au constituit părți civile față de inculpați cu suma de câte 50.000 euro, reprezentând daune morale, iar cu suma de 10.000 euro și 7000 lei reprezentând daune materiale, la termenul de judecată din data de 10.01.2007.

Deoarece activitatea infracțională a inculpaților, deși a avut caracter negativ asupra sănătății victimei, contribuția acțiunii inculpaților la deteriorarea sănătății victimei a fost lipsită de importanță, în condițiile în care, în aceeași noapte, după câteva ore, victima a fost transportată la spital, i s-au acordat îngrijiri medicale, astfel că daunele morale solicitate nu-și găsesc justificarea, iar în ceea ce privește daunele materiale, din probele administrate în cauză, urmaș al victimei, nu a făcut dovada unui prejudiciu material cert sub aspectul existenței și al posibilităților de evaluare, sarcina probei revenind părții civile, conform art.1169 Cod civil.

În baza art.193 Cod procedură penală va obliga inculpații și la plata sumei de 600 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat, către .

Prin decizia penală nr.126 din 4.03.2009 a Tribunalului Constanțas -a constatat că apelurile declarate de succesorii și sunt peste termen.

Totodată, în baza art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedură penală Tribunalul a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și părțile civile, și de împotriva sentinței penale nr.823/25.07.2008 a Judecătoriei Constanța. Drept urmare, a fost desființată sentința penală apelată și a fost trimis dosarul spre rejudecare primei instanțe, respectiv Judecătoria Constanța, în vederea rezolvării fondului cauzei cu respectarea principiului aflării adevărului.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior Tribunalul a reținut că, sunt întemeiate criticile din apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și părților civile, și, privind greșita achitare a inculpaților și rejudecarea despăgubirilor materiale și morale, precum și nesoluționarea acțiunii civile față de Spitalul Clinic Județean de Urgență C pentru următoarele considerente.

Motivarea sumară a instanței în sensul că violențele exercitate de cei doi inculpați asupra victimei,apar nejustificate dar au fost de intensitate redusă și față de circumstanțele personale ale inculpaților apreciază că faptele acestora nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și a dispus achitarea acestora conform art.181Cod penal; relevă că instanța nu a realizat o justă și coroborată analiză a ansamblului probator administrat pe tot parcursul procesului penal.

Aceasta rezultă și din faptul că de-a lungul cercetării judecătorești,inculpații au negat constant săvârșirea faptelor, iar martorii prezenți la fața locului nu au declarat cu certitudine că inculpații au agresat victima, existând contradicții între declarațiile acestora.

Astfel, martorul își amintește că " a văzut ambiguu când unul din inculpații a lovit cu piciorul peste braț victima, ulterior, precizează că nu are dubii, în timp de martorul, după vizionarea video" i se părea că unul din inculpați a lovit victima".

Mai mult, deși martorul se afla la o distanță de 15 a văzut când inculpatul a lovit victima cu piciorul în umăr și chiar a putut să aprecieze intensitatea loviturii, ca nefiind atât de puternică.

În timpul cercetării judecătorești au fost audiați mai mulți martori asupra căror afirmații, instanța de fond nu a apreciat necesitatea de a le controla exactitatea cu cele de la urmărirea penală și confruntarea cu declarațiile inculpaților.

Considerăm că la adoptarea soluției de achitarea inculpaților instanța de fond a fost în eroare privind concluziile actelor medicale/ fila 53 și 57-volum I) și a apreciat raportat și la numărul de zile de îngrijiri medicale 1-2 zile( cele de la nivelul antebrațului stâng și a regiunii claviculare stânga,faptele inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În plus, deși instanța de fond a audiat un număr mare de martori, în considerentele hotărârii nu se arată care din aceste declarații sunt înlăturate și care din ele se coroborează cu celelalte probe administrate pentru a se forma convingerea că s-au examinat toate probele administrate și, părților li s-a respectat dreptul la un proces echitabil.

Nefiind descrise și evaluate în concret mijloacele de probă administrate, în vederea aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările comiterii acesteia,instanța a încălcat disp.art.6 alin.1.din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un proces echitabil,presupune în principiu și motivarea hotărârilor care să formeze convingerea că instanța a examinat toate probele, ceea ce nu este aplicabil în speță.

Numai după verificarea probelor cu respectarea principiilor menționate și după administrarea din oficiu sau la cererea părților a oricăror alte probe necesare aflării adevărului, instanța poate reține motivat care din probe exprimă adevărul și pe această bază să pronunțe soluția ca unic rezultat impus de probe.

Cu ocazia rejudecării vor fi analizate și celelalte motiv e de apel ale Parchetului și părților atât pe latură penală cât și pe latură civilă.

Împotriva deciziei penale nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanța și a sentinței penale nr.823/25.07.2008 a Judecătoriei Constanța au declarat recurs, în termen legal, părțile civile, și și criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.

Până la termenul de judecată a recursurilor părțile civile și și partea vătămată nu au fost cunoscute motivele de recurs și nici nu s-au prezentat în fața Curții pentru motivarea acestuia, deși au fost legal citați.

Recurentul parte civilă, prin apărătorul ales, a criticat hotărârile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie invocând, în esență, că soluția instanței de apel nu se regăsește între acelea prevăzute de art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedură penală, care să justifice trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, câtă vreme aflarea adevărului presupune soluționarea pe fond a cauzei, iar, în speță, Judecătoria Constanțaa soluționat fondul cauzei.

În aceeași ordine de idei s-a arătat că, probatoriul apreciat ca insuficient și interpretat eronat de instanța de fond, putea fi completat și reapreciat de instanța de apel, în virtutea efectului devolutiv al apelului (art.371 alin.(2) Cod procedură penală), neimpunându-se desființarea cu trimitere.

O altă critică invocată de recurentul a fost și aceea că Tribunalul nu a motivat admiterea apelurilor declarate de părțile civile și, a recomandat instanței de fond să țină seama la rejudecare de toate criticile formulate de apelanți în situația în care este evident că, respectivele critici nu impuneau rejudecarea cauzei de către instanța de fond, ci de aceea de apel, care la rândul ei a lăsat nesoluționată cererea de instituire a sechestrului asigurator.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei penale nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanța și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la respectiva instanță, în conformitate cu prevederile art.38515pct.(2) lit.c) Cod procedură penală.

Examinând hotărârile atacate în lumina criticilor din recursul părții civile, a probatoriului administrat cât și din oficiu, în temeiul prevederilor art.3856Cod procedură penală Curtea reține următoarele.

În orice cauză dedusă judecății, aflarea adevărului este dezideratul major al procesului de soluționare pe fond a respectivei cauze, pentru că numai astfel se poate aplica în mod corect legea și soluționa cauza în mod temeinic și legal.

În speță, se constată că Judecătoria Constanța prin sentința penală nr.863/25.07.2008 i-a achitat pe inculpații și pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută și pedepsită de art.25 alin.(3) Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal în conformitate cu prevederile art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală. Totodată, în baza prevederilor art.181alin.(3) Cod procedură penală raportat la art.91 lit.c) Cod penal s-a aplicat celor doi inculpați sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 100 lei fiecare.

În conformitate cu prevederile art.346 Cod procedură penală pretențiile civile formulate de părțile civile, și au fost respinse ca nefondate.

Raportat la cele ce preced Curtea constată că, Judecătoria Constanțaa soluționat cauza penală ce face obiectul dosarului nr- pe fondul cauzei, în conformitate cu prevederile Codului penal și de procedură penală.

Prin decizia penală nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanța, urmare admiterii apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și părțile civile, și, s-a desființat în totalitate sentința penală nr.843/25.07.2008 a Judecătoriei Constanța și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea rezolvării fondului cauzei cu respectarea principiului aflării adevărului.

Analizând soluția instanței de apel în lumina prevederilor art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedură penală, Curtea constată că acesta nu se încadrează în niciuna din ipotezele textului de lege menționat.

În speță, instanța de apel a reținut că, instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei cu respectarea principiului adevărului, în sensul că, a dat o interpretare eronată actelor medicale și nu a făcut o analiză și o coroborare temeinică a probelor administrate, în condițiile în care nu s-a menționat expres, în hotărârea pronunțată, care sunt probele reținute ca exprimând realitatea faptică și care sunt probele ce au fost înlăturate.

Raportat la cele ce preced Curtea constată că soluția instanței de apel este în realitate una de trimitere spre rejudecare pe fond în vederea reaprecierii probelor administrate.

Potrivit prevederilor art.371 alin.(2) Cod procedură penală, în virtutea efectului devolutiv al apelului, instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

În condițiile în care a constatat o eronată apreciere a probatoriului administrat de către instanța de fond, în temeiul art.371 alin.(2) Cod procedură penală, Tribunalul ca instanță de apel, era obligat să rejudece cauza pe fond, în sensul reaprecierii probelor.

Pentru considerentele menționate, Curtea constatând că soluția instanței de apel este una nelegală, fiind în afara textului articolului art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedură penală și dată cu încălcare obligației instituită de art.371 alin.(2) Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de părțile civile, și, în temeiul art.38515pct.(2) lit.c) Cod procedură penală, va casa în totalitate decizia penală nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanța și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor Tribunalului Constanța pentru pronunțarea pe fondul acestora.

Cu prilejul rejudecării apelurilor Tribunalul va examina toate criticile aduse soluției de fond și le va soluționa pe baza probelor administrate, inclusiv prin reaprecierea acestora. Totodată, se va soluționa și cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților, cerere asupra căreia nu s-a pronunțat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.38515pct.(2) lit.c) Cod procedură penală;

Admite ca fondat recursul declarat de părțile civile - domiciliat în M, str.-, -,.2,.12, județul C și moștenitorii părți civile,și - domiciliat în J,-, -4,.6, județul S, împotriva deciziei penale nr.126 din data de 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.823 din data de 25.07.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații și.

Casează decizia penală nr.126 din data de 4.03.2009 a Tribunalului Constanța și dispune rejudecarea cauzei pentru a se pronunța asupra apelurilor pe fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Jud. fond:

Jud.apel:,

Red.dec.jud.: -/30.09.2009

Tehnored.gref.:/3 ex./5.10.2009

CURTEA DE APEL CONSTANTA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar penal nr-

Data:_____________

CĂTRE,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

Vă înaintăm alăturat dosarul penal nr- privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.250 Cod penal, întrucât prin decizia penală nr.364/P din data de 18 iunie 2009, s-a admis recursul declarat de părțile civile, s-a casat decizia și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra apelurilor pe fond.

Dosarul are file.

Dosare atașate: - și 1882/2006 ale Tribunalului Constanța, - (2 volume plus o casetă video) ale Judecătoriei Constanța, 1606/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,

- - - -

Președinte:Adriana Ispas
Judecători:Adriana Ispas, Zoița Frangu, Viorica Lungu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 364/2009. Curtea de Apel Constanta