Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 40/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
Decizia Penală Nr. 40/A/2008
Ședința publică din 30 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL GORJ și partea civilă, împotriva sentinței penale numărul 179/23.05.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosarul nr-.
Cauza a fost dezbătură în fond la data de 22 aprilie 2008, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată prin care s-a dispus amânarea pronunțării și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
Se constată că prin sentința penală nr.179 din 23 mai 2007 pronunțată de TRIBUNALUL GORJ - secția penală în dosarul penal nr-:
În baza art.334 pr.pen. schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și din disp.art.250 alin.2 pen. cu aplic.art.33 lit.a pen. în disp.art.250alin. 3.pen. cu aplic.art.13 și art.33 vlit.a pen.
În baza art.l 1 pct.2 lit.a rap.la art 10 lit.a pr.pen. a achitat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 03.08.1964 în municipiul Tg-J, jud. G, cu același domiciliu, str.- -,.6,.l,. 12, jud. G, cetățean român, studii medii, agent de poliție, căsătorit, fără antecedente penale, CNP -, pentru infracțiunea prevăzută de art.250 alin. 3.pen.cu aplic.art.13 pen. (2 fapte).
În baza art.ll pct.2 lit.a rap.la art.l0 lit.a pr.pen. a achitat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.04.1974, în Tg-J,jud.G, cu același domiciliu, str. - din, -.l,.2,.l, jud. G, cetățean român, studii superioare, agent de poliție, căsătorit, fără antecedente penale, pentru infracțiunea prev. de art.250 alin.3 cu aplic.art.13 pen. (2 fapte).
În baza art.346 alin. 3.pr.pen. a respins acțiunile civile formulate de părțile civile și Spitalul Județean Tg-
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul W penal.
În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.l442/P/2003 din 8 noiembrie 2004 s-a reținut că partea vătămată s-a adresat cu plângere Judecătoriei Tg-J, solicitând condamnarea subofițerilor de poliție și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.180 alin.2 pen. 250 și art.267 pen. constând în aceea că la data de 13 septembrie 2003, în calitate de agenți de poliție în cadrul Poliției Municipiului Tg-J - Biroul Poliției Rutiere, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu au exercitat acte de violență asupra părților vătămate și, cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 și respectiv 4-5 zile îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 5664/26.11.2003 Judecătoria Tg-J a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GORJ pentru efectuarea de cercetări față de subofițerii de poliție și, în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art.250 alin. 2.pen.
Ca stare de fapt s-a reținut că partea vătămată lucrează la serviciul de pază al Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Tg-J - Ferma Viticomă și Pomicolă. La data de 13.09.2003, în jurul orelor 19,00, a plecat din fermă spre Municipiul Tg-J împreună cu colegul său, cu motoreta proprietatea sa marca "" tip "".
Trecând prin localitatea, în punctul "La " au fost observați de un echipaj al poliției rutiere care se afla în misiune de supraveghere a traficul rutier cu autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare GJ.97. pe autoturism fiind amplasat aparat.
Întrucât subofițerii, care mai efectuaseră controlul circulației în acel punct, cunoșteau partea vătămată cu care subofițerul avusese un conflict personal, au constatat că avea viteză, au urmărit-o cu autoturismul.
Observând că sunt urmăriți de poliție, cei doi au intrat cu motoreta în Ferma nr.3, pe un drum lateral numit "Drumul militarilor" însă în plantația de pruni au fost ajunși din urmă de inculpații - și.
Întrucât au constatat că este un moment bun pentru a le aplica o corecție, inculpații, care erau însoțiți de un militar în termen de la trupele de jandarmi, i-au amenințat cu armele, i-^hu agresat aplicându-le numeroase lovituri cu pumnii și picioarele, ba mai mult, părții vătămate i-au introdus două țigări aprinse în pantaloni, după care i-au înțepat o de la motoretă și i-au dat drumul la aer din alta, pentru a nu se mai putea deplasa.
Urmare țipetelor părții vătămate la fața locului a venit martorul, cu o bicicletă. Acesta a observat când polițiștii încercau să introducă cu forța în autoturism pe.
Realizând că pot avea probleme, inculpații au chemat prin telefon pe martorul, care a sosit la fața locului cu autoturismul personal înmatriculat nr. GJ.01. De la acesta inculpatul - a luat o șurubelniță și a înțepat roțile motoretei.
După agresiune cei doi inculpați au plecat, lăsând părțile vătămate la fața locului și amintindu-le că "acesta a fost numai un avertisment".
Ulterior părțile vătămate au plecat spre Tg-J, însă mai întâi au solicitat martorului - o pompă pentru a umfla motoretei și au relatat acestuia ce li s-a ^întâmplat. S-au deplasat apoi spre Tg-J, ajungând și la un service auto, unde au fost observați și de alți martori, cărora le-au relatat cele întâmplate.
Ajunși la Tg-J, cei doi au mers la domiciliul martorei -prietena părții vătămate căreia i-au relatat cele întâmplate, după care, având în vedere că partea vătămată acuza dureri puternice în zona coloanei vertebrale s-au deplasat la Spitalul Tg-J - Secția. în ziua următoare partea vătămată a fost internată la secția ortopedie pentru perioada 14-23 septembrie 2003, cu diagnosticul "traumatism vertebro medular, dorso lombar pe veche fractură corp vertebral 4 prezentând leziuni traumatice care s-au putut produce cu un corp dur, necesitând conform certificatului medico legal nr. 1489/24.09.2003, 16-18 zile îngrijiri medicale.
Ulterior partea vătămată a fost imobilizată în aparat gipsat, întrucât prezenta o leziune a coloanei cervicale.
După externare a beneficiat de 57 zile concediu medical.
În ce privește pe și el a fost victima agresiunii celor doi polițiști, din certificatul medico legal nr. 1470/24.09.2003 rezultând că prezintă contuzie hemitorace drept prin agresiune individuală, leziunile datând din 13.09.2003 și necesitând pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt a fost reținută de procuror pe baza plângerilor și declarațiilor părților vătămate, certificatelor medico legale, foilor de observație clinică, biletului de internare, raportului de nouă constatare medico legală, adresei G, declarațiilor martorilor, -, -, G, Polina și -, proceselor verbale de confruntare, adreselor privind efectuarea serviciului, rapoartelor întocmite de cei doi inculpați și fotografiilor judiciare.
În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații, părțile vătămate, martorii audiați în cursul urmăririi penale și martorii propuși de părți.
Nu au putut fi audiați martorii, -, și deoarece erau plecați din țară.
În apărare au fost audiați martorii, G și. A fost ascultat și martorul -, identificat de instanță pe baza depoziției martorului -.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi și cercetării judecătorești s-a conturat următoarea stare de fapt:
Prin plângerea prealabilă înregistrată la Judecătoria Tg.J sub nr. 14444/2003 partea vătămată - a sesizat că în seara zilei de 13 septembrie 2003, în jurul orelor 19,30 în timp ce efectua serviciul de pază la Ferma Pomicolă împreună cu, pe poarta unității a intrat autoturismul Gj 97 din care au coborât doi agenți de poliție și un militar în termen, care i-au amenințat cu arma, i-au lovit și i-au aruncat în pantaloni două țigări aprinse. Apoi a fost amenințat de ambii polițiști cu pistoalele din dotare și, după ce a căzut la pământ a fost lovit cu picioarele.
Cauza a fost înaintată Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GORJ pentru cercetări în cadrul infracțiunii prev de art. 250.pen.
Și în declarațiile date la procuror de către - și au fost menționate aceleași aspecte, cu precizarea că primul ar fi fost lovit de cea. 150 ori și că inculpatul 1-a sunat de pe telefonul mobil pe martorul cerâdu-i să vină împreună cu 2-3 persoane și de la care a solicitat o șurubelniță cu care a sw înțepat motoscuterului său. în timpul conflictului a intrat în unitate și martoruTT urmat la oarecare distanță de, la vederea căruia agresorii au plecat. Partea vătămată a fost ajutată să se ridice de către și cei doi martori, după care a fost dus la spital.
Inculpații și sunt încadrați în cadrul Poliției Municipiului Tg-J, Biroul Poliției Rutiere și în anul 2003 aveau ca principale atribuții de serviciu asigurarea și controlul circulației pe diferite trasee, potrivit repartizării efectuate de conducere.
La data de 13.09.2003 au fost programați în schimbul II între orele 14,00-22,00 pe traseele B-dul - --Cartier, str.- - - B și Cartierul, fiindu-le repartizat autoturismul înmatriculat sub nr.97 dotat cu pentru stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculelor aflate în trafic.
În jurul orelor 19,30 inculpații se aflau în autovehicul împreună cu un militar în termen de la trupele de jandarmi, martorul, în zona magazinului SRL Tg-J în punctul "La "și au constatat că din direcția Rm- se deplasa cu o vitezît mai mare decât cea permisă pe sectorul de drum respectiv un motoscuter pe care se aflau două persoane. Deși inculpatul a făcut semn conducătorului motoscuterului să oprească, acesta și-a continuat drumul.
La scurt interval de timp inculpații au fost înștiințați de martorul care venea din direcția Tg-J, că în apropiere, la cca.7-800metri, pe un drum aflat în partea a direcției de mers a avut loc un eveniment rutier constând în aceea că o motoretă ce se deplasa din direcția opusă a derapat în momentul în care a virat pe drumul lateral și cei doi ocupanți au căzut. Acest aspect este confirmat și de martorul.
de poliție s-a deplasat spre locul indicat, dar acolo nu se mai afla nimeni, fiind constatate urme de frânare pe DN 67 și dâre pe pietrișul ce acoperea drumul respectiv.
Mașina inculpaților a fost însoțită și de martorii și () ce se aflau la o terasa situată în imediata apropiere a locului unde era amplasat aparatul și urmăreau activitatea desfășurată. Martorul a observat și faptul că motoreta condusă de partea vătămată nu a oprit la semnul făcut de polițiști și a auzit discuția purtată de aceștia în sensul că neavând benzină și nu pot pleca în urmărirea motoretei.
Cei doi polițiști împreună cu militarul în termen ce îi însoțea au revenit în punctul de unde plecaseră și și-au continuat activitatea.
Faptul că între cei doi inculpați și părțile vătămate nu a avut loc nici un conflict este confirmat și de martorul, militar în termen la data de 13.09.2003. Acesta se afla în autoturismul poliției și a observat pe aparatul că un motoscuter pe care se deplasau două persoane avea o viteză de circa 70 km/ și că nu a oprit la semnul făcut de inculpatul.
A mai susținut martorul că nu s-a plecat în urmărirea acestui vehicul așa cum susțin părțile vătămate și că nu s-a deplasat împreună cu cei doi inculpați în Ferma Pomicolă nr.3, acolo unde partea vătămată susține că ar fi avut loc conflictul în timpul căruia ar fi fost lovit de către inculpați.
Din declarațiile martorilor și a rezultat că în intervalul de timp în care părțile vătămate susțin că ar fi fost agresate de cei doi inculpați, aceștia își exercitau atribuțiunile de serviciu și verificau modul în care se desfășoară circulația în cartierul din Tg- -
Așadar, s-a apreciat că starea de fapt reținută prin actul de inculpare nu este susținută de probatoriul administrat.
Mai mult, unii martori au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, susținând că nu au fost prezenți la locul conflictului și nu au perceput în mod direct că părțile vătămate au fost lovite de inculpați, așa cum declaraseră inițial la solicitarea părții vătămate f -, în schimbul promisiunii unor foloase materiale.
Astfel, martorul a negat că s-ar fi aflat în Ferma Pomicolă în seara zilei de 13.12.2003, astfel încât nu știe dacă părțile vătămate au fost bătute de către inculpați. Acest lucru 1-a aflat de la, care i-a oferit bani pentru a menține prima declarație. A mai susținut martorul că, la momentul în care părțile vătămate i-au solicitat o pompă, cauciucul roții motoscuterului nu era înțepat ci doar dezumflat.
În declarația dată în ședința publică din data de 21.11.2006 martorul a susținut că în seara de 13 septembrie 2003 s-a întâlnit cu părțile vătămate pe drum și nu în Stațiunea Pomicolă, că - nu prezenta urme de lovituri și nici nu a vorbit despre aceasta și că ulterior, după cea. o oră și J acesta s-a întors la locuința martorului și le-a cerut celor doi minori să depună mărturie în favoarea sa pentru suma de 5 milioane de lei vechi și reparația unor biciclete, ceea ce au și făcut.
La rândul lor, martorii - și au relatat că au ibst rugați de - să declare că au cunoștință despre faptul că a fost ars cu țigara și lovit de 150 de ori de cei doi inculpați, deși acest lucru nu era adevărat, acesta urmărind obținerea unor despăgubiri bănești.
Martorul, care lucra la un atelier de vulcanizare aflat pe - B și la care au apelat părțile vătămate în vederea vulcanizării roții motoscuterului în seara de 13 septembrie 2003 nu a observat ca să fi prezentat urme de lovituri.
Nici unul din martorii audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nu a perceput în mod direct că părțile vătămate au fost lovite de către inculpați.
Declarațiile părților vătămate din cursul cercetărilor sunt oscilante și contravin stării de fapt prezentată în plângerea prealabilă și depozițiile din prima fază a urmăririi penale.
Singura declarație care susține plângerea părții vătămate este cea a martorului, care la rândul său ar fi fost lovit de către inculpați dar nu a formulat plângere penală și nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, astfel încât a fost audiat în calitate de martor.
Având în vedere inadvertențele constatate și faptul că susținerile sale nu se coroborează cu restul probelor se apreciază că declarațiile acestui martor au un grad ridicat de subiectivism și urmează a fi înlăturate.
Ceilalți martori care confirmă existența conflictului, respectiv, G, S ean și au aflat cele relatate în mod indirect.
Martora deși se afla în relații de concubinaj cu partea vătămată a susținut în fața instanței că este doar colegă cu acesta și că a fost-remunerată pentru a avea grijă de el timp de 4 luni, ceea ce ridică semne de întrebare și cu/ privire la celelalte aspecte relatate de ea.
Pe de altă parte din certificatul medico-legal nr. 1469/24.09.2003 eliberat de G așa cum a fost completat la data de 20.04.2004 rezultă că leziunile suferite de - la data de 13.09.2003 puteau fi produse atât prin lovire cu corp dur cât și prin cădere pe plan dur de pe motocicletă.
Aceleași aspecte au fost susținute și de martorul, medicul care a avut în îngrijire partea vătămată în perioada internării sale la Spitalul Județean Tg- Acesta a declarat că - nu prezenta la data internării nici un fel de leziuni de agresiune, de urme de arsuri de țigară ori excoriații, a căror existență ar fi fost în mod obligatoriu consemnată în fișa medicală a bolnavului. Singurele dureri acuzate erau la nivelul coloanei, ceea ce a determinat imobilizarea în aparat gipsat.
Este adevărat că raportul de nouă expertiză medico legală nr.4742/A5/05.03.2004 întocmit de C concluzionează că partea vătămată, în urma -^ agresiunii din 13.09.2003 a suferit un traumatism vertebromedular dorso-lombar, amielic, pe ■ veche fractură corp vertebral L4. contuzie de bazin și hemitorace stâng, dar din probatoriul administrat nu a rezultat că aceste leziuni au fost provocate prin acțiuni ale inculpaților.
Pe de altă parte, din analiza mențiunilor făcute de inculpați în registrul aparatului la data de 13.09.2003 rezultă că în intervalul de timp cuprins între orele 19 și 20 aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu, aspect confirmat și de martorul care arată că mașina poliției pe care era instalat radarul a staționat mai mult de o oră în punctul "La ".
Susținerea părților vătămate potrivit căreia martorul ar fi fost apelat de inculpatul de pe telefonul mobil pentru a se deplasa la Ferma este infirmată de listingul numerelor formate de acesta la data respectivă.
Deoarece nu s-a putut stabili existența unei legături de cauzalitate între leziunile suferite de părțile vătămate la data de 13 septembrie 2003 și activitățile desfășurate de inculpați, iar prin probele administrate nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție a acestora, tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada existenței infracțiunii de purtare abuzivi și, făcând aplicarea principiului "in dubio pro reo" urmează a dispune achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art.l 1 pct.2 lit.a rap. art.l0 lit. a pr.pen.
Se constată că până la data judecării cauzei articolul 250 din Codul penal a fost modificat prin Legea nr.278/2006, ale cărei dispoziții sunt favorabile, astfel încât fapta pentru care au fost trimiși în judecată inculpații se încadrează în dispozițiile art. 250 alin.3 penal.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ și partea civilă.
Parchetul și partea civilă au invocat greșita achitare a inculpaților, cu motivarea că probele administrate duc la concluzia vinovăției inculpaților.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivului de apel invocat, precum și din oficiu, Curtea constată că apelurile Parchetului și al părții civile nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În mod legal a reținut instanța de fond că există dubii cu privire la comiterea de către inculpați a infracțiunii reținute în sarcina lor, dubii care le profită acestora și care au determinat soluția de achitare.
Examinând probațiunea administrată, Curtea reține următoarele:
În faza de urmărire penală, mijloacele de probă pe care s-a întemeiat acuzarea le-au constituit:
- plângerea penală formulată de partea vătămată și declarațiile acesteia;
- declarația martorului, care a renunțat la calitatea de parte vătămată în cauză;
- certificatul medico-legal eliberat cu ocazia examinării victimei;
- raportul de expertiză medico-legală întocmit în baza examinării actelor medico-legale, privind pe victimă;
- declarațiile martorilor,.
Cu excepția martorului, nu au fost martori oculari direcți la agresiunea reclamată.
În faza de judecată la instanța de fond și la instanța de apel, probațiunea s-a completat, la solicitarea părților, cu specificarea că parte din martorii audiați au revenit la declarațiile inițiale.
Astfel, audiat fiind la fond, martorul a revenit asupra primei declarații date în faza de urmărire penală, arătând că i s-a oferit o sumă de bani pentru a declara astfel; a menținut declarațiile date în prezența părinților, afirmând că a auzit de la inculpat despre incident și nu a fost martor ocular al incidentului.
În cursul judecării apelurilor, s-a dispus efectuarea unei completări la raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză. Prin această completare, s-a statuat că leziunile de violență prezentate de partea vătămată și consemnate în certificatul medico-legal și raportul de nouă expertiză medico-legală s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, cu cea mai mare probabilitate cădere și lovire de o suprafață, neregulată, posibil urmare a unui eveniment rutier, prin cădere de pe motoscuter.
Ca atare, singura probă în acuzarea inculpaților o constituie mărturia numitului, care a renunțat la calitatea de parte vătămată și a fost audiat ca martor. Acest martor nu a avut însă o poziție constantă pe parcursul audierilor sale repetate, cu privire la anumite detalii ale incidentului relatat.
Totodată, această probă în acuzare nu este susținută sau confirmată de nici o altă probă. Expertiza medico-legală completată evidențiază marea probabilitate ca leziunile victimei să se datoreze unui accident rutier, a cărui existență a fost dovedită cu declarațiile altor martori, propuși de inculpați.
Ceilalți martori audiați au dovedit doar existența unei neînțelegeri mai vechi dintre partea civilă și inculpatul, precum și faptul că în ziua incidentului, partea vătămată s-ar fi plâns că a fost agresată de inculpați. Totodată, s-a mai dovedit împrejurarea că partea vătămată a solicitat martorului o pompă pentru a umfla cauciucurile motoscuterului său.
Ca atare, reținem că mijloacele probatorii coroborate nu duc la concluzia în afara oricărui dubiu a existenței incidentului violent reclamat și implicit a conduitei agresive a inculpaților față de partea vătămată.
Mai mult, s-a dovedit că în intervalul de timp în discuție, inculpații se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, supraveghind traficul cu aparatul. Nu au existat probe certe care să dovedească faptul că aceștia au pornit în urmărirea motoscuterului condus de victimă, în incinta fermei pomicole.
În concluzie, Curtea apreciază că soluția instanței de fond care a reținut ca temei al achitării dubiul cu privire la existența faptei reclamate este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct.1 lit. b CPP, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ și partea civilă.
În temeiul art. 192 alin.2 CPP, va fi obligată partea civilă apelantă să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 179/23.05.2007 pronunțate de TRIBUNALUL GORJ în dosarul nr-.
Obligă pe partea civilă apelantă să plătească statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2008.
Președinte, Judecător - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. / 2 ex. /22.05.2008
( TRIBUNALUL GORJ )
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter
