Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 513/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 582/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.513
Ședința publică de la 9 APRILIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către partea vătămată G împotriva deciziei penal nr. 21
A din data de 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-partea vătămată G, personal și asistat de apărător ales,intimat - inculpat -, personal și asistat de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului partea vătămată, invocând cazul de casare prev de art.385 ind.9 pct.10 Cod pr. penală, arată că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în cauză, pronunțând o soluție nelegală și netemeinică. Sub acest aspect, arată că pentru fapta săvârșită de inculpat la data de 11.09.2008 instanța nu s-a pronunțat asupra probelor administrate, sens în care solicită a se avea în vedere declarația martorei HG din 2 sept.2008 precum și declarația martorului față de care instanța nu s-a pronunțat pentru ce motive a înlătura depozițiile acestor martori, ori nu le-a avut în vedere, aceștia fiind chiar martori oculari, dovedind că nu partea vătămată a fost cea care l-a agresat pe inculpat, așa cum a reținut instanța de recurs, ci inculpatul la agresta pe partea vătămată. Tot cu privire la această faptă, arată că cel pe care îl apără avea autorizație emisă pentru vânat păsări, era legală, deținea armă de vânătoare, deține permis de armă de vânătoare, era membru vânător, mai mult, a făcut dovada cu înscrisuri că nu avea competență inculpatul pe acest fond de vânătoare întrucât acesta era paznic de vânătoare la un alt fond - Asociația Vânătorilor și Pescarilor din, iar în cazul în care constata acte ilicite de braconaj pe un alt fond, trebuia să anunțe paznicul de vânătoare al fondului respectiv și acesta să i-a măsurile ce se impuneau asupra persoanelor aflate la braconaj.
Cu privire la incidentul ce a avut loc la data de 24.09.2008, arată că Tribunalul Teleorman nu s-a pronunțat asupra declarațiilor date de martorii, din care rezultă vinovăția inculpatului și în mod greșit a reținut situația de fapt reținută de instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Arată că instanța de apel trebuia să motiveze hotărârea în baza tuturor probelor administrate în cauză, respectiv să se refere atât la proba cu înscrisuri cât și la proba testimonială administrată, astfel încât solicită a se dispune admiterea recursului declarat de partea vătămată, casarea deciziei penale atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Teleorman. Mai solicită a se avea în vedere și latura civilă, cele două instanțe în mod greșit obligând inculpatul doar la despăgubiri materiale fără a fi avute despăgubirile morale solicitate de partea vătămată. Arată că nu solicită obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată.
În replică, pentru inculpat, avocat, arată că instanța de fond în mod corect a dispus achitarea inculpatului față de lipsa de pericol social al faptei săvârșite, aplicându-i o sancțiune administrativă. Arată că poziția procesuală a inculpatului a fost una sinceră, și-a asumat faptele, iar instanța de fond în mod legal și temeinic a apreciat probele administrate în cauză,achitandu-Instanța de apel a constatat că se impune numai obligarea inculpatului la despăgubiri materiale către partea vătămată.
Arată că recursul promovat de către partea vătămată este neîntemeiat față de împrejurarea că nu s-a făcut dovada greșelilor instanței de apel. Cu privire la criticile referitoare la împrejurarea că nu s-au avut în vedere declarațiile martorilor HG și martorului solicită a se avea în vedere că nu este vorba despre martori oculari, ci despre martori care au relatat ce anume au auzit, astfel că, în mod corect, au fost înlăturare depozițiile acestor martori, aceeași situație fiind și cu ceilalți martori la care apărarea părții vătămate a făcut referire. Referitor la cuantumul sancțiunii,se apreciază că acesta a fost în mod corect cuantificată, fiind avute în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, poziția procesuală a inculpatului.
Referitor la despăgubirile civile solicitate de partea vătămată, arată că despăgubirile materiale acordare au fost cele care au fost probate, daunele morale nefiind dovedite.
Concluzionând, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de partea vătămată, ca nefondat.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că în cauză este incident cazul de casare invocat de apărătorul părții civile, față de împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv solicitarea de a fi înlăturată starea de provocare retinită de instanța de fond si în baza căreia i s-a aplicat inculpatului o sancțiune administrativă, iar din cuprinsul hotărârii instanței de apel nu face nici un fel de trimitere la probele administrate în cauză care să dovedească și care să argumenteze de le instanța trebuie să retină starea de provocare. Arată că hotărârea atacată se rezumă la a expune situația de fapt, la criteriile prev de art.18 ind.1 al.2 Cod penal, respectiv la analiza gradului de pericol social sau a lipsei acestui grad de pericol social al infracțiunii, reținând că inculpatul a fost provocat de partea vătămată fără a se explica de unde rezultă acest aspect, astfel că, în opinia sa, apreciază că motivul de apel al părții vătămate nu a fost cenzurat,ceea ce atrage incidența cazului de casare prev de art.385 ind.9 pct.10 Cod pr. penală, sens în care pune concluzii de admitere a recursului declarat de partea vătămată, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Teleorman.
Recurentul partea vătămată G arată că achiesează la concluziile apărătorului ales.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat partea vătămată a urmărit tergiversarea cauzei pentru a fi suspendat din serviciu, de doi ani "este purtat pe drumuri". Solicită menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice și respingerea recursului declarat de partea vătămată, ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de partea vătămată G împotriva deciziei penale nr.21/A/24.02.2009 a Tribunalului Teleorman, constată:
Prin decizia penală nr.21A/24.02.2009 s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată G împotriva sentinței penale nr.119/16.12.2008 a Judecătoriei Videle.
A fost obligat apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr.119 din 16 decembrie 2008, Judecătoria Videle, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b/ 1 Cod procedură penală cu aplicarea art.18/1 Cod penal, a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 alin.3 Cod penal rap.la art.258 Cod penal, din data de 11.09.2006 și pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 alin.3 Cod penal rap. la art.258 Cod penal din data de 24.09.2006.
În temeiul art.18/1 Cod penal cu aplicarea art.91 lit.c Cod penal a aplicat inculpatului, fiul lui și, născut la 19.08.1968 în comuna -, județul T, cu domiciliul în comuna, sat, județul T, CNP -, amendă administrativă în cu antum de 500 lei.
A admis,în parte, acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă
A obligat pe inculpat să-i plătească părții civile G 500 lei, despăgubiri materiale.
A respins, ca nefondată, cererea părții civile de acordare a daunelor morale.
A luat act că Spitalul nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
A luat act că Serviciul Județean de Ambulantă T s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 103,92 lei, reprezentând cheltuieli de transport sanitar acordat părții vătămate
A obligat pe inculpatul să-i plătească părții civile Serviciul Județean de Ambulanță T suma de 103,92 lei, despăgubiri civile.
A obligat pe inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250 lei în faza de urmărire penală.
În temeiul art.193 Cod procedură penală a respins cheltuielile de judecată solicitate de partea vătămată G, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 11.09.2006, în jurul orelor 19,00, partea vătămată G s-a deplasat împreună cu numitul în extravilanul comunei, pe fondul de vânătoare " (fost ), aparținând S " B" iar în apropierea unui lan de porumb, Gat ras un foc cu arma sa de vânătoare asupra unei prepelițe, fără însă a reuși să o împuște.
Auzind focul de armă, inculpatul -paznic de vânătoare la.S. B, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a mers cu mașina de serviciu spre locul de unde provenea acel foc de armă, însoțit în mașină de numitul.
Observând mașina inculpatului, s-a ascuns în lanul de porumb, iar partea vătămată Gar ămas pe loc. Inculpatul i-a solicitat părții vătămate să-i predea arma de vânătoare însă, deoarece acesta a refuzat, inculpatul a scos pistolul din dotare și i l-a pus la tâmplă părții vătămate, somându-l să-i dea imediat arma de vânătoare, dar pentru că partea vătămată a refuzat din nou, l-a lovit cu palma peste față.
În drum spre postul de poliție,în dreptul locuinței martorului din satul, comuna, județul T, între inculpat și partea vătămată a intervenit o altercație, aceștia au coborât din mașină și au început să se îmbrâncească reciproc, iar conform declarației singurului martor ocular, partea vătămată Gal uat o din bena mașinii și l-a lovit pe inculpatul, iar potrivit declarației martorului acesta a auzit la un moment dat un țipăt și l-a văzut pe partea vătămată G alergând, iar pe inculpatul aruncând cu bâta după el.
La data de 24.09.2006, în urma unei acțiuni de combatere a braconajului,inculpatul, paznic de vânătoare în cadrul. B" și -ajutor de șef de post în cadrul Postului de Poliție, județul T i-au surprins pe numiții G, și, aflați într-o căruță cu trei câini ogari și un câine rasa brak-, deplasându-se dinspre câmp pe un drum ce trece printre vii, aflat pe fondul de vânătoare "".
În căruță a fost găsit un mort, care ulterior, în urma actului de necropsie, a reieșit că moartea acestuia s-a datorat unei plăgi provocate de mușcătură.
nstanța de fond a apreciat că faptele inculpatului întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.250 alin.3 Cod penal rap.la art.258 Cod penal.
Instanța de fond a apreciat că faptele, în raport de împrejurările concrete în care au fost săvârșite, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa încât, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1Cod procedură penală cu aplic.art.181Cod penal a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de purtare abuzivă și i-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 500 lei.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea vătămată G, instanța de fond a admis-o în parte și l-a obligat pe inculpat să-i plătească părții vătămate despăgubiri materiale în sumă de 500 lei reprezentând contravaloarea transportului și a certificatelor medico-legale.
Totodată,a respins ca nefondată cererea părții vătămate privind acordarea daunelor morale, reținând că aceasta se afla la braconaj și s-a expus unor consecințe neprevăzute.
Potrivit dispozițiilor art.998 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță T și a obligat inculpatul să plătească suma de 103, 92 lei reprezentând cheltuieli de transport sanitar.
De asemenea, instanța de fond a luat act că Spitalul nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva sentinței penale sus menționate a declarat apel, apelantul, parte vătămată G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatului, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă.
Pe latura civilă, partea vătămată a criticat sentința penală, apreciind că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de acordare a daunelor morale, atâta vreme cât rezultă că a suferit atât fizic cât și psihic ca urmare a agresiunilor exercitate de inculpat.
Analizând apelul, atât sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, constând în aceea că, la data de 11.09.2009, în jurul orelor 1900, partea vătămată a tras un foc de armă asupra unei prepelițe, motiv pentru care inculpatul, în calitatea sa de paznic de vânătoare s-a deplasat în acel loc.
Pe fondul discuțiilor dintre cei doi, partea vătămată a luat o din mașină, cu care l-a lovit pe inculpat, acesta a reușit să smulgă acea cu care apoi a lovit partea vătămată în zona spatelui și peste picioare, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
La data de 24.09.2006, partea vătămată împreună cu alte 5 persoane, se aflau la braconaj, fiind surprinse de inculpat, în calitate de paznic de vânătoare, însoțit de ajutorul de șef de post din cadrul Postului de Poliție.
Întrucât partea vătămată a refuzat să urce în mașină, inculpatul i-a pulverizat în față substanță iritantă lacrimogenă dintr-un tub, după care a lovit-o în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Tribunalul a constatat că în mod corect a reținut instanța de fond că faptele săvârșite de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.181Cod penal la stabilirea în concret
a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de conduita făptuitorului.
În cauza dedusă judecății, inculpatul,în calitate de paznic de vânătoare, a urmărit combaterea braconajului, a fost provocat de partea vătămată, care l-a lovit cu o în spate, determinându-l să o lovească la rândul său pe aceasta și a pulverizat substanța iritant-lacrimogenă pentru că partea vătămată refuza să urce în mașină pentru a se deplasa la postul de poliție, toate aceste elemente conducând la concluzia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
i latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect de instanța de fond. Despăgubirile materiale au fost acordate părții vătămate în cuantumul în care a fost dovedit, iar cererea privind acordarea daunelor morale a fost respinsă în mod corect întrucât partea vătămată este cea care a generat conflictul, se afla la braconaj și a refuzat să se deplaseze la postul de poliție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată indicând drept motiv de casare art.3859pct.10 Cod procedură penală și anume faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în cauză,pronunțând o soluție nelegală și netemeinică.
Sub acest aspect, arată că pentru fapta săvârșită de inculpat la data de 11.09.2008 instanța nu s-a pronunțat asupra probelor administrate, sens în care solicită a se avea în vedere declarația martorei HG din 2 sept.2008 precum și declarația martorului față de care instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor de a înlătura depozițiile acestor martori, ori nu le-a avut în vedere, aceștia fiind chiar martori oculari, dovedind că nu partea vătămată a fost cea care l-a agresat pe inculpat, așa cum a reținut instanța de recurs, ci inculpatul l-a agresat pe partea vătămată. Tot cu privire la această faptă, se arată că avea autorizație legală emisă pentru vânat păsări, deținea armă de vânătoare, deține permis de armă de vânătoare. Recurentul arată că fiind membru vânător, și făcând dovada cu înscrisuri în acet sens, a invederat încă dela dezbaterea cauzei pe fond că inculpatul nu avea competență pe acest fond de vânătoare,fiind paznic de vânătoare la un alt fond - Asociația Vânătorilor și Pescarilor din. În această situație, afirmă recurentul, în cazul în care constata acte ilicite de braconaj pe un alt fond de vânătoare, trebuia să se anunțe paznicul de vânătoare al fondului respectiv, iar acesta era îndreptățit de lege să ia măsurile ce se impuneau asupra persoanelor aflate la braconaj.
Cu privire la incidentul ce a avut loc la data de 24.09.2008, arată că Tribunalul Teleorman nu s-a pronunțat asupra declarațiilor date de martorii, din care rezultă vinovăția inculpatului și în mod greșit a reținut situația de fapt reținută de instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Recurentul arată că instanța de apel trebuia să motiveze hotărârea în baza tuturor probelor administrate în cauză, respectiv să se refere atât la proba cu înscrisuri cât și la proba testimonială administrată, astfel încât solicită a se dispune admiterea recursului declarat de partea vătămată, casarea deciziei penale atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Teleorman. Mai solicită a se avea în vedere și latura civilă, cele două instanțe în mod greșit obligând inculpatul doar la despăgubiri materiale fără a fi avute despăgubirile morale solicitate de partea vătămată. Arată că nu solicită obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată.
De asemenea,recurentul arată că pe latura penală sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.250 Cod penal.
Motivele de recurs au fost completate de reprezentantul Ministerului Public care a pus în discuție, conform art art.3859pct.10 Cod procedură penală, faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru recurent, respectiv solicitarea de a fi înlăturată starea de provocare reținută de instanța de fond și în baza căreia i s-a aplicat inculpatului o sancțiune administrativă. În cuprinsul hotărârii instanței de apel nu face niciun fel de trimitere la probele administrate în cauză de natură a convinge faptul că instanțele trebuie să rețină starea de provocare. Arată că hotărârea atacată se rezumă să expună situația de fapt, criteriile prevăzute de art.18 ind.1 al.2 Cod penal, respectiv la analiza gradului de pericol social sau a lipsei acestui grad de pericol social al infracțiunii, reținând că inculpatul a fost provocat de partea vătămată fără a se explica de unde rezultă acest aspect, astfel că, în opinia sa, apreciază că motivul de apel al părții vătămate nu a fost cenzurat,ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.10 Cod pr. penală,
Analizând hotărârile pronunțate Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art 385 ind 15 pct 1 litera Cod pr.penală, pentru următoarele considerente:
Cazul de casare invocat de recurent, 385 ind.9 pct.10 Cod pr. penală,
presupune omisiunea pronunțării instanțelor asupra cererilor formulate de parte. O analiză succintă a probatoriilor nu este echivalentă cu lipsa de motivare a faptelor reținute. Instanța de apel a făcut o analiză succintă a motivelor,pentru care a apreciat ca fiind fondată hotărârea instanței de fond, menționând faptele și încadrarea juridică dată acestora.
De asemenea, au fost cenzurate motivele pentru care instanța de fond a făcut aplicarea art.181Cod penal.
În ceea ce privește starea de provocare instanța de apel și cea de fond au reținut faptul că partea vătămată este cea care a generat conflictul, deoarece fiind surprinsă la braconaj a refuzat să se deplaseze la postul de poliție. Analizând elementele de fapt menționate anterior, atât instanța de fond cât și cea de apel au cenzurat condițiile de existență a provocării, așa cum sunt prevăzute de lege art. 73 lit b pen. Acțiunea ilicită gravă, care stă la baza provocării, este identificată de instanțele de fond și de apel în comportarea părții vătămate, prezentă pe un fond de vânătoare, fără a poseda, în opinia inculpatului, autorizație de vânătoare.
Instanța de fond face și o amplă descriere a situației de fapt, bazată pe analiza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, pentru a reține aplicarea art. 18 ind 1, respectiv lipsa de pericol social al faptei.
Pe baza acestei analize instanța de fond a reținut atât încadrarea juridica pentru faptele cu care a fost sesizata,cat si scuza provocării, respectiv incidenta art 18/1Cpen si despăgubirile acordate. Astfel,in ziua de 11.09.2006, în jurul orelor 19,00, partea vătămată și martorul s-au deplasat în extravilanul comunei pe fondul de vânătoare" "( fost ) aparținând B, unde urma să se întâlnească cu paznicul de vânătoare a acelui fond, pentru a fi completată autorizația de vânătoare.
În timp ce se aflau pe acel fond, în apropierea unui lan de porumb partea vătămată Gat ras un foc cu arma sa de vânătoare asupra unei prepelițe, fără însă a reuși s-o împuște.
Auzind focul de armă inculpatul, paznic de vânătoare la. " " B, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu- prevenirea și combaterea braconajului, s-a îndreptat spre locul de unde provenea acel foc de armă, cu mașina de serviciu, o în care se afla și martorul.
Întrucât partea vătămată Gao bservat mașina inculpatului apropiindu-se pe miriște, s-a oprit, iar martorul ce însoțea pe partea vătămată G s-a ascuns în lanul de porumb fără să fie observat de inculpatul, deoarece, conform declarației sale, recunoscând mașina ca aparținând acestuia și știindu-l violent, i-a fost teamă de el.
Ajungând în dreptul părții vătămate G, inculpatul a oprit mașina și i-a solicitat acestuia să-i predea arma pe motiv că se află la vânătoare de potârnichi și de aceea trebuie să-I însoțească la postul de poliție.
Deoarece partea vătămată Gar efuzat inițial să-i predea arma de vânătoare spunându-i că posedă autorizație de vânătoare ce urma să fie completată de paznicul de vânătoare, inculpatul a scos pistolul din dotare, a somat pe partea vătămată să-i predea arma, lovindu-l totodată cu tocul pistolului în tâmpla dreaptă și dându-i o palmă peste față.
Aceste aspecte au fost observate de martorul care se afla ascuns în lanul de porumb.
Deși în mașina inculpatului se afla și martorul, acesta a declarat că nu a văzut dacă partea vătămată Gaf ost sau nu lovit deoarece acesta și cu inculpatul se aflau în partea din spate a mașinii, el fiind pe scaunul față dreapta și nici discuția dintre cei doi nu a auzit-o întrucât avea casetofonul pornit.
După ce i-a aplicat lovitura în tâmplă cu patul pistolului, inculpatul i-a ridicat părții vătămate G arma de vânătoare împreună cu cartușele pe care le-a lăsat spre păstrare martorului aflat în cabina mașinii.
Inculpatul i-a solicitat părții vătămate G să urce în bena mașinii pentru a merge la poliție lucru pe care acesta l-a făcut, urcându-se cu câinele ce-l însoțea nu înainte de a-i solicitat martorului să-i restituie cartușele pe care i le luase inculpatul.
Atât inculpatul cât și partea vătămată și martorul s-au deplasat apoi spre Postul de Poliție.
Conform declarației părții vătămate G, după ce autovehiculul a parcurs 50 metri s-a oprit, inculpatul a coborât de la volan, a venit în spate unde se afla el, l-a dat jos și a început să-I lovească cu palmele și pumnii, după care l-a urcat din nou în mașină și și-au continuat drumul.
Instanța de fond a reținut și că martorul care rămăsese ascuns în lanul de porumb a confirmat faptul că după ce mașina paznicului de vânătoare a plecat de pe miriște și s-a îndreptat spre comuna -, parcurgând câțiva zeci de metri, s-a oprit, din ea coborând atât inculpatul cât și partea vătămată G, dar că deși i-a văzut pe cei doi coborând, nu a reușit să vadă din locul în care se afla, ce anume au făcut sau ce și-au spus, dar după câteva minute a văzut mașina plecând, fără să mai știe ce anume s-a mai întâmplat.
De asemenea instanțele au reținut că în comuna, urmare a solicitării părții vătămate G, inculpatul a oprit mașina pentru ca partea vătămată G să-și ia de la locuința sa autorizația de vânătoare despre care susținea că o posedă.
De la locuința părții vătămate G și-au continuat drumul spre postul de poliție oprindu-se din nou în dreptul locuinței martorului unde acesta a și coborât.
Instanțele de fond și de apel au avut în vedere și că în timp ce-și continuau deplasarea spre postul de poliție, partea vătămată G aflat în bena mașinii i-a solicitat inculpatului să oprească mașina deoarece are autorizație de vânătoare, iar conducerea sa la postul de poliție era nejustificată.
Din motivările deciziei și sentinței rezultă și că în dreptul locuinței martorului din satul, inculpatul a oprit din nou mașina, a coborât, la fel și partea vătămată G, între ei iscându-se o nouă altercație legată de prezența părții vătămate G în fondul de vânătoare.
Conform declarației martorului, cei doi au început să se îmbrâncească reciproc, iar conform declarației părții vătămate G, inculpatul a luat din bena mașinii o cu care i-a aplicat mai multe lovituri peste spate și peste picioare aspect ce l-a determinat să i ia la fugă spre postul de poliție, inculpatul aruncând după el cu bâta cu care îl lovise.
Deși martorul Gad eclarat, conform celor reținute de instanța de fond, că, după ce inculpatul și partea vătămată G au început să se îmbrâncească, acesta din urmă a fost cel ce a luat bâta din bena mașinii și l-a lovit pe inculpatul și nu invers, susținerile acestuia sunt fără suport și sunt contrazise de depoziția martorul care susține că i-a văzut pe cei doi certându-se dar că din atitudinea inculpatului era evident că intenționa să-I lovească pe G și deși nu a mai fost atent la ei a auzit la un moment dat un țipăt și a văzut pe partea vătămată G alergând, iar pe inculpatul aruncând cu acel ciomag - după el.
Sunt invocare și declarațiile martorei care HG a declarat că în timp ce se deplasa spre centrul comunei a fost atinsă la picior de o aruncată de inculpatul spre partea vătămată G cu care avusese o altercație.
Instanța de fond a reținut elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă din susținerile părții vătămate G că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu bâta care au fost confirmate și de declarațiile martorului, agent de poliție la acea dată în cadrul Postului de Poliție - care susține că în data de 11.09.2006,în jurul orelor 18,30-19,00 la postul de poliție au venit inculpatul și partea vătămată G,primul susținând că l-a surprins pe cel din urmă la braconaj, iar acesta negând și mai mult reclamând că a fost agresat de învinuit.
În acest sens partea vătămată G și-a ridicat pantalonii, martorul observând pe piciorul stând al acestuia câteva umflături de culoare roșie și care păreau recente, iar la tâmpla acestuia a observat că prezenta urm unei lovituri( cea provocată de patul pistolului cu care l-a lovit învinuitul în câmp).
De altfel, acțiunea de lovire exercitată de către inculpatul asupra părții vătămate G se probează și cu certificatul medical nr.888/C/2116 din 12.09.2006 a Tc are atestă că partea vătămată G prezenta plaga temporală dreapta, zone echimotice pe coapsa și gamba, precum și plagă tumefiată pe glezna dreaptă, pentru toate aceste leziuni ce datează din 11.09.2006, fiind necesare 12 zile de îngrijiri medicale.
Instanțele au analizat probele în favoarea,dar și în defavoarea inculpatului, reținând ca fiind evident că martorul este nesincer în declarațiile sale atunci când afirmă că partea vătămată Gaf ost cel care l-a lovit pe inculpatul, și nu invers, atitudinea acestuia fiind influențată de prietenia de câțiva ani cu inculpatul. De menționat că prin Rezoluția nr.96/D/P/2006 din 06.02.2007 în legătură cu fapta de braconaj de care inculpatul îl acuza pe G, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta din urmă.
La data de 24.09. 2006, în jurul orelor 17,00 inculpatul, paznic de vânătoare în cadrul B, l-a sunat pe martorul, la acea dată ajutor de șef de post în cadrul Postului de Poliție - și i-a solicitat să intervină cu el într-o acțiune de prevenire a actelor de braconaj deoarece pe fondul de vânătoare, fără a preciza care, se afla o căruță cu mai multe persoane, însoțite de câini ogari.
La circa 10 minute de la acea convorbire, inculpatul a mers cu mașina de serviciu la locuința martorului și împreună s-au deplasat spre ieșirea din satul, pe drumul ce duce la stația electrică. De pe DJ. 504 au luat-o pe un drum de câmp până în apropierea stației electrice loc în care s-au oprit și au așteptat apropierea căruței cu persoanele suspectate că au fost la braconaj. În momentul în care căruța a ajuns în apropierea stației electrice venind dinspre câmp pe un drum ce trece printre vii și aflat pe fondul de vânătoare" " fost, aparținând B, martorul, în calitate de organ de poliție și inculpatul, în calitate de paznic de vânătoare, le-au solicitat persoanelor din căruță să oprească.
Acestea au fost identificate ca fiind partea vătămată G și învinuiții, și.
Toți aceștia erau însoțiți de trei câini ogari și un câine rasa brak-.
Toate cele șase persoane au coborât din căruță și pentru că se îndepărtaseră câțiva pași de căruță, inculpatul a scos pistolul din dotare și a tras în aer două focuri de avertisment solicitându-le să rămână pe loc. Inculpatul s-a îndreptat apoi spre căruță în interiorul căreia a găsit un mort.
Întrebat fiind de proveniența lui, partea vătămată G i-a explicat inculpatului că acel a fost găsit de câinele său în câmp, pe fondul de vânătoare ( ) aparținând
Pentru a lămuri împrejurările în care a fost găsit acel, atât lucrătorul de poliție cât și paznicul de vânătoare le-a solicitat atât părții vătămate G cât și învinuiților, și să meargă la postul de poliție.
În timp ce se purtau aceste discuții, martorul, fratele inculpatului, auzind focurile de armă, a sosit și el la fața locului cu o mașină.
În mașina acestui martor au fost invitați să urce cei 6 învinuiți.
Întrucât locul unde fusese oprită căruța se afla pe un drum situat pe o ridicătură de pământ, iar mașina aparținând martorului, paznic și el de vânătoare, se afla în fața stației electrice, partea vătămată G și învinuiții, și au coborât acel mic deal pentru a se urca în mașină.
Învinuitul a rămas la căruță pentru aod uce acasă, iar învinuitul se afla în spatele stației electrice, acolo unde se ascunsese de teamă în momentul în care G îi somase cu pistolul.
După ce în mașina cu care, venise martorul, s-au urcat învinuiții, și, între inculpatul și partea vătămată G au apărut discuții contradictorii pe marginea condițiilor în care a fost prins le, precum și asupra oportunității ca acesta din urmă să meargă la poliție.
Probele administrate au arătat că, întrucât partea vătămată G îi spunea inculpatului că nu înțelege motivul pentru care ar trebui să meargă la poliție deoarece nu braconase le, acesta din urmă l-a prins de braț pentru a-l conduce la mașină, moment în care partea vătămată și-a scos telefonul din buzunar spunând că vrea să sune la asociația de vânătoare din care face parte, evitând să urce în mașină și totodată smucindu-se din mâna inculpatului. Acesta l-a împins din nou spre mașină pe partea vătămată G care, la rândul său, l-a împins pe inculpatul, fără însă a exercita vreun alt act de violență.
De asemenea probele administrate au scos în evidență că, enervându-se din cauza faptului că partea vătămată G evita să urce în mașină, inculpatul și-a scos de la brâu un tub cu substanță iritantă pe care îl avea asupra sa și i-a pulverizat în față și totodată i-a aplicat și o lovitură în cap cu același tub.
Din cauza loviturii primite dar mai ales a gazului iritant inhalat, partea vătămată s-a prăbușit la pământ, făcându-i-se rău.
Deoarece nu-și revenea, cei prezenți, împreună cu lucrătorul de poliție au încercat să-i acorde primul ajutor stropindu-l pe față cu apă dintr-un bidon adus de martorul, lucrător la stația electrică în fața căreia avusese loc evenimentul, precum și cu apa pe care o avea într-o sticlă în mașină martorul, fratele inculpatului.
De asemenea învinuitul i-a scos părții vătămate limba afară pentru ca acesta să nu se sufoce.
A fost chemată ambulanța atât de lucrătorul de poliție cât și de martorul și până la sosirea acesteia după circa 10-15 minute, s-a încercat resuscitarea părții vătămate G care a ost apoi transportat la Spitalul unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Din certificatul medico- legal nr.999/C/2325 din 04.10.2006 a Ta reieșit faptul că partea vătămată G prezenta traumatism cranian și agitație psihomotorie ca urmare a inhalării de substanță chimică iritantă, fiind necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată G s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 2500 lei, din care 2000 lei daune morale și 500 lei daune materiale. Serviciul Județean de Ambulanță T s-a constituit parte civilă cu suma de 103,92 lei cheltuieli de transport sanitar.
Deși instanța a dispus din oficiu emiterea unei adrese către Spitalul, această unitate spitalicească nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Cu ocazia audierii, inculpatul nu a recunoscut actele de violență din data de 11.09.2006, susținând că el a fost agresat de partea vătămată, iar în legătură cu fapta din 24.09.2006 a recunoscut că i-a pulverizat părții vătămate substanță iritantă în față, însă nu a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată cu sprayul în cap.
Din probele administrate în cauză constând în:sesizarea părții vătămate G; certificatele medico-legale nr.888/C/2116 și 999/C/2325 eliberate de T; declarațiile părții vătămate G; declarațiile martorilor, HG, -., și; coroborate cu declarațiile inculpatului, instanta de fond a reținut situația de fapt din care a rezultat existența infracțiunii, dar și starea de provocare, respectiv lipsa de pericol social, decurgând din comiterea faptei în stare de provocare.
Coroborând declarațiile celor doi martori, și, cu declarațiile părților, instanța reține că mai întâi partea vătămată a luat din bena mașinii o, cu care l-a lovit pe inculpat, iar apoi inculpatul a reușit să-i ia din mână bâta părții vătămate și l-a lovit cu acea pe partea vătămată pe spate și peste picioare, iar pentru că partea vătămată a reușit să fugă, inculpatul a aruncat cu bâta după acesta, atingând-o din greșeală pe martora care HG era în zonă.
În urma acestor lovituri, părții vătămate i-au fost provocate leziuni care au necesitat un număr de 12 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal nr.888/C/2116/12.09.2006 al
La data de 24.09.2006, în urma unei acțiuni de combatere a braconajului, inculpatul, paznic de vânătoare în cadrul " B" și - ajutor de șef de post în cadrul Postului de Poliție, județul T i-au surprins pe numiții G, - și aflați într-o căruță cu trei câini ogari și un câine rasa brak-, deplasându-se dinspre câmp pe un drum ce trece printre vii, aflat pe fondul de vânătoare" " fost.
În căruță a fost găsit un mort, în urma actului de necropsie, a reieșit că moartea acestuia s-a datorat unei plăgi provocate de mușcătură.
Inculpatul și ajutorul de șef de post le-au solicitat celor șase persoane să meargă la postul de poliție pentru a clarifica împrejurările în care a fost găsit acel.
Între timp, la fața locului a venit și fratele inculpatului, respectiv, cu o mașină, în care au fost invitați să urce cele șase persoane suspectate de braconaj pentru a merge la poliție.
Întrucât partea vătămată Gar efuzat să se urce în mașină încercând să tragă de timp, inculpatul s-a enervat și i-a pulverizat părții vătămate în față substanță iritantă lacrimogenă dintr-un tub, după care l-a lovit cu acel tub în cap pe partea vătămată, care s-a prăbușit la pământ, făcându-i-se rău.
Partea vătămată Gaf ost transportat cu ambulanța la Spitalul, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr.999/C/2325/ 04.10.2006 eliberat de T, rezultă că partea vătămată Gap rezentat traumatism cranian agitație psihomotorie ca urmare a inhalării de substanță chimică iritantă, fiind necesare un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Din cercetările ulterioare efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că cele sase persoane( inclusiv partea vătămată G) s-au aflat la braconaj în data de 24.09.2006, act ce s-a finalizat cu prinderea unui de câmp pe fondul
de vânătoare" " care aparține de S" "
Analizând circumstanțele producerii faptelor săvârșite de inculpatul care în calitate de paznic de vânătoare, aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, l-a lovit în data de 11.09.2006 pe partea vătămată G cu palma peste față, iar apoi după ce a fost lovit de partea vătămată cu o l-a lovit la rândul său pe acesta cu aceeași peste spate și peste picioare provocându-i leziuni ce au necesitat un număr de 12 zile îngrijiri medicale; iar în data de 24.09.2006 enervat de atitudinea părții vătămate care refuza să urce în mașina pentru a merge la postul de poliție i-a pulverizat acestuia în față substanță iritant - lacrimogenă, după care l-a lovit în cap cu tubul de la spray, provocându-i leziuni care au necesitat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale; instanța apreciază că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Pentru a ajunge la o asemenea soluție, instanța a avut în vedere în primul rând scopul urmărit de inculpat și anume combaterea braconajului, atât în data de 11.09.2006, cât și în data de 24.09.2006.
În al doilea rând, trebuie menționat faptul că în data de 11.09.2006, inculpatul a fost provocat de partea vătămată G care l-a lovit cu o peste spate determinându-l să-I lovească și el pe partea vătămată cu acea peste spate și peste picioare.
De asemenea în data de 24.09.2006, când inculpatul i-a pulverizat părții vătămate substanță iritant-lacrimogenă și l-a lovit cu un tub de spray în cap, a procedat astfel deoarece partea vătămată refuza să urce în mașină pentru a merge la postul de poliție, desi partea vătămată săvârșise infracțiunea de braconaj;iar în calitatea pe care o avea de paznic de vânătoare inculpatul era obligat să ia toate măsurile care se impuneau pentru a-i conduce pe făptuitori la organele de poliție.
În aceste condiții criticile referitoare la nemotivarea hotărârii nu se susțin.
Nici cea de a treia critică a recurentului cu privire la faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.250 alin.3 Cod penal rap.la art.258 Cod penal nu se susține.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut a fi întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.250 alin.3 Cod penal rap.la art.259 Cod penal pentru datele de 11.09.2006 și 24.09.2006,fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Soluția de achitare provine din lipsa de pericol social a faptelor comise având în vedere starea de provocare dinprtea victimei, reținută de către instanța de fond și cea de apel, iar nu din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.
Apreciind recursul ca nefondat Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Conform art 385 ind.15 pct.1 litera b Cod procedură penală:
Respinge,ca nefondat recursul declarat de partea vătămată G împotriva deciziei penale nr.21/A/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Judecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
