Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 828/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 828/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 noiembrie 2008.
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
- - - JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 133/Ap din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată, lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 05 noiembrie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 13 noiembrie 2008, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 219/15.02.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov n baza art.250 alin.4 Cod penal raportat la art.258 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13.01.2975 în Z, jud. B, domiciliat în B,-,.4,.B,.9, jud. B, posesor al seria - nr. -, CNP - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuziva.
In baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
S-au pus in vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate in cazul săvârșirii unui infracțiuni in termenul de încercare.
S-a făcut aplicarea art.13 Cod penal privind neaplicarea art.71 alin.2 si 5 Cod penal.
In baza art.250 alin.4 Cod penal raportat la art.258 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 11.02.1975 în, jud. V, domiciliat în B,str. -, nr. 10, - 9,.B,.16, jud. B, posesor al seria - nr. -, CNP - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuziva.
In baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
S-au pus in vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate in cazul săvârșirii unui infracțiuni in termenul de încercare.
S-a făcut aplicarea art.13 Cod penal privind neaplicarea art.71 alin.2 si 5 Cod penal.
In baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.998, 999,1000 alin.3 si 1003 cod civil a obligat inculpații in solidar cu partea responsabila civilmente SC O, SRL B să plătească, părții civile suma de 10.000 lei cu titlul de daune morale si 30 lei reprezentând daune materiale și părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență B suma de 394.952 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile.
În baza art.191 alin.2 si 3 Cod procedură penală a obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabila civilmente să plătească statului câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că în noaptea de 15/16.08.2004 inculpații și, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au lovit-o cu intenție pe partea vătămată, provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 24-25 zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 133/A/3.06.2008 a Tribunalului Brașov s-a admis apelul exercitat de către partea responsabilă civilmente SC - SRL B împotriva sentinței penale nr. 219/15.02.2008 a Judecătoriei Brașov pe care a desființat-o în ceea ce privește obligarea în solidar a părții responsabile civilmente SC - SRL B la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare și rejudecând în aceste limite, a înlăturat obligarea părții responsabile civilmente SC - SRL B la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
A menținut celelalte dispoziții din hotărârea apelată.
A respins apelurile exercitate de inculpații și împotriva aceleiași hotărâri penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat fiecare inculpat apelant la plata către stat a sumei de 40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Tribunalul a constatat că situația de fapt și încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați au fost corect reținute de prima instanță, care a valorificat corespunzător probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești.
Instanța de apel a reținut însă că partea responsabilă civilmente a fost introdusă în cauză din oficiu cu depășirea momentului vizat de art. 16 alin. 1 Cod procedură penală, acestei părți nefiindu-i asigurată exercitarea efectivă a prerogativelor dreptului la apărare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal, inculpații și.
Inculpații au invocat în primul rând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală și au solicitat, în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov. S-a susținut că urmărirea penală s-a efectuat de către un organ necompetent, iar sesizarea instanței s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece cauza a fost preluată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în lipsa acordului procurorului de la care s-a preluat dosarul.
În al doilea rând, recurenții-inculpați au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală și au solicitat, în baza art. 38515pct. 1 lit. c Cod procedură penală, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivare s-a arătat că Judecătoria Brașova dispus condamnarea inculpaților pentru o altă faptă decât cea cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, fără a proceda la schimbarea încadrării juridice.
În al treilea rând, recurenții-inculpați au solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală achitare lor, fără a indica însă și vreun caz de casare dintre cele prevăzute de art. 3859alin. 1 Cod procedură penală. S-a susținut că în cauză nu se poate aprecia cu certitudine că cei doi inculpați se fac vinovați de agresarea părții vătămate. Oricum, nu s-ar putea reține comiterea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 Cod penal din moment ce partea responsabilă civilmente nu a fost obligată în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile.
Recursurile nu sunt fondate.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală și invocat de inculpați vizează nelegala sesizare a instanței de judecată.
În dosarul de urmărire penală există dispoziția nr. 544/P/2006 din data de 24.11.2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, prin care s-a dispus preluarea cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov de către un procuror din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Nu există, într-adevăr, acordul scris al procurorului de caz privind preluarea cauzei la parchetul ierarhic superior.
Condiția referitoare la acest acord era prevăzută de art. 209 alin. 41lit. d Cod procedură penală (introdus prin nr.OUG 60/2006). Prin Decizia nr. 1508/14.11.2007 Curtea Constituțională a stabilit însă că dispozițiile lit. a, b, c și d ale art. 209 alin. 41lit. d Cod procedură penală sunt neconstituționale.
Această decizie nu poate avea bineînțeles efect retroactiv, dar nu este lipsită de interes pentru prezenta cauză o parte din motivarea Curții Constituționale. Astfel, în decizia menționată s-a arătat că această condiție impusă de lege (acordul procurorului) nu numai că este într-o vădită contradicție cu principiul controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, ci poate crea și suspiciuni cu privire la modul în care acești magistrați își îndeplinesc atribuțiile, întrucât induce ideea posibilității unei "negocieri", pe linie ierarhică, a competenței de efectuare a urmăririi penale, în funcție de diversele particularități ale unor cauze.
Revenind la prezenta cauză, se constată că sunt două aspecte esențiale de care trebuie ținut cont la analiza acestui caz de casare.
Primul este faptul că lipsa acestui acord al procurorului pentru preluarea cauzei la parchetul ierarhic superior nu este un aspect care vizează sesizarea instanței sau competența materială. În consecință, nerespectarea dispozițiilor art. 209 alin. 41lit. d Cod procedură penală atrage nulitate relativă, în condițiile art. 197 alin. 1, 4 Cod procedură penală. Nulitatea relativă nu a fost invocată de către inculpați în termenul legal, iar luarea în considerare din oficiu nu se impune deoarece anularea actului nu este necesară pentru aflarea adevărului și pentru justa soluționare a cauzei.
În al doilea rând, măsura restituirii cauzei la parchet ar fi acum complet lipsită de sens și ar duce la depășirea termenului rezonabil de judecare a cauzei. Restituirea ar fi inutilă și ar apărea ca o măsură pur formală deoarece în prezent, așa cum am arătat mai sus, dispozițiile lit. a, b, c și d ale art. 209 alin. 41lit. d Cod procedură penală sunt neconstituționale, deci nu se mai pot aplica și dosarul s-ar întoarce la parchet pentru a se obține acordul procurorului (care poate nici nu mai este încadrat acolo) numai pentru a se constata că acordul procurorului nu mai este necesar.
Recurenții-inculpați au mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, susținând că au fost condamnați pentru o altă faptă decât cea cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, fără a se proceda la schimbarea încadrării juridice.
Cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
La termenul de judecată din data de 15.11.2007 procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 Cod penal. Instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice iar procurorul și părțile, inclusiv inculpații prin apărător, au pus concluzii referitoare la această chestiune, fiind respectate dispozițiile art. 334 Cod procedură penală. Ulterior, la același termen de judecată, au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, iar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23.11.2007.
La data de 23.11.2007 instanța de fond a pronunțat o încheiere prin care, în temeiul art. 344 Cod procedură penală, a repus cauza pe rol și a introdus în cauză în calitate de partea responsabilă civilmente
În această încheiere judecătorul fondului analizează pe larg cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror și, cu argumente corecte și coerente, ajunge la concluzia că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. 4 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal.
Tocmai acesta este și motivul pentru care cauza a fost repusă pe rol, în noua situație apreciindu-se că este necesară introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a
În dispozitivul încheierii nu se regăsește mențiunea expresă că s-a dispus schimbarea încadrării juridice. O asemenea mențiune nu se regăsește nici în sentință.
Curtea reamintește faptul că nerespectarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală atrage sancțiunea nulității relative, în condițiile art. 197 alin. 1, 4 Cod procedură penală. Or, în speță, recurenții-inculpați nu au suferit nicio vătămare a drepturilor lor procesuale, apărătorul lor punând concluzii atât cu privire la cererea de schimbarea încadrării juridice (la termenul de judecată din data de 15.11.2007), cât și cu privire la fondul cauzei în raport de noua încadrare juridică (la termenul de judecată din data de 31.01.2008, după repunerea cauzei pe rol).
Mai trebuie subliniat și faptul că această neregularitate nu a fost invocată de către inculpați în apel. Dimpotrivă, când această chestiune a fost semnalată de procuror în apel, apărătorul inculpaților a arătat ( 34 dosar apel) că la instanța de fond a solicitat achitarea inculpaților în raport de noua încadrare juridică a faptei.
În ceea ce privește solicitarea inculpaților recurenți privind achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, fără a indica însă și vreun caz de casare dintre cele prevăzute de art. 3859alin. 1 Cod procedură penală, trebuie făcute unele precizări.
Potrivit art. 3856alin. 2 Cod procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859Cod procedură penală.
Aspectele invocate de către recurenți ar putea fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Însă, prin comiterea unei erori grave de fapt, în sensul art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, se înțelege denaturarea probelor administrate în cursul procesului, precum și stabilirea unei situații de fapt ce nu este confirmată de probe.
Nu se poate reține că instanța de fond sau cea de apel ar fi comis o eroare gravă de fapt, pentru a își găsi incidența acest caz de casare. Astfel, așa cum a remarcat și tribunalul, instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, curtea constată că plângerea și declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor, cu actele medico-legale din care reies leziunile produse părții vătămate, cu adresa nr. 756/18.11.2005 emisă de conform căreia inculpații și, în calitate de agenți de pază și intervenție, au alcătuit echipa de intervenție care s-a deplasat în noaptea de 15/16.08.2004 la obiectivul " Casa".
Chiar inculpatul a arătat, în declarația dată la judecătorie, că în noaptea respectivă s-a deplasat împreună cu un coleg, după ce intervenția lor a fost solicitată de un alt coleg prin dispeceratul societății de pază, la un obiectiv situat în cartierul Tractorul din municipiul
Se constată așadar că nu s-a produs nicio eroare gravă la stabilirea situației de fapt.
În sfârșit, este vădit neîntemeiată susținerea recurenților-inculpați că nu se poate reține comiterea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 Cod penal din moment ce partea responsabilă civilmente nu a fost obligată în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile.
Acest aspect vizează numai latura civilă a cauzei. Nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 16 alin. 1 Cod procedură penală nu poate avea nicio consecință asupra laturii penale a procesului (deci nici asupra încadrării juridice).
De altfel, partea civilă are la dispoziție o acțiune civilă separată împotriva
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 133/A/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală fiecare recurent-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 133/A/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
red./27.11.2008
dac.Gh./03.12.2008
2 exemplare
jud apel/ /
jud fond/
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Alexandru Șerban, Simona Franguloiu
