Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 876/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.250 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 876
Ședința publică de la 09 2008
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Membri Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 4 2008, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 66 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.144/ 13.02.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2..Cod Penal în infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 al. 3.
Cod PenalÎn baza art. 180 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 06.07.1974, domiciliat în DTS,-,.11,.5,.1, jud. M, CNP--, la 1000 lei amendă penală.
În baza art. 81-82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 1 an, care reprezintă termen de încercare pentru inculpat.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 5.000 lei, din care 2.500 lei despăgubiri civile și 2.500 lei daune morale.
fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat și 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 12.10.2005, partea vătămată și inculpatul se aflau în autobuzul cu nr. de înmatriculare -, aparținând Public D A, care se deplasa pe ruta Tr. S -. Inculpatul i-a solicitat părții vătămate să prezinte biletul de călătorie pentru control și, cu această ocazie, între cei doi a avut loc un conflict, inculpatul aplicându-i părții vătămate mai multe lovituri, producându-i leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr.1150/ 21.12.2005 al SML
Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art.180 al. 2.Cod Penal, ci nu ale infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 2.Cod Penal cum s-a reținut în rechizitoriu (fiind schimbată încadrarea juridică a faptei prin încheierea din 29.10.2007), motivându-se că inculpatul nu se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, atâta vreme cât societatea al cărei salariat era nu confirmă că i-ar fi delegat astfel de atribuții și nu există nici o probă cu privire la un eventual acord tacit al societății în acest sens.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea de lovire, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod Penal, apreciind că aplicarea unei pedepse cu amenda penală în cuantum de 1000 lei și suspendarea condiționată a executării pedepsei va conduce la atingerea scopului preventivo-educativ al acesteia, conform art. 52 Cod penal.
Referitor la acțiunea civilă, prima instanță a apreciat că, din actele depuse de partea vătămată - chitanțe, bilete de călătorie, adresă de la societatea la care era angajat, certificate medicale, bilete de ieșire și de trimitere la spital - a rezultat că aceasta a efectuat cheltuieli care se ridică la suma de 2.500 lei; referitor la suma de 3.000 lei despre care partea vătămată a arătat că a cheltuit-o cu medicamentele și cu transportul aparținătorilor în perioada de o lună în care a fost spitalizat, s-a apreciat că nu a fost dovedită și este exagerată față de venitul de 700 lei realizat lunar de partea vătămată; de asemenea, s-a apreciat că partea vătămată nu a dovedit că în incident i-a fost deteriorat costumul. Astfel, părții vătămate i s-a acordat și suma de 2.500 lei reprezentând daune morale, apreciindu-se că suferința fizică i-a produs acesteia și o suferință morală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea vătămată și inculpatul.
Partea vătămată a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a dezvolta în scris aceste critici, iar în ședința publică din data 03.09.2008, a arătat că, inculpatul se face vinovat de infracțiunea de purtare abuzivă, deoarece la data la care l-a lovit purta ecuson și efectua controlul biletelor. A mai susținut că pedeapsa aplicată este prea blândă, având în vedere gravitatea faptei; de asemenea, a solicitat acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat, precum și acordarea onorariului de avocat angajat la instanța de fond.
Apelantul inculpat a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, numai sub aspectul soluționării laturii civile, arătând că suma de 2.500 lei acordată cu titlu de despăgubiri materiale nu a fost dovedită cu probele administrate și nici nu se impunea acordarea sumei de 2.500 lei - daune morale, întrucât în urma lovirii părții vătămate, acesteia nu i s-a produs și un prejudiciu moral.
Prin decizia penală nr. 66 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de parte vătămată, a fost desființată parțial sentința; în baza art.334 cpp, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei de purtare abuzivă comisă de inculpatul, din art.250 alin.2 Cod penal în art.250 alin.3 Cod Penal cu aplic.art.13 Cod Penal.
În baza art.250 alin.3 Cod Penal cu aplic.art.13 cod penal, a fost condamnat pe inculpatul la 1000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.631Cod penal.
A fost majorat cuantumul despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea vătămată de la 2.500 lei la 3.600 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate și suma de 200 lei reprezentând diferență onorariu avocat - instanța de fond.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și obligat acesta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în fapt că, în seara zilei de 12.10.2005, atât partea vătămată, cât și inculpatul se aflau în autobuzul cu nr. - care circula pe ruta Tr. S-, iar în timpul călătoriei, între cei doi apelanți a avut loc un incident pe parcursul căruia inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale. Cu această ocazie, s-a reținut și că inculpatul purta ecuson și a început să controleze biletele călătorilor, fiind cunoscut de către persoanele care circulau pe această (declarații martori, )
Declarațiile testimoniale s-au coroborat cu relațiile comunicate de Public D A și C
În acest sens, s-a reținut că inculpatul a fost angajat în funcția de controlor de trafic la C L, în perioada 12.08.2005- 15.02.2006, contractul său de muncă fiind înregistrat și în evidențele Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Este adevărat că Public DAa comunicat faptul că a încheiat contract prestări servicii cu societatea anterior menționată în luna 2006, însă ambele societăți au comunicat relațiile solicitate cu întârziere, iar adresele înaintate de L au avut caracter contradictoriu.
Coroborând declarațiile martorilor care s-au aflat în autobuz în seara incidentului, cu relațiile comunicate de societatea la care era angajat apelantul inculpat în acea perioadă, s-a apreciat de instanța de prim control judiciar că acesta a exercitat atribuțiile unui controlor de trafic de fapt, controlând biletele călătorilor.
Față de starea de fapt reținută, s-a apreciat de instanța de apel că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă.
Referitor la încadrarea juridică a infracțiunii, s-a constatat că aceasta a fost săvârșită la data de 12.10.2005 când erau în vigoare dispozițiile art. 250 al. 2.Cod Penal, încadrare reținută și în rechizitoriu, iar ulterior, prin Legea 278/2006, art. 250 fost modificat, introducându-se noi forme ale infracțiunii, iar lovirea sau alte violențe săvârșite de către un funcționar public a fost incriminată în art. 250 al. 3.
Cod PenalS-a mai constatat că în ambele reglementări, infracțiunea are același conținut constitutiv, modificări intervenind în regimul sancționator, în sensul că în reglementarea inițială a art.250 al. 2.Cod Penal, infracțiunea era sancționată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în prezent art.250 al. 3 prevede ca pedepse închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Prin urmare, s-a constatat că de la data săvârșirii infracțiunii și până la data judecării acesteia au intervenit mai multe legi penale, urmând să se aplice legea mai favorabilă care este legea în vigoare, având în vedere pedepsele prevăzute.
La individualizarea judiciară a pedepsei, pentru infracțiunea de purtare abuzivă, s-au reținut împrejurările în care a fost comisă fapta, urmările produse, gradul de pericol social concret al infracțiunii, precum și persoana apelantului care nu a recunoscut fapta, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse cu amenda penală va conduce la atingerea scopului coercitiv și de exemplaritate prev. de art. 52.
Cod PenalReferitor la modul de soluționare al acțiunii civile, instanța de apel a constatat că partea vătămată a solicitat obligarea apelantului inculpat la plata sumei de 5.004 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli cu spitalul și medicamente, cheltuieli de transport, hrană, venituri nerealizate și 5.000 lei daune morale.
Instanța de fond a apreciat că a fost dovedită suma de 2.500 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli cu medicamentele, transport la spital, abonament autobuz plătit și nevalorificat, diferențe salariale, cheltuieli alimentare.
Din actele medicale depuse de apelantul parte vătămată, a rezultat că în urma loviturilor aplicate de inculpat, partea civilă a necesitat internare la Spitalul Județean Tr. S în perioada 13.10.2005 - 11.11.2005, cu diagnosticul "reacție osteno disfonică status post agresiune fizică fractură maxilar superior" (conform biletului de ieșire din spital din 11.11.2005, fila 32 dosar judecătorie). De asemenea, martorul a OG arătat că în perioada spitalizării acesta a cheltuit circa 2.500 - 3.000 lei, chiar martorul efectuând cumpărăturile necesare.
Față de acest probatoriu, instanța de apel a apreciat că se impune majorarea despăgubirilor materiale de la 2.500 la 3.600 lei, diferența reprezentând cheltuieli efectuate în perioada spitalizării.
Cât privește suma de 1.200 lei solicitată pentru refacerea lucrării dentare, instanța de prim control judiciar a constatat că această lucrare nu a fost efectuată, nedepunându-se acte doveditoare, părții vătămate recomandându-i-se efectuarea lucrării conform adeverinței medicale existentă; de asemenea, corect s-a reținut de către prima instanță că partea vătămată nu a dovedit faptul că, în incident, i s-a deteriorat costumul de haine.
Referitor la daunele morale, tribunalul a constatat că acestea au fost corect evaluate și acordate de prima instanță.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și arătând în esență că în mod greșit a fost încadrată fapta sa în infracțiunea de purtare abuzivă, solicitând a fi schimbată încadrarea în infracțiunea de lovire și alte violențe prev.de art.180 alin.2 Cod penal, motivând că nu avea calitatea de controlor al firmei de transport, respectiv calitatea de subiect activ al infracțiunii.
Totodată, a fost criticată decizia sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei, motivându-se că în mod greșit s-au acordat daunele morale, întrucât prejudiciul moral susținut de partea vătămată nu există, iar despăgubirile au fost eronat apreciate, prejudiciul material dovedit fiind mult mai redus.
Analizând recursul inculpatului, Curtea reține:
Situația de fapt dedusă judecății rezidă în aceea că în seara zilei de 12 octombrie 2005, inculpatul și partea vătămată se aflau în autobuzul aparținând SC Public D SA, care circula pe ruta DTS - comuna Colibași, inculpatul efectuând activitatea de control asupra biletelor deținute de pasageri, - după cum rezultă din declarațiile martorilor, inculpatul purtând ecuson observat de martorii oculari și prezentat organelor de poliție sesizate prin plângerea părții vătămate, (după cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 12 octombrie 2005) -, iar pe fondul unei altercații determinată de biletul deținut de partea vătămată, inculpatul i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței, provocându- un traumatism maxilo-facial care a necesitat circa 14 zile îngrijiri medicale.
Totodată, se constată că inculpatul era angajat al SC SRL, în funcția de controlor trafic (adresa nr.1683 din 22 februarie 2007 emisă de ITM M - fila 72 în dosarul de urmărire penală), în perioada 12 august 2005 - 15 februarie 2006, între această societate și SC Public D SA, existând un contract de prestări servicii, având ca obiect activitatea de control trafic pe autovehiculele aparținând societății de transport.
Față de aceste împrejurări de fapt, corect reținute de instanța de apel, se constată că în mod justificat s-a apreciat că fapta inculpatului, de a agresa pe partea vătămată, în timp ce exercita atribuții de controlor trafic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, săvârșită însă de alți funcționari, astfel cum dispune art.250 alin.3 Cod penal, rap.la art.258 Cod penal.
Criticile recurentului inculpat, în sensul că nu avea calitatea cerută de lege în persoana subiectului activ calificat, nu pot fi primite de vreme ce inculpatul purta ecuson și efectua control asupra biletelor și abonamentelor deținute de pasageri, exercitând astfel atribuții de serviciu din însărcinarea angajatorului său, conform contractului de prestări servicii încheiat între angajator și firma de transport.
Reținând astfel numai critica de nelegalitate privitoare la încadrarea juridică a infracțiunii de purtare abuzivă, prin raportare la art.258 Cod penal, se va da curs motivului de casare prev.de art.3859pct.17 Cod pr.penală, urmând ca în conformitate cu art.38515pct.1 lit.d Cod pr.penală, să fie admis recursul inculpatului, să se caseze în parte decizia sub aspectul laturii penale și, după reîncadrarea faptei inculpatului în infracțiunea de purtare abuzivă săvârșită de alți funcționari, prev.de art.250 alin.3 Cod penal, rap.la art.258 Cod penal și art.13 Cod penal, să se aplice pedeapsa pecuniară a amenzii în cuantum de 600 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei privind incidența art.631Cod penal.
În privința criticilor de netemeinicie și nelegalitate vizând rezolvarea laturii civile a cauzei, se reține caracterul nefondat, întrucât sub aspectul prejudiciului moral, instanțele de fond au apreciat corect existența și întinderea acestuia, deoarece starea sănătății părții vătămare era precară, iar ca urmare a agresiunii suferite, a necesitat o internare pentru ameliorarea suferințelor neurologice pe care le prezenta anterior, astfel că, impactul psihic al incidentului este demonstrat (conform biletelor de internare emise de Spitalul Județean M, secția psihiatrie, pentru perioada 13 octombrie 2005 - 11 noiembrie 2005 - fila 32, dosar fond); în privința prejudiciului material, se reține că prin prisma motivelor de casare prev,de art.3859Cod pr.penală, întinderea acestuia nu poate fi reapreciată de către instanța de recurs, decât în limitele motivelor de casare prev.de art.3859pct.9 sau 10 Cod pr.penală, ceea ce în speță nu s-a invocat.
În privința cererii formulată de intimatul parte vătămată, privind acordarea cheltuielilor de transport și a veniturilor nerealizate pentru perioada în care a fost prezent la termenele de judecată, se reține incidența art.193 alin.6 Cod pr.penală, față de soluția de admitere a recursului promovat de inculpat, urmând să se respingă cererea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 66 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează în parte decizia recurată, sub aspectul laturii penale.
fapta inculpatului în infracțiunea prevăzută de art. 250 al.3 Cod penal raportat la art. 258 cu aplicarea art. 13 Cod penal și aplică inculpatului pedeapsa de 600 lei amendă penală.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Respinge cererea intimatului-parte vătămată privind acordarea cheltuielilor judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 9 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
MN.
NM.
PS/16.12.2008
9 2008.
- Administrația Finanțelor Publice DTS, va urmări și încasa de la inc. suma de 300 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Membri Mirela Ciurezu Gherghe
