Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 153/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
28/2009
SENTINȚA PENALĂ NR.153
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 03.06.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea sesizării înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din Republica Turcia a persoanei condamnate pentru a continua executarea pedepsei de 20 ani închisoare aplicate prin sentința penala nr.256/D/19.06.2003 a Tribunalului Bacău, definitiva prin Decizia penala nr.6822/16.12.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția Penală.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a răspuns condamnatul in stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează comunicarea la dosar a relațiilor solicitate de la Ministerul Justiției.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat si cereri de formulat, Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in susținerea cererii.
Reprezentantul parchetului, având in vedere relațiile comunicate la dosar,în temeiul disp.art.129 din Legea nr.302/2004, cu modificările ulterioare, solicită admiterea sesizării, recunoașterea hotărârii străine si transferarea condamnatului intr-un penitenciar din Turcia in vederea continuării executării pedepsei închisorii, cu deducerea arestării preventive la zi.
Apărătorul ales al condamnatului solicita respingerea sesizării, transferarea condamnatului intr-un penitenciar din Turcia pentru continuarea executării pedepsei închisorii, având in vedere ca este cetatea și are familia in Turcia.
In ultimul cuvânt, condamnatul solicită admiterea cererii si transferarea sa in Turcia întrucât are familia in tara respectiva, pe care nu a văzut-o de 8 ani.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
La 7.01.2009 a fost înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală sub nr- cererea de transferare pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din Republica Turcia, formulată de persoana condamnată, cetățean condamnat la 20 de ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174-175 lit. a,e,i Cod penal, art. 179 din Legea 141/1997 și art. 279 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal toate cu aplicarea art. 13 Cod penal prin sentința penală nr. 256/D/2003 a Tribunalului Bacău.
În Rezoluția din 22.12.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a reținut că prin adresa 22424/2005 din data de 08.10.2008, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de numitul prin care se solicită transferarea sa într-un penitenciar din Republica Turcia în vederea continuării executării pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată de către instanțele române.
Din materialul cauzei a rezultat că prin sentința penală nr. 256/D/19.06.2003 pronunțată de Tribunalul Bacău numitul a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175. a, e, i din Cp, trecere ilegală a frontierei, prev. de art. 179 din Legea nr. 141/1997 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 al. 1 Cp cu aplic. art. 13 Cp, toate cu aplic. art. 33. a Cp.
Această sentință a rămas definitivă la data de 16.12.2004,prin decizia penală nr. 6822 înaltei Curți de Casație și Justiție Secția Penală, astfel căeste îndeplinită condiția prev. de art. 3. b dinConvenția europeană asupra transferării persoanelorcondamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 Ut. b din Legea nr.302/2004.
Din situația executării pedepsei comunicată de Administrația Națională a Penitenciarelor a rezultat că numitul a fost arestat preventiv de la data de 18.05.2001 și executarea pedepsei expiră la data de 17.05.2021.Până la data de 09.07.2008 a executat din pedeapsă 7 ani, 1 lună și 24 de zile. Este propozabil pentru liberare condiționată la data de 16.05.2016. În consecință,este îndeplinită condiția prev. de art. 3 c din Convenția europeană asupra
transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 Ut c din Legea nr. 302/2004.
În fapt, s-a reținut că: "în data de 17.05.2001 numitul, cu premeditare, pe un drum național, la ieșirea din localitatea, l-a împușcat în cap pe victima ".
Parchetul a constatat că esteîndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 Ut. e din Legeanr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 Ut. e din Convenția Europeană asupratransferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg,faptele reținute în sarcina numitului având corespondent în legislația penală, fiind incriminate de dispozițiile art. 450/4 din Codul Penal și art. 59 din Codul penal și se pedepsește cu detențiune pe viață.
Astfel cum rezultă din declarația din data de 12.11.2008, persoana condamnată dorește să execute restul de pedeapsă într-un penitenciar din Republica Turcia și cunoaște consecințele juridice ale transferului.
Numitul a mai solicitat în 2006 transferul într-un penitenciar din Turcia, dar prin sentința penală 112 din 30.06.2006 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală a respins transferul ca nefiind oportun.
În dovedirea cererii au fost depuse ca probe procesul-verbal din 12.11.2008, întocmit de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI prin care se consemnează aducerea la cunoștința petentului a demarării procedurii privind transferul într-un penitenciar din Turcia; nota întocmită de conducerea Penitenciarului București S. privind descrierea faptei și stadiul executării pedepsei, acordul de transferare al persoanei condamnate, referatul medical privind starea sănătății deținutului; sentința penală nr. 256/D/2003 a Tribunalului Bacău, copie de pe dispozitivul deciziei penale nr. 361/19.09.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, copie de pe dispozitivul deciziei penale 6822/16.12.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; mandatul de executare a pedepsei 357/D/2003 din 3 ianuarie 2005; sentința Tribunalului d e nr. 4 din Ankara; sentința penală nr. 112/30 iunie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția I Penală.
Din actele dosarului rezultă că persoana condamnată a fost condamnat în România prin sentința penală nr. 256/2003 a Tribunalului Bacău, definitivă la 16.12.2004 prin decizia penală la 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174-175 lit. a,e și i Cod penal, trecerea ilegală a frontierei prevăzute de art. 179 din Legea 141/1997 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 279 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru executarea acestei pedepse persoana condamnată a solicitat transferul într-un penitenciar din Turcia în vederea continuării executării.
La 25.03.2009 instanța a dispus efectuarea unei adrese către Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Tratate pentru a se comunica regimul liberării condiționate în Republica Turcia.
La 20.05.2009 s-a primit o adresă din partea Direcției de Drept Internațional și Tratate prin care se menționează:
"La data de 1 iunie 2005 intrat în vigoare noua lege 5275. În conformitate cu articolul 107 al acestei legi, pentru acordarea unei eliberări condiționate este necesar ca 1/3 din pedeapsă să fie petrecută în închisoare.
Deoarece condamnatul, care a solicitat transferul, a comis infracțiunea înainte de intrare în vigoare a legii 5277, pentru acesta se va face aplicarea legii 647, în conformitate cu cadrul legal din țara noastră care stipulează aplicarea legii în favoarea condamnatului.
În conformitate cu articolul 19 din această lege, pentru acordarea unei liberări condiționate, este necesar ca 1/2 din pedeapsă să fie petrecută în închisoare. În conformitate cu anexa 2, din perioada totală pe care condamnatul trebuie să o petreacă în închisoare (din jumătatea pedepsei totale) se va face o reducere de 6 zile pentru fiecare lună. În acest caz, condamnatul va fi eliberat condiționat după ce a petrecut în închisoare aproximativ 2/5 din pedeapsa totală.
Curtea, analizând conținutul acestei adrese, precum și conținutul dispozițiilor privind liberarea condiționată din sistemul de drept românesc constată că dispozițiile din legislația privitoare la această instituție sunt favorabile persoanei solicitate.
Conform dispozițiilor din legislația penală liberarea condiționată a condamnatului ar fi posibilă după executarea efectivă a 2/5 din pedeapsă (liberarea condiționată ar fi posibilă imediat după transferarea într-un Penitenciar din Republica Turcia, termenul fiind împlinit la 18.05.2009) pe când legislația română permite liberarea condiționată după executarea a din pedeapsă (ca atare condamnatul ar fi propozabil pentru liberarea condiționată la 16.05.2016).
Art. 140 din legea 302/2004 modificată prevede la lit. c) că cererea de condamnare poate fi refuzată dacă "există indicii suficiente că, odată transferat, condamnatul ar putea fi pus în libertate imediat sau într-un termen mult prea scurt față de durata pedepsei de executat potrivit legii române".
În cauză, persoana solicitată, în ipoteza în care ar fi transferată, ar putea fi pusă în libertate după executarea a 8 ani de închisoare, deși săvârșit o faptă foarte gravă, pentru care a fost condamnat la 20 de ani închisoare.
Curtea consideră că transferarea persoanei condamnate în Republica Turcia nu este oportună, motiv pentru care, în baza art. 140 din Legea 302/2004 modificată, raportat la art. 139 din aceeași lege, va respinge ca nefondată cererea de transferare, urmând ca statul român să suporte cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge, ca nefondată cererea de transferare a persoanei condamnate - fiul lui și, născut la 29 martie 1970, încarcerat în prezent în Penitenciarul București -.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact.
6 ex.-26.06.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru
