Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2506/2009)
ÎNCHEIERE
Camera de consiliu din data de 22 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI privind recunoașterea hotărârilor penale pronunțate în dosarele nr. 39 34/01 de Tribunalul, respectiv nr.242-392/06 a Tribunalului d e primă instanță din și punerii în executare a acestora, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu s-a prezentat persoana condamnata, pentru care a răspuns avocat din oficiu - substituent al avocatului desemnat din oficiu.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sesizării.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate, având cuvântul, arată că în opinia sa nu se impune admiterea sesizării, având în vedere că persoana condamnată nu și-a exprimat consimțământul pentru transferarea și continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 lit. d din Legea nr. 302/2004, față de declarațiile acestuia aflate la filele nr. 37 și 103 din dosarul de fond, unde persoana condamnată își manifestă expres dezacordul, precum și datele existente în fișa personală aflată la filele 101-102 și 103/ dosar.
Apărarea consideră că acest transfer nu trebuie să fie făcut automat, ci prin raportare la toate circumstanțele cauzei și prin prisma obiecțiilor formulate de către persoana condamnată.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și filele 13, 23 și următoarele din dosarul instanței de fond, în care persoana condamnată arată motivele pentru care nu este de acord cu transferarea.
Pentru aceste motive, solicită respingerea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, urmând să se dispună recunoașterea hotărârilor penale pronunțate în străinătate, transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei, deducerea perioadei de arest preventiv deja executată de la 24.08.1998 până la 11.07.2000 și de la 12.02.2001 la zi, apreciind că lipsa consimțământului persoanei condamnate nu constituie un motiv de refuz al cererii.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de23 februarie 2010.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2506/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 64
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI privind recunoașterea hotărârilor penale pronunțate în dosarele nr. 39 34/01 de Tribunalul, respectiv nr.242-392/06 a Tribunalului d e primă instanță din și punerii în executare a acestora, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.02.2010, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea de la data de 22.02.2010 la data de 23.02.2010, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI nr. 2228/II/5/2009 din data de 20.10.2009, înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2009 sub nr-, s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art.149 alin.4 si art.150 din Legea 302/2004 și a art.3 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, recunoașterea sentințelor penale pronunțate în dosarele nr.39 a 34/01 de Tribunalul Regional și respectiv nr.242-392/06 de Tribunalul d e Primă Instanță din, și a punerii în executare a acestora, în conformitate cu dispozițiile art.145 din Legea nr.302/2004 modificată, cu privire la cetățeanul român.
Curtea, examinând actele si lucrările dosarului, reține următoarele:
1. Prin sentința penala pronunțată de Tribunalul Regional din, ia, la data de 8 martie 2002 în dosarul penal nr.39 a 34/01, 171 Js 56875/98, s-a dispus condamnarea cetățeanului român la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor de omucidere și tâlhărie gravă prevăzute de art.211, 249, 250, 25 și 52 din Codul penal.
În fapt, s-a reținut (în esență) că, în data de 24.03.1997, persoana condamnată, împreună cu alte persoane, l-au ucis pe numitul în locuința sa și ulterior au sustras mai multe bunuri din locuința acestuia.
Această hotărâre este definitivă din data de 28.08.2002.
2. Prin sentința penală din 9 iulie 2007 (242 - 392/06), definitivă din acea zi, Tribunalul d e Primă Instanță din s-a dispus condamnarea aceluiași cetățean român la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru tentativă de zădărnicire a urmăririi penale în unitate infracțională cu mărturie mincinoasă neaflată sub stare de jurământ.
În fapt, s-a reținut (în esență) că acesta, în data de 24.05.2005, a dat în fața instanței o mărturie mincinoasă prin care a încercat să împiedice pedepsirea unei persoane judecate pentru săvârșirea unei fapte penale.
Cât privește executarea pedepselor, la solicitarea instanței, s-au depus la dosar relații suplimentare (filele 52-53), din care a reieșit că din pedeapsa cu închisoarea pe viață trebuie să se scadă 1372 zile de arest, cu referire la următoarele perioade:
- arest pentru expulzare din data de 24.04.1998 până la 11.07.2000 - 810 zile;
- arest pentru expulzare din data de 12.02.2001 până la 05.10.2001 - 236 zile;
- arest pentru cercetare din data de 06.10.2001 până la 27.08.2002 - 326 zile.
La data de 28.08.2002, persoana condamnată a început executarea pedepsei cu închisoarea pe viață (vezi fișa de executare a pedepselor), iar întrucât potrivit legislației e, pedepsele mai scurte se execută înaintea celor mai lungi, executarea pedepsei cu închisoarea pe viață a fost întreruptă în data de 19.10.2007, pentru ca în perioada 20.10.2007 până la 18.02.2008 să poată fi executate două treimi din pedeapsa de 6 luni închisoare. Începând cu data de 19.02.2008 se execută din nou pedeapsa cu închisoare pe viață.
Curtea, analizând ansamblul actelor depuse la dosar,constată îndeplinite condițiile prev. de art.129 și art.141 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Astfel, numitul (fiul lui și, născut la data de 29.05.1967 în municipiul T, CNP -) este cetățean român cu domiciliul în România,conform verificărilor efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor (fila 9 dosar Parchet) și a fostcondamnat definitivde către instanțele din ia la o pedeapsă cu detențiunea pe viață și respectiv la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea unorinfracțiuni care au corespondent în legislația română(realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art.176 lit.d Cod procedură penală, de tâlhărie prev. de art.211 al.2/1 lit.a, b, c Cod penal, de mărturie mincinoasă prev. de art.260 Cod penal și de favorizare a infractorului prev. de art.264 Cod penal).
Tot astfel, se constată că la data primirii cererii de transferarepersoana condamnată mai are în total de executat cel puțin 6 luni,chiar dacă pentru una dintre pedepse, respectiv pentru cea de 6 luni închisoare, a mai rămas de executat mai puțin de 6 luni (doar 1/3, cum s-a arătat mai sus).
Cât privește cerința prev. de art.129 lit.d din Legea nr.302/2004, instanța reține că persoana condamnată nu și-a exprimat acordul la transfer, însă acest lucru nu este de natură a împiedica transferul său, câtă vreme sunt îndeplinite cerințele art.3 pct.1 și 2 din OG nr.92/1999 pentru ratificarea Protocolului adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg la 18.12.1997. Astfel, la data de 19.02.2003 a fost luată față de persoana condamnată măsura expulzării de pe teritoriul ia, de către Serviciul pentru cetățeni și de ordine - Biroul pentru străini din cadrul Primăriei orașului, datorită condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață pronunțată împotriva sa de Tribunalul din, dispoziția de expulzare fiind executorie. Instanța mai reține că în cauză există și avizul persoanei condamnate, împrejurarea că acesta este unul negativ neîmpiedicând transferarea, legea instituind doar obligația avizării.
În fine, instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.152 din Legea nr.302/2004 privind refuzul opțional al transferării. Astfel, deși prin scrisorile trimise instanței române, persoana condamnată a susținut că legăturile sale cu statul român nu mai sunt, în prezent, semnificative (în condițiile în care soția sa este plecată din țară, iar fiica dorește să studieze în străinătate), nu a probat totuși aceste susțineri. Pe de altă parte, aceste susțineri contravin celor declarate anterior chiar de către persoana condamnată (a se vedea în acest sens filele 37, 101-102, 104-106 din dosarul înaintat de MINISTERUL PUBLIC ). Nu lipsit de relevanță este faptul că aspectele ce țin de legăturile persoanei condamnate cu statul al cărui cetățean este au fost analizate și de autoritățile judiciare e (fila 43), care au stabilit că executarea în România a pedepselor menționate este admisibilă.
Tot astfel, nu sunt probate nici susținerile persoanei condamnate potrivit cărora, datorită faptul că a oferit informații autorităților judiciare e despre un trafic de droguri făcut de numitul, complicele său la infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață, acesta, din dorința de răzbunare, i-ar putea crea probleme în România.
Nu în ultimul rând, răspunzând criticilor condamnatului, Curtea subliniază că împrejurarea că în România acesta va putea beneficia de liberare condiționată după executarea unei perioade mai mari decât în ia (20 de ani în loc de 15 ani), nu poate echivala cu o înrăutățire a situației sale penale. De altfel, executarea fracției minime obligatorii nu atrage automat liberarea condiționată a condamnatului nici în România și nici în ia, ci deschide doar o posibilitate în acest sens.
În raport de aceste considerente, Curtea va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și va recunoaște cele două sentințe penale despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Se va dispune transferarea condamnatului intr-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor detențiunii pe viață și respectiv de 6 luni închisoare și se va deduce perioada executată, astfel:
- din pedeapsa detențiunii pe viață, de la 24.04.1998 până la 11.07.2000, de la 12.02.2001 până la 19.10.2007 și de la 19.02.2008 la zi;
- din pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare, de la 20.10.2007 până la 18.02.2008.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 320 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Recunoaște sentința penala din 8 martie 2002, pronunțată de Tribunalul Regional din, ia, în dosarul penal nr.39 a 34/01, 171 Js 56875/98, definitivă, prin care cetățeanul român (fiul lui și, născut la data de 29.05.1967 în municipiul T, CNP -) a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață, precum și sentința penală sentința penală din 9 iulie 2007 (242 - 392/06), definitivă, pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din, prin care același cetățean român a fost condamnat la 6 luni închisoare.
Dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor detențiunii pe viață și de 6 luni închisoare.
Deduce perioada executată, astfel:
- din pedeapsa detențiunii pe viață, de la 24.04.1998 până la 11.07.2000, de la 12.02.2001 până la 19.10.2007 și de la 19.02.2008 la zi;
- din pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare, de la 20.10.2007 până la 18.02.2008.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 320 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.AC
Dact.AC- 25.02.2010
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată
