Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Decizia 26/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 26/
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă președinte secție
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier:- -
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de partea civilă ASOCIAȚIA VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI -B împotriva deciziei penale nr. 197/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr- privind pe inculpatul -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 35 din Legea nr. 103/1996.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta-parte civilă lipsă - consilier juridic în baza delegației depusă la dosar și pentru intimatul-inculpat -- -lipsă, a răspuns apărător ales - av. în baza împuternicirii depusă la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Pentru recurenta-parte civilă Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi,consilier, arată că infracțiunea de braconaj este cea mai gravă faptă penală comisă la Legea 103/1996. Această faptă a fost sancționată încă de la apariția primelor reglementări în domeniu și este și astăzi sancționată ca fiind cea mai gravă infracțiune, sancționată cu închisoare de la 3 la 10 ani în forma agravantă așa cum este în situația de față. A existat totuși o mică pauză în sancționarea acestei fapte ca și infracțiune, dat fiind faptul că, legiuitorul din greșeală în loc să treacă conjuncția "sau" a trecut "si" și în atare situație fapta nu a mai fost încriminată, greșeală reparată la câteva luni de zile prin apariția Legii 197, de acest lucru beneficiind și inculpatul -.
Având în vedere că recursul privește numai latura civilă, solicită instanței a avea în vedere împrejurările în care fapta a fost comisă și anume că, la data săvârșirii respectiv faptei - 11 ianuarie 2004, acesta pe linie profesională îndeplinea funcția de șef al Gărzii Financiare -în opinia sa, inculpatul fiind în cunoștință de cauză, la ce se poate expune când a comis acea infracțiune.
Ca și vânător, era membru al îndeplinind funcția de vicepreședinte al asociației Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi și răspundea de probleme de vânătoare. În această calitate, și statutul prevedea obligativitatea cunoașterii reglementărilor în domeniu și respectarea acestora. La data de 11 ianuarie 2004 inculpatul a plecat la o vânătoare cu mai mulți vânători fără a avea autorizație. Din acest punct de vedere, așa cum a reținut și Tribunalul Brăila, nu există dubii în sensul că infracțiunea nu ar fi comisă și că la mijloc nu ar fi vorba de intenție directă, totuși, poziția inculpatului atât la organul de cercetare penală, urmărire penală, în fața instanței cât și în fața Consiliului Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, a fost cea de nerecunoaștere a faptei, de necolaborare cu instituțiile menționate. Apreciază că, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului, îndreptățește recurenta să solicite obligarea acestuia de a plăti suma de 700 Ron, sumă cu care a fost prejudiciată Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B, pentru că vânatul împușcat de inculpat și de persoanele care l-au însoțit a fost scos din cota de vânătoare de care trebuia să beneficieze vânătorii.
În concluzie, solicită admiterea recursului și obligarea inculpatului - să plătească suma de 700 Ron ca și daune provocate asociației.
Pentru intimatul-inculpat -. - avocat, precizează că nu va face discuții cu privire la faptul că legea a fost sau nu greșită, neputându-se face speculații despre anumite omisiuni sau nu a legiuitorului și, ca atare, în condițiile în care instanța de fond în mod corect a dispus achitarea inculpatului motivat de faptul că fapta nu este prevăzută de legea penală, temeiul achitării fiind disp.art. 10 lit. b pr.pen. apreciază că în mod corect a fost respins apelul recurentei. S-a dispus achitarea motivat de faptul că fapta a fost dezincriminată și nu mai este prevăzută de legea penală și ca atare, motivul achitării este art. 10 lit. Cu privire la acest motiv al achitării, nu va face discuții întrucât, este vorba despre o eroare de transcriere a textului iar în condițiile în care nu s-a făcut recurs, se poate face oricând o cerere de îndreptare eroare materială, instanța fiind legată doar de motivul de fapt și real al achitării.
Ca atare, împrejurarea că s-a dispus achitarea pentru că fapta nu e prevăzută de legea penală, nu poate justifica aplicarea dispozițiilor art. 346 alin. 2.pr.pen. pe care-l invocă recurenta. Instanța soluționând latura civilă a cauzei trebuie să se limiteze la motivul cu care aceasta este investită, neputându-se extinde motivul așa cum s-ar face dacă s-ar soluționa latura penală. Recursul privește latura civilă a părții civile în cauză și, ca atare, art. 346 alin. 2.pr.pen. în opinia sa, nu este aplicabil pentru că legea spune foarte clar " numai atunci când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b/1 ori pentru care instanța constată existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește un element constitutiv al infracțiunii" astfel că art. 346 alin. 2 nu indică art. 10 lit. d ci, exact temeiul în fapt pentru care se dispune achitarea, instanța putând obliga la repararea pagubei materiale și la daune morale potrivit legii civile.
În condițiile în care instanța nu a dispus achitarea pentru acest temei, apreciază că nu este aplicabil art. 346 alin. 2.pr.pen. Din punctul său de vedere trebuia să aplice art. 346 alin. 4 care spune că, în această situație de achitare, instanța trebuia să lase nesoluționată latura penală, dar fiind investită cu recursul părții civile pe latură civilă cu acest motiv de recurs - 346 alin. 2.pr.pen. - instanța nu poate din oficiu să schimbe temeiul și motivul recursului părții civile aplicând 346 alin. 4 ci, trebuie să se limiteze la motivul de recurs cu care a fost investită și, apreciind că nu este aplicabil în cauză solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Totodată, a mai susținut că din punctul său de vedere acțiunea civilă este prescrisă având în vedere faptul că infracțiunea pretinsă a fost săvârșită la data de 11 ianuarie 2004 și abia în anul 2008 instanța penală a fost investită cu plângerea împotriva ordonanței procurorului. În aceste condiții, acțiunea civilă fiind formulată peste termenul de 3 ani de zile, apreciază că aceasta este prescrisă.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și, în subsidiar, instanța să constate din oficiu prescrierea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește recursul formulat de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, solicită respingerea acestuia, raportat însă și la motivele invocate de apărătorul inculpatului, faptul că sentința penală nr. 1254/2009 a Judecătoriei Brăilaa dispus o soluție care a fost menținută prin decizia 197/2009 a Tribunalului Brăila astfel încât, la acest moment în lipsa recursului inculpatului, nu mai poate fi adus în discuție posibilitatea reținerii unui alt temei de dispunere a soluției legale. Temeiul prev. de art. 10 lit. d permite soluționarea laturii civile în conformitate cu art. 346 alin. 2 însă în ceea ce privește fondul cauzei cu privire la latura civilă astfel încât, apreciază corectă soluția pronunțată de Tribunalul Brăila în sensul respingerii cererii de despăgubiri formulată de recurentă în condițiile în care, din probele care au fost administrate în cauză nu au atestat cu certitudine că prejudiciul, respectiv rezultatul vânătorii ar fi profitat inculpatului.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B, prin reprezentant legal, a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 197/23 octombrie 2009 Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr. 197/23 octombrie 2009 Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat, apelul formulat de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi împotriva sentinței penale nr. 1254/09.07.2009 a Judecătoriei Brăila.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, Tribunalul Brăila, a avut în vedere că prin sentința penală nr. 1254/09.06.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr-, în temeiul art. 334.pr.pen. în baza art. 334.pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 35 alin 1 lit. a raportat la alin 2 lit. b și c, din Legea 103/1996, în infracțiunea prevăzuta de art. 42 al 1 lit. a din legea 407/9.11.2006, cu aplicarea art. 13 Cp.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. d pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 al 1 lit. a din Legea 407/9.11.2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a respins acțiunea civilă formulată de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B, ca nefondată.
S-a dispus în baza art. 192 al 3.pr.pen. cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei să rămână în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut în fapt că la data de 12.03.2005, în ziarul " Național" a fost publicat un articol din care rezultă ca un grup de vânători au organizat o vânătoare pe fondul de vânătoare 24, fără a deține autorizație în acest sens, din acest grup făcând parte și inculpatul -, seful Gărzii Financiare
In urma acestui articol, la data de 14.03.2005, IPJ B s-a sesizat din oficiu cu privire la acest aspect.
Din cercetări a rezultat faptul că inculpatul - a participat alături de alte persoane printre care și ofițerul de poliție, la vânătoarea ce a avut loc pe fondul de vânătoare 24.
Numitul a fost anunțat de, primarul comunei și de numitul, organizatorul grupei de vânătoare, că la data de 11.01.2004 se va desfășura această activitate pe fondul de vânătoare 24. La data respectivă a plecat împreună cu, vânător în cadrul B în comuna, unde, în jurul orelor 8,30 s-au întâlnit cu ceilalți membrii ai grupei de vânătoare, respectiv -, Stănel, -, și.
La aceeași dată era organizată o vânătoare și pe fondul, la care a luat parte și, directorul
In urma discuțiilor purtate între vânători, s-a constatat că nu există autorizație de vânătoare în grup, motiv pentru care, - a luat legătura telefonic cu, paznicul de vânătoare al zonei și cu, directorul AJVPS, pentru a clarifica aceasta problemă.
Astfel s-a întocmit un tabel cu toți vânătorii care urmau să participe la vânătoare pe fondul de vânătoare 24 și s-a efectuat instructajul de vânătoare.
La sfârșit, recolta de vânat care a constat în 5 și 11, a fost trecută pe același tabel sub semnătura fiecăruia.
Față de numitul, ofițer de poliție, prin Rezoluția nr. 134/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, motivat de faptul că a acționat fără vinovăție (art. 10 lit. d pr.pen.), însă față de - și și celelalte persoane implicate în organizarea vânătorii, s-a dispus disjungerea cauzei și înaintarea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.
Prin Rezoluția nr. 47/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților - și, pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 35 lit. a b și c și art. 36 lit. b din Legea 103/1996, avându-se în vedere dispozițiile art. 10 lit. d pr.pen.
Prin Rezoluția nr. 361/II/2/2007 emisa de Prim-Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăilas -a dispus redeschiderea urmăririi penale și reluarea cercetărilor doar în ceea ce-l privește pe inculpatul -, având în vedere împrejurările noi apărute, respectiv lipsa autorizației de vânătoare, atribuțiile acestuia în organizarea vânătorii și împuternicit pentru controlul braconajului.
Prin ordonanța 3448/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în urma cercetărilor efectuate, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 35 al. 1 lit. a raportat la art. 2 lit. b și c din Legea nr. 103/1996, avându-se în vedere că deși a cunoscut încă din data de 11.01.2004 despre vânătoarea desfășurata pe fondul 24, directorul nu a sesizat organele de poliție cu privire la cele întâmplate și a furnizat aceste date în presă, după mai bine de un an și J, pe fondul acutizării relațiilor tensionate dintre acesta și o parte din membrii aleși în conducerea
Împrejurările concrete ale comiterii faptei, atitudinea de pasivitate manifestată de reprezentantul legal al petentei au dus la concluzia că s-a cunoscut despre vânătoarea desfășurată pe fondul de vânătoare 24.
Tot în aceeași Ordonanță s-a susținut că infracțiunea de braconaj cinegetic are în componența sa elementul de clandestinitate, care în speță nu a existat. Se poate afirma faptul că tabelul cu vânătorii participanți la vânătoare nu ține loc de autorizație, dar atât -, cât și ceilalți au avut convingerea că autorizația va fi eliberată.
Prin Ordonanța nr. 1407/II/2/2007, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăilas -a respins plângerea formulată de petenta B și s-a menținut soluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, prin Ordonanța 3448/P/2007.
La data de 21.06.2007, prin adresa nr. 2122. Bac omunicat că se constituie parte civila în procesul penal cu suma de 869,19 lei, prejudiciul creat fiind de 700 lei, diferența reprezentând indicele de inflație.
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Brăila, la data de 18.01.2008, petenta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B (.JV.) a formulat plângere împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 3448/P/2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, privind pe inculpatul -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 35 alin 1 lit. a raportat la art. la al 2 lit. b din Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic și a protecției vânatului, republicată.
Prin sentința penală 305/29.02.2008, pronunțată de Judecătoria Brăila, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta B împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 3448/P/2007 și confirmată prin Ordonanța nr. 1407/II/2/2007 a Prim-Procurorului.
Prin decizia penală 92/15 aprilie 2008, Tribunalul Brăilaa admis plângerea formulată de petenta B împotriva sentinței penale nr. 305/29.02.2008, pronunțată de Judecătoria Brăila și a desființat în parte Ordonanța atacată numai în ceea ce privește dispoziția de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzuta de art. 35 alin 1 lit. a raportat la art. la al. 2 lit. b din Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic și a protecției vânatului, republicată și a trimis dosarul pentru judecata în fond la Judecătoria Brăila.
Tribunalul Brăilaa apreciat ca la data la care a fost săvârșită fapta, 11.01.2004, era în vigoare Legea 103/1996, privind fondul cinegetic și protecția vânatului care prevedea în art. 26 și 28 că vânătoarea trebuie autorizată. Legea mai sus menționată a fost abrogată prin Legea 407/9.11.2006, care a prevăzut în art. 27 alin. 1 lit. b, noțiunea de autorizare a vânătorii, iar infracțiunea de braconaj, în forma prevăzută de art. 35 al. 1 lit. a se regăsește în noua lege la art. 42 al. 1 lit. a/1.
Tribunalul Brăilaa apreciat că există probe suficiente pentru a se dispune trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prin participarea la vânătoare fără autorizație.
Pe rolul Judecătoriei Brăila, după casare, dosarul a făcut obiectul dosarului nr-. S-a reținut că audiat fiind la termenul de judecată din data de 17.11.2008, inculpatul - a arătat că la data de 10.01.2004 a luat legătura cu paznicul de vânătoare, numitul, care i-a spus că a doua zi va avea loc o vânătoare pe fondul și una pe fondul. În ziua de 11.01.2004 inculpatul s-a prezentat în postului de politie din comuna, acolo unde se aflau 14 vânători împreună cu gonacii și văzând că paznicul de vânătoare nu se afla în zonă, l-a sunat, iar acesta i-a răspuns că nu are autorizație de vânătoare pentru fondul. În aceste condiții, inculpatul l-a sunat pe directorul, care i-a spus că se află la o altă partidă de vânătoare, pe fondul. Acesta din urma i-a spus inculpatului să întocmească un tabel cu vânătorii prezenți, așa cum s-a mai procedat și anterior, și a doua zi să-l ducă la asociație, în vederea eliberării autorizației. Inculpatul a procedat întocmai, însă nu a mai verificat dacă s-a eliberat autorizația pentru partida de vânătoare respectivă.
In cauză, la cererea inculpatului și a părții vătămate s-a încuviințat proba testimonială și proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 29 iunie 2009, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 35 al 1 lit. a și alin. 2 lit. b și c din Legea 103/1996, în infracțiunea prevăzută de art. 42 al. 1 din Legea 407/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul - este cea prevăzută de art. 42 al. 1lit. a din Legea 407/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal. S-a reținut în continuare că, potrivit articolului mai sus menționat, constituie infracțiunea de braconaj "vânătoarea fără permis și fără autorizație de vânătoare legală".
Chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de art. 42 al. 1 lit. din Legea 407/2006 sunt mai mari decât cea prevăzută de art. 35 al. 1 lit. a și alin. 2 lit. b și c din Legea 103/1996, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este prima menționată, prin prisma dezincriminării, deoarece nu sunt întrunite cele două cerințe cumulative pentru a fi incriminată fapta, și anume vânătoarea fără permis și fără autorizație de vânătoare, inculpatul deținând în acel moment permis de vânătoare, nu însă și autorizație.
Că, potrivit art. 13 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Că s-a apreciat pentru inculpat, legea penală mai favorabilă, în această speță este legea 407/9.11.2006, publicată în Of. 944/22.11.2006, care a intrat în vigoare la data de 22.11.2006, dată la care inculpatul era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, fiind redeschisă urmărirea penală.
De asemenea, s-a reținut că instanța nu poate reține agravanta prevăzută la art. 42 al 2 lit. a,b din Legea 407/2006, anterior art. 35 alin 2 lit. b și c din Legea 103/1996, având în vedere că vânătoarea colectivă se desfășoară pe baza unei autorizații colective, care trebuie obținută de o singură persoană, și de asemenea, nu se poate retine nici agravanta de la lit. b, inculpatul neavând atribuțiuni publice în domeniul vânătorii, fiind incompatibile cu funcția de comisar șef la Garda Financiară
S-a reținut, de asemenea, că B nu este o persoană juridică cu obiect de activitate, nefiind o societate comercială.
de aceste aspecte, instanța a constatat că încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută de art. 42 al. 1 lit. din Legea 407/2006, publicată la data de 22.11.2006, intrată în vigoare la data de 22.11.2006, lege care este favorabilă inculpatului, având în vedere că elementul material al infracțiunii, principalul component al conținutului obiectiv, se realiza numai dacă se săvârșeau ambele acțiuni, prezența lor fiind cerută cumulativ, așa cum rezultă expres din textul de lege mai sus menționat, respectiv vânătoarea fără permis și fără autorizație de vânătoare.
Astfel, în baza art. 334.pr.pen. instanța a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. 1 lit. a raportat la alin. 2 lit. b și c, din Legea 103/1996, în infracțiunea prevăzută de art. 42 al. 1 lit. a din Legea 407/9.11.2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal și în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. d pr.pen. a achitat pe inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 al. 1 lit. a din Legea 407/9.11.2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Împotriva sentinței astfel pronunțată a declarat apel în termen legal partea civilă B invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.
Printr-un prim motiv de apel s-a susținut că în mod greșit instanța de fond l-a achitat pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, pe considerentul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive și anume intenția pentru că în realitate, inculpatul a comis faptele cu intenție; întrucât a vânat fără a deține autorizația legală.
Că, în cazul inculpatului, deși fapta de braconaj a fost săvârșită la 11.01.2004 când era în vigoare Legea nr. 103/1996, la 9.11.2006 prin Legea nr. 407/2006 se modifica Legea nr. 103/1996, iar fapta este dezincriminată. Că, fiind o succesiune de acte normative, inculpatului trebuie să i se aplice principiul legii mai favorabile, potrivit art. 13 Cod penal.
Că, în realitate Legea nr. 407/2006, nu a dezincriminat fapta de braconaj, deoarece prevederile art. 27 al. 1 lit. b din Legea nr. 103/1996, privind noțiunea de autorizare a vânătorii, prevăzută de art. 35 al. 1 lit. "a" din aceeași lege, se regăsește în art. 42 al. 1 lit. "1" din Legea nr. 407/2006.
Că, în raport de împrejurările în care fost comisă fapta, aceasta există și inculpatul a comis-o cu intenție și deci trebuie sancționat penal.
Printr-un al doilea motiv de apel, susținut oral în instanță de consilierul juridic al părții vătămate Bac riticat sentința pentru netemeinicie, deoarece instanța de fond greșit a respins cererea de despăgubiri civile, care, în opinia sa, este admisibilă, pentru că vânatul ( și fazani) este proprietatea părții civile, iar contravaloarea acestuia se ridică la suma de 700 lei RON, la care inculpatul trebuia obligat, întrucât a creat un prejudiciu ce nu a fost recuperat.
Prezent, în instanță, la judecarea apelului consilierul juridic al apelantei B, a arătat că nu mai susține motivul de apel privind greșita rezolvare a laturii penale a cauzei.
Examinând cauza prin prisma celui de-al doilea motiv de apel tribunalul a constatat că apelul părții civile B este nefondat.
Potrivit art. 346 al. 1 și 21.pr.pen. printre altele, în caz de achitare, instanța se pronunță și asupra acțiunii civile.
Când achitarea s-a pronunțat pentru că faptei îi lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile. Potrivit acestui text, instanța de fond poate obliga la repararea pagubei, aceasta fiind la latitudinea ei.
Tribunalul a apreciat că respingerea cererii de despăgubiri, formulată de partea civilă B, de către instanța de fond, este corectă, fiind justificată de împrejurarea că vânatul ( și fazani) nu a profitat inculpatului, ci celor 17 vânători, participanți, la partida de vânătoare din data de 11.01.2004, așa cum s-a dovedit cu probele administrate în cauză.
Așa fiind și văzând că nici din oficiu, potrivit art. 371 al.2 pr.pen. nu s-au găsit motive de netemeinicie sau nelegalitate, tribunalul a respins ca nefondat apelul părții civile B în temeiul art.379 pct. 1 lit.b pr.pen. și a menținut hotărârea atacată.
Împotriva deciziei penale nr. 197/23 octombrie 2009 Tribunalului Brăila, a formulat recurs Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B, criticând soluția instanței de apel ca netemeinică și nelegală sub aspectul laturii civile și solicitând obligarea inculpatului - la plata către Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B a sumei de 700 lei, reprezentând contravaloarea celor 11 fazani și 5 împușcați la 11.01.2004.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Se constată, în primul rând, că temeiul achitării inculpatului (art. 10 lit. d pr.pen.) nu este corect, în realitate fiind cel prev. de art. 10 lit. b pr. pen. (fapta, la momentul comiterii ei, nu era prevăzută de legea penală) situație în care instanțele nu mai aveau obligația de a soluționa latura civilă a cauzei (art. 346.pr.pen.).
În al doilea rând, așa cum au apreciat și instanțele de fond și apel, inculpatului - nu îi poate fi imputată contravaloarea celor 11 fazani și 5 împușcați la vânătoarea din 11.01.2004, deoarece la vânătoare au participat mai multe persoane și nu se poate stabili în concret câți și fazani a împușcat inculpatul - și pentru stabilirea prejudiciului efectiv cauzat de acesta.
Așa fiind și văzând și prev. art. 38515pct. 1 lit. b) pr.pen. și art. 192 alin. 2.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B împotriva deciziei penale nr. 197/23.10.2009 a Tribunalului Brăila și va obliga pe recurentă la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de AGENȚIA JUDETEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI B, cu sediul în B,-, - parter, împotriva deciziei penale nr. 197/23.10.2009 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 1254/09.07.2009 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosarul nr-) privind pe inculpatul - - fiul lui - și, născut la data de 06.12.1947).
Obligă pe recurenta AGENȚIA JUDETEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI B la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
-
Red.
/2 ex./20.01.2010
Fond:
Apel:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Liviu Herghelegiu, Ion Avram
