Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 278/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8353/2/2009
2101/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.278
Ședința publică din data de 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI privind recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale din data de 21 septembrie 2005 Curții de Apel cu Juri din, definitivă la data de 6 decembrie 2005, în procedura soluționării transferului persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii, formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru persoana condamnată a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.028.338/04.IX.2009, aflată la fila 4.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar a dovezilor de informare a persoanei solicitate la locul de deținere, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, recunoașterea hotărârii prin care persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa de 13 ani închisoare și continuarea executării acestei pedepse într-un penitenciar din România. Având în vedere faptul că, prin sentința penală a Tribunalului, i-au fost aplicate condamnatului pedepsele accesorii și complementare privind interdicția pe viață a drepturilor părintești și a drepturilor publice și împrejurarea că legislația penală română prevede o durată limitată a acestor pedepse, față de dispozițiile art.10 pct.2 din Convenția privind transferul persoanelor condamnate, potrivit cărora dacă natura sau durata unei sancțiuni este incompatibilă cu legislația statului de executare, acesta poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze acea sancțiune la propria legislație, pentru infracțiuni de aceeași natură, solicită ca instanța să limiteze pedepsele complementare stabilite de statul de condamnare la durata maximă stabilită de codul penal, respectiv 10 ani, cu recunoașterea pedepselor accesorii pe durata executării pedepsei principale și deducerea prevenției din data de 09.2004 la zi, cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate solicită admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, recunoașterea sentinței penale din data de 21.IX.2005 și continuarea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr.302/2004 și de Convenția privind transferul persoanelor condamnate, în sensul că este cetățean român, și-a dat consimțământul cu privire la transferul într-un penitenciar din România, a fost înștiințat asupra termenului de judecată, iar hotărârea de condamnare a rămas definitivă, fiind, în egală măsură, îndeplinită și condiția dublei incriminări. Totodată, arată că este de acord cu concluziile reprezentantului Ministerului Public de limitare a duratei pedepselor complementare și accesorii.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa sesizat această instanță, în temeiul art.149 alin.4 și art.150 din Legea nr.302/2004, modificată, art.3 din Protocolul adițional la Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, în vederea recunoașterii sentinței din data de 21.09.2005 a Curții cu de Apel din și a punerii în executare a acesteia, privind pe condamnatul, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România, pentru a continua executarea pedepsei.
Prin rezoluția din 27.08.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în urma examinării cererii formulate de autoritățile judiciare din Republica Italia vizând transferarea persoanei condamnate, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanțele italiene într-un penitenciar din România, a constatat că cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art.6 pct.2 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.
Astfel, la dosar, au fost depuse: copie certificat pentru conformitate de pe hotărârea definitivă de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația cuprinzând consimțământul la transfer al persoanei condamnate, apreciindu-se că în cazul condamnatului nu se impune trimiterea unui raport medical privind starea sa.
Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, precum și documentele prevăzute de art.6 pct.2 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, rezultatele verificărilor efectuate la.- Direcția Generală de Pașapoarte și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Curtea constată următoarele:
Prin sentința Tribunalului din din data de 3 martie 2005, confirmată prin sentința Curții cu de Apel din 21 septembrie 2005, cetățeanul român a fost condamnat la o pedeapsă principală de 13 ani închisoare, precum și la pedeapsa accesorie de interdicție a drepturilor pe durata executării pedepsei principale și la pedeapsa complementară a interzicerii pe viață a exercitării autorității părintești, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută în dreptul intern al statului de condamnare, art.575, 5 77 din Codul penal italian.
Această sentință a rămas definitivă la data de 6 decembrie 2005.
În fapt, s-a reținut că, în data de 9 mai 2004, inculpatul a ucis pe partea vătămată, în cătunul, cu 17 lovituri de cuțit, aplicate cu două arme, în zona pieptului și a spatelui, decesul victimei survenind în aceeași zi, în urma "traumatismului toracic cu leziuni la inimă, la aorta cardiacă datorită rănilor provocate de arme de tăiat".
Examinând condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în vederea transferării persoanei condamnate, cetățean român, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate în mod definitiv de instanța italiană, Curtea urmează a aprecia că în prezenta cauză aceste cerințe sunt îndeplinite.
Astfel, este cetățean român, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 lit.a din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și dispozițiile art.129 lit. din Legea nr.302/2004, modificată și republicată.
În verificarea următoarelor dispoziții ale aceluiași articol, din Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respectiv art.129 lit.b, Curtea constată că hotărârea în baza căreia a fost condamnat, de către instanța italiană are caracter definitiv, ceea ce face ca și cerința reglementată în art.3 lit.b din Convenție să fie îndeplinită.
De asemenea, din situația executării pedepsei, a stadiului executării ce a fost comunicată de autoritățile italiene, a rezultat că numitul a fost arestat fără întrerupere, începând cu data de 9 mai 2004, iar durata executării pedepsei se va împlini la data de 14 mai 2014, el beneficiind de o grațiere parțială de 3 ani, din pedeapsa închisorii, precum și de o eliberare anticipată de 360 zile.
În consecință, este îndeplinită și condiția prevăzută de art.3 lit.c din Convenție și art.129 lit.c din Legea nr.302/2004.
Referitor la dispozițiile art.129 lit.e din aceeași lege și art.3 pct.1, lit.e din Convenție, reține că fapta de care a fost acuzat și pentru care a fost condamnat are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art.174 alin.1 Cod penal.
Din cuprinsul sentinței de condamnare, mai reiese că față de persoana condamnată a fost luată măsura expulzării de pe teritoriul Italia, astfel încât, este satisfăcută în cauză și cerința art.3 pct.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Transferul a fost consimțit de către persoana condamnată.
În fine, autoritățile judiciare italiene au comunicat că Republica Italiană, prin declarația formulată în baza dreptului acordat de art.3 alin.3 din Convenția d l Strasbourga exclus procedura modificării pedepsei, prevăzută de art.9 alin.1, lit.b din Convenție, așa încât la soluționarea acestei solicitări se va avea în vedere continuarea executării pedepsei.
În virtutea considerentelor ce preced, Curtea va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și, pe cale de consecință, va recunoaște sentința penală din 21 septembrie 2005 Curții de Apel cu Juri din, sentință definitivă la 6 decembrie 2005, privind pedeapsa principală de 13 ani închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe perioada executării pedepsei închisorii.
Constatând că, prin sentința ce urmează a fi recunoscută, autoritatea judecătorească italiană a aplicat numitului pedeapsa complementară a interzicerii pe viață a exercitării autorității părintești, iar din această perspectivă durata acestei pedepse complementare este incompatibilă cu legislația română în materie, respectiv art.64 Cod penal, art.53 Cod penal, Curtea va adapta această pedeapsă, astfel cum prevăd dispozițiile art.149 (1) din Legea nr.302/2004 - ca pedeapsa prevăzută de legea română.
Se va adapta, așadar, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării autorității părintești pentru condamnat la durata maximă stabilită de legiuitorul român, adică 10 ani, apreciindu-se că printr-o asemenea modalitate se realizează, pe cât posibil, corespondența între felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare și cea pe care efectiv o va executa, iar, pe de altă parte, sunt satisfăcute exigențele art.149 alin.2 din aceeași lege.
Se va dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei și se va deduce din pedeapsă durata arestării și cea executată, începând cu data de 9 mai 2004, la zi.
Se va dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În temeiul art.144 alin.1 lit.a raportat la art.145 din Legea nr.302/2004 modificată, recunoaște Sentința penală din data de 21.09.2005 a Curții de Apel cu Juri din, definitivă la data de 6.12.2005, privind pedeapsa principală de 13 ani închisoare și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, autorității părintești pe durata executării pedepsei principale aplicată condamnatului.
În baza art.146 (1) din Legea nr.302/2004 modificată, limitează durata pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor părintești la 10 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată după executarea pedepsei închisorii.
Dispune transferarea condamnatului - cetățean român, fiul lui și, născut la data de 24.04.1974, în localitatea H, județ V, cu domiciliul în comuna, sat B, județul V, titular al cărții de identitate seria - nr.-, eliberată la data de 02.10.2000 de H și al - - într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive și durata deja executată, începând cu data de 9 mai 2004, la zi.
Dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate, rămân în sarcina statului, din care 320 lei onorariu avocat oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
---
Red./19.10.2009
Dact./20.10.2009
Ex.2
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache
