Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 290/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2226/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.290
Ședința publică din data de 23 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ilie Ioana Alina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect cererea de revizuire formulată de către condamnatul revizuient A cu privire la sentința penală pronunțată la data de 17 octombrie 2006 de către Tribunalul pentru Cauze Penale din Viena, în dosarul nr. 409 Hv 2/06.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul revizuient A, personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea învederează părților că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției de necompetență materială a Curtii de APEL BUCUREȘTI.
Condamnatul revizuient, prin apărătorul din oficiu, învederează instanței că insistă în cererea de revizuire.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea prezentei cauze, în raport de obiectul acesteia, și pune în discuția părților această excepție.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea excepției de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI, apreciind că cererea formulată de condamnatul revizuient este inadmisibilă, în condițiile în care acesta se plânge de condamnarea sa primită din partea statului austriac, neputându-se echivala procedura din România cu procedura din statul de condamnare, iar, față de împrejurarea că s-a emis un nou mandat de executare de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, în opinia sa, arată că aceasta este instanța de executare și nu se impune trimiterea cauzei la o altă instanță pentru a constata inadmisibilitatea cererii.
Apărătorul condamnatului revizuient apreciază că cererea de revizuire este admisibilă și solicită a fi respinse susținerile reprezentantului Ministerului Public. Cu privire la competența de soluționare a cauzei, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța, solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire, așa cum a fost formulată în scris de cel pe care îl apără.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, condamnatul Aas olicitat revizuirea sentinței din 17.10.2006 a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena, pronunțată în dosarul nr. 409 Hv 2/06b, definitivă prin hotărârea din 27.03.2007 dată de Curtea de Apel din Viena în dosarul nr. 22 Bs 41/07a, hotărâri recunoscute de Curtea de APEL BUCUREȘTI, care a dispus transferarea sa în România pentru continuarea executării pedepsei, arătându-se, în esență, în motivare că revizuientul nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat de instanțele austriece.
Aceeași solicitare a fost reiterată și la termenul de judecată din 2 octombrie 2009, când condamnatul a arătat că, prin cererea formulată, a solicitat revizuirea hotărârii pronunțate de instanța austriacă și recunoscută de statul român; de asemenea, a învederat Curții că în statul austriac a urmat toate căile extraordinare de atac împotriva hotărârii de condamnare, însă instanțele naționale au apreciat că nu există suficiente dovezi pentru revizuirea acesteia.
Din oficiu, instanța a procedat la atașarea dosarului nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 306/2008, prin care au fost recunoscute hotărârile date de instanțele austriece și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția de necompetență materială a acestei instanțe în soluționarea cererii de revizuire formulată de condamnatul A, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Potrivit art. 150 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, autoritățile judiciare competente în procedurile la care se referă art. 149 din lege sunt Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă aceasta.
Coroborând dispozițiile art. 150 din Legea nr. 302/2004 cu cele ale art. 149 din același act normativ, rezultă competența exclusivă, materială și teritorială, a Curții de APEL BUCUREȘTI pentru soluționarea cererilor privind recunoașterea hotărârilor străine de condamnare și transferarea în România a cetățenilor români condamnați în străinătate, fie pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, fie pentru executarea pedepsei stabilite de instanța română prin aplicarea dispozițiilor privind conversiunea condamnării cuprinse în art. 146 din lege.
Curtea de APEL BUCUREȘTI este, așadar, instanță specială desemnată prin Legea nr. 302/2004, doar pentru soluționarea cererilor formulate în materia cooperării judiciare internaționale în materie penală, respectiv, judecarea cererilor de recunoaștere a hotărârilor pronunțate în străinătate și de transferare în România a persoanelor - cetățeni români - condamnate de statul străin, fără ca legea să stabilească expres competența Curții de APEL BUCUREȘTI în ceea ce privește soluționarea căilor extraordinare de atac îndreptate împotriva hotărârii de condamnare pronunțată în statul străin.
În acest sens, sunt și dispozițiile art. 281pct. 5 Cod procedură penală, care stabilesc competența materială a curții de apel doar pentru soluționarea cererilor prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate în străinătate, fără ca această competență specială să se extindă și cu privire la căile extraordinare de atac promovate împotriva actelor judiciare străine.
În legătură cu aceste din urmă cauze, într-adevăr, așa cum a arătat și Ministerul Public, Legea nr. 302/2004 stabilește în art. 122 alin. 2 că statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat, dispoziții care se regăsesc și în art. 13 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, potrivit cu care numai statul de condamnare are dreptul de a statua asupra oricărei forme de recurs vizând revizuirea hotărârii.
Deși, raportat la aceste prevederi legale, o asemenea cerere, de revizuire a unei hotărâri penale pronunțate în străinătate, introdusă pe rolul instanțelor române, este inadmisibilă, Curtea arată că acest aspect nu poate fi constatat decât cu ocazia verificării admisibilității în principiu a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 403 Cod procedură penală, ceea ce presupune, însă, învestirea unei instanțe competentă material și teritorial să se pronunțe asupra respectivei cereri de revizuire.
Sub acest aspect, Curtea apreciază, față de considerentele anterior expuse, că nu sunt incidente în cauză normele speciale de competență cuprinse în art. 150 din Legea nr. 302/2004, ci regulile privitoare la competență prevăzute de art. 401 Cod procedură penală în materie de revizuire, raportate la cele ale art. 31 din Codul d e procedură penală.
Ca urmare, raportat la infracțiunea de omor pentru care revizuientul a fost condamnat în străinătate, instanța competentă material în România să judece această faptă penală în primă instanță nu este curtea de apel, ci tribunalul, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) Cod procedură penală, aceleiași instanțe revenindu-i și competența de a soluționa cererea de revizuire, conform dispozițiilor art. 401 Cod procedură penală.
Având în vedere și normele de competență teritorială cuprinse în art. 31 din Codul d e procedură penală, raportat la împrejurarea că, la data formulării cererii, revizuientul era deținut în Penitenciarul Iași, Curtea va admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu, iar, în temeiul art. 42 Cod procedură penală raportat la art. 401 Cod procedură penală, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI, invocată de instanță din oficiu.
În temeiul art. 42 Cod procedură penală raportat la art. 401 Cod procedură penală, declină competența de judecare a cererii de revizuire formulată de revizuientul A, în favoarea Tribunalului Iași.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.10.2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
- -
Red.și dact.: jud.
2 ex./5.11.2009
Președinte:Ilie Ioana AlinaJudecători:Ilie Ioana Alina
