Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 49/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2274/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 49
Ședința din Camera de Consiliu de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea sesizării formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, în temeiul dispozițiilor art.149 alin.4 și art.150 din Legea nr.302/2004 - modificată, în vederea recunoașterii sentinței nr.1895/06 din data de 13.07.2006 pronunțată de Tribunalul Penal din - Biroul Judecătorului pentru Anchete, modificată prin sentința nr.26/2008 din 07.07.2008 a Curții de Apel cu Juri din și punerii în executare a acestora, în conformitate cu disp. art.145 sau art.146 din Legea nr.302/2004, modif, în cadrul procedurii de soluționare a cererii formulate de MINISTERUL D E Justiție din republica Italiana, de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului -cetățean român, fiul lui și, născut la data de 29.04.1969,pentru a continua executarea pedepsei aplicate în statul solicitat.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a lipsit condamnatul persoană transferabilă, aflat în stare de detenție în PENITENCIARUL - ITALIA pentru care s-a prezentat apărător din oficiu, avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că au sosit relațiile de la MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea sesizării.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,solicită admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, recunoașterea sentinței penale nr.1895/06 din data de 13.07.2006 pronunțată de Tribunalul Penal din, astfel cum a fost modificată de Curtea de Apel cu Juri din, a se constata îndeplinită condiția dublei incriminări și a se dispune transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani în România. De asemenea, solicită a se constata că a beneficiat de o grațiere parțială de 3 ani închisoare, urmând a executa pedeapsa de doar 9 ani închisoare. În continuare susține că legea aplicabilă în materia executării este cea a statului de executare,iar faptul că a beneficiat de liberări anticipate nu are nici un efect cu privire la reducerea pedepsei. Solicită a se constata că a beneficiat de aceste liberări anticipate, din acest aspect rezultând conduita bună a condamnatului pe durata executării pedepsei în Italia pentru as fi avut în vedere la stabilirea fracțiilor conform legii române în situația unei eventuale liberări condiționate. În încheiere mai solicită a se aplica și interzicerea dreptului de a fi ales pe durata pedepsei aplicate.
părătorul condamnatului- persoană transferabilă solicită admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CUR TE
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin adresa nr.2128/II-5/2009 din data de 25.09.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art. 149 alin.4 din Legea nr.302/2004, modificată prin Legea nr.222/2008 în vederea recunoașterii hotărârii nr.1895/13.07.2006 pronunțate de Tribunalul Penal din - Biroul Judecătorului pentru Anchete, modificată prin sentința nr. 26/08 din data de 07.07.2008 a Curții de Apel cu Juri din și punerii în executare a acesteia, în cadrul procedurii de soluționare a cererii formulate de autoritățile judiciare din Republica Italia, de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului -cetățean român, fiul lui și, născut la data de 29.04.1969, în comuna, județul T,în vederea continuării executării pedepsei aplicate în statul solicitant.
Au fost atașate la dosar cererea autorităților italiene, copia certificată a sentinței de condamnare, extrase din Codul penal si Codul d e procedură penală italiene, declarația de consimțământ a persoanei transferabile, dată inclusiv în fața reprezentanților Ambasadei României la, acte care atestă situația sa familială, fișa de cazier judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată, pe baza informațiilor și documentelor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, următoarele:
Prin hotărârea din data de 13.07.2006 pronunțată de Judecătorul pentru Cercetări din cadrul Tribunalului, definitivă prin sentința nr. 15/07.07.2008 a Curții de Apel cu Juri din la data de 19.11.2008, s-a dispus condamnarea cetățeanului român la o pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii funcțiilor publice pe durata pedepsei și pedeapsa complementară a interzicerii funcțiilor publice definitiv ulterior executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate (concurs) la omor, prevăzută și pedepsită conform art. 62 nr. 1, art. 110, art. 112 nr. 1, art. 575 și art. 577 nr. 4 din Codul penal italian.
În fapt, s-a reținut că la data de 24.07.2005, în timp ce se afla la - Republica Italiană, numitul, împreună cu alte persoane i-au aplicat unei părți vătămate mai multe lovituri cu ajutorul unor obiecte contondente, provocându-i acesteia leziuni corporale care au determinat decesul victimei, conform înscrisurilor transmise de autoritățile italiene.
În raport de situația de fapt reținută în hotărârea definitivă de condamnare, se constată îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 129 lit. e din Legea nr.302/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 222/2008, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și de art.3 pct.1 lit. e din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983.
Astfel, faptele reținute în sarcina condamnatului sunt incriminate ca infracțiuni și de legea penală a statului român, acestea realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26 rap. la art. 174 alin.1- 175 alin. 1 lit. a Cod penal, infracțiune pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani, ca pedeapsă principală și interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 alin. 1 și art. 71 alin. 1 și 2 din Codul penal, ca pedeapsă complementară.
Executarea acestei pedepse a început la data de 04.03.2006, pedeapsa fiind considerată ca executată la data de 04.03.2015, potrivit datelor primite de la autoritățile italiene.
Curtea constată că din documentele transmise de autoritățile italiene rezultă că pedeapsa principală aplicată condamnatului a fost redusă cu 3 ani, rămânând în final de executat o pedeapsă de 9 ani închisoare, ca urmare a aplicării Legii de grațiere nr. 241 din data de 31.07.2006 de către autoritățile italiene, condamnatul beneficiind astfel de o grațiere parțială de pedeapsă de 3 ani. Curtea constată că a fost respectat art. 122 alin. 4 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, conform căruia amnistia și grațierea pot fi acordate atât de statul român cât și de statul străin, dispoziții aplicabile în cadrul procedurii executării hotărârilor penale străine recunoscute în România.
Curtea reține totodată că prin ordonanța emisă la data de 24.03.2009 de magistratul desemnat cu supravegherea executării, a fost acordată o eliberare anticipată din pedeapsă de 135 de zile.
Curtea constată că dispozițiile Codului penal italian sunt diferite sub aspectul procedurii și condițiilor acordării liberării condiționate de procedura și regulile acordării liberării condiționate potrivit legii române, însă apreciază că această liberare acordată de autoritățile italiene de executare a pedepsei trebuie să fie recunoscută prin prezenta, însă potrivit procedurii statului român, ca stat de executare care preia condamnatul să continue executarea pedepsei în România. Astfel, Curtea va constata această liberare anticipată, efectul asupra executării pedepsei în continuare în penitenciarul din România în care condamnatul va fi transferat constând în posibilitatea eliberării acestuia din penitenciar la data stabilită de autoritățile italiene de executare, respectiv data de 04.03.2015.
Pe de altă parte, Curtea arată că petentul condamnat poate formula o cerere de liberare condiționată la îndeplinirea fracțiilor recunoscute de legea română, nici o dispoziție legală neputând să-l împiedice pe acesta să formuleze o astfel de cerere, însă, pedeapsa la care trebuie să se raporteze instanțele române la calcularea fracției este pedeapsa aplicată prin sentința recunoscută, aceea de 9 ani închisoare, iar nu o pedeapsă redusă cu 135 de zile.
Practic, ordinul de eliberare anticipată poate avea efecte doar în măsura în care petentul condamnat nu ar formula o cerere de liberare condiționată, în lipsa căreia ar fi eliberat la termen, dar nu la termenul de 04.03.2015, ci la cel redus cu 135 de zile care ar fi scăzute din acest termen.
În raport de cuantumul pedepsei de 9 ani închisoare, Curtea constată ca fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art.3 lit. c din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și art. 129 lit. c din Legea nr.302/2004 cu modificările ulterioare, Curtea reținând ca fiind îndeplinită și condiția prev. de art.3 lit. d din aceeași Convenție Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și art. 129 lit. d din Legea nr.302/2004 cu modificările ulterioare.
Curtea constată că au fost depuse totodată și înscrisurile prevăzute de art.6 punctul 2 lit. d din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și respectiv art.6 punctul 2 lit. d din Legea nr.76/1996, fiind atașate referate privind situația familială și personală a condamnatului, fiind depusă de asemenea și fișa de cazier judiciar a condamnatului.
În ceea ce privește declarația de acceptare a transferului a statului de condamnare, Curtea apreciază, față de conținutul informațiilor depuse de Ministerul Justiției și reținând că statul italian a solicitat odată cu depunerea cererii de transfer și preluarea executării pedepsei de către statul de executare, că aceste documente pot fi considerate ca o acceptare a transferului condamnatului.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru transferarea persoanei condamnate, prevăzute de art.129 din Legea nr.302/2004, întrucât condamnatul este cetățean român, hotărârea prin care i-a fost aplicată pedeapsa închisorii cu durata de 9 ani este definitivă, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei, iar faptele care au atras condamnarea acestuia constituie infracțiuni, potrivit legii penale a statului român, condamnatul consimțind la transfer.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară, Curtea constată că nu există nici o incompatibilitate de executare și a acestora alături de pedeapsa principală a închisorii, însă constată că în ceea ce privește pedeapsa complementară, sentința de condamnare prevede o pedeapsă a interzicerii drepturilor de a ocupa o funcție publică în mod definitiv, practic pe toată perioada vieții, această pedeapsă neputând fi aplicată potrivit legii penale române, care instituie în disp. art. 53 punctul 2 lit. a din Codul penal posibilitatea de a fi aplicată o astfel de pedeapsă pe o perioadă maximă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În consecință, Curtea apreciază că nu poate recunoaște sentința în această formă, această dispoziție fiind incompatibilă cu legea penală română, motiv pentru care va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 2 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale de 9 ani închisoare, reținând că aceasta este cea mai severă pedeapsă complementară care poate fi aplicată de legiuitorul român, Curtea adaptând atât această pedeapsă cât și pedeapsa accesorie sub aspectul conținutului acestora legislației române, interzicând dreptul de a ocupa o funcție publică și o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pedeapsa accesorie fiind aplicată pe lângă pedeapsa principală pe perioada executării acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În baza art. 144 alin. 1 lit. a raportat la art. 145 din Legea 302/2004 modificată, va recunoaște sentința nr. 1895/06/13.07.2006 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare de pe lângă Tribunalul penal din - Biroul Judecătorului pentru anchete preliminare, definitivă la data de 19.11.2008 prin sentința penală nr. 26/08 din data de 07.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din privind executarea pedepsei de 12 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în funcții publice și funcții implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei și respectiv pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi pe o perioadă de 10 ani conform art. 53 punctul 2 lit. a din Codul penal după executarea pedepsei principale și va dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Va constata că pedeapsa principală de 12 ani închisoare a fost redusă cu 3 ani fiind grațiată parțial de autoritățile italiene potrivit Legii nr. 241 din data de 31.07.2006, astfel că pedeapsa rămasă de executat este de 9 ani închisoare.
Va constata că prin ordinul de executare emis la data de 24.03.2009 condamnatul a beneficiat de liberarea anticipată pentru o perioadă de 135 de zile.
Va deduce din pedeapsă perioada 04.03.2006 la zi.
Va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂREȘTE:
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În baza art. 144 alin. 1 lit. a raportat la art. 145 din Legea nr. 302/2004 modificată, recunoaște sentința din data de 13.07.2006 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare de pe lângă Tribunalul penal din - Biroul Judecătorului pentru anchete preliminare, definitivă la data de 19.11.2008 prin sentința penală nr. 15/08 din data de 07.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din privind executarea pedepsei de 12 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în funcții publice și funcții implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei conform art. 71 și art. 64 alin. 2 lit. a teza a ll-a și respectiv pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi pe o perioadă de 10 ani conform art. 65 alin. 2 și art. 53 punctul 2 lit. a din Codul penal după executarea pedepsei principale și dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Constată că pedeapsa principală de 12 ani închisoare a fost redusă cu 3 ani fiind grațiată parțial de autoritățile italiene potrivit Legii nr. 241 din data de 31.07.2006, astfel că pedeapsa rămasă de executat a condamnatului este de 9 ani închisoare.
Constată că prin ordonanța magistratului desemnat cu supravegherea din Milano din data de 24.03.2009 condamnatul a beneficiat de liberarea anticipată pentru o perioadă de 135 de zile.
Deduce din executarea pedepsei perioada 04.03.2006 la zi.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
în baza art. 192 âttn. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. - /01.03.2010
Dact./01.03.2010
Ex.4
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu
