Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 137/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 5221Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 137
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de condamnatul - deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu S - împotriva sentinței penale nr. 157 de la 26 martie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - condamnat, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - condamnat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul rejudecării inculpatului, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 5221Cod procedură penală, deoarece, acesta nu a fost prezent pe parcursul procesului penal.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului, ca nefondat, întrucât sentința apelată este legală și temeinică.
Apelantul - condamnat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 157 de la 26 martie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Mehedinți - Secția Penală a dispus respingerea cererii formulată de petentul-condamnat - deținut în Penitenciarul Dr. Tr. S - pentru rejudecarea dosarului nr. 3878/2003 al Tribunalului Mehedinți în care s-a pronunțat sentința penală nr. 323/05.11.2003.
A fost obligat petentul-condamnat la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 03.03.2009, petentul-condamnat a formulat cerere prin care a solicitat, în temeiul art. 5221.C.P.P. rejudecarea dosarului nr. 3878/2003 al Tribunalului Mehedinți în care s-a pronunțat sentința penală nr. 323/05.11.2003 prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, motivând în esență că atât urmărirea penală, cât și judecata, s-au efectuat în lipsa sa. De asemenea, a solicitat ca, din pedeapsa ce va fi aplicată, să i se deducă - conform Legii 302/2004 - perioada executată de la 16.03.2008 la zi, dată de la care a fost arestat în Anglia în baza mandatului de arestare european.
Analizând cererea de rejudecare formulată de petentul-condamnat în raport de motivele invocate de acesta, cât și de actele și lucrările existente în dosarul nr. 3878/2003 al Tribunalului Mehedinți, instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr. 323/05.11.2003 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. Cod Penal, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b pe Cod Penal o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce s-a dispus să se execute după executarea pedepsei principale. Prin aceeași hotărâre s-a dedus perioada reținerii de 24 de ore din data de 21.06.1999; de asemenea a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat să-l despăgubească pe acesta cu suma de 1.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel și ulterior recurs numita -a - soția petentului condamnat - iar prin deciziile penale nr. 165/30.03.2004 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și nr. 5883/10.11.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost respinse ca nefondate căile de atac.
Din conținutul dosarului nr. 3878/2003 al Tribunalului Mehedinți, rezultat că petentul-condamnat nu a participat la cercetarea judecătorească, întrucât era plecat din țară conform proceselor-verbale întocmite de organele de poliție în baza mandatelor de aducere emise de către instanță, citarea acestuia efectuându-se conform art. 177.C.P.P. De asemenea, nici în căile de atac declarate împotriva sentinței penale nr. 323/2003, petentul-condamnat nu a participat, acesta fiind citat în Tr. S, Al. - nr. 5, - 18,.14 - la Curtea de APEL CRAIOVA, iar la Înalta Curte de Casație și Justiție a fost citat la aceeași adresă, dar și în comuna Izvorul, sat și conform art. 177 alin. 4.C.P.P. la sediul Consiliului Local Tr. S, pe raza căruia a fost săvârșită infracțiunea.
Referitor la participarea petentului condamnat în faza urmăririi penale și cunoașterea de către acesta a învinuirii pentru care a fost cercetat, tribunalul a constatat că, din dosarul de urmărire penală nr. 472/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinția rezultat inițial că petentul-condamnat a fost cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1.Cod Penal, parte vătămată fiind numitul. În această cauză s-au efectuat audieri de martori, confruntări și a fost audiat, care a și fost reținut pentru 24 de ore în data de 21.06.1999.
Ulterior, Parchetul de pe lângă judecătoria Tr. Saî naintat dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți întrucât s-a considerat că fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, iar prin rezoluția din 22.10.1999, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinția început urmărirea penală față de pentru infracțiunea prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174-175 lit. i Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că în dimineața zilei de 19.06.1999 l-a înjunghiat cu un cuțit pe numitul, cu intenția de a-l ucide, cauzându-i leziuni grave care i-au pus viața în primejdie.
La data de 05.01.2000 petentului condamnat i s-a adus la cunoștință învinuirea și încadrarea juridică a faptei pentru care este cercetat, respectiv art. 20.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod Penal, de față fiind și avocatul angajat de acesta (la data aducerii la cunoștință a învinuirii s-a încheiat un proces verbal semnat de procuror, de persoana învinuită și de avocatul angajat de acesta - fila 107 dosar urmărire penală), ulterior, petentul fiind audiat ca învinuit de către procuror, în prezența avocatului angajat de acesta, ocazie cu care a solicitat confruntarea sa cu doi martori. Tot în dosarul de urmărire penală s-au efectuat probe de către procuror, respectiv audieri de martori, confruntări ale petentului cu un martor și cu partea vătămată - filele 74, 84 - 89.
S-a mai constatat că procurorul a emis mandate de aducere pe numele inculpatului, în vederea continuării cercetărilor, însă din căutările efectuate atât la domiciliul acestuia din Tr. S,-, - 18,. 1,. 14, cât și la domiciliul părinților săi din comuna Izvorul, sat, a rezultat că acesta este plecat din țară.
După finalizarea urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinția emis rechizitoriul nr. 472/P/1999 din 18.04.2003, dispunând punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174-175 lit. i
Cod PenalFață de cele arătate, instanța de fond a constatat că petentul-condamnat a cunoscut împrejurarea că era cercetat într-un dosar penal, deoarece i s-a adus la cunoștință învinuirea și fapta pentru care era cercetat, a fost audiat de către procuror cu privire la aceste fapte, s-au efectuat probe în cursul urmăririi penale, după care a plecat în străinătate, sustrăgându-se deci atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată.
Împrejurarea că petentul condamnat a cunoscut că a fost trimis în judecată, a rezultat din declarația soției acestuia, numita -a, audiată ca martor de către Tribunalul Mehedinți, aceasta susținând că în convorbirile telefonice purtate, i-a comunicat petentului despre proces (fila 51 - dosar 3878/2003).
Apărările formulate de către petentul-condamnat în sensul că, după ce a plecat din țară, nu a mai ținut legătura cu familia și nu a mai avut cunoștință despre proces, s-au apreciat de instanța de fond ca fiind nesincere, contrazise de cele arătate anterior, petentul-condamnat sustrăgându-se cu bună știință de la judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel - în termen legal - condamnatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată, întrucât atât urmărirea penală, cât și judecata, s-au desfășurat în lipsa sa, astfel încât apreciază că are dreptul la o nouă judecare după extrădare, conform dispozițiilor Codului d e Procedură penală; învederează, de asemenea, în motivele scrise de apel, că nu a avut cunoștință de existența procesului întrucât a fost plecat din țară și nu a fost anunțat, deoarece părinții său locuiau la alte adrese decât cele la care a fost citat și, mai mult, din anul 2002 nu a mai ținut legătura cu familia; a invocat totodată nevinovăția sa în raport cu infracțiunea pentru care a fost condamnat, respectiv, în incidentul de la 18 iunie 1999 existat un conflict între el și partea vătămată, dar invocă legitima apărare, întrucât a fost atacat și a fost nevoit să se apere.
Apelul declarat de condamnat este nefondat.
Analizând hotărârea apelată prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probatoriul administrat și dispozițiile legale care reglementează rejudecarea celor judecați în lipsă, în caz de extrădare.
Astfel, apelantul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, cu executare în regim de detenție, prin sentința penală nr. 323 din 05 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr. 5883 din 10 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din datele existente la dosarul cauzei rezultă că, prin rezoluția din 22 octombrie 1999 Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, s-a dispus începerea urmăririi penale față de apelantul-condamnat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, constând în aceea că, în dimineața de 19 iunie 1999, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit părții vătămate, cauzându-i leziuni grave, care i-au pus viața în primejdie.
La data de 05 ianuarie 2000, i s-au adus la cunoștință apelantului învinuirea și încadrarea juridică a faptei pentru care este cercetat, în prezența apărătorului ales, dată la care s-a încheiat și un proces-verbal semnat inclusiv de către acesta. De asemenea, apelantul a fost audiat ca învinuit de către procuror, în prezența apărătorului ales, împrejurare în care a solicitat și administrarea de probe, care au fost încuviințate de către procuror, ulterior procedându-se la audierea de martori și efectuarea de confruntări între apelant și unul dintre martori, precum și cu partea vătămată.
După finalizarea urmăririi penale s-a procedat la emiterea rechizitoriului cu nr. 472/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți în condițiile în care, ulterior, apelantul - condamnat nu s-a mai prezent, s-au efectuat cercetări la adresa menționată de către acesta și la domiciliul părinților săi, rezultând că acesta a plecat din țară.
Ca urmare, este nefondată susținerea apelantului - condamnat în sensul că nu a avut cunoștință de existența cauzei în care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare întrucât, așa cum am arătat mai sus, acesta a fost prezent inițial, în faza de urmărire penală, aducându-i-se la cunoștință fapta pentru care este cercetat, fiind audiat în prezența apărătorului ales și totodată, a propus probe, care au fost administrate, iar ulterior, acesta a înțeles să se sustragă atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată, întrucât a plecat în străinătate, fără a învedera acest aspect și a aduce la cunoștință o adresă la care să poată fi citat.
Astfel, în mod legal prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 5221Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului rezultă că apelantul a avut cunoștință și de faptul că a fost trimis în judecată (aspect relatat de soția sa în declarația dată în calitate de martor la Tribunalul Mehedinți ), cererea formulată fiind apreciată ca neîntemeiată și respinsă.
În raport de aceste considerente, apelul declarat de condamnat este nefondat, iar în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul - condamnat va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul - deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu S - împotriva sentinței penale nr. 157 de la 26 martie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți - Secția Penală.
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul - condamnat.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 2 ex./
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Liana Balaci
