Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 199/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 199/R/2009
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina
- -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel reprezentant prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 28 din 17 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect cererea de rejudecare după extrădare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. R, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțată de instanța de fond și a soluției pronunțată de instanța de apel și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2, 3.pen. și a infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în baza art. 10 lit. d pr.pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a achitat debitul, în prezent societatea este în faliment și că inculpatul a adus la cunoștința creditorului că nu are disponibil în cont la momentul introducerii ordinului de plată. Învederează instanței că filele cec și biletul la ordin sunt instrumente de plată, iar dacă beneficiarului i s-a adus la cunoștință că nu există disponibil în cont nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, ci se face analogie la legea cecului și cambiei. În condițiile în care există probe că inculpatul a încunoștințat partea civilă că nu are disponibil în cont solicită a se constata că nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, neexistând intenție. De asemenea, solicită a se reține și susținerile apărătorului ales al inculpatului din apel, care a arătat că biletul la ordin este un contract prin care emitentul se obligă să plătească la scadență. Pentru aceste considerente, apreciază că nu se poate pune semnul egal într-un management defectuos și falimentul societății. Neadministrarea corespunzătoare de inculpat a societății și nefolosirea sumelor cum trebuie nu poate atrage răspunderea penală a administratorului, sens în care solicită achitarea acestuia. Consideră că imposibilitatea de a plăti obiectiv a inculpatului condus la această situație și solicită a se reține și că prejudiciul a fost achitat.
Arată că nu are concluzii în subsidiar, deoarece în apel inculpatului i s-a redus pedeapsa, iar executarea se datorează unei revocări a unei pedepse cu suspendare.
Reprezentantul Parchetului constată că de 7 ani se află pe rol acest dosar și că în această perioadă instanța și-a format o părere sinceră și clară. Apreciind că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor apărătorului său, solicitând achitarea deoarece nu a avut intenția de a înșela, este nevinovat și a achitat integral prejudiciul, inclusiv pretențiile. Solicită a se avea în vedere că este vorba de o afacere comercială, că, potrivit legii cecului nu este obligat să aibă disponibil în cont la momentul emiterii biletului la ordin, precum și că este vorba de o sumă mică, respectiv de circa 700 de dolari. Totodată, solicită a se avea în vedere și adresele de la bancă și că conform deciziei penale nr. 28/A/2009 fila 4 alin. 4 și 8 ridicat bani de la bancă înainte ca societatea să fie plătită și a achitat un avans. Mai mult, a încercat să discute cu directorul societății comerciale, pentru a-i explica că nu a intenționat să inducă în eroare.
Arată și că începând din anul 2002 locuiește cu familia în Spania în mod legal și că a fost extrădat din această țară în anul 2007.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2342 din 22 octombrie 2008 Judecătoria Baia Marea dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 03.08.1969 în B M, cetățean român, recidivist, domiciliat în comuna, sat, nr. 132, județul M, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Baia mare, la următoarele pedepse:
- 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 2, 3.penal, cu aplicarea art. 37 lit. a penal;
-1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal și art. 37 lit. a penal.
În temeiul art. 33 lit. a penal raportat la art. 34 lit. b penal, s-au contopit pedepsele stabilite prin sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 83.penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1962 /1998 a Judecătoriei Baia Mare, care s-a cumulat cu cea aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71.penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b penal.
În temeiul art. 18 din Legea nr. 302/2004, s-a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestului efectuat de acesta în străinătate în îndeplinirea cererii de extrădare și, respectiv, a mandatului european de arestare, de la data de 22.04.2005 și până la data de 25.04.2005; de la data de 31.10.2007 și până la data de 12.11.2007 și scade din durata aceleiași pedepse perioada executată, de la data de 12.11.2007, la zi.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții civile, cu sediul în,-, județul P, a fost reparat integral.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.010 lei, reprezentând bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 5221alin. 2.pr.pen. raportat la art. 406 alin. 1.pr.pen. s-a anulat sentința penală nr. 290/14.03.2003 a Judecătoriei Baia Mare.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 367/18.04.2003 emis de Judecătoria Baia Mare și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 29.04.2008 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare cererea de rejudecare după extrădare formulată de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Baia Mare, a cauzei penale ce a format obiectul dosarului nr. 5343/2002 al acestei instanțe.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că a fost judecat și condamnat în lipsă, în condițiile în care procedura de citare în ceea ce îl privea nu a fost legal îndeplinită, astfel încât întreaga procedură desfășurată în fața primei instanțe este lovită de nulitate absolută.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 290/14.03.2003 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2, 3.penal, cu aplicarea art. 37 lit. a penal și de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal și art. 37 lit. a penal. În temeiul art. 33 lit. a penal și art. 34 lit. b penal, au fost contopite aceste pedepse și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare. De asemenea, în baza art. 83.penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1962/1998 a Judecătoriei Baia Mare și, în urma cumulului aritmetic, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor pentru daunele materiale provocate către părțile civile și
Inculpatul nu a fost prezent la nici unul din termenele de judecată stabilite în cauză și a lipsit și de la pronunțarea hotărârii.
În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 367/18.04.2003, iar la data de 08.10.2007 a fost emis mandatul european de arestare a inculpatului, în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Mare, în urma căruia acesta a fost predat autorităților române la data de 12.11.2007.
Împotriva sentinței penale nr. 290 din 14.03.2003 a Judecătoriei Baia mare, inculpatul a formulat apel și, respectiv recurs, respinse însă prin decizia penală nr. 40/A/04.03.2008 a Tribunalului Maramureș și decizia penală nr. 251/R/16.04.2008 a Curții de Apel Cluj.
În raport de aceste aspecte, la termenul de judecată din data de 21.05.2008, instanța, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5221.pr.penală, a constatat admisibilitatea cererii formulate de inculpat și a procedat la rejudecarea cauzei.
În cauză au fost audiați inculpatul, precum și martorii, G, și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Partea civilă a arătat că nu își menține pretențiile civile formulate întrucât sumele datorate de inculpat cu titlu de despăgubiri au fost achitate în întregime.
În ceea ce privește partea civilă B M, potrivit relațiilor comunicate de Oficiul Registrului Comerțului M, aceasta a fost radiată la data de 04.03.2003, încetându-și astfel existența.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În cursul anului 2000, inculpatul a deținut calitatea de asociat și, respectiv, administrator în fapt al B M, prin intermediul căreia a desfășurat acte de comerț, inclusiv de comercializare a produselor de hârtie.
La data de 27.06.2000, inculpatul s-a prezentat la partea civilă SC SA, unde, în calitate de reprezentant al SC SRL, a achiziționat, conform facturii fiscale nr. -/27.06.2000, produse din hârtie în valoare totală de 25.537.079 lei.
Din declarația martorului G, director economic în cadrul, a rezultat că s-a convenit cu inculpatul ca plata produselor achiziționate să fie făcută printr-un bilet la ordin, cu o dată scadentă ulterioară. În aceste condiții, inculpatul a emis biletul la ordin din data de 27.06.2000, scadent la data de 07.07.2000, pentru valoarea de 25.537.079 lei, fără a avea disponibil bănesc necesar în conturile societății.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că, după ce a cumpărat de la partea civilă produsele sus-menționate, inculpatul le-a transportat pe ruta - B, cu un autovehicul condus de martorul, iar apoi a transportat aceleași produse pe ruta B-D, cu un autovehicul condus de martorul, căruia i-a plătit suma de 400.000 lei.
În ziua următoare, la data de 28.06.2000, inculpatul a vândut marfa achiziționată de la către " " D, conform facturilor fiscale nr. -/28.06.2000 și nr. -/28.06.2000, în schimbul sumei de 26.031.536 lei, sumă virată în contul la datele de 25.07.2000, 18.08.2000 și 09.09.2000, n tranșe de 20.000.000 lei, 4.000.000 lei și 1.000.000 lei.
Din suma încasată, inculpatul a plătit 4.900.000 lei în contul debitului față de, iar diferența de 20.100.000 lei și-a însușit-o, conform înscrisurilor depuse la dosar, acesta ridicând din contul, deschis la Bank - Sucursala B M, la datele de 30.06.2000 și 03.07.2000, sumele de 10.000.000 lei și 4.900.000 lei. Totodată, inculpatul a folosit în scopuri personale suma de 5.000.000 lei, încasată tot de la " " D, conform chitanțelor din datele de 27.07.2000, 18.08.2000 și a mandatului poștal din 09.09.2000.
În aceste condiții, pentru a justifica sumele ridicate din contul, inculpatul a întocmit factura fiscală nr. -/28.06.2000 și chitanța nr. -/28.06.2000, prin care a atestat în mod nereal că i-a plătit martorului suma de 7.100.000 lei, aspect infirmat prin declarația acestuia din urmă.
La data de 10.07.2000, partea civilă a introdus la plată biletul la ordin emis de inculpat la data de 27.06.2000, bilet refuzat însă cu motivația lipsei de disponibil a debitoarei B
În raport de aceste aspecte, instanța a reținut ca fiind dovedită intenția inculpatului de a induce în eroare partea civilă, în condițiile în care nu avea disponibilul necesar în cont la momentul emiterii biletului la ordin, iar ulterior, deși a încasat suma de 25.000.000 lei de la " " D, nu a asigurat disponibilul în cont la data scadenței instrumentului de plată, folosind în scopuri personale suma menționată.
În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului, care, în calitate de asociat și administrator în fapt la B M, a indus în eroare, care a livrat marfă în valoare de 25.537.079 lei și pentru plata căreia inculpatul a emis un bilet la ordin pentru care nu avea disponibil în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 2 și 3.penal, cu aplicarea art. 37 lit. a penal, faptă pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
Fapta aceluiași inculpat, care, cu rea-credință, în perioada 30.06-09.09.2000, a folosit, în folos propriu, suma totală de 20.100.000 lei, provenită din vânzarea bunurilor societății comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal și art. 37 lit. a penal, faptă pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, prejudiciul cauzat, faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni similare, dar și comportarea acestuia pe parcursul procesului.
În temeiul art. 33 lit. a penal raportat la art. 34 lit. b penal, constatând că infracțiunile care formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în concurs real, instanța a dispus contopirea pedepselor stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare.
Inculpatul a săvârșit infracțiunile ce constituie obiectul prezentului dosar în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a penal, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, aplicată prin sentința penală nr. 1962/1998 a Judecătoriei Baia Mare, iar cel de-al doilea termen, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele din prezenta cauză.
În temeiul art. 83.penal, instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1962/1998 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsă pe care a cumulat-o cu cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71.penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b penal, apreciind că infracțiunile săvârșite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestor drepturi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a luat act că prejudiciul cauzat părții civile a fost reparat integral și, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e penal, având în vedere că și-a încetat existența, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.010 RON, reprezentând bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii, respectiv suma însușită și folosită în interes personal de acesta.
În temeiul art. 5221alin. 2.pr.pen. raportat la art. 406 alin. 1.pr.pen. instanța a anulat sentința penală nr. 290/14.03.2003 a Judecătoriei Baia Mare.
Totodată, instanța a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 367/18.04.2003, emis de Judecătoria Baia Mare și a dispus emiterea unui nou mandat.
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.penală, instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care prin apărător a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și în temeiul art. 406 rap. la art. 5221pr.pen anularea hotărârii atacate și a mandatului de executare a pedepsei, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. ca tribunalul să dispună achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 2 și 3 pen. și art. 272 alin. 1 pct. 2 din 31/1990.
Prin decizia penală nr.28 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, desființându-se în parte hotărârea atacată și judecând s-a redus de la 3 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 2,3.pen, cu aplicarea art. 37 lit. a pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. b, c pen. rap. la art. 76 lit. c pen.
S-a redus de la 1 an și 4 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen. art. 37 lit. a pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/90, rap. la art. 41 alin. 2. pen, art. 37 lit. a pen. art. 74 lit. b, c pen. art. 76 lit. d pen. după schimbarea încadrării juridice a infracțiunii conform art. 334. pr. pen.
În temeiul art. 33 lit. a pen. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 83. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1962/1998 a Judecătoriei Baia Mare, care a fost cumulată cu cea aplicată prin prezenta, inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b pen.
În temeiul art. 18 din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului efectuat de acesta în străinătate în îndeplinirea cererii de extrădare și, respectiv a mandatului european de arestare, de la data de 22.04.2005 și până la data de 25.04.2005, de la data de 31.10.2007 și până la data de 12.11.2007 și s-a scăzut din durata aceleiași pedepse perioada executată, de la data de 12.11.2007 la zi.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art. 192 alin. 3. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de fond a realizat o apreciere judicioasă a probelor, reținând astfel o stare de fapt corectă și care a conturat vinovăția inculpatului în comiterea faptelor de care este acuzat.
Tribunalul a apreciat că, în ceea ce privește infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului societății, încadrarea juridică a faptei trebuie raportată la momentul soluționării cauzei, în situația în care, dată fiind modificarea Legii nr. 31/1990, care prevede infracțiunea menționată anterior la art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990, acest text legal va fi aplicabil.
Împotriva deciziei menționate inculpatul Aad eclarat recurs în termen.
In susținerea recursului a criticat decizia arătând că se impunea achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, deoarece a adus la cunoștință creditorului că nu are disponibil în cont în momentul introducerii ordinului de plată.
Ca atare, nu a acționat cu intenție.
A specificat că neadministrarea corespunzătoare de către inculpat a societății și nefolosirea sumelor acesteia așa cum trebuie, nu poate atrage răspunderea penală a administratorului, cu atât mai mult cu cât imposibilitatea de a plăti s-a datorat unor cauze obiective.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivului de recurs invocat, Curtea constată următoarele:
Motivul invocat urmează a fi analizat în raport de cazul de casare prev.de art.385/9 al.1 pct. 18.pr.pen. referitor la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare ca urmare a comiterii unei erori grave de fapt.
Pentru examinarea acestui caz de casare este necesară reiterarea stării de fapt:
Astfel, în sarcina inculpatului recurent s-a reținut că la data de 27.06.2000, s-a prezentat la SC" " SA în calitate de administrator al SC" "SRL B M și a achiziționat hârtie în valoare totală de 25.537.079 Rol; conform înțelegerii cu administratorul vânzătoarei, plata urma să se facă prin emiterea biletului la ordin în aceeași zi, dar cu scadență la data de 7 iulie 2000 pentru întreaga sumă.
După ce a cumpărat hârtia, inculpatul a transportat-o pe ruta - B, iar apoi B - D, pentru ca în data de 28 iunie 2000 să vândă marfa către SC" "SRL D, în schimbul sumei de 26.031.536 ROL; din suma încasată inculpatul a plătit 4.900.000 ROL către vânzătoarea hârtiei, iar diferența și-a însușit-o prin ridicarea în numerar din contul societății sale în data de 30 iunie 2000 și 3 iulie 2000.
Contrar susținerilor recurentului, intenția sa de a înșela reprezentantul părții civile rezultă din faptul că a ridicat din contul societății toți banii încasați de pe hârtie în urma revânzării, chiar a doua zi, și, în loc să-i achite vânzătoarei, și i-a însușit.
Intenția sa de a înșela partea civilă rezultă și din faptul că a încercat să justifice ridicarea sumelor din contul societății pentru plata unui transport care însă nu a fost confirmată de către șoferul care l-a efectuat.
Este adevărată afirmația recurentului că nu avea obligația să emită biletul la ordin doar în momentul în care avea disponibil în contul bancar, deoarece suntem în prezența unei plăți efectuate prin bilet la ordin și nu prin CEC bancar, însă fapta de înșelăciune a constat în inducerea în eroare a reprezentantului societății vânzătoare, cu ocazia contractului de vânzare-cumpărare a mărfii, prin întărirea încrederii acestuia în solvabilitatea societății inculpatului.
În consecință, în cauză instanțele nu au comis nici o eroare gravă de fapt în interpretarea probelor administrate.
De asemenea, eroarea nu a fost comisă nici în ceea ce privește existența infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, deoarece s-a dovedit cu înscrisurile de la dosar că inculpatul a ridicat în interes personal sumele obținute din revânzarea mărfii, chiar înainte ca biletul la ordin să ajungă la scadență.
La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare care să poată fi invocate din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 28 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MR
07.04.09/3 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina
