Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 25/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 25/A/2009
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale numărul 46/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul apelant în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat - apărător ales, lipsind partea vătămată intimată.
Se prezintă avocat - apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocata desemnată din oficiu solicită a se lua act că i-a încetat mandatul și aplicarea dispozițiilor protocolului încheiat între UNBR și Ministerul Justiției privind plata onorariului.
Apărătoarea aleasă a inculpatului depune la dosar motivele de apel formulate și în probațiune, reiterează cererea privind efectuarea unui supliment de expertiză la lucrarea de expertiză purtând numărul A6/12041/2008 potrivit obiectivelor pe care le depune la dosar.
Stăruie la admiterea acestei probe, apreciind-o necesară în soluționarea acestei cauze, pentru a se stabili starea inculpatului la momentul producerii faptei, care a fost reacția acestuia în momentul când a fost provocat de victimă, susținând că inculpatul suferă de o boală psihică ce îi afectează discernământul.
Consideră că acest raport de expertiză ar putea evidenția dacă inculpatul avea discernământul diminuat la momentul săvârșirii faptei, avându-se în vedere afecțiunile psihice de care susține că acesta suferă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii formulate în apărarea inculpatului cu privire la efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală psihiatrică, apreciind că raportul de expertiză efectuat este suficient de lămuritor și nu a lăsat nici un dubiu cu privire la discernământul inculpatului.
Deliberând asupra cererii formulate, instanța având în vedere obiectivele depuse în scris de inculpat prin apărătorul ales, o respinge motivat de faptul că primele două puncte vizează împrejurări ce nu pot fi stabilite printr-o expertiză medico-legală, că solicitarea de la punctul 3 fost lămurită prin raportul de nouă expertiză efectuat de Institutul " Minovici"- avizată de comisia de avizare și control, ce a avut ca obiectiv principal stabilirea discernământului inculpatului în momentul comiterii faptei, iar ultimele două solicitări (punctele 4 și 5) nu prezintă relevanță față de obiectul cauzei.
S-a procedat apoi la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces-verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Față de solicitarea inculpatului din timpul audierii cu privire la efectuarea unui raport de contra-expertiză, care în raport de toate actele medicale să stabilească dacă în momentul comiterii faptei avea sau discernământul diminuat, instanța o apreciază ca fiind o cerere în probațiune și acordă cuvântul cu privire la aceasta.
Avocata inculpatului solicită admiterea cererii formulate.
Reprezentantul parchetului solicită cererea inculpatului ca nepertinentă și neutilă cauzei.
Deliberând, instanța respinge cererea inculpatului privind efectuarea unui raport de contra-expertiză, ca neutilă cauzei.
Avocata inculpatului în temeiul art. 334 Cod pr. penală, solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit.i și 176 lit.c Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal.
Deliberând asupra excepției invocate, instanța o unește cu fondul și nefiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea apelului declarat de acesta, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond și rejudecând, schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i și 176 lit. c Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, cu reținerea scuzei provocării și pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse corespunzătoare noii încadrări juridice dată faptei.
Apreciază că prin probațiunea administrată în fața instanței de fond s-a dovedit cu prisosință faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Martorii și - la care locuia victima, au declarat că acesta, în ziua decesului a mai fost bătut și de alte persoane.
Susține că inculpatul s-a deplasat la domiciliul victimei în ideea de a-i cere acestuia să-i restituie suma de 3.000 USD pe care i-a împrumutase, fiind întâmpinat de victimă cu un obiect metalic cu care curăța porumbul, iar în momentul în care i-a cerut s îi restituie suma împrumutată, acesta nu a vrut să discute și a încercat să îl lovească cu acel obiect.
În acel moment, inculpatul a reacționat și pe fondul problemelor psihice de care suferea și care s-au declanșat în momentul în care s-a simțit amenințat, a lovit victima, însă nici un moment cu intenția de a-i curma viața. Așa cum de altfel a și recunoscut, inculpatul i-a aplicat victimei 3 lovituri care, avându-se în vedere intensitatea lor scăzută, nu puteau provoca decesul victimei.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală. Apreciază nepertinentă apărarea făcută inculpatului, în nod judicios fiind stabilită încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat.
Față de starea de fapt reținută coroborată cu rezultatul raportului de necropsie efectuat victimei din care rezultă cu certitudine că în urma loviturii aplicate de inculpat cu piciorul în zona toracelui, a dus la moartea violentă a victimei datorată rupturii ventriculului drept al inimii, orice cerere de diminuare a răspunderii inculpatului, o consideră nepertinentă, motiv pentru care solicită respingerea apelului.
Având ultimul cuvânt, inculpatul, stăruie la efectuarea lucrării de contra-expertiză, iar cu privire la faptă, arată că a căutat victima pentru a-i restitui suma de 3.000 USD pe care i-o împrumutase în urmă cu 2 luni, fără intenția de a-i lua viața. Fiind provocat, pe fondul bolilor psihice de care suferă, a reacționat dar nu cu intenția de a-i suprima viața. Consideră că a fost în legitimă apărare și solicită a-i fi reținută și scuza provocării.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr- condamnatul, fiul lui și a solicitat în temeiul art. 522/1 cod procedură penală rejudecarea după extrădare a dosarului nr. 625/2003 al Tribunalului Hunedoara în care s-a pronunțat sentința penală nr. 98/23.04.2003.
Prin încheierea la ședință din data de 23 aprilie 2008 Tribunalul Hunedoaraa admis în principiu cererea de rejudecare, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 522/1 cod procedură penală cu privire la existența extrădării și a lipsei condamnatului de la judecată.
În conformitate cu prevederile art. 405 cod procedură penală s-a procedat la rejudecarea cauzei, respectiv audierea condamnatului, a martorilor, G, (41-43), s-a întocmit un referat de evaluare (66) și s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, obligatorie conform dispozițiilor art. 117 cod procedură penală în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 98/23.04.2003 Tribunalul Hunedoaral -a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 4.06.1973 în H, CNP -, recidivist, posesor al CI seria -, nr. - cu ultimul domiciliu cunoscut în H,-, județul H, la:
-20 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b cod penal pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. și prev. de art. 174, 175 lit. i și art. 176 lit. c cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei conform art. 334 cod procedură penală din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 cod penal în condițiile art. 71 cod penal.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpat să plătească statului suma de 7.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Sentința penală nr. 98/2003 a Tribunalului Hunedoaraa rămas definitivă urmare a respingerii apelului declarat de inculpat prin decizia penală nr. 296/A/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA și a respingerii recursului declarat de același inculpat prin decizia penală nr. 5652/3.12.2003 a ICCJ - secția Penală.
Inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată la fond, apel sau recurs.
A fost reținut de autoritățile spaniole în vederea extrădării la data de 9.09.2006, extrădat și predat autorităților rămâne în data de 30.01.2007.
Probele administrate în rejudecare nu au conturat o altă stare de fapt decât cea reținută prin sentința penală nr. 98/2003 a Tribunalului Hunedoara.
Astfel, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 592/P/2001 a fost trimis în judecată, la data de 20.01.2003 inculpatul pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal constând în aceea că a aplicat cu pumnii și picioarele mai multe lovituri în zona toracelui victimei, cauzându-i decesul.
În fapt:
Inculpatul era cunoscut în municipiul H ca o persoană violentă, răzbunătoare și care s-a ocupat cu camăta, respectiv împrumuturi de bani la diferite persoane cu dobândă mai mare decât dobânda legală.
Martorul Fântână împreună cu doi prieteni ai săi au efectuat în toamna anului 2001, lucrări de reparații la locuința inculpatului. În ziua de 4.12.2001, după terminarea lucrului, martorul a fost rugat de inculpat să-l întrebe pe acesta din urmă dacă victima mai locuiește și lucrează la ferma lor din, situată lângă municipiul H, deoarece îl caută de mult timp, întrucât îi datorează niște bani.
În aceeași seară, Fântână l-a întâlnit pe - în cartier și l-a întrebat despre, spunându-i totodată că este căutat de către. - i-a confirmat că se află la locuința lui, situată pe str. S, în apropiere.
În aceeași conjunctură, martorul Fântână l-a sunat pe inculpat, spunându-i acest lucru. Cum inculpatul nu știa exact unde locuiește, l-a rugat pe martor să-l aștepte. La scurt timp inculpatul a sosit cu un taxi și însoțit de cei doi martori, și Fântână, s-au deplasat la locuința familiei (în jurul orelor 19,30 -20,00) unde victima era într-o cameră la parter cu martora și sfărâmau porumb.
Victima a fost chemată afară de martorul Fântână, acesta ieșind de bună voie.
În stradă inculpatul a început să se certe cu victima, cerându-i banii pe care-i datora. Deoarece nu avea bani, motivând că o să-i restituie doar în data de 21.12.2001, inculpatul l-a luat la bătaie, lovindu-l cu pumnii și cu picioarele până când acesta a căzut jos.
Cei doi martori s-au despărțit de inculpat și victima urmărind cele desfășurate de la distanță, fiindu-le și lor frică să nu fie bătuți, deoarece știau că inculpatul este foarte violent.
După ce victima a căzut jos, inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele în torace și abdomen.
Martora, auzind din casă pe strigând "au" a ieșit afară și l-a văzut în stradă, în fața porții, pe inculpat stând în picioare, iar victima căzută jos lângă el.
Martorul G, care se afla într-un bufet din apropiere precizat că nemaigăsind țigări la bufet, s-a deplasat pe str. S la un alt magazin și trecând prin dreptul locuinței familiei, a văzut în stradă, căzut jos, un cetățean care era lovit cu piciorul de un altul, însă nu a intervenit fiindu-i frică.
La întoarcere, martorul precizează că în acel loc a mai găsit doar victima și a crezut că este fratele său. .-l cu fața în sus, l-a recunoscut pe, constatând totodată că este decedat. Datorită gălăgiei iscate pe stradă, a început să se adune multă lume, situație în care inculpatul a părăsit locul faptei, cu intenția de a nu fi văzut și ulterior recunoscut. Coborând pe stradă, inculpatul a trecut pe lângă și Fântână, spunându-le să cheme salvarea, că are impresia că a murit și i-a atenționat totodată să nu spună la nimeni ce s-a întâmplat.
Realizând că l-a ucis pe, inculpatul s-a confesat familie.
Fiind anunțată salvarea, medicul a constatat decesul lui.
Raportul de autopsie medico-legală arătat că moartea lui a fost violentă și s- datorat insuficienței cardio acute, urmare a rupturii ventriculului drept. Același raport medico-legal a scos în evidență o multitudine de semne de violență exterioară și multiple fracturi costale, care s-au datorat loviturilor cu piciorul, în torace, așa cum s-a arătat mai sus, ventriculul drept fiind rupt din aceeași cauză.
Imediat după comiterea faptei inculpatul a dispărut de la domiciliu, sustrăgându-se de la urmărirea penală și de la judecată.
Partea vătămată, fiul major al victimei, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In drept:
Fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. i și art. 176 lit. c cod penal.
S-a făcut aplicarea prev. de art. 175 lit. i cod penal întrucât incidentul dintre părți s-a desfășurat pe stradă, în fața casei unde locuia victima.
S-a făcut aplicarea prev. de art. 176 lit. c cod penal întrucât potrivit fișei de cazier față de inculpat s-a luat măsura trimiterii într-o școală specială de muncă și reeducare pe timp de 3 ani pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 cod penal raportat la art. 174 cod penal - sentința penală nr. 57/1999 a Tribunalului Hunedoara.
Pentru aplicarea prev. de art. 176 lit. c cod penal nu are relevanță dacă omorul anterior a fost consumat sau a rămas în faza tentativei, astfel că în baza prev. de art. 334 cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. i și art. 176 lit. c cod penal.
S-a apreciat că în cauză nu se poate reține existența infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 186 cod penal așa cum s-a solicitat de către apărătorul inculpatului, întrucât pentru existența acestei infracțiuni în plan subiectiv este necesar ca lovirea să fi fost comisă cu intenție, iar rezultatul - moartea victimei -să se fi produs din culpa inculpatului. Intensitatea loviturilor aplicate dovedește că este exclus ca inculpatul să nu fi prevăzut posibilitatea producerii morții victimei.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine împrejurarea că inculpatul a lovit în mod repetat victima cu pumnii și picioarele în zone vitale-torace, abdomen, cu o intensitate deosebită - dovadă și leziunile suferite de victimă - ruperea ventriculului drept, multiple fracturi costale.
Toate acestea evidențiază că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Audiat în rejudecare, inculpatul a susținut că victima l-ar fi atacat cu o bucată de fier folosită la curățarea știuleților de porumb. Această variantă nu este susținută de nici o altă declarație a martorilor audiați în cursul urmăririi penale sau al primei judecăți, astfel încât nu va fi reținută.
Chiar reală dacă ar fi, această împrejurare nu poate fi considerată ca o provocare întrucât nu era aptă să determine o puternică tulburare sau emoție inculpatului, o stare de surescitare sau de încordare nervoasă sub imperiul căreia să fi săvârșit infracțiunea.
Intensitatea loviturilor aplicate de inculpat victimei a fost percepută de martora care a strigat "să nu mai dea în el că îl omoară" (42).
Inculpatul a mai fost condamnat anterior, ultima condamnare fiind de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal și art. 75 lit. c și art. 37 lit. b cod penal (sentința penală nr. 474/2000 a Judecătoriei Hunedoara ).
A fost arestat preventiv la 05.06.2000 și liberat condiționat la 05.12.2000 rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 60 zile închisoare, astfel încât prezenta faptă a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. b cod penal.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa reieșit că inculpatul nu posedă abilități de a anticipa gravitatea și consecințele activității infracționale însă înscrierea acestuia într-un program terapeutic recuperativ într-o instituție de profil, ar putea avea impact asupra reinserției și reintegrării sociale a acestuia.
În cauză s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală psihiatrică de către INML " Minovici", avizată de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML " Minovici".
Conform Raportului de Nouă Expertiză medico-legală psihiatrică nr. AG/12041/08/11.11.2008 (120-125), în urma examinării inculpatului și prin coroborarea informațiilor non-medicale și medicale avute la dispoziție se constată că la data comiterii faptei inculpatul avea o tulburare de personalitate de tip antisocial și capacitate psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei având discernământul păstrat.
S-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul de Tulburare organică de personalitate cu manifestări antisociale, are capacitate psihică de apărare (capacitate psihică de exercițiu păstrată) și se recomandă aplicarea măsurilor de siguranță medicală prev. de art. 113 cod penal (obligarea la tratament medical), măsuri ce pot fi aplicate în condiții de asistență ambulatorie în rețeaua teritorială de psihiatrie a ANP.
Instanța a reținut că inculpatul, pe fondul tulburării de personalitate prezintă un comportament agresiv și o imposibilitate de self - control, caracteristici care au făcut posibilă, dar nu justificată, săvârșirea infracțiunii în modalitatea expusă mai sus - prin aplicarea unor lovituri extrem de violente victimei, parțial explicabile și prin prisma afecțiunii psihice a inculpatului.
Pedeapsa pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art.174, 175 lit. i și art.176 lit. c Cod penal este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Aspectele relevate prin referatul de evaluare, prin raportul de nouă expertiză medico-legală, împrejurarea că după comiterea omorului din 4.12.2001 inculpatul nu a mai săvârșit fapte antisociale,iar conform caracterizării de la fila 114 fost încadrat în muncă în perioada 13.04.2003 - 09.09.2006 și nu a avut conflicte cu poliție, a format instanței convingerea că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului și că stabilirea unei pedepse în cuantum de 17 ani prezintă garanții pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 cod penal.
Având în vedere cele de mai sus și prevederile art. 72 cod penal instanța în baza art.5221și art.406 Cod proc.pen. instanța a anulat sentința penală nr.98/23.04.2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr.625/2003 și în rejudecare:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art.174, 175 lit. i și art.176 lit. c Cod penal în art.183 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art.174, 175 lit. i și art.176 lit. c Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal,prin schimbarea încadrării juridice a faptei conform art.334 Cod proc.pen, din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.174,175 lit. i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal.
Instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 09.09.2006 la 11.02.2009.
În baza art.113 Cod penal,văzând și concluziile Raportului de Nouă Expertiză medico-legală psihiatrică a fost obligat inculpatul să urmeze tratament medical până la însănătoșire.
S-a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Hunedoara să facă comunicarea prevăzută de art.429 al.1 și 3 Cod proc. pen.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.121/2003 emis de Tribunalul Hunedoara și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor sentinței.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 Cod proc.pen. a fost obligat pe inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 252 lei reprezintă taxa de expertiză medico-legală.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul solicitând desființarea sentinței și în rejudecare schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de omor deosebit de grav prev de art.174, 175 litera i și 176 litera c din codul penal în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 cod penal cu reținerea în principal a legitimei apărări ori, în subsidiar scuzei provocării și pe cale de consecință aplicarea măsurii prevăzute da art.114 din codul penal ori, raportat la petitul subsidiar, aplicarea unei pedepse reduse conform noii încadrări juridice.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a susținut că soluția instanței de fond este nelegală deoarece nu i s-a asigurat în mod efectiv dreptul la apărare, respectiv nu i s-a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză medico-legală la. T, raport care să aibă în vedere și expertiza psihiatrică nr.-/ B/ 06 09 2000 al Inculpatul susține că un astfel de raport ar fi concluzionat că la momentul săvârșirii faptei pentru care este trimis în judecată nu avea discernământ. Totodată susține că o astfel de evaluare medicală ar fi permis să se constate că din cauza tulburării produse de atitudinea victimei care era înarmată cu un obiect din metal asemănător unui box a depășit limitele unei apărări proporționale cu atacul astfel că in cauză erau incidente dispozițiile art.44 din codul penal referitoare la legitima apărare. În privința încadrării juridice a faptei inculpatul solicită să se dispună schimbarea acesteia din infracțiunea de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art.183 cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu în limitele prevăzute de art.371 alin 2 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt.
În data de 04 12 2001 inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele victimei în torace și în abdomen, provocându- leziuni care au condus la moartea acesteia.
În privința discernământului inculpatului la data săvârșirii faptei în mod corect, în temeiul probațiunii administrate, instanța de fond a decis că acesta era păstrat.
Prin raportul de Nouă expertiză medicală psihiatrică întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" ( fila 120) s-a concluzionat că la data săvârșirii faptei inculpatul avea discernământul păstrat. Acest raport a fost avizat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă IMNL B (fila 119). Pentru efectuarea acestui raport de expertiză și în vederea emiterii avizului comisiile au avut la dispoziție întreg dosarul cauzei, inclusiv raportul de expertiză medicală psihiatrică întocmit la data de 06 09 2000 de către seviciul Județean de Medicină Legală H - D( fila 110 dosar de fond). Cererea de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză precum și de efectuare a unui raport de contra-expertiză a fost respinsă motivat de instanța de apel. Susținerea apelantului în sensul că la evaluarea discernământului său ar avea relevanță expertiza psihiatrică nr.-/ B/ 06 09 2000 întocmită de D este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor Hotărârii 774/2000:
Art.22 alin1" După obținerea avizului comisiei de avizare și control se poate solicita efectuarea unor noi expertize medico-legale de către unitățile medico-legale ierarhic inferioare acesteia numai în cazul în care comisia de avizare și control a recomandat explicit acest lucru sau dacă au apărut date noi medicale ori de anchetă, inexistente la data expertizelor anterioare."
Potrivit dispozițiilor Ordinului 1134/C/2000
"Art. 28 alin (4) Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează numai pentru o anumită faptă sau circumstanță, având ca obiective principale stabilirea capacității psihice la momentul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală sau al exercitării unui drept, a capacității psihice la momentul examinării și aprecieri asupra periculozității sociale și necesității instituirii măsurilor de siguranță cu caracter medical."
În speță nu sunt întrunite condițiile necesare pentru efectuarea unui nou raport de expertiză ori pentru efectuarea unei completări a celei dispuse deoarece, pe deoparte nu au apărut date noi medicale ori de anchetă care să nu fi fost avute în vedere la date realizării primei expertize ( raportul de expertiză neavând caracterul unui act medical nou, acesta existând la dosar la data realizării expertizei în cauză) iar pe de altă parte raportat la dispozițiile alineatului 4 al art. 28 din O 1134/C/2000 care prevede că expertiza se realizează numai cu privire la o anumită faptă și vizează stabilirea capacității psihice de la momentul comiterii acestei fapte este irelevantă concluzia raportului de expertiză întocmit la data de 06 09 2000.
Nici criticile referitoare la nereținerea legitimei apărări nu sunt întemeiate.
Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:
" Art. 44 - Legitima apărare
Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
----------------------------------------------------------------------------------------------
Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul."
Apelantul a susținut că a depășit limitele unei apărări proporționale cu atacul ca urmare a tulburării și temerii în care se afla la momentul săvârșirii faptei. Această susținere nu este confirmată de probele dosarului. În primul rând inculpatul a fost cel care a provocat incidentul care a condus la moartea victimei și acesta a fost cel care a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele acesteia. Faptul că victima ar fi ieșit din casă, la solicitarea unui martor, cu o unealtă din metal pe care în acel moment o folosea pentru sfărmatul știuleților de porumb nu este în măsură să conducă la concluzia că am fi fost în prezența unui atac care să determine o tulburare sau o temere inculpatului. Din nici o probă de la dosar nu rezultă că victima ar fi avut o atitudine agresivă față de inculpat sau că în vreun moment al conflictului s-ar fi aflat într-o poziție de superioritate în raportul conflictual. Dimpotrivă probele relevă că inculpatul a fost cel care a inițiat actele de violență și a avut permanent controlul modului de desfășurare a agresiunii, acesta doborând cu lovituri victima la pământ și continuând să o lovească și după aceasta era căzută. În aceste condiții nu se poate reține nici legitima apărare și nici scuza provocării, așa cum corect a apreciat și instanța de fond.
Nici criticile relative la modul de încadrare juridică a faptei nu sunt fondate. Inculpatul a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei pe care a săvârșit-o ar fi cea prevăzută de art.183 din codul penal, respectiv loviturile ori vătămările cauzatoare de moarte. Pentru a se putea reține existența acestei infracțiuni este necesar ca fapta să fie comisă cu praeterintenție, respectiv lovirea se realizează cu intenție iar rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei are loc din culpa agresorului, acesta neurmărind și neacceptând posibilitatea producerii morții. Ori în cauză, din modul de comitere a faptei, intensitatea și numărul loviturilor aplicate, zonele corpului în care acestea au fost aplicate nu se poate trage concluzia că inculpatul nu a urmărit moartea victimei ori cel puțin nu a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal. Din constatarea medico - legală rezultă că moartea victimei s-a datorat insuficienței cardiace acute urmare a rupturii ventriculului drept, leziunile putând fi produse prin lovire repetată cu un corp dur și prin comprimarea toracelui între corp dur și plan dur cu suprafață neregulată. de această leziune tanatogeneratoare raportul de autopsie medico - legală a evidențiat leziuni la nivelul craniului - infiltrat sanghin violaceu de 5 cm diametru în regiunea occipitală dreapta, precum și multiple leziuni la nivelul pieptului - fractură completă transversală a sternului, fracturi ale coastelor IV, VI,VIII dreapta, fractură completă a coastei III stânga, fractură completă a coastei IV, V, VI,VII, VIII stânga. Aceste leziuni confirmă faptul că agresiunea inculpatului a fost îndreptată spre organele vitale ale victimei, cord, plămâni și a avut o intensitate deosebită - aspecte care exclud lipsa intenției de a ucide. De asemenea voința inculpatului de a suprima viața victimei este susținută și de faptul că a continuat agresiunea și după ce martorul Fântână i-a solicitat să înceteze precum și de faptul că martorii prezenți au perceput agresiunea ca având scopul de a ucide victima și aptă să producă acest efect - astfel martora a strigat inculpatului " să nu mai dea în el că îl omoară".
Față de cele ce preced Curtea va constata că apelul inculpatului este nefondat și îl va respinge.
În temeiul art.88 din codul penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 09.09.2006 la 07.04.2009.
În temeiul art.192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 180 cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Suma de 100 lei reprezentând onorarul avocatului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 46/2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 09.09.2006 la 07.04.2009.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se va vira din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului de Avocați
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.LS/2ex/07.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Alina Lodoabă
