Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 35/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 5221Cod Procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 35
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
Judecător - - -
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea apelului penal promovat de condamnatul - deținut în cadrul Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva sentinței penale nr. 284 din 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - condamnat (în stare de arest), asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - condamnat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii formulată de condamnat, întrucât prima instanță a încălcat dispozițiile art. 356 Cod Procedură penală, nemotivând hotărârea pronunțată, în cauză fiind îndeplinite cerințele prev de art. 5221Cod Procedură penală, care presupun posibilitatea persoanei condamnată în lipsă de a fi interogată, de a audia martorii sau părțile din proces, de a administra probe în apărarea sa, atât pe situația de fapt cât și în circumstanțiere, pentru garantarea dreptului la apărare; se arată că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în dreptul internațional relativ la drepturile civile și politice, iar art. 6 paragraf 3 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, recunoaște celui acuzat dreptul de a se apăra el însuși și dreptul de a interoga martorii, Curtea Europeană statuând că prezența inculpatului este un principiu obligatoriu la soluționarea cauzei; se arată că rejudecarea cauzei după extrădare este o procedură care are ca scop asigurarea dreptului la apărare, astfel că această procedură este deschisă, indiferent dacă judecata în lipsă a avut loc în fața instanței de fond, sau numai în fața instanțelor de apel sau de recurs.
Se învederează că apelantul nu a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare prevăzut sub sancțiunea nulității absolute și nu a fost prezent la judecată, întrucât nu a fost legal citat la nici un termen de judecată, citațiile fiind emise la o adresă la care nu locuia, solicitând desființarea sentinței, admiterea în principiu a cererii și rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 2622/2005 al Tribunalului Gorj.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev de art. 5521Cod Procedură penală, respectiv inculpatul a fost prezent la judecata în fond și apel a cauzei, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Apelantul - condamnat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, conform susținerilor apărătorului ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 284 din 05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, în dosarul cu nr-, s-a dispus respingerea cererii formulată de condamnatul - fiul lui și, născut la data de 5.07.1971 în comuna, Județul G, domiciliat în Comuna, sat., Județul G, CNP - în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C și a fost obligat petiționarul condamnat la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr-, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei ce formează obiectul dosarului 2622/2005, soluționat de Tribunalul Gorj prin sentința penală nr. 197 din 9.05.2006, după extrădare, motivând în esență că nu a fost prezent la judecată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție; cauza s-a judecat fără citarea sa legală, neavând cunoștință de termenele de judecată, întrucât se afla la muncă în. A precizat că, în prezent, este deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, pe numele său fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 212 din 2.02.2007, mandat ce a fost pus în executare în începând cu luna iunie 2009. Au fost invocate în cerere dispozițiile art. 6 din CEDO, care prevăd - ca o garanție implicită a desfășurării procedurii unui proces echitabil - dreptul celui trimis în judecată de a fi prezent în fața instanței.
Analizând cererea petiționarului-condamnat, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, constatându-se în esență că, prin sentința penală nr. 197 din 9 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2622/2005 s-a dispus, în temeiul art. 334 reîncadrarea C.P.P. infracțiunii dedusă judecății, din aceea prev. de art. 211 alin. 1, alin. 3 lit. a cod penal cu aplic. art. 37 lit. a p, în aceea prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c, alin. 21lit. a p, cu aplic. art. 37 lit. a; a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c, alin. 21lit. a cod penal cu aplic. art. 37 lit. a cod penal; a fost revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 111/12 februarie 2004 Judecătoriei Novaci (definitivă prin decizia penală nr.150/A/10.03.2004 a Tribunalului Gorj, din a cărei executare - începută la data de 7 decembrie 2003 - a fost liberat la data de 14 decembrie 2004) s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat cu pedeapsa din prezenta cauză, dispunându-se executarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 pe durata prev. de art. 71; a fost obligat inculpatul la plata a 800 RON despăgubiri către partea civilă G și a 200 RON despăgubiri către partea civilă, fiind respins capătul de cerere de daune morale formulat de partea civilă.
S-a reținut că instanța a fost investită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 3 lit. a cod penal cu aplic. art. 37 lit. a p, în fapt reținându-se că în ziua de 4 martie 2005, între inculpat și partea vătămată G s-a produs un conflict, cei doi aflându-se într-un bar aparținând SC SRL din, iar inculpatul a împrumutat de la partea vătămată suma de 200.000 lei,pe care inculpatul a garantat-o cu remiterea unui inel din aur (ghiul) și, în condițiile în care cei doi nu s-au înțeles cu privire la momentul de restituire a împrumutului, partea vătămată a schimbat inelul de aur pe un telefon marca Nokia 3310 aparținând martorului.
Discuțiile dintre părți s-au derulat în intervalul orar 16 - 17,30, când partea vătămată G și martorul au părăsit localul, moment în care inculpatul a împins pe partea vătămată și a început să-l lovească, fiind susținut de fratele său - numitul, care a văzut altercația și a intervenit în favoarea inculpatului.
În aceste condiții, a mobilizat pe partea vătămată, împingând-o cu mâna de gât, iar inculpatul a lovit pe partea vătămată cu pumnul peste față și i-a smuls de la mâna dreaptă o brățară din aur; partea vătămată, pentru a-și asigura scăparea, și - a abandonat geaca la locul conflictului, iar după incident a constatat că îi lipsea telefonul mobil, obținut din schimbul cu martorul.
Ulterior, inculpatul a valorificat telefonul mobil sustras de la partea vătămată, făcând un schimb cu martorul, pentru alt telefon găsit asupra sa în cursul urmăririi penale. De asemenea telefonul părții vătămate Gaf ost ridicat de la martorul, care a relatat împrejurările în care l-a dobândit, predând bunul în cauză părții vătămate.
Reținând astfel că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, prima instanță a constatat că inculpatul a săvârșit o infracțiune de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit.b și c, alin. 21lit. a cod penal (fapta fiind comisă pe timp de noapte, în loc public, și de 2 persoane împreună - inculpatul și învinuitul, pentru care s-a disjuns urmărirea penală), în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a cod penal.
Față de cele reținute, prima instanță a procedat la condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege, la a cărei individualizare au fost reținute criteriile prev. de art. 72 p (pericolul social deosebit de grav al infracțiunii, atitudinea procesuală adoptată de inculpat, de negare a adevărului, starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a ), precum și dispozițiile art. 61 alin. 1 p, privind revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, rest ce s-a contopit cu pedeapsa din cauză, dispunându-se executarea în regim privativ de libertate a pedepsei rezultante de 8 ani închisoare; totodată, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 cod penal pe durata prev. de art. 71 alin. 2 cod penal.
Sub aspect civil s-a reținut că acțiunea civilă promovată în procesul penal de către partea vătămată G este întemeiată în parte, în limita sumei de 800 RON, reprezentând c/valoarea unei brățări din aur dobândită de inculpat prin comiterea infracțiunii, pentru c/val. telefonului mobil constatându-se că prejudiciul a fost recuperat prin restituirea bunului, iar acțiunea civilă promovată de martorul - dobânditor de bună credință al telefonului sustras - s-a apreciat întemeiată în limita contravalorii bunului, de 200 RON.
Astfel, cu privire la cererea de rejudecare a cauzei formulată de către condamnat în speță, tribunalul a constatat că inculpatul a fost prezent la Tribunalul Gorj în data de 9.05.2006, când a fost pronunțată sentința penală nr. 197/2006, beneficiind de asistență judiciară, prin avocat - apărător ales, iar împotriva acestei sentințe a declarat apel chiar inculpatul, calea de atac fiind respinsă ca nefondată de către Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia 293 din 23 Octombrie 2006 pronunțată în dosarul -; la soluționarea apelului, condamnatul a fost - de asemenea - prezent, fiind asistat de avocat, apărător ales și s-a constatat de instanța de prim control judiciar că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică atât privitor la stabilirea situației de fapt, cât și a încadrării juridice a infracțiunii, dar și la individualizarea judiciară a pedepsei.
Împotriva deciziei penale 293 din 23.10.2006 a declarat recurs inculpatul, care nu s-a prezentat la judecarea recursului, deși a fost citat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, din dovada procedurii de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că recurentul este plecat în străinătate, pentru acesta fiind desemnat avocat din oficiu, care l-a reprezentat în fața instanței superioare.
Prin decizia nr. 590 din 01.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. -, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei nr. 293 din 23.10.2006 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Penală și a fost obligat recurentul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Motivul invocat în cerere de către petiționarul condamnat în sensul că nu a fost prezent la soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a apreciat de către tribunal a fi neîntemeiat, întrucât petentul fusese prezent la soluționarea fondului cauzei și la soluționarea apelului, de către Curtea de APEL CRAIOVA, declarând chiar recurs în cauză și, în mod normal, trebuia să aștepte citația pentru, a se prezenta la soluționarea recursului. Faptul că, după ce a declarat recurs, petiționarul-condamnat a plecat în străinătate, îi este imputabil și nu poate fi invocat drept motiv temeinic în susținerea cererii formulate.
De altfel, la rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare, față de petent s-a emis mandatul de executare a pedepsei și, totodată, mandatul european de arestare nr. 8 din data de 9.10.2008. De asemenea, în cauză a fost emis mandatul de urmărire internațională, în baza căruia petentul a fost arestat provizoriu la data de 29.06.2009, de către autoritățile judiciare grecești, în Creta, în vederea predării către România.
În acest sens, s-a solicitat de către - Centrul de Cooperare Internațională, Biroul Național Interpol, transmiterea către autoritățile grecești a mandatului european de arestare tradus în limba, conform dispozițiilor art. 83 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006.
Condamnatul a fost predat din în România la data de 17.07.2009, fiind încarcerat la Penitenciarul Rahova.
Împotriva sentinței penale nr. 284 din 05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, a declarat apel - în termen legal - condamnatul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii formulată, întrucât prima instanță a încălcat dispozițiile art. 356 Cod Procedură penală, nemotivând hotărârea pronunțată, în cauză fiind îndeplinite cerințele prev de art. 5221Cod Procedură penală, care presupun posibilitatea persoanei condamnată în lipsă de a fi interogată, de a audia martorii sau părțile din proces, de a administra probe în apărarea sa atât pe situația de fapt cât și în circumstanțiere, pentru garantarea dreptului la apărare; se arată că dreptul său de a fi prezent la judecată este recunoscut în dreptul internațional relativ la drepturile civile și politice, iar art. 6 paragraf 3 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, recunoaște celui acuzat dreptul de a se apăra el însuși și dreptul de a interoga martorii, Curtea Europeană statuând că prezența inculpatului este un principiu obligatoriu la soluționarea cauzei; se arată că rejudecarea cauzei după extrădare este o procedură care are ca scop asigurarea dreptului la apărare, astfel că această procedură este deschisă, indiferent dacă judecata în lipsă a avut loc în fața instanței de fond, sau numai în fața instanțelor de apel sau de recurs.
S-a învederat că nu a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare prevăzut sub sancțiunea nulității absolute și nu a fost prezent la judecată, întrucât nu a fost legal citat la nici un termen de judecată, citațiile fiind emise la o adresă la care nu locuia, solicitând desființarea sentinței, admiterea în principiu a cererii și rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 2622/2005 al Tribunalului Gorj.
Apelul este nefondat.
Analizând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel, apelantul a fost condamnat prin sentința penală nr. 197/2006 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 590/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj, acesta a criticat rejudecarea în raport de dispozițiile art. 5221Cod Procedură penală, întrucât nu a fost prezent la soluționarea recursului la instanța supremă, cauza soluționându-se cu lipsă de procedură, întrucât acesta nu a avut cunoștință de termenul la care s-a soluționat recursul, fiind plecat din țară, luând cunoștință de decizia instanței supreme prin care s-a respins recursul declarat de către acesta în noiembrie 2009, moment în care a fost extrădat în România.
Susținerile apelantului, conform cărora hotărârea instanței este nelegală, întrucât în cauză sunt îndeplinite cerințele menționate mai sus, astfel încât se impunea admiterea cererii, sunt nefondate.
Astfel, rejudecare în caz de extrădare este reglementată în ar. 5221Cod Procedură penală, potrivit căruia, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat-o în primă instanță, la cererea condamnatului.
Din examinarea textului de lege menționat mai sus, rezultă că pentru rejudecarea unei persoane extrădată, este necesară îndeplinirea condiției ca aceasta să fi fost judecată și condamnată în lipsă. Din modul în care legiuitorul a redactat textul folosind conjuncția "și" în propoziție, rezultă că rejudecarea poate avea loc numai atunci când atât judecata, cât și condamnarea persoanei condamnate, au avut loc în lipsa acesteia.
Potrivit art. 5221Cod Procedură penală, cauza "va putea" fi rejudecată, prin aceasta înțelegându-se că nu întotdeauna are loc rejudecarea persoanei extrădate, ci numai atunci când aceasta a fost judecată și condamnată în lipsă. Acest fapt este rațional, având în vedere prevederile art. 34 alin. 1 din Lg. 302/2004, potrivit cărora, noua procedură de judecată are scop salvgardarea drepturilor de apărare a persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și, prin urmare, nu a fost în măsură să-și facă apărările. Consecința acestei dispoziții este aceea că, la primirea solicitării de rejudecare din partea condamnatului, instanța competentă este datoare să examineze dacă condiția privind judecarea și condamnarea în lipsă este îndeplinită, aceasta fiind o condiție de admisibilitate, după care se procedează la soluționare.
Ori, în cauza de față se constată că în mod legal instanța de fond a respins cererea de rejudecare formulată de condamnat, întrucât acesta nu a fost condamnat în lipsă, condiție cerută de art. 5221Cod Procedură penală, pentru a se dispune rejudecarea cauzei.
Astfel, apelantul - condamnat a fost prezent la judecarea cauzei în primă instanță la Tribunalul Gorj - instanță care a dispus condamnarea sa - fiind asistat de apărător ales, precum și la judecarea cauzei în instanța de apel, respectiv Curtea de APEL CRAIOVA, fiind de asemenea asistat de apărător ales.
Absența sa la judecarea cauzei în recurs, s-a datorat plecării acestuia în străinătate, însă nu i-a fost afectat dreptul la apărare, așa cum s-a invocat, deoarece a fost reprezentat de un apărător desemnat din oficiu.
Nu poate fi acceptată apărarea condamnatului în susținerea apelului său, conform căreia ar fi o persoană judecată și condamnată în lipsă, deoarece a fost prezent la judecata în primă instanță și în apel, iar plecarea sa în străinătate ulterior condamnării în primă instanță, nu are nici o relevanță, condamnatul neputând să-și invoce propria culpă în favoarea sa în cererea de rejudecare a cauzei (procedura de citare la instanța de recurs a fost legal îndeplinită, conform dispozițiilor legale).
Ca urmare, nu pot fi invocate nici dispozițiile referitoare la apelul peste termen, prev de art. 365 alin. 1 Cod Procedură penală, care poate fi declarat numai de partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare.
În consecință, instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 5221Cod Procedură penală, stabilind că apelantul -condamnat, nefiind judecat și condamnat în lipsă, nu poate beneficia de dispozițiile menționate privind rejudecarea cauzei, astfel încât apelul declarat este nefondat, iar în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul penal promovat de condamnatul - deținut în cadrul Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva sentinței penale nr. 284 din 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Decizie cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru apelantul aflat în stare de detenție.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond: D-tru.
Dact. 2 ex./
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci
