Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 37/2009. Curtea de Apel Oradea

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR. 37/A/2009

Ședința publică din 27 martie 2009

PREȘEDINTE: Munteanu Traian

JUDECĂTOR 2: Soane Laura

JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela vicepreședintele instanței

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea în complet de divergență a apelurilor penale declarate de condamnații apelanți R, născut la 04.04.1964, și, născut la 08.03.1968, ambii din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 169/P din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 cu referire la art.12 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - rejudecare după extrădare.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în data de 19 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru 26 martie 2009 și 27 martie 2009.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169/P/2008, Tribunalul Bihorar espins cererea de rejudecare în fond a cauzei soluționată prin sentința penală nr.100 din 29 aprilie 2002 Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr.4541/15.09.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnații R, fiul lui și, ns. la data de 04.04.1964, în loc. O, și, fiul lui și, ns. la data de 08.03.1968, în prezent deținuți în Penitenciarul Oradea.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare condamnat la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

A constatat că, prin cererile înregistrate la instanță la data de 20 decembrie 2005 și respectiv 31 ianuarie 2006, persoanele condamnate R și au solicitat, în baza art. 522/1 Cod procedură penală, rejudecarea cauzei în care au fost condamnați în lipsă în dosarul penal 8374/2001 al Tribunalului Bihor.

În motivarea cererilor, în esență, au arătat că au fost judecați și condamnați în lipsă, iar în prezent ca urmare a extrădării se află în Penitenciarul Oradea, unde execută pedepsele dispuse de instanță iar rejudecarea cauzei este absolut necesară pentru a li se garanta dreptul la un proces echitabil așa cum este consacrat de art. 6 CEDO, art. 21 alin.3 Constituție și principiile prevăzute în partea introductivă a Codului d e procedură.

În cererile motivate, precum și cele susținute oral pe întregul parcurs al procesului, petenții au invocat vicierea dreptului lor la apărare la judecata lor în lipsă, susținând că, deși au fost reprezentați de apărători aleși de către familii, au fost în imposibilitate de a lua contact cu aceștia și de a-și stabili o strategie a apărării, apărătorul necunoscând derularea reală a faptelor pentru care au fost condamnați și nici poziția lor cu privire la aspectele esențiale ale cauzei.

Au mai susținut că prin judecarea lor în lipsă au fost privați de dreptul de a proba netemeinicia probelor, a fost lipsit de eficiență principiul contradictorialității procesului penal și principiul aflării adevărului, singurele probe pe baza cărora s-a stabilit vinovăția lor cu privire la infracțiunea de trafic de stupefiante fiind doar declarațiile coinculpaților a, S, ale martorei, precum și listingurile convorbirilor telefonice eliberate de firmele de telefonie mobilă, probe care în opinia lor ridică semne de întrebare cu privire la stabilirea vinovăției acestora.

S-a arătat în acest sens că declarațiile coinculpaților conțin numeroase discordanțe, sunt contradictorii și interesate, urmărind reținerea în cazul lor a cauzei de reducere a pedepselor prevăzute de dispozițiile Legii 143/2000.

Se face referire și la depoziția martorei, fiind considerată ca irelevantă în ceea ce privește comiterea infracțiunii de trafic de droguri, iar în ceea ce privește comiterea infracțiunii de spălare de bani, singura probă în temeiul căreia au fost condamnați este simpla susținere în rechizitoriu ca specificație "cheltuieli de repatriere" cu privire la suma de 1800 USD este falsă și că banii ar proveni în fapt din traficul de droguri.

Ca atare, au solicitat să se admită în probațiune reaudierea martorilor, a coinculpaților și a altor persoane care au cunoștință despre faptele pentru care au fost condamnați.

Prin încheierea din 6 aprilie 2006, dată în dosar nr. 60/P/2006, Tribunalul Bihora admis în principiu această cerere de rejudecare, instanța apreciind că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art.522/1 Cod procedură penală.

Prin sentința penală nr. 321 din 02.11.2006, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.60/P/2006, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de rejudecare pe fond a cauzei soluționată prin sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 4541 din 15 septembrie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere formulată de condamnații R și, deținuți în prezent în Penitenciarul Oradea.

Prin decizia penală nr. nr.42/A/2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, a fost desființată sentința penală 321/P/2006 a Tribunalului Bihor, sus menționată, și s-a dispus rejudecarea cauzei de către această instanță, apreciindu-se că în primul ciclu procesual, procedându-se la respingerea pe fond a cererii de rejudecare fără ca, în această etapă, instanța să-i audieze pe condamnați și să administreze probele solicitate de către aceștia, s-au încălcat dispozițiile legale în materie, inclusiv cele ale art.6 din CEDO.

În concret, instanța de control judiciar a menționatexpresis verbisîn considerentele sale că, în mod obligatoriu, în rejudecare, instanța va trebui să procedeze la audierea condamnaților, audiere cu prilejul căreia instanța va lua act nemijlocit pentru prima dată de versiunea acestora cu privire la modul de desfășurare a evenimentelor și, de asemenea, că va trebui să administreze probele solicitate de către aceștia în apărare, dacă le consideră concludente și utile, în conformitate cu disp.art.67 Cod procedură penală.

În rejudecarea cauzei, prin sentința penală nr. 243/P/2007, pronunțată în dosar nr.2236/R/P/2007, Tribunalul Bihora reținut că s-au încălcat dispoziții legale ce atrag nulitatea absolută a urmăririi penale și a dispus după cum urmează:

- în baza art.38 C.P.P. s-a disjuns judecarea infracțiunii prev.și ped.de art.2 al.2 cu ref.art.12 din L 143/2000 cu aplic.art.41 al.2 de Cod Penal judecarea infracțiunii prev.și ped.art.23 al.1 lit.a din L 21/1999 cu aplic.art.41 al.1,p., reținute în sarcina inculpaților R și.

- în baza art.522/1 corelat C.P.P. cu art.406 C.P.P. a fost admisă parțial cererea de rejudecare formulată de inculpații și R, respectiv cu referire la infracțiunea prev.și ped.de art.23 al.1 lit.a din Legea nr.21/1999.

- a fost anulată în parte sentința penală nr.100/2002, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.8374/P/2001, de condamnare a inculpaților și R, respectiv cu referire la infracțiunea prev.și ped.de art.23 al.1 lit.a din Legea nr.21/1999.

- în baza art.332 C.P.P. s-a dispus restituirea cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în ce privește infracțiunea prev.și ped.de art.23 al.1 lit.a din Legea nr.21/1999, reținută în sarcina celor doi inculpați.

- a fost respinsă cererea inculpaților de punere în libertate.

S-a format un nou dosar sub.nr-, având ca obiect infracțiunea prev.de art. prev.și ped.de art.2 al.2 cu ref.art.12 din L 143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal- rejudecare după extrădare.

În esență, s-a reținut că în cursul urmăririi penale, nu s-au respectat cerințele formale de punere în mișcare a acțiunii penale față de cei 2 condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev.și ped.de art.23 al.1 lit.a din 21/1999, câtă vreme nu s-a dat o ordonanță de extindere a cercetărilor penale în condițiile art.238

C.P.P.

Prin nr.583/R/2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva nr.243/2007 a Tribunalului Bihor, ce a fost casată în totalitate, dispunându-se ca Tribunalul Bihor să soluționeze cererile formulate de cei 2 condamnați, R și, privind rejudecarea după extrădare a cauzei, cu privire la ambele infracțiuni reținute în sarcina acestora.

Din considerentele acestei decizii rezultă că nulitatea sus arătată nu subzistă, în condițiile în care disp.art.238 au C.P.P. fost modificate doar prin 281/2003, în sensul extinderii cercetărilor penale prin ordonanță, astfel încât, la data efectuării urmăririi penale în cauză, art.238 neinstituind C.P.P. obligația procurorului de a dispune asupra propunerii de extindere prin ordonanță, mențiunile olografe înscrise pe referatul întocmit de organele de poliție au caracterul unei rezoluții, fiind suficientă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru infracțiunea de spălare de bani.

S-a reținut totodată că, în cuprinsul rechizitoriului, s-a dispus trimiterea în judecată a celor 2 condamnați pentru ambele infracțiuni, respectiv spălare de bani și trafic de droguri, și că invocându-se ca temei legal disp.art.262 pct.1 lit.a și b C.P.P. implicit s-a pus în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu și cu privire la infracțiunea de spălare de bani.

În rejudecarea cauzei, având în vedere considerentele deciziei de desființare nr.42/A/2007 a Curții de APEL ORADEA, instanța, procedând la audierea condamnaților, administrarea parțială a probelor solicitate de aceștia și analizând toate actele și lucrările efectuate în cauză, în faza de urmărire penală și în cursul judecății, a reținut următoarele:

Condamnații R și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 26 noiembrie 2001, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere, livrare și distribuire a drogurilor de mare risc, săvârșită în formă continuată și organizată, prev. de art. 2 alin.2 cu referire la art. 12 din Legea 143/2000 și cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și spălare de bani săvârșită în formă continuată prev. de art. 23 alin.1 lit.a din Legea 21/1999 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, săvârșite în concurs real de infracțiuni, reținându-se cu privire la inculpatul și starea de recidivă postcondamnatorii.

Aceștia au fost trimiși în judecată în lipsă, reținându-se că s-au sustras de la urmărirea penală, respectiv R nu a fost găsit la domiciliul, iar la data de 25 august 2001 părăsit teritoriul României (vol. II, fila 555). S-a emis astfel în lipsă mandatul de arestare preventivă nr. 174/29 august 2001 la data de 24 septembrie 2001 și a fost dat în urmărire internațională prin Biroul Național Interpol. Condamnatul nu a fost găsit de la domiciliul său, fiind arestat în lipsă și s-a dispus totodată emiterea pe numele său a mandatului de arestare preventivă nr. 187/18 septembrie 2001. La data de 7 noiembrie 2001, fost dat în urmărire internațională prin Biroul Național Interpol.

Urmărirea penală împotriva condamnatului Raî nceput prin rezoluția din 29 august 2001 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic cu droguri de mare risc, la aceeași dată fiind pusă în mișcare și acțiunea penală și fiind emis mandatul de arestare în lipsă.

Față de condamnatul, urmărirea penală a început prin rezoluția din 8 septembrie 2001, acțiunea penală fiind pusă în mișcare împotriva sa prin ordonanța din 18 septembrie 2001 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, fiind arestat în lipsă la data de 18 septembrie 2001.

Prin nr. 100/2002, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 8374/P/2001, s-a dispus condamnarea petenților după cum urmează:

1. Inculpatul Raf ost condamnat, în baza art.2 al.2 cu ref.la art.12 din 143/2000 cu aplic.art.41 al.2, art.74 și 76.Cod Penal, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare; în baza art.65 al.2 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b,c pe Cod Penal o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei; în baza art.23 al.1 lit.a din 21/1999 cu aplic.art. 74 și 76.Cod Penal, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art.65 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b,c pe Cod Penal o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară; în baza art.33 lit.a și art.34 Cod Penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c pe Cod Penal o durată de 5 ani; în baza art.71 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod Penal, pe durata executării pedepsei.

2. Inculpatul a fost condamnat, în baza art.2 al.2 cu ref.la art.12 din 143/2000 cu aplic.art.37 lit.a și Cod Penal art.41 al.2, art.74 și 76.Cod Penal, la o pedeapsă de 8 ani și închisoare; în baza art.65 al.2 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b,c pe Cod Penal o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară; în baza art.23 al.1 lit.a din 21/1999 cu aplic.art. 37 lit.a și Cod Penal art. 41 al.2 Cod Penal, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare; în baza art.65 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b,c pe Cod Penal o durată de 5 ani; în baza art.33 lit.a și art.34 Cod Penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c pe Cod Penal o durată de 5 ani; a fost revocat beneficiul suspendării condiționate dispusă în baza nr.1639/13.04.2000 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare alăturat cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 9 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c Cod Penal, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani; în baza art.71 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod Penal, pe durata executării pedepsei; a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata executării din prima pedeapsă, de la 09.05.2001 la 01.06.2001.

În fapt, s-a reținut că:

La data de 06.08.2001, organele de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției - Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog - s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul,.în comuna, sat, jud.B, urma să primească un colet în care era disimulată cantitatea de aproximativ 1 kg cocaină, drog de mare risc. Din informațiile furnizate de autoritățile americane, a rezultat că drogurile erau expediate de din - și avea ca destinație.

În baza autorizării pentru efectuarea de livrări supravegheate nr.25/2001, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a fost identificat coletul sosit cu cursa RO 302, din direcția /, expeditor -, destinatar, soțul inculpatei. La data de 15.08.2001, a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatei și, în bucătăria de vară a locuinței, a fost găsit un colet învelit într-o cutie de carton cu dimensiunile de 40 cm lungime x 25 cm lățime, sigilat, cu folie inscripționată - United Parcel "" Parck Reprezentate sen El, cu nr. de identificare W 7555S51464, expeditor din nr.600, destinatar.

Inculpata a declarat că a primit coletul la data de 15.02.2001 prin Serviciul de mesagerie Tot aceasta arată că a fost contactată de inculpata a, care i-a comunicat că urmează să vină la domiciliul său pentru a ridica pachetul. De asemenea, aceasta a arătat că a primit în mai multe rânduri colete de la fiul său, inculpatul, conținând obiecte de îmbrăcăminte și o sticlă de whisky, pe care a dat-o unui a cărui identitate nu o cunoaște, la indicația telefonică a fiului său.

În aceeași zi, la 15.08.2001, în prezența inculpatei și a martorilor asistenți, s-a trecut la desigilarea coletului, constatându-se în interior, disimulat în carcasa unei stații de amplificare - un calup de dimensiunea 0,19 x 0,11 x 0,14 cm și care conținea două pachete de aceleași dimensiuni învelite în ziar, peste care era o folie de nailon. Cele două pachete conțineau un de culoare albă, cu miros înțepător, fiind ridicat pentru analiză.

Conform raportului de constatare, întocmit de specialiștii chimiști din cadrul Laboratorului de analize fizico-chimice droguri al, rezultă că substanța ridicată de la inculpata este cocaină și fenacetină, în cantitate de 2 kg. constituie drog de mare risc, înscrisă în tabelul nr.2 anexă la 143/2000.

Pachetele de cocaină ridicate de la inculpata au fost predate la Camera de corpuri delicte a, cum se specifică în dovada seria G nr.-, eliberată de Direcția de Evidența Operativă (filele 111-112).

După cum rezultă din cercetările efectuate în cauză, inculpata aaf ost căsătorită cu inculpatul. Acesta este fiul lui și al inculpatei și, în urma căsătoriei cu inculpata a, a preluat numele acesteia,a acela de "".

În perioada anilor 1997-1998, inculpatul, fiind condamnat, a executat pedeapsa închisorii în Penitenciarul Oradea împreună cu cetățeanul columbian, alias " -", acesta din urmă fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Din evidența Penitenciarului Oradea, rezultă că, în perioada detenției, cetățeanul columbian a fost în aceeași cameră cu inculpatul. Din executarea sentinței de condamnare a inculpatului columbian (vol.2 - filele 422-425), se constată că inculpatul a copiat de la inculpatul columbian "Modus operandi" în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri.

După liberarea din penitenciar, inculpatul s-a deplasat în, unde s-a întâlnit cu cetățeanul columbian, alias " -", luând totodată hotărârea infracțională de a introduce în România droguri. Astfel, inculpatul a adus droguri în România, pe care le-a ținut ascunse la domiciliul său din com., sat nr.4, jud. B, într-un sac de, pregătite în pliculețe, pentru a fi distribuite. Aceste cantități de cocaină au fost văzute de martora (vol.2-fila 671) și de inculpata a (vol.2-fila 488).

Inculpatul a folosit în primă fază, ca mod de introducere în țară a cocainei, sistemul curierilor.

Astfel, inculpatul a realizat o înțelegere cu fratele său, care a efectuat, în cursul anului 1999, două deplasări în, unde s-a întâlnit cu persoana indicată de inculpatul. În martie 1999, cu prilejul reîntoarcerii din -, fratele inculpatului, a fost depistat de autoritățile e având droguri asupra sa, fiind condamnat pentru trafic de droguri și execută pedeapsa în Ungaria.

După ce a fost arestat, inculpatul a realizat o înțelegere infracțională cu inculpatul pentru a aduce droguri în România, în baza căreia a efectuat două deplasări în în anii 1999-2000. Al doilea drum l-a efectuat în primăvara anului 2000, înainte de plecarea inculpatului în de Sud, astfel că față de inculpatul sunt aplicabile prevederile art.13 cu trimiterea la infracțiunea de trafic prevăzută la art.213 Cod Penal, în condițiile în care a săvârșit fapta înainte de intrarea în vigoare a 143/2000.

Cu prilejul ambelor deplasări, inculpatul a adus în România pachete conținând cocaină disimulată în sticle de whisky -pregătite de cetățeanul columbian, iar pachetele respective le-a predat inculpatului.

Activitatea infracțională a inculpatului este probată și prin declarațiile martorei și ale inculpatei a.

Din declarațiile inculpatei a rezultă că în primăvara anului 1999, după întoarcerea inculpatului din, s-a deplasat cu inculpatul la locuința inculpatului din, de unde au luat un bulgăre de mărimea unui ou de, învelit în folie transparentă, pe care, la locuința mamei sale, inculpatul l-a introdus într-o râșniță de cafea, transformându-l în pulbere fină. La această operațiune a participat și inculpatul, care, cu acea ocazie, în momentul când martora a deschis ușa, a strigat la aceasta, cerându-i să iasă afară. Martora a revenit însă, fără o motivare întemeiată, asupra declarației sale de la poliție, arătând că, deși se afla în cameră, își lua hainele de lucru și a ieșit după un interval de o secundă, ceea ce însă nu are relevanță, vinovăția inculpatului fiind dovedită. Este cert faptul că se afla în cameră cu inculpatul și cu inculpata a și procedau la transformarea cocainei în pulbere fină. Aceasta susține, atât în fața organelor de poliție, cât și la instanță, că inculpatul folosea în prezența inculpatului un cântar de mare precizie și inculpatul avea cunoștință de acest fapt.

Din declarațiile inculpatei aar ezultat că păstrează la locuința sa cocaină, și anume în prima cameră, pe partea de la intrare, ușa având yală (vol.2-fila 676). Inculpatul, fiind audiat cu privire la introducerea în țară a cocainei, nu a recunoscut faptele, însă participația sa rezultă și din declarația inculpatei a. Inculpata aaa rătat că inculpatul a primit de la inculpatul, pentru al doilea transport de cocaină, suma de 5.000 DM, aspect negat de acesta, declarație coroborată cu a martorei. Acesta confirmă (fila 684) că a fost trimis de inculpatul în, cumpărându-i bilet de avion, unde a fost așteptat de o persoană indicată de inculpatul., după discuția telefonică purtată cu inculpatul, i-a dat inculpatului un pachet de dimensiuni 30 x 20 cm și gros de 20 cm, pe care acesta l-a adus în țară prin Republica M, la Chișinău, în aeroport, fiind așteptat de, care s-a interesat dacă a adus pachetul din. Cu prilejul efectuării unei percheziții la domiciliul inculpatului, la data de 11.09.2001, a fost găsit și ridicat un bilet de avion pe care se afla scris numele "" și nr. de telefon - (vil.2- filele 368-369), fiind identificat în persoana cetățeanului cecen, concubinul inculpatei a, zisă "", căreia îi erau predate cantitățile de cocaină pe teritoriul Ungariei, întrucât cetățeanul cecen avea interdicție de intrare în România.

Inculpatul, după plecarea din România, în cursul lunii iulie 2000, și-a diversificat metodele de introducere în România a cocainei, devenind expeditor prin folosirea de curieri și prin ascunderea cocainei în carcase special amenajate ale unor aparate electronice (stații de amplificare, camere video) sau prin colete trimise prin servicii de mesagerie ridicate de mama sa, sau rude.

Astfel, în cursul lunii ianuarie 2001, inculpatul i-a propus martorului să-i facă o vizită în, obligându-se să-i suporte toate cheltuielile. În acest sens, inculpata a cumpărat biletele de călătorie cu banii ridicați de la inculpata, la indicațiile inculpatului, din. La întoarcerea din prima vizită făcută de martor în, inculpatul i-a cerut acestuia să ducă în țară o sticlă de whisky, al cărei transport martorul a refuzat pe motiv că i s-a părut dubioasă. Ulterior, în luna aprilie 2001, inculpații și a l-au contactat pe martorul, pentru ca acesta să facă o nouă deplasare în, motivația fiind nevoia de bani a inculpatului și dorința mamei sale de a-i trimite diverse preparate de casă. Martorul a cedat insistențelor acestora și, în cursul lunii mai 2001, folosind bilete de avion pe ruta B - (), cumpărate de inculpata a pe banii ridicați de la inculpata, a efectuat o nouă deplasare în, unde a fost așteptat de inculpatul.

Inculpatul, față de refuzul martorului de a transporta în România obiecte suspecte, l-a indus în eroare pe martor, prefăcându-se că filmează cu o cameră video în diferite locuri turistice din, iar la plecarea către România i-a dat martorului camera video și o stație de amplificare, despre aceasta din urmă explicându-i că redă imaginile de pe casetă (vil.1-filele 313-314). Totodată, inculpatul i-a cerut martorului să le predea mamei sale, inculpata.

Concomitent, inculpatul a sunat-o pe inculpata a, cerându-i să preia cele două aparate electronice de la martor. În ziua sosirii martorului din, inculpata a s-a deplasat de urgență la domiciliul acestuia, pentru a ridica aparatura electronică, cunoscând că aceasta avea disimulat în interior cantități de cocaină. Aceasta a fost distribuită de inculpatele și a prin intermediul inculpaților R, S, a zisă "" și.

Martorul nu a avut cunoștință de introducerea în țară a respectivelor cantități de cocaină, acționând fără vinovăție.

Tot în sistemul de curieri, a fost folosit și inculpatul, când a făcut drumuri în, la inculpatul.

Aparatele electronice: camera video și stația de amplificare au fost trimise, în cursul lunii iunie 2001, înapoi în, prin intermediul inculpatului, de către inculpatele și a, în vederea refolosirii acestora de către inculpatul pentru un nou transport de cocaină (vol.2 -fila 494).

Inculpatul a efectuat, în anul 2001, două deplasări în. Cu ocazia primei deplasări a inculpatului, inculpata a împachetat și trimis, prin intermediul acestuia, camera video cu stația de amplificare și suma de 1.000 USD, la fiul său, inculpatul, pentru aducerea de cocaină în țară,la domiciliul inculpatei. Întrucât un aparat electronic, având carcasa pregătită pentru disimularea drogului, a fost deteriorat cu prilejul dezasamblării, inculpata l-a aruncat la capătul grădinii locuinței sale, unde a fost depistat de organele de poliție (vol.1 -filele 352-363).

La prima întoarcere din, inculpatul a adus stația de amplificare în care se afla disimulată cocaină, pe care a predat-o inculpatei (vol.2 - filele 482 - 494), iar contra acestui serviciu, inculpatul a primit de la inculpatul suma de 200 USD, iar de la inculpata a suma de 500 DM (vol.2 - fila 740).

Inculpatul a negat că ar fi știut prima dată de introducerea în țară de droguri, deși recunoaște primirea sumei de 500 DM de la inculpata a, motivând că acești bani erau de cheltuială.

La a doua deplasare în, care a avut loc în data de 08.08.2001, inculpatul a intrat în posesia celor două aparate electronice. Din, inculpatul a disimulat și trimis carcasa stației de amplificare pe adresa destinatarului, cu expeditor fals - - o cantitate de 2 kg cocaină pură, fiind depistată de poliție în data de 15.08.2001, în coletul prin mesagerie rapidă și ridicat de la inculpata. Inculpatul a trimis camera video prin intermediul inculpatului, care s-a întors în țară în data de 22.09.2001, când erau demarate cercetările în cauză și că ar fi transportat cocaină, deși pe aeroportul din Budapesta apare cu bagaje mai multe și din care, la prinderea sa în vamă, o parte nu le mai avea, astfel că prezumția este că bagajele în care era ascunsă cocaina, le-a predat, la indicația inculpatului, unei persoane rămasă neidentificată, probabil sau.

De asemenea, inculpatul a negat că ar fi adus din camera video și că ar fi avut două bagaje asupra sa, susținând tot timpul că a avut un singur bagaj.

Din fotografiile efectuate de pe înregistrările video de supraveghere ale aeroportului din Budapesta la data de 22.09.2001 - care îl reprezintă pe inculpatul la momentul întoarcerii din - se constată, în prima fotografie, că acesta stătea la, la un ghișeu, având pe umăr o singură geantă de voiaj, fără alte bagaje. În fotografia a doua, inculpatul apare, la intrare spre controlul vamal din aeroport, cu o geantă pe umăr și ținând un alt bagaj în mâna dreaptă, bagaj pe care nu-l avea în prima fotografie.

Din procesul verbal întocmit la data de 28.09.2001 (vol.2 -fila 725), a rezultat că, la aeroportul din Budapesta, la sosirea din, au fost cântărite bagajele sale, care aveau o greutate de 22 kg, iar la intrarea în țară, în cursul aceleiași zile, bagajele cântăreau 11,4 kg, fiind evident că inculpatul a avut inițial încă un bagaj, de care s-a debarasat între timp.

Probele directe confirmă faptul că avea asupra sa 2 bagaje, constând în geanta de voiaj și camera video, astfel cum confirmă și martorul Miara (filele 103-104).

Al doilea mod de operare folosit de inculpatul la introducerea cocainei în țară a fost expedierea din de Sud în România, pe adresa diferitelor rude, de colete poștale, în care erau disimulate droguri, folosind în acest scop aparatură electronică sau sticle de whisky. coletelor a fost făcută prin sistemele de coletărie și, iar la expeditor, inculpatul își menționa numele său sau un nume fictiv și, ca adresă, în majoritatea cazurilor, un hotel.

Conform comunicărilor primite de la, în anul 2001, prin acest sistem de coletărie, inculpatul a expediat în țară colete pe adresa mamei sale, inculpata, mătușii sale, zisă "" și fratelui său,.

Primul colet a fost expediat de inculpat din în data de 10.01.2001, pe adresa mamei sale, inculpata, și a intrat în țară, fiind primit de aceasta în data de 17.01.2001, în conținutul căruia, printre alte obiecte de îmbrăcăminte, se afla și o sticlă de whisky, în legătură cu care inculpata aad eclarat că avea în interior cocaină diluată, ce urma a transformată în pulbere, prin procedeul arătat. Inculpata aad eclarat totodată că fiecare sticlă trimisă de inculpat avea culoare închisă, părea a fi ceva artizanal, iar sub () avea pus un recipient de circa 100 ml lichid, iar sub acesta, pe fundul sticlei, care se putea demonta, a fost introdusă cocaină.

Al doilea colet a fost expediat de inculpatul pe adresa surorii vitrege a tatălui său, numita, din O, și care l-a primit la data de 16.03.2001 și în care se afla o sticlă de whisky.

a declarat, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, că a fost sunată în mai multe rânduri de inculpatul prin telefon, care a încunoștințat-o că îi va trimite un colet, după care i-a spus că toate bunurile din pachet îi aparțin, cu excepția sticlei de whisky, și va veni un prieten de-al său și care îi va lăsa 5.000 DM.

În ziua primirii coletului, inculpatul a mers la domiciliul martorei, de unde a ridicat sticla de whisky și a lăsat suma de 5.000 DM, pe care martora, la indicațiile inculpatului din, a predat-o inculpatei (a se vedea declarațiile martorilor și - filele 85, 86).

Cu certitudine a rezultat că sticla a fost ridicată de inculpatul, zis. Acesta a fost văzut, în momentul în care s-a prezentat pentru a lua sticla, de martorul, acesta recunoscându-l pe planșa foto (vol.2 - filele 508-510).

C de-al treilea colet a fost expediat de inculpat în țară pe adresa fratelui său, din com.. a fost ridicat de inculpata, în interiorul căruia, așa cum rezultă din documentul de transport al, se afla, de asemenea, o sticlă de whisky (fila 140 - vol.1). Potrivit declarației martorei a, și sticla de whisky care a fost în acest colet a fost ridicată de inculpatul.

Al patrulea colet a fost expediat de inculpatul pe adresa mamei sale, din sat - inculpata, și acesta a intrat în țară în data de 26.03.2001.

Acest ultim colet, la rugămintea inculpatului, a fost ridicat de martora, și acesta conținând o sticlă de whisky.

Martora a declarat că a fost sunată telefonic de inculpatul, căreia i-a cerut să ridice coletul, din care să dea sticla aceleiași persoane - inculpatului, iar celelalte obiecte din pachet să le păstreze (fila 86).

Și de această dată, sticla de whisky a fost ridicată de inculpatul, care însă nu a mai achitat valuta, ci a dat-o direct inculpatei. Inculpata a predat banii inculpatei a, care a trimis-o inculpatului.

Faptul că inculpatul a ridicat cele două sticle, conținând cocaină diluată, de la soții și, s-a dovedit cu declarațiile date de aceștia și recunoașterea după fotografie făcută de martorul (fila 510 dosar ).

Inculpatul dirija întreaga rețea a traficanților de droguri, acestea fiind expediate în marea lor majoritate mamei sale, inculpata, de unde aceasta o distribuia împreună cu inculpata a.

În perioada ianuarie - august 201, inculpatul a contactat-o telefonic pe inculpata a, pentru ca aceasta să distribuie cocaina, dându-i indicații precise cu privire la cantități și numele persoanelor care o ridică.

Din declarația inculpatei a rezultă că, în primăvara anului 2001, fost anunțată de soțul său - inculpatul. A în, care i-a comunicat că va fi contactată de inculpatul R, zis Rugby, care-i va da suma de 8.000 DM, pe care să o predea, în Ungaria, numitului, cetățean cecen, acesta fiind concubinul inculpatei a, zisă "", ceea ce inculpata a și făcut (fila 499, vol.2).

La indicațiile inculpatului, inculpata a, de trei ori, a ridicat de la inculpata cantități de câte 500 gr. cocaină, pe care le-a transportat pe teritoriul Ungariei, la fiecare deplasare, inculpata primind de la cetățeanul cecen, care le distribuia pe teritoriul Ungariei, suma de 20.000 DM.

În luna mai 2001, inculpatul a sunat-o pe inculpata a, care i-a spus că va fi contactată de inculpata a, zisă "", și să-i dea o cantitate de cocaină pe care o va preciza aceasta și o va confirma și el telefonic din. Inculpata aaf ost căutată de inculpata, care s-a prezentat a fi prietenă cu inculpata a, zisă "", și a solicitat "marfă", și anume cantitatea de 500 gr cocaină (vol.2 -fila 501). Inculpata a fost sunată și de inculpatul R, zis "Rugby", care a cerut să-i dea, tot la fel, o cantitate de 500 gr cocaină, în acest sens, în ce privește cantitatea, fiind și indicațiile telefonice de la inculpatul. Acesta i-a cerut inculpatei ca punga mai mică să o dea inculpatei "", iar inculpatului R punga mai mare, în cantitate de 500 gr.

În vederea preluării cantităților de cocaină solicitate de acești inculpați, inculpata a s-a deplasat la domiciliul inculpatei, care avea pregătite cantitățile pe care inculpata a să le ridice, acestea fiind și cântărite. Inculpata i-a spus inculpatei a că una din pungi cântărește 500 gr, iar cealaltă o cantitate ceva mai mică. Rezultă astfel că inculpata a fost anunțată în prealabil de fiul său, inculpatul, și instruită asupra modului de distribuire a cantităților de cocaină. Inculpata a adus pungile cu cocaină din grădină, spunându-i inculpatei a să o aștepte în cameră. Cele două inculpate au procedat la încă o împachetare a cantităților de cocaină într-o de plastic, deoarece emanau un miros înțepător, foarte puternic. Deplasarea inculpatei la locuința inculpatei este confirmată de martorul Miara (filele 275-284).

Inculpata aap redat, după indicațiile inculpatului, cantitatea de 400-500 gr cocaină inculpatei (fila 501).

Cantitatea de 500 gr cocaină a fost predată de inculpata a, inculpatului R, din O (vol.2-fila 501), fără a primi bani pentru aceasta.

Inculpata a, după câteva zile, a fost sunată de inculpata a, care i-a spus că are nevoie de un "litru", prin aceasta, inculpata înțelegând că este vorba de 1 kg cocaină. Inculpatul o sunase anterior și i-a spus inculpatei ca să nu-i dea decât 1/2 kg și a procedat întocmai.

De la domiciliul inculpatei, care, în fapt, gestiona cantitatea de cocaină, procedând la ambalare și distribuire după indicațiile inculpatului, aap reluat 500 gr cocaină, pentru a fi predată inculpatei a. Inculpata i-a spus inculpatei (fila 501) că-i va da inculpatei a numai cantitatea de 500 gr cocaină, cât a spus. Inculpata aaf ost transportată în satul, unde se află domiciliul inculpatei, de martorul Miara, contra sumei de 500.000 lei.

În cursul lunii iunie, inculpatul a sunat-o pe inculpata, spunându-i să-i dea o cantitate de 500 gr cocaină, și aceasta fiind ridicată tot de la locuința inculpatei. După ce a preluat cantitatea de cocaină de 500 gr, la momentul predării către inculpata, aceasta era însoțită de inculpata. Cele trei inculpate s-au deplasat la domiciliul inculpatei, pe str. -, unde inculpata a mărunțit bucata de cocaină, pisând-o cu mânerul unui cuțit pe o folie transparentă. După ce a fost împachetată, inculpata a prins-o în jurul corpului, în zona brâului, și a împrumutat de la inculpata o cămașă de blugi mai largă, pentru a ascunde brâul.

Cele trei inculpate, din care inculpata avea prinsă în jurul corpului cocaina, s-au deplasat la un autoturism marca Opel, condus de o persoană numită, solicitat de inculpata, în Ungaria. Imediat după frontieră, în apropierea unor barăci, inculpatele s-au întâlnit cu numiții:, și o altă persoană neidentificată, acesta fiind prietenul. Cantitatea de cocaină a fost predată lui, acesta dându-i inculpatei a suma de 35.000 DM, pentru a fi trimiși inculpatului.

În noaptea respectivă, după întoarcerea din Ungaria, inculpatul a sunat-o pe inculpata, cerându-i să se deplaseze urgent în Budapesta, Ungaria, unde trebuie să-l întâlnească pe, pentru ca acesta să-i dea 20.000 DM. Inculpata a, după ce a trecut frontiera, în jurul orelor 1,00 noaptea, l-a sunat pe, însă a răspuns, persoană cu care s-a întâlnit și aceasta i-a dat suma de 20.000 DM, fapt confirmat și de martorul Miara (fila 502).

Ulterior, inculpata aaf ost sunată de inculpatul R, zis "Rugby", care i-a spus că are nevoie de o J de kg de cocaină. Inculpatul i-a confirmat că poate să-i dea cantitatea cerută. Și de această dată, "marfa" se afla la domiciliul inculpatei, de unde inculpata aat ransportat-o la reședința sa, din O, pe str. C-tin. După ce Rugby a sunat-o pe inculpată, aceasta s-a întâlnit cu el, însoțită fiind de o prietenă,. Această martoră confirmă susținerile inculpatei a și că aceasta s-a întâlnit cu inculpatul R, care urma să-i dea bani inculpatei. După ce inculpata aal uat de la locuința sa cantitatea de 500 gr cocaină, care se afla într-o sacoșă de plastic, s-a urcat în autoturismul condus de inculpatul R, stând pe scaunul din față, având asupra sa cantitatea de cocaină arătată. În momentul în care, în spatele lor, a oprit o mașină marca VW Golf 3, cu nr. de înmatriculare BH-, inculpatul Ral uat sacoșa conținând cocaina și a dat-o inculpatului S, zis "", (fila 579). Acesta, la indicațiile inculpatului R, a transportat cocaina în Ungaria, unde a predat-o unui cetățean,pe nume "Piști". Inculpatul R i-a plătit inculpatului S, pentru acest serviciu, suma de 1.000 DM.

Inculpatul Saf ost recunoscut după fotografie de inculpata a și ulterior și-a recunoscut vinovăția, audenunțând faptul că a primit cocaina de la inculpatul R și a trecut-o în Ungaria, unde a predat-o lui.

Din declarația inculpatului S, dată în fața organelor de poliție (fila 581, vol.2), confirmată și de inculpata a, a rezultat că acesta a fost trimis de inculpatul R la locuința inculpatei, pentru a ridica cocaina, și aceasta după ce în prealabil ridicarea acestei cantități de drog a fost aprobată de inculpatul.

Astfel, în luna mai sau iunie 2001, inculpatul S, împreună cu inculpata a, s-au deplasat la locuința inculpatei, de unde au ridicat o cantitate de aproximativ 5 gr de cocaină, sub formă de bulgăre, de mărimea unei monede, pe care au transportat-o până la intrarea în A și predată unei persoane rămasă neidentificată.

Inculpatul Sad eclarat în amănunt despre împrejurările concrete în care s-au petrecut faptele, inclusiv împrejurarea că i s-a cerut de către inculpatul R, zis "Rugby", să se deplaseze împreună cu inculpata a, după droguri, la locuința inculpatei. Potrivit declarației martorului S (fila 582), aceasta păstra în cameră cocaină pregătită în pungi. Cu acea ocazie, inculpata a, după ce a ieșit din camera unde se afla inculpata, l-a întrebat pe inculpatul S dacă dorește cocaină sub formă de sau bulgăre și acesta a cerut să-i pună de ambele feluri.

În cursul lunii aprilie 2001, la domiciliul inculpatei, în prezența inculpatei a, s-a prezentat inculpatul, căruia inculpata, la indicațiile lui, aflat în, i-a predat o cantitate de 500 gr cocaină, în schimbul sumei de 12.000 DM (filele 439, 513-517, vol.2). Inculpatul a fost identificat și recunoscut fără ezitare de inculpata a (fila 514).

Inculpata aap rimit de la inculpatul R, de mai multe ori, sume cuprinse între 5.000 și 17.000 DM, reprezentând contravaloarea cocainei, la prima întâlnire a primit suma de 6.000 DM, iar după prima întoarcere a inculpatului din, pentru cantitatea de 450 gr cocaină, inculpatul R i-a plătit inculpatei suma de 11.000 DM (fila 503).

Pentru traficul de cocaină, s-au încasat sume în valută, cu precădere mărci germane, care au fost încasate de inculpata și inculpata a, aceasta din urmă schimbând mărcile germani în dolari SUA. O parte din valută a fost folosită de inculpata și inculpata a pentru cheltuielile cu drumul curierilor trimiși în, la inculpatul, și prin care au trimis diferite sume de dolari inculpatului. De asemenea, au fost expediate sume de forinți din vânzarea drogurilor inculpatului prin sistemul bancar Vest, prin dealerul Post sau, din cadrul Băncii Comerciale. bancare au fost efectuate de inculpata a, inculpatul R și.

Inculpata aat ransferat, având cunoștință că sumele de bani provin din infracțiuni de trafic de droguri, sumele de:

- 2634 USD la data de 12.06.2001, cu specificația "cheltuieli de întreținere pentru soț", către - nume ce a fost indicat de inculpatul;

- 4.000 USD la data de 11.06.2001, cu specificația "cheltuieli de întreținere pentru soț", pe același nume;

- 3.840 USD la data de 17.06.2001, cu același specific, către;

- 463 USD la data de 05.06.2001;

- 2400 USD la data de 04.04.2001 (filele 175-180, vol.1);

- 2070 USD la data de 11.07.2001;

- 5100 USD la data de 18.06.2001;

- 3800 USD la data de 15.06.2001, prin intermediul fratelui său, care nu a avut cunoștință de proveniența banilor;

- 5100 USD la data de 14.06.2001.

În total, inculpata aat ransferat inculpatului, în, dolari suma provenind din distribuirea de droguri, în valoare de 29.407 USD. Inculpata a, în legătură cu aceste sume de bani expediate inculpatului, a declarat că, având cunoștință că se urmăresc băncile și acestea au obligația de a comunica plățile peste 5.000 USD, a expediat de fiecare dată sume sub acest plafon și a menționat motivul trimiterii, că valuta este necesară întreținerii soțului său, prezentând în acest sens certificatul de căsătorie, deși sunt divorțați din data de 06.06.2001 (vol.2 - fila 493). De fiecare dată când inculpata transfera bani, îi comunica telefonic inculpatului numărul contului înscris în formularul eliberat de bancă.

Inculpatul Rab eneficiat și transferat bani inculpatului provenind din traficul de droguri la data de 23.03.2001, în sumă de 1800 USD, prin intermediul Post -.

Tot prin intermediul acestei bănci, inculpatul, având cunoștință că banii provin din săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, i-a transferat inculpatului, în, suma de 953 USD, cu specificația "cheltuieli de întreținere".

La data de 02.02.2001, același inculpat, a transferat către inculpatul suma de 2400 USD, obținută din traficarea de droguri.

Sumele transferate de cei 3 inculpați pentru inculpatul se ridică la suma de 34.560 USD.

Cu ocazia cercetărilor, în cauză au fost dispuse percheziții domiciliare, ocazie cu care, de la domiciliul inculpatului S, au fost ridicate sumele de 1.000 DM și 3.200 USD, de la inculpata suma de 800 DM și 700 USD, de la inculpata aaf ost ridicată suma de 1.100 DM și 125 USD, iar de la inculpata a suma de 550 DM, sume ce au fost consemnate la BNR - Sucursala

Din cercetări a rezultat că nici una din persoanele de mai sus nu sunt angajate în muncă. Inculpata a, încadrată în muncă, nu are posibilitatea deținerii pe cale licită a valutei, la fel fiind situația și în ce-i privește pe ceilalți inculpați.

Martora a prezentat în instanță un contract de vânzare-cumpărare, prin care a vândut un autoturism marca Mercedes pentru suma de 1.000 DM.

Martorul a declarat că a primit suma de 5.800 DM de la un tânăr, care a cumpărat un autoturism Jeep de la.

Aceste dovezi au fost înlăturate de instanță ca fiind fără relevanță, dovedindu-se cu certitudine fapta inculpatei de a gestiona și vinde cantitățile de cocaină expediate de fiul său, inculpatul, iar sumele de bani obținute de aceasta se prezumă a fi obținute din droguri, cu atât mai mult cu cât este pensionară, fără posibilități materiale.

În rețeaua de traficanți de droguri, au fost implicați inculpații, a, R, S, a zisă "", și.

Inculpații s-au constituit într-un grup organizat, controlat de inculpatul, care, după ce a stabilit legături infracționale cu cetățeni străini din și, traficanți de droguri, expedia cocaină în țară prin diverse modalități -curieri, colete - cu destinația, în majoritatea cazurilor, pe numele inculpatei. Aceasta, deși aparent o femeie simplă, de la țară, este cea care păstra în locuința sa cocaina, o cântărea, o împacheta și o distribuia celorlalți inculpați, după indicațiile inculpatului. Și ceilalți inculpați au avut activități specifice, unii fiind folosiți ca și curieri și au introdus cocaina în România, au deținut, livrat și distribuit cocaina, obținând foloase materiale. Rețeaua s-a extins și în străinătate, în țările învecinate - Ungaria, unde inculpații au introdus drogurile, având și aici persoane de legătură.

În total, a fost valorificată o cantitate de 15 kg cocaină, și aceasta constituie un drog de mare risc, cu consecințe dintre cele mai grave asupra sănătății și vieții oamenilor care-l consumă. Din informațiile primite de Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog O, prețul unui kg de cocaină practicat pe piața neagră a drogurilor este de aproximativ 30.000 USD, iar prețul unui gram de cocaină consumabil, de 120-150 DM.

Încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați prin rechizitoriu, s-a reținut că este corectă, reținându-se agravanta prev.de art.12 din 143/2000, întrucât inculpații fac parte dintr-un grup de cel puțin 3 persoane, constituit în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri și al obținerii de beneficii materiale.

Existența legăturilor infracționale între membri rețelei este și recunoscută de inculpații prinși și audiați, dovedite prin listingul convorbirilor telefonice efectuate, declarațiile inculpaților, astfel cum a rezultat și din analiza schemei privind traficanții de droguri și mijloacele folosite, întocmite de organele de cercetare penală (filele 92-93). Astfel, inculpata, care, în perioada 01.03.2001 - 20.08.2001, a fost posesoarea telefonului mobil -, a apelat de mai multe ori pe inculpata a, pe cetățeanul cecen, pe, R (filele 205-210), pe persoane neidentificată din grup, pe nume.

Inculpatul R, în perioada 01.04.2001 - 10.09.2001, a efectuat convorbiri telefonice cu numiții, a, S și (filele 211-274). La domiciliul inculpatului, cu ocazia percheziției, a fost găsit un bilet, pe care inculpatul a scris personal nr.de telefon al cetățeanului cecen (filele 368-369).

La fostul loc de muncă al inculpatei a, a fost găsită o agendă cu nr. de telefon ale făptuitorului, agenției O, inculpatului, inculpatei a, zisă "", al inculpatului R, al persoanei neidentificate "". La domiciliul inculpatei a, s-a găsit o agendă, în care aceasta avea înscris nr. de telefon al inculpatei. La domiciliul inculpatei, s-a găsit un bilețel, pe care era trecută o adresă din, fotografii cu făptuitorul și alte persoane, ale inculpatei a, zisă "" (fila 409).

În ceea ce privește probatoriul administrat și pe care s-a bazat hotărârea de condamnare sus menționată, condamnații îl consideră neconcludent în stabilirea vinovăției lor pentru următoarele argumente:

- autodenunțurile și declarațiile coinculpaților a și S, care îi incriminează, sunt contradictorii, oscilante și interesate, în condițiile în care aceștia urmăreau să beneficieze de cauza de reducere a pedepselor prevăzute de art. 16 din Legea 143/2000;

- declarațiile martorei sunt irelevante, din declarația acesteia reieșind numai faptul că s-a întâlnit cu unul dintre coinculpați;

- condamnarea pentru infracțiunea de spălare de bani s-a făcut în baza unor simple aprecieri subiective ale procurorului, nefiind dovedit că sumele proveneau din traficul de droguri și că specificația "cheltuieli de repatriere" la efectuarea transferului de sume ar fi fost neconformă cu realitatea.

În ceea ce privește administrarea probelor, s-a reținut că atât probele testimoniale administrate în cursul urmăririi penale au fost readministrate în fața primei instanțe, și totodată s-au administrat probe noi, în ședință publică, în prezența apărătorilor aleși ai condamnaților, în dezbateri contradictorii.

Este cert că principala probă a acuzării pentru reținerea infracțiunii de trafic de droguri împotriva condamnaților sunt autodenunțurile și declarațiile coinculpaților implicați în rețeaua internațională de traficanți de droguri, dar acestea sunt legale (art. 16 din Legea 143/2000) și sunt coroborate și cu alte probe, listingul convorbirilor telefonice (filele 211 - 274), din care a rezultat că condamnatul R în perioada 1 aprilie 2001 - 10 septembrie 2001 efectuat convorbiri telefonice cu numiții, a, S și, care dovedește existența unei legături infracționale pentru membrii rețelei de traficanți de droguri, declarațiile martorei (vol. II - fila 502 și fila 82 - primă instanță), procese - verbale de recunoaștere a inculpaților după fotografii judiciare.

Astfel martora, în prezența căreia inculpata aap redat cantitatea de 300 grame cocaină condamnatului R, confirmă în totalitate împrejurările respective menționate în declarații de inculpata a și l-a recunoscut pe inculpat pe planșă foto (vol.2, fila 542 - 546).

Din declarațiile acestei martore coroborate cu declarațiile coinculpaților a și S, rezultă că după ce condamnatul Raa juns în posesia acestei cantități de 300 grame cocaină, a predat-o inculpatului care la indicațiile celui dintâi a transportat cocaina în Ungaria unde a predat-o unui cetățean pe nume "Piști", inculpatul R plătindu-i inculpatului S pentru acest serviciu suma de 1000 DM. (filele 502, 571, 579 - 580, vol. II ).

Inculpatul Saf ost recunoscut după fotografie de inculpata a și ulterior și-a recunoscut vinovăția autodenunțând faptul că a primit cocaina de la condamnatul R și a trecut-o în Ungaria, unde a predat-o cetățeanului cecen.

Din declarațiile inculpatului S, dată în fața organelor de cercetare (filele 581, vol. II), confirmată și de inculpata aar ezultat că acesta a fost trimis de condamnatul R la locuința inculpatei pentru a ridica cocaina, după ce în prealabil ridicarea acestei cantități de drog a fost aprobată de inculpatul.

În baza acestei înțelegeri, inculpatul Saî nsoțit-o pe inculpata a la locuința învinuitei a, de unde ambii au ridicat o cantitate de aproximativ 5 grame cocaină sub formă de bulgăre, pe care acesta a transportat-o până la intrarea în A, unde a predat-o unei persoane rămasă neidentificată, indicată de condamnatul R (vol. II, fila 582 - 583, 400).

În analiza probatoriului administrat, instanța a reținut că și declarațiile coinculpatului S se coroborează cu restul probatoriului administrat, acesta declarând în amănunt despre împrejurările concrete în care s-au petrecut faptele, aspecte confirmate de ansamblul probator administrat în cauză.

Instanțele au mai reținut că sumele de bani primiți de condamnatul R în mai multe rânduri au fost schimbate din mărci germane în dolari de către inculpata a și o parte au fost expediați inculpatului prin sistemul bancar Vest, prin dealerul POST sau din cadrul Băncii Comerciale, transferuri bancare fiind efectuate și de către condamnații R și, aspecte confirmate și de comunicările băncilor respective (vol. I filele 174 - 183, vol. I filele 184 - 188).

Din declarațiile coroborate ale inculpaților a rezultat că în cursul lunii aprilie 2001 la domiciliul inculpatei, în prezența inculpatei a s-a prezentat condamnatul, căruia inculpata, la indicațiile lui aflat în i-a predat o cantitate de 500 grame cocaină în schimbul sumei de 12.000 DM. (filele 439, 513 - 517, vol. II), inculpatul fiind descris și identificat pe planșa foto fără ezitare de către inculpata a (vol. II, fila 513 - 517).

Din declarațiile martorei a rezultat că un colet în care se afla disimulată cocaina într-o sticlă de whisky i-a fost expediat de inculpatul din și la indicațiile acestuia i-a predat-o inculpatului pentru suma de 5000 DM, sumă pe care martora la indicațiile inculpatului din a predat-o învinuitei (vol. I, fila 78 Ș filele 85 - 86 dosar instanță).

Aceste aspecte sunt confirmate și de către martorul care a fost prezent când a ridicat sticla de whisky și l-a recunoscut fără ezitare după planșă foto (vol. II, filele 508- 510, filele 87 - 88 dosar instanță).

S-a mai reținut că a mai ridicat de la domiciliul martorei o sticlă de whisky conținând cocaină disimulată, colet expediat pe numele învinuitei dar ridicat la rugămintea inculpatului de martora.

S-a mai reținut că prin intermediul Post -, condamnatul R, cunoscând faptul că banii provin din săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, a transferat la data de 23 martie 2001 suma de 1800 USD pe numele inculpatului, cu specificație falsă "cheltuieli pentru repatriere" (vol. I, fila 181), iar condamnatul, prin intermediul Post, cunoscând faptul că banii provin din săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri a transferat la data de 13 februarie 2001 suma de 953 USD, pe numele destinatarului și la data de 2 februarie 2001 suma de 2400 USD cu specificația "cheltuieli de întreținere".

În analizarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, s-a avut în vedere și listingul convorbirilor telefonice, care dovedesc legăturile dintre inculpați, astfel învinuita, care, în perioada 1 martie 2001 - 20 august 2001, fost posesoarea telefonului mobil cu nr.074-- a apelat de mai multe ori pe inculpata a, pe cetățeanul cecen, persoane implicate în traficul de droguri și pe condamnatul R (vol. I, file 205-210).

Din analiza listingului convorbirilor telefonice efectuate de la numărul de telefon mobil 095/-, care a aparținut în perioada 1 aprilie 2001 - 10 septembrie 2001 condamnatului R, a rezultat că în această perioadă inculpatul a apelat în repetate rânduri pe inculpata a, pe inculpații și S, precum și pe făptuitorul cetățean cecen (vol., filele 211-274).

Totodată, la fostul loc de muncă al inculpatei aaf ost găsită o agendă în care se aflau numerele de telefon ale făptuitorului, agenției O, a inculpatului, a inculpatei a zisă "", a condamnatului R.

Aceste probe administrate cu ocazia judecării fondului cauzei sunt complete și converg în stabilirea vinovăției celor doi condamnați, iar starea de fapt susținută de aceștia cu ocazia audierii în prezenta procedură nu a avut forța de a impune instanței de judecată un punct de vedere contrar și totodată nu au justificat readministrarea probațiunii sus menționate.

Condamnatul R, cu ocazia audierii sale la termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2008, avut o poziție de nerecunoaștere a faptelor, susținând că a fost incriminat de coinculpata a, datorită resentimentelor pe care aceasta le avea față de condamnat. A susținut că aceste resentimente au fost generate de refuzul condamnatului de a avea o relație amoroasă cu coinculpata. A susținut totodată că îl cunoaște pe numitul, care l-a sunat o singură dată pe telefonul său mobil, când l-a întrebat dacă coinculpata a, fostă soție a acestuia, a achitat datoria pe care o avea față de condamnat, datorie ce ar consta într-o sumă de bani, pe care condamnatul i-ar fi expediat-o numitului în sau, pentru ca acesta să aibă bani să se întoarcă în țară. Condamnatul a arătat că i-a trimis acești bani numitului, la cererea unei persoane pe care a cunoscut-o în anul 2000 în SUA, pe nume.

În esență, prin declarația sa, condamnatul Rac onfirmat toate contactele, ce se reține prin rechizitoriu că le-a avut cu persoane implicate în traficul de droguri, însă le atribuie o altă conotație. . cu coinculpata a, conform susținerilor sale, au avut legătură cu un pretins împrumut financiar acordat acesteia. În acest context, condamnatul Rac onfirmat și întâlnirea sa cu martora, care o însoțea pe coinculpata. De asemenea, a confirmat întâlnirea sa cu coinculpatul S, motivând că urma să-i facă acestuia o comandă de piese auto, pe care să i le cumpere din Ungaria. Condamnatul a arătat, de asemenea, că-l cunoaște pe numitul, cu care arată că a avut mai multe întâlniri.

Față de conținutul declarației sale, instanța a apreciat că nu a fost relatată nici o împrejurare nouă, relevantă, necercetată cu ocazia judecății anterioare, care să impună administrarea unor probe menite a dovedi temeinicia afirmațiilor condamnatului, simpla dorință a acestuia, de reaudiere a coinculpaților și a martorei în prezența sa, nefiind suficientă pentru readministrarea probațiunii anterioare. Tribunalul a precizat că singurul element de noutate prezentat în cauză odată cu audierea acestuia este legat de subiectivismul declarațiilor date de inculpata a, probă incriminatoare. Acest element, în sine, este neconcludent, în condițiile în care vizează aspecte ce țin de aprecierea probațiunii și nu poartă asupra stării de fapt, iar apoi veridicitatea susținerilor coinculpatei a rezultat cu claritate din coroborarea declarației sale cu celelalte probe.

Totodată, condamnatul a mai invocat desfășurarea unei anchete abuzive împotriva sa și subiectivismul manifestat în efectuarea lucrărilor de cercetare penală, împrejurări cu privire la care nu a făcut nici o dovadă, în sensul alterării probelor obținute în cursul urmăririi penale. Raportat la acest aspect, tribunalul a reținut că toate aceste probe au fost readministrate nemijlocit de către instanțe și că din interpretarea lor, instanța a reținut aceeași stare de fapt, în mod evident, susținerile condamnatului fiind nefondate.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, așa cum s-a arătat mai sus, condamnatul a susținut că îl cunoaște pe numitul, că acesta l-a sunat o singură dată pe telefonul său mobil, când l-a întrebat dacă coinculpata a, fostă soție a sa, a achitat datoria pe care o avea față de condamnat, ce ar consta într-o sumă de bani, pe care condamnatul i-ar fi expediat-o numitului în sau, pentru ca acesta să aibă bani să se întoarcă în țară. Condamnatul a arătat că i-a trimis acești bani numitului, la cererea unei persoane pe care a cunoscut-o în anul 2000 în SUA, pe nume.

Întrucât această apărare a condamnatului a fost necunoscută instanței cu ocazia cercetării judecătorești desfășurate în lipsă, i s-a dat posibilitatea să probeze temeinicia sa, fiind încuviințat ca și martor numitul, despre care condamnatul a susținut că l-a însoțit în vizita făcută numitului în SUA, în toamna anului 2000. Ulterior, pe parcursul judecății, s-a luat act de renunțarea la acest martor.

Mai precizăm că, condamnatul Ram ai solicitat în apărarea sa audierea martorilor R a, și, pentru a dovedi faptul că nu s-a sustras de la judecată, probațiune apreciată ca fiind inutilă în această etapă, de rejudecare în fond a cauzei, aspectele ce țin de lipsa acuzatului de la judecată și de caracterul culpabil sau nu al acestei absențe, fiind cercetate în faza preliminară de examinare a admisibilității în principiu a cererii de rejudecare.

Inculpatul, audiat la rândul său, nu a recunoscut faptele de care a fost judecat, susținând că nu o cunoaște pe numita, că nu a fost niciodată la locuința acesteia și nu a ridicat de aici niciodată vreo sticlă de whisky. A recunoscut că îl cunoaște pe coinculpatul și că, în primăvara anului 2001, acesta l-a sunat și i-a cerut să-i restituie un împrumut, astfel încât i-a și trimis în 2 tranșe suma de aproximativ 3.500 USD.

Întrucât condamnatul a susținut că nu o cunoaște pe martora, stare de fapt neverificată anterior, iar martora, a cărei declarație a condus la condamnarea acestuia, l-a identificat pe acesta după o planșă fotografică, ca fiind persoana ce s-a prezentat la locuința sa, instanța a apreciat că se impune verificarea temeiniciei afirmațiilor condamnatului prin reaudierea acestei martore și a soțului său, martorul, care, la rândul său, a atestat faptele pentru care a fost judecat condamnatul.

Cu ocazia readministrării acestor probe, martora (fila 48) a arătat că nu poate preciza cu certitudine că, condamnatul, prezent în sala de judecată, care, în cele 2 rânduri, este persoana care s-a deplasat la locuința sa și a ridicat cele 2 sticle de whisky, trimise de coinculpatul. Totodată, martora a menționat că declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală le-a dat fără a fi exercitate presiuni asupra sa și că a spus tot ce a știut în acel context.

Martorul (fila 47), soțul martorei, a declarat că-l recunoaște pe condamnatul, prezent în sala de judecată în momentul audierii, ca fiind ul care s-a deplasat la locuința sa, unde i-a predat soției sale suma de 5.000 DM și că aceasta i-a predat o sticlă de whisky.

Tribunalul a menționat că instanța a respins audierea martorilor asistenți la recunoașterea după planșă fotografică efectuată de către coinculpata a și a revenit totodată asupra audierii martorilor și G, martori asistenți la recunoașterea după planșă fotografică a condamnatului de către martorul, apreciind, față de declarația dată de acest martor în acest cadru procesual, că nu mai există nici un dubiu asupra identificării condamnatului în persoana ului ce s-a deplasat la locuința martorei.

Față de probațiunea administrată cu ocazia rejudecării după extrădare, raportat la susținerile făcute prin apărător de inculpați, instanța a făcut următoarele precizări de ordin teoretic:

Conform art.522/1 Cod procedură penală raportat la Convenția de extrădare și la 302/2004, rejudecarea după extrădare cuprinde 2 etape distincte. Prima etapă este preliminară și se caracterizează prin aceea că, în conformitate cu art.404 Cod procedură penală, instanța de judecată va verifica admisibilitatea de principiu a cererii, în sensul existenței situației de judecare și condamnare în lipsă. A doua etapă, condiționată de admiterea în principiu a cererii, se desfășoară în conformitate cu regulile de judecată în primă instanță și se verifică pretinsele încălcări ale dreptului la apărare, putându-se administra probele din prima judecată, precum și orice alte probe necesare. În ce privește conținutul procedurii de rejudecare după admiterea în principiu a cererii, în opinia instanței, nu se impune o reluare a cercetării judecătorești prin refacerea tuturor actelor administrate cu ocazia judecării în lipsă, impunându-se doar ascultarea condamnatului, iar apoi, în funcție de conținutul declarației sale, să se examineze dacă se impune sau nu readministrarea probațiunii. Sub acest aspect, a apreciat ca ilustrativă poziția CEDO în această privință, regăsită în cauza nr. 9024/80, Italia, hotărârea din 12 februarie 1985, respectiv cauza nr. 20.491/92, Elveția, în sensul că persoana condamnată, după ce are cunoștință despre acțiunea penală, trebuie să aibă posibilitatea legală de a fi ascultată de către o instanță și de a obține de la aceasta o reanalizare a temeiniciei acuzației aduse, în esență, că "este de importanță capitală ca un inculpat să fie prezent, atât datorită dreptului său de a fi ascultat, cât și datorită necesității de a verifica acuratețea declarațiilor sale și de a le compara cu cele ale victimei - ale cărei interese trebuie protejate - și cu acelea ale martorilor; dezbaterile care au loc în absența acelui acuzat nu sunt, prin ele însele, cu convenția, dacă acuzatul are posibilitatea de a obține ulterior, de la o instanță care l-a audiat, o reexaminare a temeiniciei acuzațiilor aduse împotriva sa". Deci, ceea ce se impune cu necesitate este ascultarea persoanei și doar, în raport de această declarație, trebuie reexaminată cauza, reluarea cercetării judecătorești prin readministrarea probelor sau prin administrarea de probe noi, impunându-se doar în situația în care trebuie verificate aspecte necunoscute la prima judecată, invocate de către acesta, ori trebuie făcute acte lovite de nulitate, toată probațiunea legal administrată inițial fiind câștigată cauzei.

În același sens, Înalta Curte de casație și Justiție a statuat că este legală și temeinică hotărârea unei instanțe prin care inițial s-a admis în principiu o cerere de rejudecare, constatându-se că, condamnatul nu a fost prezent la judecată, fiind plecat din țară, dar apoi, după reexaminarea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de fond, apel și recurs, s-au respins cererile noi de probațiune și cererea de rejudecare pe fond, constatându-se că probele efectuate cu ocazia judecării fondului cauzei sunt complete și converg în stabilirea vinovăției petiționarului (secția penală, decizia penală nr.1188/2005).

Deși, raportat la conținutul reexaminării acuzațiilor, respingerea pe fond a cererii de rejudecare pare să nu corespundă principiului rejudecării, s-a menționat că tocmai specificul procedurii prevăzute în art.405-408 Cod procedură penală permite, după admiterea cererii de principiu a cererii de rejudecare, ascultarea condamnatului și o reexaminare pe fondul cauzei. Respingerea cererii, ca soluție finală, nu contravine principiilor de rejudecare, deoarece, după admiterea în principiu, în mod obligatoriu, condamnatul este ascultat și cauza este reexaminată și din această perspectivă, respectiv prin prisma apărărilor formulate de acesta și, dacă este cazul, a probațiunii nou administrate.

În altă ordine de idei, având în vedere nulitățile ce pot vicia o procedură de judecată, s-a menționat că acestea nu sunt prezente în cauză. Astfel, au fost respectate de către prima instanță, care a pronunțat hotărârea de condamnare, principiile oralității, nemijlocirii, contradictorialității procesului penal, principii ce constituie garanția realizării actului de justiție în condiții de obiectivitate și imparțialitate, iar hotărârile pronunțate în primă instanță, apel și recurs enunță motivat problemele de drept și de fapt pe care se bazează soluțiile în cauză.

În ceea ce privește hotărârea de condamnare definitivă a petenților, instanța investită cu soluționarea cererii de rejudecare trebuie să o examineze și prin prisma dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 al CEDO, respectiv dacă s-a respectat principiul egalității armelor, modul de administrare a probelor, motivarea hotărârilor.

În ceea ce privește egalitatea armelor, în sensul articolului convenției, a arătat că judecata în speță a respectat acest principiu, singura probă solicitată în apărare fiind martorul (fila 134 dosar nr.8374/2001 al Tribunalului Bihor ), martor propus de către apărătorul inculpatului, probă care a fost administrată în condiții de legalitate de către prima instanță și din care însă nu a rezultat o altă stare de fapt cu privire la acuzațiile aduse inculpaților.

Totodată, condamnații au avut posibilitatea de a combate probele reținute în stabilirea vinovăției în căile de atac și sub acest aspect s-a reținut că apărarea a prezentat pe larg contraargumentele în concluziile scrise, motivele de apel și de recurs, solicitând achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. d iar în subsidiar, pentru prima faptă schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri în infracțiunea de consum de droguri.

Pe tot parcursul procesului penal, condamnații au avut apărători aleși, conform împuternicirilor avocațiale depuse la dosar, care le-au asigurat o apărare eficientă în condițiile în care au făcut cereri de probațiune în apărare, au depus concluzii scrise la dosarul cauzei, au exercitat căile de atac, expunând pe larg, în scris motivele de desființare și respectiv de casare a hotărârii de condamnare.

În ceea ce privește lipsa audierii condamnaților și a privării de dreptul de a combate personal probele acuzării, așa cum s-a arătat mai sus, acestea nu conduc în mod automat la constatarea încălcării unui drept la un proces echitabil.

Luând în considerare toate cele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 522/1 Cod procedură penală raportat la art. 406 alin. 4 Cod procedură penală, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de rejudecare pe fond a cauzei.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare condamnat la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, au formulat apel condamnații R și, solicitând următoarele:

Condamnatul Ras olicitat admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței penale atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de rejudecare formulată în baza art. 522 ind. 1 Cod procedură penală, desființarea în întregime a sentinței penale 100/2002 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar penal nr. 8374/2001, modificată prin decizia penală nr. 222/A/2002 a Curții de APEL ORADEA, definitivă prin decizia penală nr. 4541/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzut și pedepsit de art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, iar pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută și pedepsită de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în baza art. 10 lit. b Cod procedură penală, anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza hotărârii penale mai sus arătate și punerea sa de îndată în libertate.

În motivarea apelului formulat s-a arătat că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și spălare de bani, ambele în formă continuată, iar în urma unei proceduri desfășurate în contumacie, a fost condamnat de Tribunalul Bihor prin sentința penală nr. 100/2002, definitivă prin decizia penală nr. 4541/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la o pedeapsă rezultantă de 15 ani inclusiv.

După extrădarea sa din Ungaria, în decembrie 2005, formulat o cerere de rejudecare în temeiul art. 522 ind. 1 Cod procedură penală, care a fost respinsă prin sentința penală nr. 169/P/2008 a Tribunalului Bihor, împotriva căreia a formulat apelul ce face obiectul prezentei cauze.

Cu ocazia soluționării de către prima instanță a cererii de rejudecare, au fost audiați coinculpații a, S și martora, persoane care au fost audiate și în dosar nr. 8374/2001 și a căror declarații au stat la baza condamnării sale de către prima instanță, dată în primul ciclu procesual.

Referitor la declarațiile acestora, au arătat că acestea au fost obținute datorită presiunilor exercitate de către organele de poliție, împrejurare ce rezultă din declarațiile date de a, S în fața Curții de APEL ORADEA cu ocazia judecării prezentului apel, declarații în care aceștia au relatat împrejurări care exclud orice participare a sa la activitatea infracțională descrisă în rechizitoriu.

Declarațiile celor 3 persoane mai sus arătate au fost cele pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea de condamnare a sa în primul ciclu procesual, însă aceste declarații fiind nelegal obținute, sunt lovite de sancțiunea nulității absolute (în ceea ce privește modalitatea de obținere a acestora), iar potrivit art. 64 alin. 2 Cod procedură penală, nu pot fi folosite în procesul penal, de asemenea, s-a arătat că declarația coinculpaților a și S, contravin principiului aflării adevărului, întrucât este necesar să existe o concordanță deplină între realitatea obiectivă și concluziile organelor judiciare iar pentru a putea fi luate în considerare de instanță, este necesar ca probele să fie legal administrate.

A solicitat condamnatul să se constate că starea de fapt reținută odată cu condamnarea sa este eronată, iar raportat la noile declarații date de a și S se impune pronunțarea unei soluții de achitare a sa pentru ambele infracțiuni pentru care a fost condamnat.

Referitor la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc s-a arătat că această faptă nu există, impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. a Cod de procedură penală.

Deținerea de către condamnat a drogurilor a fost reținută în principal în baza declarațiilor celor doi condamnați a și S și a autodenunțurilor date de aceștia în faza de urmărire penală; din noile declarații reiese însă cu certitudine că nici unul dintre ei nu cunoaște că inculpatul R ar fi deținut vreun moment droguri asupra sa; de altfel nu există nici o probă materială în acest sens, nefiind ridicată de la domiciliul său vreo cantitate de droguri.

Fapta de livrare și distribuire de droguri nu poate fi reținută în condițiile în care el nu a deținut niciodată asupra sa droguri, în condițiile în care ambii coinculpați infirmă în mod clar implicarea sa într-o astfel de activitate, declarațiile lor coroborându-se cu declarațiile martorului, în care a arătat că în cadrul întâlnirii pe care a avut-o cu a nu a primit și nici nu a dat vreun colet.

Nici listingurile telefonice invocate nu confirmă participarea sa la activitatea infracțională, ci doar relația de amiciție pe care o avea cu S (relație confirmată de altfel, de ambii condamnați) precum și relația intimă în care se afla cu.

În ceea ce privește săvârșirea de către condamnatul Rai nfracțiunii de spălare de bani, s-a arătat că această faptă nu este prevăzută de legea penală, deci, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală.

S-a învederat, în primul rând că a fost trimis în judecată pentru această infracțiune fără ca, în prealabil să fie pusă în mișcare acțiunea penală pentru această faptă; pe fond s-a arătat că, în ceea ce privește obiectul material al infracțiunii de spălare de bani, acesta poate fi constituit din venitul ilicit obținut din săvârșirea activității ilegale. Suma de bani pe care a trimis-o ( ) nu poate constitui venit ilicit obținut din activitatea de trafic de droguri întrucât fapta de trafic de droguri nu există.

Infracțiunea de spălare de bani nu are caracter autonom, ea neputând fi reținută în absența reținerii în sarcina făptuitorului a unei alte infracțiuni; pentru ca fapta sa să fie calificată spălare de bani era necesar ca cei 1800 USD trimiși pe numele lui să fi provenit din săvârșirea unei fapte de trafic de droguri, iar condamnatul să fi cunoscut acest lucru.

Inculpatul a criticat la rândul său hotărârea apelată, arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 405 - 406 Cod de procedură penală și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât cererea de rejudecare formulată de el a fost respinsă cu motivarea că martorul (propus de către inculpat) a fost audiat în condiții de legalitate de către prima instanță deși acesta nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală, nici de instanțele care au făcut prima judecată și nici de Tribunalul Bihor în rejudecare.

Tribunalul Bihor nu s-a conformat Deciziei penale nr. 42/A/2007 a Curții de APEL ORADEA și nu a administrat toate probele cerute de inculpat și nu a analizat toate probele administrate, probe care nici măcar nu au fost nominalizate în sentință.

S-a mai arătat că instanțele care au făcut prima judecată și au pronunțat hotărârile de condamnare împotriva inculpatului nu au verificat temeinicia și legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel că hotărârile acestora sunt nule absolut în condițiile art. 197 alin. 2 Cod de procedură penală întrucât au fost date cu încălcarea dispozițiilor relative la sesizarea instanței, în sensul că au fost depășite limitele sesizării.

Referitor la procesele verbale de recunoaștere, din planșele foto a inculpatului, s-a arătat că nu putea servi drept temei de condamnare a acestuia deoarece nu au fost verificate de instanță sub aspectul legalității și temeiniciei stării de fapt, prin ascultarea martorilor asistenți și a persoanelor care au făcut recunoașterea, cu privire la modul concret în care s-a făcut recunoașterea.

Inculpatul a arătat că se impune înlăturarea declarațiilor martorului și ale condamnatului a (singurele cu referire la ) întrucât, chiar presupunându-se că a primit respectivele sticle de whisky, nu există nici o dovadă că în acestea se găseau droguri, nefiind analizate din punct de vedere al conținutului.

S-a arătat că hotărârile pronunțate în prima judecată sunt nule absolut, în condițiile art. 197 alin. 2 Cod de procedură penală, întrucât au fost date cu încălcarea dispozițiilor relative la sesizarea instanței, nefiind respectate limitele acesteia, între declarațiile martorului și date în cursul procesului penal existând numeroase neconcordanțe.

Examinând hotărârea apelată din oficiu prin prisma motivelor invocate de inculpați, Curtea va reține următoarele:

Prezentul apel are ca obiect sentința penală nr. 169/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost respinsă cererea de rejudecare în fond a cauzei soluționată prin sentința penală 100/2002 a Tribunalului Bihor definitivă prin Decizia penală 4541/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul R și, în baza art. 522¹Cod de procedură penală, hotărâre care apreciem că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Prin Legea nr. 281/2003, legiuitorul a introdus în dispozițiile Codului d e procedură penală, în Capitolul IV referitor la asistența judiciară internațională, o nouă secțiune, a IV-a, intitulată "Rejudecarea în caz de extrădare" ce cuprinde un singur articol, respectiv art. 522¹, care prevede că:

"(1) În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

(2) Dispozițiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător."

Astfel, din conținutul acestor prevederi rezultă că a fost instituită o procedură nouă, specială, de judecată, ce are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, prin contradictorialitate, principiu care nu s-a putut aplica la judecarea în lipsă a inculpatului, rejudecarea cauzei după extrădare putând fi solicitată exclusiv de către condamnatul extrădat.

Sub aspectul procedurii propriu-zise, legiuitorul a făcut trimitere la dispozițiile privind rejudecarea, soluțiile după rejudecare, calea de atac și revizuirea dispozițiilor civile de la calea extraordinară de atac a revizuirii.

Altfel spus, legiuitorul a voit, din perspectiva tehnicii de reglementare folosite, ca în procedura rejudecării după extrădare, care constituie o nouă procedură de judecată, să fie puse în aplicare de către instanța de judecată competentă regulile impuse în conținutul dispozițiilor art. 405-408 Cod procedură penală.

Procedura rejudecării după extrădare nu constituie nicidecum un nou caz de revizuire, deși se poate ajunge ca prima instanță să-și retracteze propria hotărâre, la desființarea unor hotărâri judecătorești definitive sau la modificarea hotărârii de condamnare, atât în ce privește latura penală, cât și în ce privește latura civilă.

Cu toate acestea, există distincții semnificative între procedura rejudecării cauzei după extrădare și revizuire sub aspectul obiectului, limitelor de judecată, titularilor, efectelor.

Din interpretarea conținutul dispoziției art. 405 alin. (1) Cod procedură penală, respectiv "rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță", prevedere ce se aplică corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei noi proceduri instituite.

Deși nu a fost reglementată distinct și concret faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, a cărei existență rezultă, însă, din conținutul art. 405 alin. (1) Cod procedură penală ce se aplică corespunzător, judecătorul este ținut, totuși, a face anumite verificări prealabile privind obiectul acestei proceduri, și anume dacă hotărârea dată în cauză este definitivă, asupra scopului extrădării persoanei condamnate - respectiv dacă s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă, ceea ce are drept consecință verificarea competenței de judecată și dispunerea în consecință -, asupra modului în care a avut loc judecata inițială, în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost prezent la judecarea cauzei.

Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului, urmând a examina probele propuse de condamnat, iar probele noi cerute de condamnat vor fi analizate prin prisma caracterului pertinent și concludent al acestora, instanța pronunțându-se asupra tuturor probelor solicitate, fie în sensul admiterii lor, în integralitate sau parțial, motivând respingerea celor pe care nu le găsește pertinente și concludente, fie, dacă găsește că este necesar, readministrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți.

Admiterea în principiu a cererii de rejudecare nu are efect asupra hotărârii de condamnare.

În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanța constată că acesta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) Cod procedură penală.

Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică și nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima judecată, chiar dacă hotărârea de condamnare a fost pronunțată de instanța de apel sau de recurs, și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 Cod procedură penală, iar sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune asupra oricărora din cele prevăzute în art. 345 Cod procedură penală, ca urmare a aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod.

Curtea a constatat că în contextul cauzei prima instanță nu a dat eficiență în integralitate proceduri de rejudecare a cauzei după extrădare privind pe cei doi condamnați și, anume, în concret, condițiilor prevăzute de art. 405 alin. 2 Cod de procedură penală referitoare la administrarea probelor ce se aplică corespunzător și în noua procedură de judecată instituită.

Deși dispozițiile art. 405 alin. 2 Cod de procedură penală nu au un caracter imperativ cu privire la administrarea din nou a probelor, lăsând la aprecierea instanței oportunitatea administrării lor, prin folosirea sintagmei "dacă găsește necesar", totuși, în contextul concret al cauzei se impune readministrarea probelor solicitate, motiv pentru care probele solicitate în fața primei instanțe au fost administrate de instanța de apel, dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac.

În urma analizării acestor probe precum și a celorlalte care au fost administrate de prima instanță și cu ocazia primei judecăți a cauzei, Curtea consideră că cererea de rejudecare în fond a cauzei formulată de cei doi condamnați este întemeiată, impunându-se anularea hotărârilor pronunțate anterior în cauză - Sentința penală 100/2002 a Tribunalului Bihor, Decizia penală 222/A/2002 a Curții de APEL ORADEA și Decizia penală 4541/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - și pronunțarea unei noi hotărâri penale pentru următoarele motive:

1. Referitor la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal reținută în sarcina inculpaților R și.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru această infracțiune, reținându-se în sarcina sa că în data de 16 martie 2001 primit de la condamnatul, prin intermediul martorului o sticlă de whisky în care se afla diluată cocaină; la data de 20 martie 2001 inculpatul a ridicat de la aceeași persoană -, o altă sticlă de whisky trimisă de condamnatul în care se afla diluată cocaină, iar la data de 26 martie 2001 ridicat de la condamnata o altă sticlă de whisky în care se afla diluată cocaină.

Tot în sarcina acestuia s-a reținut că a cumpărat de la condamnata cantitatea de 500 grame cocaină contra sumei de 12.000 DM, sumă pe care a predat-o la data efectuării tranzacției.

Dintre cele patru acte materiale reținute în sarcina inculpatului, Curtea constată că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a cumpărat cele 500 grame de cocaină de la, celelalte 3 acte materiale privind cumpărarea unor sticle de whisky ce conțineau cocaină nefiind dovedite.

Astfel, pentru ridicarea de către inculpatul a coletelor trimise de inculpatul () la data de 16 martie 2001 și respectiv 26 martie 2001 la adresa martorei au fost audiați în cauză condamnații și martora și.

Martorii și l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana care s-a prezentat de două ori la domiciliul lor pentru a ridica cele două sticle de whisky trimise de condamnatul, declarațiile lor fiind susținute și de cele date de condamnata cu ocazia primei judecăți a cauzei.

Toți trei l-au recunoscut ulterior pe inculpat din fotografiile prezentate de organele judiciare, iar în fața instanței de judecată martorul și-a menținut această declarație; martora a arătat că nu poate afirma cu certitudine că persoana care i-a fost indicată la data respectivă de organele judiciare este aceeași cu inculpatul prezent în sală; aceeași poziție a avut-o și condamnata a, aceasta precizând însă că la data efectuării recunoașterii, persoana din poza prezentată era aceeași cu persoana de sex masculin pe care o cunoștea sub porecla de "".

Inculpatul nu a recunoscut că a ridicat sticlele de whisky de la și nici de la.

Declarațiile mai sus arătate nu au relevanță în cauză câtă vreme din toate probele aflate la dosar nu rezultă că în sticlele de whisky trimise de condamnatul ar fi fost cocaină diluată. Singura care susține acest lucru este condamnata care la rândul său susține că a aflat acest lucru de la inculpatul, ea personal neparticipând niciodată la vreo operațiune de obținere a cocainei disimulate astfel.

În rechizitoriul întocmit se arată că disimularea cocainei în sticle de whisky este un procedeu utilizat de traficații de droguri, conținutul acestora mixându-se în vederea recuperării cocainei diluate, dar în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte efectuarea unor astfel de operațiuni; de asemenea, toți condamnații sau martorii prin intermediul cărora condamnatul a trimis în țară diverse colete au arătat că drogurile, respectiv cocaina, era disimulată în aparatură electronică.

Pe de altă parte martorul a afirmat în declarația dată în fața Tribunalului Bihor că sticlele de whisky trimise erau desigilate și desfăcute, ca urmare a controlării lor de către organele vamale, care nu au descoperit nici un drog disimulat în alcool.

Martorii și, precum și precum și condamnata au arătat în declarațiile date pe tot parcursul procesului penal că nu au cunoscut împrejurarea că sticlele de whisky trimise conțineau cocaină.

Nu este relevantă nici împrejurarea că inculpatul ar fi predat martorei suma de 5000 DM când a ridicat prima sticlă de whisky, câtă vreme din declarațiile martorilor și ale condamnatei rezultă că suma predată reprezenta o datorie pe care inculpatul o avea față de; de altfel, la data preluării următoarei sticle de whisky inculpatul nu a mai achitat nici o sumă de bani.

Pe de altă parte, organele judiciare nu au stabilit nici măcar cantități aproximative de cocaină care s-ar putea obține dintr-o sticlă de whisky, cantitate în raport de care să se poată aprecia dacă tranzacția a fost făcută în scopul traficării drogurilor sau consumului propriu, în condițiile în care inculpatul a fost condamnat anterior pentru consum de droguri, iar regimul sancționator al celor două fapte este diferit.

Câtă vreme la dosarul cauzei nu există nici un raport de analiză sau alte probe din care să rezulte că în conținutul celor trei sticle de whisky era disimulată cocaină, Curtea consideră că în sarcina inculpatului se poate reține doar săvârșirea actelor materiale privind cumpărarea cantității de 500 grame cocaină de la condamnata contra sumei de 12.000 DM.

Condamnata a arătat în declarațiile date în faza de urmărire penală și cu ocazia primei judecăți a cauzei că a fost de față când inculpatul a venit la, la locuința soacrei sale și a primit de la aceasta un pachet conținând 500 grame cocaină pentru care a achitat suma de 12.000 DM, din care 6.000 DM i-au fost predați ei de către și trimiși în la.

Condamnata și-a menținut această declarație pe tot parcursul procesului penal, desfășurat atât cu ocazia primei judecăți cât și a rejudecării cauzei, inclusiv în declarația dată în 02.12.2008 în fața Curții de APEL ORADEA (fila 199) în care a arătat că își menține declarațiile date anterior, cu excepția celor care îl privesc pe condamnatul R; de asemenea, aceasta a susținut cele de mai sus și cu ocazia confruntării efectuate de organele de urmărire penală între condamnata și condamnata.

Mai mult, în declarația dată în fața Curții de APEL ORADEAa relatat că a fost sunată de fostul său soț care i-a spus că la domiciliul foștilor săi socri va veni o persoană de sex masculin a cărei poreclă este "" pentru a-i da o anumită cantitate de droguri și care-i va da suma de 10.000 DM; ulterior l-a identificat pe ul respectiv ca fiind inculpatul, precizând condamnata că, cu ocazia respectivă nu s-a făcut nici o presiune asupra sa de către organele de poliție.

Este adevărat că nu există nici un raport de analiză cu privire la natura drogului, însă Curtea apreciază că, odată ce a fost condamnată și pentru vânzarea acestei cantități de cocaină, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă are autoritate de lucru judecat; hotărârile definitive ale instanțelor penale sunt considerate ca fiind expresia aflării adevărului asupra cauzelor care au făcut obiectul judecății (res iudicata pro veritae habetur) lucrul judecat în penal fiind considerat ceea ce instanțele au hotărât în mod definitiv în fapt și în drept asupra învinuirii care forma obiectul procesului penal.

Din această perspectivă, Curtea reține că pentru faptele de trafic de droguri având ca obiect cele trei sticle de whisky nici o altă persoană în afara inculpatului nu a fost condamnată.

Față de cele ce preced, Curtea în baza art. 334 Cod de procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, text în baza căruia îl va condamna pe acesta la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 83 Cod penal se va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată Sentința penală 1639/2000 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă în întregime alături de pedeapsa de 7 ani aplicată în cauză, prin privare de libertate.

În baza art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată durata executării din prima pedeapsă de la 9 mai 2001 până la 1 iunie 2001.

Se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 132/2004 emis în baza Sentinței penale nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor constatându-se totodată că inculpatul se află în executare pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală 238/2000 a Tribunalului Bihor.

Cât privește infracțiunea de trafic de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 76 Cod penal.

2. Referitor la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal reținută în sarcina inculpatului R.

Inculpatul Raf ost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată, reținându-se în sarcina sa că în luna mai 2001 primit de la 1/2 kg cocaină care fusese trimisă de, în luna iunie a primit de la 1/2 kg cocaină pe care a predat-o condamnatului S pentru aot ransporta în Ungaria contra sumei de 1000 DM, iar în cursul lunii iunie 2001 luat legătura cu S și, pe care i-a trimis la, la locuința condamnatei, de unde aceștia au ridicat cantitatea de aproximativ 5 grame cocaină sub forma unei bile pe care condamnatul Sat ransportat-o la A și a predat-o unei persoane necunoscute, care fusese indicată de R.

fiind, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.

Curtea va reține că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a comis cele trei acte materiale reținute în sarcina sa.

Astfel, în faza de urmărire penală și cu ocazia primei judecăți, atât condamnata cât și condamnatul S au recunoscut faptele, relatând cu lux de amânunte modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională.

Astfel, condamnata aaa rătat că a fost sunată de două ori de fostul său soț care i-a spus că va veni R pentru a ridica câte 1/2 kg cocaină, iar în zilele următoare aceasta a fost contactată de inculpat și i-a predat acestuia drogurile.

A arătat condamnata că prima dată s-a întâlnit cu inculpatul în luna mai 2001 lângă Primăria O, unde i-a predat acestuia cantitatea de 1/2 kg cocaină, iar ulterior, în luna iunie 2001 venit inculpatul la ea la serviciu, unde se afla împreună cu martora, toți trei deplasându-se cu autoturismul inculpatului la domiciliul său; când au ajuns acolo, condamnata a coborât din mașină și a urcat în apartamentul său de unde a luat cantitatea de 1/2 kg de cocaină pe care a dus-o în autoturismul inculpatului, punând-o pe podeaua mașinii în fața scaunului din dreapta.

Cei trei s-au deplasat apoi pe strada - din O unde s-au întâlnit cu condamnatul S care se afla în autoturismul proprietate personală marca WV Golf 3, iar inculpatul Rac oborât din autoturismul său și i-a dat pachetul în care se găsea cocaina.

Declarația condamnatei a fost confirmată atât de declarația martorei cât și de condamnatul

Astfel, pe tot parcursul procesului penal desfășurat cu ocazia primei judecăți și în prezenta fază de rejudecare, martora a confirmat că împreună cu și inculpatul R s-au deplasat cu autoturismul Audi A6 până la domiciliul condamnatei, unde aceasta a coborât din mașină și a urcat în apartamentul său, de unde a coborât ulterior având pe umăr poșeta. Martora a declarat că nu a văzut ca să predea vreun colet inculpatului R. De asemenea, martora a confirmat și întâlnirea dintre inculpat și condamnatul

De asemenea, condamnatul Sad eclarat că a fost contactat de inculpatul R pentru a transporta droguri în Ungaria, sens în care s-a întâlnit cu acesta pe strada - din O unde i-au fost predate drogurile și suma de 1000 DM pentru transport. Condamnatul a arătat că în Ungaria s-a întâlnit cu un de cetățenie ă cu numele de "Piști" căruia i-a predat cocaina.

Este adevărat că în fața Curții de APEL ORADEA cu ocazia judecării prezentului apel cei doi condamnați au revenit asupra declarațiilor date anterior în cauză, în care îl incriminau pe inculpatul R, însă Curtea consideră că aceste declarații trebuie înlăturate, având în vedere următoarele motive:

Potrivit art. 69 Cod de procedură penală, declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, iar potrivit art. 63 alin. 2 Cod de procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face - în urma examinării tuturor probelor administrate.

Susținerile celor doi condamnați făcute în fața instanței de judecată cu privire la împrejurările și modalitatea în care au fost audiați pe parcursul urmăririi penale și prin care au încercat să ofere o justificare a modificării poziției lor procesuale nu sunt credibile, impunându-se a fi înlăturate.

Astfel, susținerea condamnatei a potrivit căreia a fost determinată de organele de poliție să dea declarații acuzatoare împotriva inculpatului R, au profitat de relația intimă existentă între ea și inculpat nu este susținută de nici o probă administrată în cauză. Nici măcar inculpatul R nu și-a asumat existența unei astfel de relații, arătând doar că a "a făcut o pasiune" pentru el, căutând diverse pretexte pentru a se întâlni cu el și a-i povesti detalii despre viața ei personală (fila 23 dosarul - al Tribunalului Bihor ).

Nu au fost dovedite nici presiunile psihice la care ar fi fost supuși cei doi condamnați de către organele judiciare, iar împrejurarea că au fost scoși de nenumărate ori la anchetă nu poate fi considerată o formă de presiune psihică, organele judiciare având dreptul de a lua declarații persoanelor cercetate ori de câte ori consideră necesar pentru soluționarea cauzei.

Se va reține totodată că cei doi condamnați și-au menținut declarațiile și în fața instanței cu ocazia primei judecăți a cauzei, fără ca împotriva lor să se exercite presiuni psihice sau de altă natură.

De altfel, citată fiind de Curtea de APEL ORADEA pentru a fi audiată în prezentul apel, condamnata aae vitat inițial să se prezinte, depunând la dosarul cauzei o declarație autentificată sub nr. 2270/02.10.2008 la BNP în care a arătat că își menține în totalitate declarațiile date anterior în fața instanței de judecată, când a fost audiată în calitate de inculpat în această cauză, fără a avea alte mențiuni sau completări de făcut (fila 190 dosar); referitor la această declarație condamnata a arătat că a dat-o întrucât nu mai vroia să vină în instanță, datorită terorii la care a fost supusă cu ocazia primei judecări a cauzei, susținere care nu poate fi luată în considerare câtă vreme nu există nici o probă din care să rezulte că aceasta "ar fi fost terorizată" de organele judiciare.

Referitor la existența unui raport de expertiză cu privire la natura drogurilor, într-adevăr, acesta nu există, însă împrejurarea că cei doi condamnați - a și S au fost condamnați pentru aceleași fapte (care au fost încadrate ca trafic de cocaină) reprezintă autoritate de lucru judecat care nu poate fi înlăturată, câtă vreme hotărârile de condamnare nu au fost desființate sau anulate.

Pentru aceleași motive, Curtea va lua în considerare și declarațiile date de condamnații și S în care au arătat că în luna iunie 2001 s-au întâlnit cu inculpatul R la un restaurant din O unde inculpatul i-a cerut condamnatului S să transporte cocaină la A, iar în baza acestei înțelegeri condamnatul Sat ransportat-o pe condamnata la de unde au ridicat o bilă de cocaină în greutate de aproximativ 5 grame, pe care condamnatul Sat ransportat-o la A, unde a predat-o unei persoane neidentificate indicată de inculpatul R cu care s-a întâlnit într-o parcare.

Având în vedere cele ce preced, Curtea în baza art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 76 Cod penal îl va condamna pe inculpatul R la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64, lit. a teza II și b Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

Se va constata că inculpatul a fost arestat în vederea extrădării și deținut în penitenciar din 15.12.2005 la zi.

Se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 131/2002 emis în baza Sentinței penale 100/2002 a Tribunalului Bihor, urmând ca inculpatul să fie pus de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.

3. Referitor la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 21/1999 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal reținută în sarcina celor doi inculpați, Curtea constată că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte existența acesteia, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a Cod de procedură penală.

S-a reținut că inculpatul a trimis condamnatului în prin intermediul Post suma de 953 USD la data de 13.02.2001 și 2400 USD la data de 12.02.2001, iar inculpatul R suma de 1800 USD la data de 23.03.2001, cunoscând că aceștia provin din traficul de droguri.

Faptele inculpaților menționate anterior exclud incidența art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 21/1999, întrucât infracțiunea de spălare de bani este o infracțiune aflată în conexiune cu "o infracțiune principală" în sensul art. 1 din Convenția europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii de la Strasbourg din 08.11.1999 - în speță, cu infracțiunea de trafic de droguri.

Obiectul juridic generic al infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 21/1999 estesubsecventobiectului juridic general al infracțiunii principale, adică al acelei infracțiuni grave prin care s-a obținut produsul ce urmează a fi spălat. Ca urmare, constatarea infracțiunii de spălare de bani a produselor infracțiunii se poate face numaiconcomitentsauulteriorconstatării infracțiunii principale al cărui produs se spală.

În speță, se constată că sumele de bani mai sus arătate au fost trimise de cei doi inculpați în cursul lunilor februarie 2001 și respectiv martie 2001, în timp ce participarea celor doi la activitatea infracțională privind traficul de droguri a fost dovedită doar cu începere din luna martie (pentru inculpatul ) respectiv luna mai (pentru inculpatul R ).

Câtă vreme infracțiuneaprincipală, aceea de trafic de droguri - în urma căreia s-au obținut sumele de bani ce constituie produsul ce trebuia spălat a fost săvârșită ulterior infracțiuniisubsecvente- aceea de spălare de bani - nu putem vorbi de existența acesteia din urmă.

Ca urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod de procedură penală, Curtea îi va achita pe cei doi inculpați pentru comiterea acestei infracțiuni nedovedindu-se că aceștia au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri anterior datelor la care au fost transferați banii către.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea de trafic de droguri, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, considerând totodată că se impune reținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal; astfel, inculpatul R nu are antecedente penale, este căsătorit și cu un copil în întreținere, fiind totodată unic asociat al SC SRL, iar inculpatul, chiar dacă este recidivist, este un element tânăr cu posibilități reale de reintegrare socială.

În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 379 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelurile penale formulate de condamnații apelanțiR, născut la 4 iunie 1964 și,născut la 8 martie 1968, ambii aflați în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 169/P/22 aprilie 2008 Tribunalului Bihor, pe care o desființează în totalitate, în sensul că:

Admite cererile de rejudecare în fond a cauzei soluționată prin sentința penală nr. 100/29 aprilie 2002 Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 4541/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 406 Cod procedură penală, anulează hotărârile penale pronunțate anterior în cauză, respectiv sentința penală nr. 100/29 aprilie 2002 Tribunalului Bihor, decizia penală nr. 222/A/7 noiembrie 2002 Curții de APEL ORADEA și decizia penală nr. 4541/2004 Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, achită pe inculpații R și pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Reține în favoarea inculpaților R și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal și în consecință:

În baza art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 76 Cod penal, condamnă pe inculpatulR, fiul lui și, născut la 4 iunie 1964 la o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

Constată că inculpatul Raf ost arestat în vederea extrădării și deținut în penitenciar începând cu data de 15 decembrie 2005 până la zi.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr.131/2002 emis în baza sentinței penale nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului R dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art.334 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, fiul lui și, născut la 8 martie 1968, din infracțiunea prev. și ped. de art.2 alin.2 cu referire la art.12 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art.2 alin.2 cu referire la art.12 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, text în baza căruia condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de:

-7 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza II și b Cod penal.

În baza art.65 alin.2 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II și b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art.83 Cod penal revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală 1639/13.04.2000 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă în întregime alături de pedeapsa de 7 ani aplicată în prezenta cauză prin privare la libertate.

În baza art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata executată din prima pedeapsă de la 9 mai 2001 până la 1 iunie 2001.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr.132/30.09.2004 emis în baza sentinței penale 100/2002 a Tribunalului Bihor.

Constată că, inculpatul se află în executarea pedepsei de 4 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 238/2000 a Tribunalului Bihor.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpații.

Pronunțată în ședința publică azi, 27 martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

cu opinie separată (aflată în concediu de odihnă,

semnează

președintele completului

)

Red. - 16.04.2009

Jud. fond -

Tehnored. - 3 ex. - 16.04.2009 - 17.04.2009

1 COM. decizie + opinie separată - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția penală și pentru cauze cu minori-

DOSAR NR. -

OPINIE SEPARATĂ

Cu privire la natura dispozițiilor art. 522 Cod procedură penală se vorbește în considerentele prezentei hotărâri despre admiterea în principiu a cererii de rejudecare. Potrivit acestei opinii, prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, "instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la " (fila 37).

Or, eu consider că rejudecării cauzei după extrădare nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 403 și 404 Cod procedură penală. Legiuitorul a făcut trimitere la aplicarea dispozițiilor art. 405-408 Cod procedură penală, singurele dispoziții din cod care pot fi aplicabile rejudecării unei cauze.

Rejudecarea cauzei după este o nouă procedură de judecată care are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului și completează procedura desfășurată în lipsa condamnatului, prin contradictorialitatea pe care o asigură dreptul la apărare, principiu pe care judecata în lipsă nu-l realizează.

Așa fiind, nu printr-o încheiere de admitere în principiu se fixează limitele în care va avea loc rejudecarea cauzei (vezi fila 37), ci acest lucru este stabilit de către legiuitor prin dispozițiile art. 522 ind. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 72 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, cu trimitere la dispozițiile art. 34 alin. 1 din aceiași lege.

Conform prevederilor art. 34 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, statul dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare se cere,dreptul la o nouă procedură de judecatăcare să îi salvgardeze drepturile la apărare.

Concluzionăm:Prin prisma dispozițiilor Legii nr. 302/2004, rejudecarea la cerere a cauzei are loc în toate cazurile în care a avut loc condamnarea extrădatului în lipsă, Ministerul Justiției angajându-se la asigurarea rejudecării cauzei persoanei extrădate.

Iată de ce consider că în prezența cererii condamnatului și a dovezilor că acesta a lipsit de la judecată în fond, în apel și în recurs (situația de față), instanța nu poate cenzura prin încheieri de admitere sau de respingere în principiu, desfășurarea unui proces.

Instanța are obligația, potrivit art. 289 Cod procedură penală a asigura ca judecata să se desfășoare nemijlocit și în contradictoriu.

În speță, judecata condamnaților și R s-a făcut în lipsa lor, atât în fond cât și în apel și recurs, iar dreptul la un proces echitabil a fost încălcat când instanțele s-au pronunțat asupra temeiniciei acuzației în materie penală, considerându-i vinovați, fără ca aceștia să fi avut posibilitatea să fie audiați.

II. Cât privește vinovăția inculpatului, în cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la administrarea nemijlocită a probelor necesare, utile și pertinente cauzei.

S-a procedat la ascultarea inculpaților și R, la audierea tuturor martorilor a căror aducere în fața instanței a fost în mod obiectiv posibilă.

Eu rețin că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu și prin prezenta decizie, este lipsită de suport probator, a fost reliefată printr-o interpretare trunchiată a probelor, suferind chiar și din punct de vedere logic, astfel că nu mi-o pot însuși.

Din coroborarea dispozițiilor art. 345 alin. 1 Cod procedură penală și 345 alin. 2 Cod procedură penală asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal cu precizarea că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Potrivit art. 200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Art. 289 Cod procedură penală dispune că judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu.

Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăriri penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință publică, nemijlocit, oral și contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată în aceste condiții, instanța poate reține motivat că exprimă adevărul, fie probele de la urmărire penală, fie cele administrate în cursul judecății.

Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, 63 Cod penal cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod procedură penală, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.

Or, în cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății, nu dovedesc, în mod cert, că autorii infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea nr. 143/2000, sunt inculpații și nici că faptele au existat în realitate.

Astfel, în ce-l privește pe inculpatul, la fila 40 din decizie se reține căîn lipsa unui raport de analizăsau alte probe din care să rezulte că în conținutul celor trei sticle de whisky era disimulată cocaină, în sarcina acestuia se poate reține doar săvârșirea actelor materiale privind cumpărarea cantității de 500 grame cocaină de la condamnata, contra sumei de 12.000 DM; și această faptă dovedită doar prin mărturia condamnatei, singura probă nemijlocită de la dosar.

În lipsa unui raport de constatare tehnico-științifică, singura probă care ar fi stabilit natura drogului traficat, de risc sau mare risc, ar fi stabilit calificarea juridică a faptei și pe această cale limitele pedepsei.

În lipsa acestei probe științifice, pe care o consider o condiție "sine qua non" în soluționarea cauzelor privind traficul de droguri, nu se poate vorbi despre vinovăție - cum de altfel nu cred că se poate califica o faptă reținută în sarcina unei persoane doar pe considerentul că o altă persoană a fost condamnată definitiv pentru trafic de droguri de mare risc, cocaină, provenind afirmativ, de la același producător. de genul "res indicata pro veritae habetur" nu țin loc de probe materiale.

De aceea, consider că se impune a se dispune achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, reținând pentru achitare dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.

III. Aceleași aspecte se impun a fi reținute, în opinia mea, și în ceea ce-l privește pe inculpatul R.

A stabili doar pe baza unor mărturii îndoielnice vinovăția inculpatului, a califica o faptă drept trafic de droguri de mare risc, în condițiile în care nu se cunoștea conținutul coletului traficat, nu se știe cu certitudine dacă acel colet conținea cocaină, cum de altfel se reține în decizie, însemnă a transfera actul de justiție pe tărâmul poveștilor despre trafic de droguri.

Consider că în ceea ce-l privește pe inculpatul R, se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Judecător,

Red. în concept: - 29.04.2009

Tehnored.: - 4 ex. - 29.04.2009

Președinte:Munteanu Traian
Judecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Crișan Marinela

Vezi şi alte speţe de drept penal: