Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 40/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
OMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.40/A/2008
Ședința publică din 30 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol, fiind pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și de inculpatul domiciliat în O, str. -, nr.1, -,.10, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 330 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Bihor, având ca obiect rejudecarea după extrădare, potrivit art.522/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că dezbaterea în fond asupra apelurilor a avut loc în data de 08 aprilie 2008, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra apelurilor amânându-se pentru termenul de judecată din 15 aprilie 2008, 22 aprilie 2008, 23 aprilie 2008 și 30 aprilie 2008, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 330 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în baza art. 522 ind.1 Cod procedură penală s-a admis cererea de rejudecare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 6.06.1974, deținut în PRMS
În baza art. 406 Cod procedură penală s-au anulat hotărârile penale pronunțate în cauză, respectiv, sentința penală nr. 87 pronunțată la 29.03.1999 de către TRIBUNALUL BIHOR, decizia penală nr. 269 pronunțată la 21 decembrie 2000 de Curtea de APEL ORADEA și decizia penală nr. 3316 pronunțată la 7 iulie 2003 de către Curtea Supremă de Justiție.
În baza art. 26 rap. la 215 al.2 și 3 cod penal, cu aplic. art. 74 lit. b,c cod penal și cu referire la art. 76 lit. c cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data 6 iunie 1974 în O, cetățean român, studii 11 clase, administrator al SRL O, căsătorit, cu domiciliul în O, str. P-ța B nr.4, -..43. la o pedeapsă de:
-2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 289 al.1 cod penal cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 291 cod penal cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.
În baza art. 86 ind.1 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art. 86 ind.2 cod penal.
A fost obligat inculpatul să se supună pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 ind.3 litera a-d cod penal și să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere impuse.
I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind.4 cod penal.
I s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a lit.b și c cod penal, pe durata executării pedepsei și face aplic. art. 71 al.5 cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 28 ianuarie 1999 și până la 12.03.1999.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în vederea extrădării și deținut în penitenciar începând cu data de 4 aprilie 2006 la 26 aprilie 2006 și de la 26.04.2006 la zi.
În baza art. 350 pct.3 lit.b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 180/29.05.2007 emis în baza 130/2007 Tribunalului Bihor.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile SC SRL Oaf ost integral recuperat.
În baza art. 445 Cod procedură penală s-au anulat înscrisurile care atestă operațiuni în fals, respectiv foaie de vărsământ nr. 31002/09.09.1998 și CEC de numerar nr. 31005/09.09.1998, fila 201 dosar; foaie de vărsământ chitanță nr. 31066/11.09.1998 și CEC de numerar, nr. 31069/11.09.1998, fila 203 dosar
S-a constatat că este soluționată latura civilă a cauzei și în ceea ce privește măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpatului.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, la plata sumei de 1000 Ron, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a dispus comunicare dispozitivului prezentei hotărâri Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor necesare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat că, la data de 8.05.2006. pe rolul Tribunalului Bihora fost înregistrată cererea de rejudecare a cauzei în baza art 522/1 Cod procedură penală formulată de către condamnatul deținut în Penitenciarul Oradea.
În motivarea cererii sale petentul a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare prin dec-.nr.3316 dată în dos.nr.4124/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în forma prev. și ped de art 26 raportat la art 215 al. 2 și 3 pen.
Apreciază petentul că sunt întrunite elementele necesare incidenței prev. art 522/1 Cod procedură penală pe considerentul judecării sale de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în contumacie. Pe de altă parte susține petentul, a fost extrădat din Ungaria în baza sent.pen. din 4.04.2006 a Judecătoriei Budapesta fiind pe deplin operabile disp.art.522/1 Cod procedură penală.
TRIBUNALUL BIHOR prin sp.nr.42 pronunțată la 22.02.2007. a respins cererea de admisibilitate în principiu a rejudecării după extrădare a cauzei privindu-l pe condamnat, pe considerentul că, atâta timp cât a fost prezent la termenele de judecată acordate de instanța de fond, nu se poate susține că ar fi fost judecat și condamnat în lipsă în sensul prev. de art 522/1 Cod procedură penală.
Prin dec.pen.nr.67 pronunțată la 30.05.2007. Curtea de APEL ORADEAa admis apelul declarat de condamnat dispunând rejudecarea cauzei de aceeași instanță, pe considerentul că, sunt îndeplinite condițiile necesare admiterii în principiu a cererii de rejudecare după extrădare.
În considerentele deciziei date în apel s-a precizat că rejudecarea cauzei după extrădare este o nouă procedură judiciară care are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului și completează procedura desfășurată în lipsa acestuia în principal prin incidența contradictorialității specific ca principiu fazei de judecată.
Judecata apreciază Curtea, ca principală fază a procesului penal începe din momentul sesizării instanței și durează până la pronunțarea unei hotărâri definitive astfel încât la aprecierea îndeplinirii condiției prev. de art 522/1 Cod procedură penală, instanța investită cu cererea de rejudecare a cauzei după extrădare trebuie să analizeze dacă această condiție a fost îndeplinită pe tot parcursul procesului atât în fond cât și în cursul căilor de atac.
Dreptul la un proces echitabil, conform jurisprudenței CEDO este încălcat atunci când instanța se pronunță asupra temeiniciei acuzației în materie penală, considerându-l vinovat pe inculpat, fără ca acesta să fi avut posibilitatea de a fi audiat indiferent de faza procesuală, respectiv fond sau căi de atac.
Codul d e procedură penală a fost modificat în acest sens astfel încât cu ocazia judecării apelului sau recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent și atunci când împotriva acestuia nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.
Conf. disp. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală se condiționează rejudecarea la cerere a cauzei doar de condamnarea extrădatului în lipsă și în toate cazurile în care se cere extrădarea unui condamnat, Ministerul Justiției se angajează la asigurarea rejudecării cauzei persoanei extrădate.
De altfel art. 72 din același act normativ făcând referire la disp. art 34 al.1. prevăd în mod expres că în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunțate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, rejudecarea cauzei este garantată.
În concluzie curtea apreciază că soluția pronunțată de prima instanță de respingere în principiu a cererii de rejudecare după extrădare este netemeinică și nelegală, dispunându-se trimiterea cauzei instanței de fond în vederea rejudecării, urmând ca aceasta să procedeze potrivit disp.art. 405, 408 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de APEL ORADEAa declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin dec. nr. 3878/2007 s-a pronunțat în sensul respingerii acestuia ca nefondat, menținând astfel decizia recurată în totalitate.
Inalta C de Casație și Justiție a apreciat că sunt legale și temeinice considerentele expuse în decizia Curții de APEL ORADEA apreciind că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil câtă vreme instanțele s-au pronunțat asupra temeinicie acuzației în materie penală fără ca petentul să fie audiat.
În acest context a fost reluată procedura în fața instanței de fond care în virtutea disp. art.385 pct.1. Cod procedură penală este obligată a se conforma hotărârii instanței de apel.
Se constată că petentul în prezent execută o pedeapsă privativă de libertate în cuantum de 8 ani închisoare aplicată prin dec.nr.3316/2003 a Curții Supreme de Justiție, pentru comiterea unei infracțiuni de complicitate la înșelăciune în forma prev. de art 26 raportat la art 215 al.2 și 3 pen.
A mai fost condamnat petentul la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare în baza art 25 raportat la art 289 al.1. pen. cu aplic. art 41 al.2. pen. și la o pedeapsă de 1 an închisoare în baza art 25 raportat la art 291 pen. cu aplic. art 41 al.2 pen.
Prin decizia Curții Supreme s-au casat în totalitate sp.nr.87/29.03.1999 a Tribunalului Bihor și dp.nr.269/21.12.2000. a Curții de APEL ORADEA numai cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, hotărâri prin care petentul din prezenta cauză a fost achitat de sub învinuirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriul nr.571/23.02.1999 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR.
S-a reținut în sarcina inculpatului prin rechizitoriul anterior menționat săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în forma prev. de art.26 raportat la art 215 al.2 și 3 pen. instigare la fals intelectual în forma prev. de art 25 raportat la art 289 al.1 pen. cu aplic. art 41 al.2. pen. și instigare la uz de fals în forma prev. de art 25 pen. raportat la art 291 pen. cu aplic. art 41 al.2 pen, fapte comise în concurs real.
Ca stare de fapt în esență, s-a reținut că, inculpatul, la sfârșitul lunii august 1998, l-a ajutat pe coinculpatul să inducă și să mențină în eroare civilă p. SC SRL O într-o tranzacție cu produse petroliere, girând un bilet la ordin pe care l-a înmânat personal reprezentanților furnizorului. Cu prilejul înmânării acelui bilet la ordin inculpatul a afirmat verbal că are calitatea de girant în persoana sa așa cum a cerut în mod expres civilă p., condiție fără de care aceasta din urmă nu ar fi încheiat și derulat tranzacția cu produse petroliere anterior menționată. Ulterior inculpatul a implicat societatea SC SRL în care avea calitatea de administrator într-un lanț de operațiuni financiar bancare prin Banca Transilvania Suc.O, determinând-o pe numita secretara firmei sale să se preocupe de întocmirea formalităților de plată la acea bancă pe care le-a și obținut, dar care atestau în fals plata în numerar și ridicarea în numerar a unor plăți.
Plata în numerar precum și ridicarea unor sume de bani s-a făcut la data de 9.09.1998. și 11.09.1998. înregistrând aceste plăți în evidența contabilă a SC SRL după care inculpatul împreună cu și le-au însușit în final prejudiciind civilă p. cu suma de 613.539.110 lei.
TRIBUNALUL BIHOR prin sp.nr.87/1999 a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată reținând că acesta nu se face vinovat de săvârșirea acestor fapte penale.
Rezultă din materialul probator administrat în cauză, se arată în hotărârea de achitare că ingineria financiar contabilă a fost o operațiune bancară obișnuită iar activitatea operatorilor bancari s-a relevat ca fiind o neglijență crasă în desfășurarea atribuțiunilor de serviciu.
Cu privire la acuza de complicitate la înșelăciunea în convenții cu consecințe deosebit de grave tribunalul a apreciat că nu poate subzista în cel privește pe inculpatul întrucât acesta s-a angajat în obligații contractuale iar prin oprirea biletului la ordin și neexecutarea unor astfel de obligații răspunderea este civilă și nici de cum penală.
Hotărârea Tribunalului Bihora fost menținută de Curtea de APEL ORADEA prin dp.nr.269/A/2000, respingându-se ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR. S-a luat act de retragerea apelului declarat de civilă p. SC SRL O, ca urmare a stingerii debitului contabil rezultat în urma prejudiciului cauzat.
La dosarul Curții de Apel s-a depus de altfel la fila 88 o adresă a civile p. prin care se atestă că prejudiciul cauzat în cauză a fost reparat integral.
Curtea Supremă de Justiție a reținut însă vinovăția inculpatului dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art 26 raportat la art 215 al.3 și 5 Cod penal în infracțiunii prev. de art 26 raportat la art 215 al. 2 și 3 Cod penal și condamnându-l în baza acestui text de lege la o pedeapsă de 8 ani închisoare. S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual și instigare la uz de fals aplicându-se pedepse de 2 ani 6 luni închisoare, respectiv 1 an închisoare.
Relevantă este motivarea Curții Supreme de Justiție în decizia de condamnare care analizează în mod just și pertinent întreaga stare de fapt prin prisma probatoriului administrat în cauză. "Ideea intrării inculpatului în afaceri a aparținut inculpatului. Astfel, a explicat în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății modul în care a ajuns în România și cum a devenit administrator de firmă la propunerea lui care l-a ajutat să cumpere societatea SC SRL aleasă din publicațiile din ziare iar ulterior să facă acte deoarece nu cunoștea limba română. Inculpatul a avut o atitudine nesinceră și refractară și doar în măsura punerii în fața unor acte și dovezi din care rezulta că el personal este implicat a făcut declarații, urmărind de fiecare dată să crea impresia că nu a profitat de pe urma afacerii derulate de inculpatul.
Astfel la 29.01.1999. asistat de avocat a declarat că la sfârșitul lunii iulie 1999 s-a întâlnit întâmplător cu și a aflat de la acesta că are societate comercială în O care se ocupă printre altele de comercializarea produselor petroliere precum și că vrea să se stabilească în România.
A fost interesat de cele spuse de pentru că acesta i-a relatat că urma să obțină licența de import și să aducă carburanți din Ucraina și voia și el să stabilească relații comerciale prin intermediul lui în Ucraina și.
La 2.02.1999.confruntat cu inculpatul atunci când ultimul a explicat condițiile în care a ajuns să dețină o firmă și că a fost trimis de la SC SRL ca să cumpere 36.000 litri motorină pe care i-a plătit cu bani dați de,acesta a refuzat să răspundă la întrebare invocând lipsa apărătorului.
Inculpatul confruntat cu G director de desfacere la SC SRL O, nu a contestat faptul că s-a interesat de condițiile în care ar putea cumpăra carburanți luând chiar și ofertă de prețuri și că după câteva zile însoțit de inculpatul s-a prezentat la SC SRL și deoarece nu putea vorbi bine românește, au discutat condițiile de achiziționare a cantității de 36.000 litri benzină.
Nu a negat nici faptul că transportul de la depozitul s-a făcut cu o cisternă care îi aparținea.
Inculpatul la recunoscut că toate transporturile de benzină și motorină de la depozitul din la rezervoarele sale s-au făcut cu cisterne, care-i aparțineau sau le avea închiriate din Ungaria, având șoferi unguri.
Inculpatul a susținut că după prima livrare nu a făcut nici un act de dispoziție în legătură cu carburantul care a rămas în rezervoarele de la depozitul inculpatului și că nu a înregistrat actele în contabilitate.
La propunerea lui care s-a oferit să vândă benzina achiziționată cu 100 lei în plus față de prețul de livrare și să împartă câștigul, s-a deplasat din nou la SC SRL și a cerut să i se livreze cantități mai mari de benzină și motorină circa 3-5 cisterne. Deoarece prima plată a făcut-o prompt, directorul a acceptat să primească un bilet la ordin, scadent la 15.09.1998. cu condiția să fie girat de inculpatul.
Acel bilet la ordin a fost predat lui care s-a prezentat personal la directorul de vânzări, martorul G, căruia l-a predat și acesta fără să verifice dacă datele de identitate corespund l-a primit.
Acesta a fost momentul în care cei doi inculpați au reușit să convingă societatea parte civilă că sunt comercianți serioși și că vor achita costul carburanților livrați.
Toate cantitatea a fost livrată în trei tranșe - prima 2-3.09. - 71.000 litri motorină, a doua tranșă în 5.09. - 36.000 litri, iar a treia tranșă 10.09. - 71.100 litri benzină, au fost emise trei facturi fiscale în valoare totală de 613.539.110 lei.
Marfa livrată de SC SRL a fost transportată cu mijloacele de transport ale SC SRL al cărei administrator era inculpatul și a fost depozitată în rezervoarele închiriate de aceeași societate.
Această cantitate de benzină și motorină nu s-a aflat niciodată la dispoziția inculpatului iar inculpatul pentru a fi apărat de eventualele acuze a simulat cumpărarea a aproximativ 100.000 litri benzină și motorină.
Pentru ca aparența de legalitate să fie creată s-a deplasat împreună cu inculpatul și cu contabila firmei SC SRL martora R la Banca Transilvania unde a deschis cont pentru SC Com SRL O și prin operațiuni care s-au efectuat numai scriptic, au intrat și au ieșit în și din contul SC Com SRL O 193.675.680 lei la 9.09.1998. și 147.599.683 lei la 11.09.1998.
În legătură cu acest moment este de observat că în declarația dată la 2.02.1999, la procuror, inculpatul a declarat inițial că ordinele de plată au fost semnate și depuse de el, la Banca Transilvania și că nu a fost însoțit niciodată la această bancă de inculpatul. în fața declarațiilor inculpatului și martorei, a revenit și a declarat că cele două cereri către Banca Transilvania făcute de la 9.11. și 11.11.1998. prin care cerea să i se elibereze în numerar sumele de 147.599.683 lei și 193.675.680 au fost făcute de el și a făcut acest lucru rugat de care l-a însoțit la banca.
Din toate aceste declarații, interogatorii și confruntări, coroborate cu actele la care s-a făcut referire, rezultă că inculpatul deși putea să cumpere direct prin firma sa " " SRL carburanți de la Firma " " SRL, l-a implicat pe inculpatul, cetățean străin, a cărui afaceri le-a programat și condus el, făcând în așa fel ca să evidențieze o afacere în pierdere pentru inculpatul în fața autorităților fiscale.
Deși din declarația martorului G și a inculpatului s-a făcut dovada că livrarea de carburanți s-a făcut numai în urma garantării de către inc. - acesta fiind persoana care a prezentat bilanțul la ordin cu mențiunea pe verso a apărării, inculpatul a negat acest lucru acceptând doar că el a fost cel care a înaintat biletul la ordin la rugămintea lui dar nu l-a semnat pentru girant.
După ce s-a văzu în posesia cantității de circa 160.000 benzină i-a dat inc., 32.000.0000 lei și i-a cerut să plece din țară dacă vrea să nu aibă probleme.
Pe lângă faptul că inc. a făcut operațiuni fictive prin care să creeze aparența de legalitate a cumpărării de către SC " SRL a unor cantități de carburanți pentru care a și achitat către SC Com SRL O, 341.275.363 lei la 9 și 11.09.1998. pentru restul carburanților care deși au rămas în rezervoarele sale a susținut fără a putea produce dovezi, că din dispoziția lui, a predat carburanții unei firme din județul S
Așa fiind, instanțele deși au reținut corect desfășurarea acțiunilor întreprinse de inculpați, nu au acordat semnificație - absurdității interpunerii unui terț - în raporturile comerciale pe care SC SRL( terț) le putea desfășura cu SC SRL, mai ales că prin aceasta nu se obținea nici un câștig.
Se impune observația că această întrepunere privește o societate SC Com SRL, care nu poseda mijloace de transport, nu avea rezervoare de depozitare și care a folosit mijloacele de care dispunea societatea inculpatului atât mijloace de transport cât și de depozitare.
Așa cu au declarat martorii și inculpatul, toate activitățile societății SC Com SRL au fost desfășurate de inculpatul, el l-a însoțit pe inc. la SC SRL, el a fost cel care a dus ordinul de plată cu mențiunea girării, chiar dacă nu el este cel care a executat semnătura datele buletinului sunt ale lui, tot el l-a dus pe la Banca Transilvania unde i-a deschis cont și unde s-au efectuat acele operațiuni de " inginerie financiară" cu sume care s-au rulat prin conturi fără a fi efectiv depuse sau ridicate.
Din rapoartele de constatare tehnico științifică rezultă că toate cererile adresate BRD, Transilvania, biletul la ordin emis la 13.08.1998. pe numele SC Com SRL precum și facturile acestei societăți au fost scrise de inculpatul.
. a declarat la 29.01.1999. că nu știe cine a ridicat cantitățile de carburant de la SC SRL și nici cui au fost vândute dar că a întocmit facturi pentru acele cantități către SC SRL, însă nu a urmărit ce s-a întâmplat și nici dacă s-a încasat contravaloarea carburantului vândut.
Inculpatul a mai adăugat că după ce a fost dus a doua oară la bancă de inc., și-a dat seama că ceva nu este în regulă că acesta nu lucrează corect, presupunere care i s-a adeverit deoarece inculpatul i-a dat 32.000.000 lei și i-a cerut să plece din țară accentuând că o să aibă probleme o lungă perioadă de timp dacă nu face acest lucru.
Din declarațiile martorilor și a inculpatul rezultă că activitatea infracțională a fost concepută de inculpatul acesta folosindu-l pe căruia i-a creat imaginea de comerciant serios și credibil de produse petroliere. In acest fel a reușit inducerea în eroare a civile p. care dacă ar fi cunoscut adevărata situație a SC Com SRL nu ar fi acceptat să livreze fără plată sau garanții serioase apropare 160.0000 carburanți.
Așa fiind se constată că hotărârile celor două instanțe sunt nelegale și netemeinice.
În consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție în baza art. 385/15 pct.2. lit. d Cod procedură penală a admis recursul și a casat hotărârile numai cu privire la soluționarea laturii penale.
Motivul de casare privind confiscarea sumei cu care inculpații au păgubit civilă p. și ca urmare a retragerii apelului de către SC SRL, profită inculpaților având regimul prev. de art 118 lit. d nu este fondat.
Așa cum rezultă din cererea civile p., aceasta și-a retras apelul cu motivarea că au stins debitul prin negocieri încât acțiunea civilă care este la dispoziția vătămate p. este soluționată.
Rejudecând cauza inculpații vor fi condamnați prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art 215 al.3 și 5 în infracțiunea prev. de art 251 al.2 și 3 pen. la pedepsele de 6 ani închisoare inculpatul și 8 ani închisoare inculpatul.
Inculpatul urmează să fie condamnat și pentru infracțiunile de instigare la fals și uz de fals prev. de art 25 raportat la art 289 și 291 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal la pedepse de 3 ani și respectiv 1 an închisoare.
În baza art 33 lit a, 34 lit b Cod procedură penală pedepsele aplicate inculpatul se vor contopi și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare".
Interpretarea întregii probațiuni efectuată de Curtea Supremă de Justiție este judicioasă și atestă fără dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Este însă de observat faptul că atât Curtea de APEL ORADEA cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au hotărât prin soluțiile pronunțate în căile de atac că sunt îndeplinite condițiile privind admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare urmând a se soluționa cauza în prezent potrivit disp.art 405, 408 Cod procedură penală și ținând seama de principiile privind judecarea în primă instanță.
S-a procedat la audierea inculpatului care a declarat că își menține poziția avută inițial cu prilejul soluționării procesului, respectiv existența unei stări de fapt proprii unor relații de afaceri și nu a unei infracțiuni, însă lasă la aprecierea instanței calificarea unei atare stări de fapt ca având caracter penal.
Au fost audiați reprezentanții civile p. SC SA O respectiv administratorul care a indicat faptul că societatea pe care o administrează și-a recuperat prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei precum și martorul. Acesta din urmă a arătat că în urmă cu 8 ani în calitate de director comercial al SC SA Oaa vut relații de afaceri cu inculpatul apărând la un moment dat o disfuncție care a condus la condamnarea acestuia pentru săvârșirea unor infracțiuni economice.
inculpatul și-a achitat obligațiile financiare și a avut o atitudine bazată pe bună credință și corectitudine în afaceri.
-se aceste probe din nou, ca urmare a rejudecării cauzei după admiterea în principiu, instanța a considerat că în cauză nu s-au modificat sub aspect probator elementele stării de fapt în ceea ce privește vinovăția inculpatului. Prin urmare, tribunalul în baza art. 522/1 Cod procedură penală a admis cererea de rejudecare formulată de condamnatul a dispus anularea hotărârilor penale pronunțate în cauză, respectiv sent.pen.nr.87/29.03.1999 de TRIBUNALUL BIHOR, dec.pen.nr.269/21.12.2000. de Curtea de APEL ORADEA și dec.pen.nr.3316/7.07.2003 de Curtea Supremă de Justiție, și a dispus pronunțarea unei noi soluții care a ținut seama de întregul material probator administrat în cauză precum și de dispozițiile date de către Curtea de APEL ORADEA și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Fiind reținută vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune în forma prev. de art 26 raportat la art 215 al. 2 și 3 Cod penal instanța la condamnat pe acesta însă a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art 74 lit b și c Cod penal, elementele acestora fiind pe deplin incidente, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals intelectual și cea de instigare la uz de fals s-a constatat că este împlinit raportat la momentul săvârșirii faptei termenul de prescripție specială a răspunderii penale, sens în care în baza art 11 pct.2 lit b raportat la art 10 lit g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni, în formă continuată.
TRIBUNALUL BIHOR apreciind că în prezent scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, și pe considerentul că până în prezent acesta a executat în penitenciar o bună parte din durata acesteia, în baza art 86/1 Cod penal a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit conf. art 86/2 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art 86/3 lit a - d Cod penal și să se prezinte periodic la Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere impuse.
I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art 86/4 Cod penal.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art 64 lit a Teza II și b și c Cod penal făcându-se aplicarea art 71 al.5 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 28.01.1999. și până la 12.03.1999, fiind arestat în vederea extrădării și deținut în penitenciar începând cu data de 4.04.2006. și până la 26.04.2006 și de la această ultimă dată până la zi.
S-a dispus în baza art. 350 pct. 3 lit b Cod procedură penală punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Din analiza situației de penitenciar s-a constatat că în urma sp.nr.130/2007 a Tribunalului Bihors -a emis mandatul de executare al pedepsei nr.180/29.05.2007.
Făcându-se referire în hotărârea anterior amintită la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin dp.nr.3316/2003 a curții Supreme de justiție, s-a dispus admiterea unei cereri de contopire a unor pedepse formulată de condamnat în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În prezent această pedeapsă fiind anulată pronunțându-se o nouă hotărâre este evident că nu mai poate subzista astfel încât a fost anulat mandatul de executare al pedepsei nr.180/2007 emis în baza sp.nr.130/2007 a Tribunalului Bihor.
S-a constatat că prejudiciul cauzat civile p. SC SRL a fost integral recuperat.
În baza art 445 Cod procedură penală au fost anulate înscrisurile care atestă operațiuni în fals respectiv foaia de vărsământ nr.31002/9.09.1998. și CEC de numerar nr.31005/9.09.1998. - fila 201 dosar up: foaie de vărsământ chitanță nr.31066/11.09.1998 și CEC de numerar nr.31069/11.09.1998. fila 203 dosar up.
S-a constata ca fiind soluționată cauza sub aspectul laturii civile și în ceea ce privește măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpatului.
În baza art 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Dispozitivul hotărârii s-a comunicat Oficiului registrului Comerțului pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și condamnatul.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHORa solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond ca nelegală și netemeinică și pronunțarea unei hotărâri legale în cauză în sensul respingerii cererii de rejudecare a cauzei după extrădare.
În motivarea apelului se arată în esență că în mod greșit s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare deoarece inculpatul a fost prezent în fața primei instanțe când a fost audiat. De asemenea la judecata în apel și în recurs deși nu a fost prezent și-a exercitat dreptul la apărare prin apărătorul ales. Se mai arată că cu ocazia rejudecării după extrădare instanța de fond trebuia și putea doar să-l reaudieze pe inculpat, pentru a repara pretinsa încălcare a dreptului la apărare neputând administra alte probe. Tribunalul a efectuat cercetare judecătorească pe fondul cauzei lucru inadmisibil în această procedură specială de unde rezultă că instanța a confundat rejudecarea după extrădare cu rejudecarea în fond a cauzei într-o cale extraordinară de atac, administrând o probațiune irelevantă în această procedură. Prin urmare, cauza nu putea fi rejudecată în fond ca și în cazul revizuirii și nu se putea anula o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță superioară în grad.
Așadar, instanța nu putea întreprinde alt demers decât acela al audierii condamnatului pentru ai fi respectat dreptul la apărare dar nicidecum nu putea rejudeca în fond cauza și cu atât mai puțin nu putea să dispună încetarea procesului penal pentru unele fapte deoarece s-ar trece peste puterea lucrului judecat.
În mod nelegal s-a dispus punerea în libertate a acestuia câtă vreme condamnatul se afla deținut și se afla în executarea unei pedepse definitive privative de libertate de 8 ani închisoare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și nu putea reindividualiza pedeapsa aplicată cu caracter definitiv de o instanță superioară.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului declarat de el, desființarea hotărârii, și în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală. În subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a sau art. 10 lit. d Cod procedură penală. S-a mai solicitat ca în cazul în care se va menține condamnarea să se facă aplicarea art. 81 Cod penal. În motivarea apelului se arată că între C SA și firmele aparținând lui s-au desfășurat relații comerciale anterior acestui incident apreciat ca fiind circumscris sferei penalului. . relațiile comerciale dintre aceste firme au fost corecte. Faptul că la un moment dat nu a fost achitat prețul pentru o anumită cantitate de produse nu înseamnă că suntem în prezența unei înșelăciuni, în acest sens trebuie avute în vedere declarațiile administratorului C, care confirmă aceste aspecte. De asemenea aceste împrejurări sunt arătate și de către martorul, iar prejudiciul a fost recuperat. În situația în care se va aprecia că suntem în prezența infracțiunii de înșelăciune, din probele administrate rezultă că aceasta a fost săvârșită de către celălalt inculpat respectiv de. De asemenea nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective.
În ședința din 08 aprilie 2008 reprezentantul parchetului arată că nu mai susține motivele de apel care se referă la admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare în caz de extrădare, deoarece cu privire la această problemă există autoritate de lucru judecat.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, se constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR este fondat pentru următoarele considerente.
Procedura rejudecării cauzei după extrădarea condamnatului este o procedură specială menită să asigure garantarea dreptului la apărare și contradictorialitatea judecății.
După admiterea în principiu a cererii, instanța în mod obligatoriu trebuie să-l audieze pe inculpat și poate dispune, dacă găsește necesar, administrarea din nou a probelor care au fost efectuate în cursul judecății și de asemenea, va putea administra alte probe noi cerute de condamnat în raport de caracterul pertinent și concludent al acestora.
Dacă din probele administrate rezultă că hotărârea pronunțată în prima judecată este netemeinică sau nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima judecată, chiar dacă hotărârea de condamnare a fost pronunțată de instanța de apel sau de recurs și pronunță o nouă hotărâre potrivit disp. art. 345- 353 Cod procedură penală.
Dacă în urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat de inculpat, instanța constată că acesta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, respinge cererea de rejudecare.
În mod corect instanța de fond a reținut că după administrarea probelor nu s-au modificat sub aspect probator elementele stării de fapt în ceea ce privește vinovăția inculpatului.
Astfel, condamnatul a arătat că își menține declarația dată în primă instanță cu ocazia primei judecăți, iar din declarația reprezentantului părții civile rezultă că întreg prejudiciul a fost recuperat fapt cunoscut și cu ocazia primei judecăți, când în apel s-a depus cererea de renunțare la pretențiile civile.
Potrivit declarației martorului între C SRL și societatea comercială a cărui administrator era condamnatul s-au derulat o serie de afaceri bazate pe bună credință și o corectă efectuare a plăților, iar martorul arată că nu-și explică faptul că disfuncția apărută la un moment dat a fost calificată drept infracțiune de înșelăciune, ori, în săvârșirea faptei condamnatul a profitat tocmai de relațiile dintre cele două societăți comerciale și buna reputație de care se bucura în cadrul SRL, el fiind cel care l-a prezentat pe părții civile și care a garantat martorului G plata benzinei livrate către C Com SRL.
Apreciem că în mod greșit însă prima instanță a admis cererea de rejudecare după extrădare și a dispus reindividualizarea pedepsei, deoarece din probele administrate în cursul rejudecării nu au rezultat elemente care să permită o asemenea reducere a pedepsei(circumstanțe atenuate, schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune mai puțin gravă, apariția unei legi mai favorabile).
Reținând aceeași stare de fapt cât și vinovăția inculpatului, dacă din probele nou administrate în cauză nu rezultă circumstanțe care să conducă la atenuarea răspunderii condamnatului, instanța nu putea reindividualiza pedeapsa conform art. 72 Cod penal, deoarece astfel s-ar transforma intr-o instanță de control judiciar.
Față de cele de mai sus, curtea apreciază că probele administrate cu ocazia rejudecării cauzei nu pot înlătura starea de fapt și nici vinovăția inculpatului reținută în cursul primei judecăți, astfel că în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și va desființa în totalitate hotărârea atacată, iar în baza art. 552/1 alin. 2 raportat la art. 406 alin. 4 Cod procedură penală va respinge cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 3316/07.07.2003 a Curții Supreme de Justiție ca neîntemeiată.
Având în vedere că cererea de rejudecare după extrădare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, instanța nu va putea reține prescripția răspunderii penale deoarece hotărârea de condamnare nu a fost anulată, condamnarea definitivă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului intervenind înainte de împlinirea termenului de prescripție.
Pentru considerentele arătate, apelul declarat de către condamnatul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe condamnat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare în apel și primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. l lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de condamnatul .
În baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr. 330 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o desființează în totalitate în sensul că:
În baza art. 522/1 alin. 2 raportat la art. 406 alin. 4 Cod procedură penală respinge cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 3316 din 07 iulie 2003 Curții Supreme de Justiție, ca neîntemeiată.
Obligă pe apelantul condamnat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel și primă instanță.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
decizie - /20.05.2008
Jud. fond -
Tehnodact. 2 ex./20.05.2008,
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela
