Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 421/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 421/2009
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 78/A/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpata intimată - în stare de deținere din Penitenciarul Aiud asistată de avocat - apărător desemnat din oficiu și avocat - cu delegație pentru partea civilă recurentă, lipsind acesta. Au lipsit și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că la dosar a fost înregistrată o cerere de către inculpata intimată prin care arată că nu a primit hotărârea definitivă după rejudecare și că nu i-a fost dedusă perioada executată în Spania.
Întrebată de instanță cu privire la cererea depusă la dosar, inculpata declară că nu mai susține față de împrejurarea că nu a declarat recurs în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata părții civile depune la dosar motivele de recurs, solicitând admiterea lui, casarea deciziei recurate și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În subsidiar, solicită casarea deciziei recurate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale nr. 64/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, cu cheltuieli judiciare reprezentând onorariul de avocat.
Consideră că instanța de apel a procedat greșit când a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatei de la 2 ani și 10 luni închisoare la 2 ani închisoare, astfel că invocă nulitatea absolută a deciziei penale nr. 78/A/2009, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 356 lit. c Cod pr. penală. Instanța de apel a apreciat că raportat la probele administrate, inclusiv după admiterea de principiu a cererii de rejudecare după extrădare, au reieșit împrejurări noi, fără să arate în concret care sunt probele pe care se întemeiază susținerea instanței. Apreciază că referirea generică la probele administrate fără a le arăta în concret, echivalează cu o nemotivare a soluției, impunându-se astfel trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dacă se va aprecia că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere la pronunțarea soluției a se avea în vedere atitudinea inculpatei pe întreaga durată a procesului penal, atât în fața instanțelor în primul ciclu procesual cât și în fața instanțelor după rejudecare, faptul că aceasta s-a sustras judecății plecând în străinătate fără a-și indica adresa, atitudinea oscilantă și nesinceră.
Apărătorul inculpatei intimate solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală.
Solicită a se observa că apelul este declarat de o persoană fără calitate, respectiv de mandatar fără a avea împuternicire avocațială.
Instanța de apel a soluționat în mod temeinic și legal cauza în baza probelor administrate, fiind justificată reducerea pedepsei aplicate inculpatei.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de partea civilă ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală. Hotărârea atacată este motivată, în rejudecare au fost administrate probe, au fost reaudiați martori și a fost reaudiată inculpata, astfel că nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de apel, urmare reaudierii inculpatei, care prima oară în apel a recunoscut săvârșirea faptei și ținând seama de relațiile dintre părți, în mod corect a apreciat că se impune reducerea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatei.
Având ultimul cuvânt, inculpata arată că înainte cu două zile de a pleca din țară, inculpatul a bătut-o pe stradă, la plecare acesta fiind sănătos. De asemenea, arată că partea civilă între timp a plecat în Italia, unde a obținut carnet de conducere. Cu privire la despăgubirile civile la care a fost obligată, arată că era în măsură să le achite fără a-i fi instituit sechestru asigurator.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.64/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-, în baza art. 522/1 Cpp rap. la art. 406 al. 4 Cpp s-a respins cererea de rejudecare formulată de condamnata, aflată în PRMS
S-a făcut aplicarea art. 192 al. 2 Cpp.
Pentru pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Sentința Penală nr. 71/2003 pronunțată în dosarul nr. 2154/2002 al acestei instanțe i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1 Cod pen. s-a dispus interzicere drepturilor prev. de art. 64 Cod. pen. în condițiile și pe durata prev de art. 71 Cod pen. și a fost obligată la plata sumei de 5000 USD și 30.000.000 lei către partea civilă cu titlu de daune materiale respectiv daune morale.
Prin Decizia penală nr. 183/A/2003 a Tribunalului Alba, apelul condamnatei a fost respins, iar prin Decizia penală nr. 401/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost respins recursul declarat împotriva deciziei tribunalului.
În urma acestor hotărâri s-a emis mandatul de executare al pedepsei nr. 131/27.06.2003 de către Judecătoria Alba Iulia, iar în urma cererii de extrădare nr. 392 1/16.06.2006 condamnata a fost predată autorităților române în martie 2008 în vederea executării pedepsei.
La termenul de judecată din 18.11.2008, instanța a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnata, și a încuviințat administrarea probatoriului cu declarațiile condamnatei și alte mijloace de probă pe care aceasta le va propune.
Pe parcursul acestei faze procesuale condamnata a invocat prev. art. 10 lit. e Cod pr. pen. (legitima apărare), din declarația inculpatei dată în fața instanței arată că a avut o relație de prieteni cu partea vătămată, dar este posibil ca acesta să fi suferit vătămarea ochiului atunci când a forțat intrarea în apartament, iar condamnata pentru a se apăra a intenționat să părăsească bucătăria și l-a împins pe masa din bucătărie, pe care era posibil să se afle substanțe toxice utilizată de condamnată la decorarea porțelanului; la momentul respectiv condamnata se ocupa cu decorarea porțelanurilor și comercializarea ulterioară a acestora.
Condamnata arată că relația dintre ea și partea vătămată a fost marcată de dese scandaluri și violențe, aspecte confirmate și de martorii audiați în cauză.
Astfel, la data când a avut loc incidentul partea vătămată a plecat din fața blocului la locuința condamnatei din care a ieșit după 20 de minute ținându-se cu mâna de ochiul drept, a urcat în bloc și de acolo a plecat la spital, iar după externare i-a povestit martorului că prietena sa, condamnata i-a aruncat ceva în ochiul drept. Același martor a învederat că recent a întâlnit partea vătămată și a observat că ochiul drept al acesteia are o culoare albă și din câte i-a spus nu vede cu el.
Martora a relatat că a văzut partea vătămată urcând în bloc, la auzit certându-se cu condamnata după care, a auzit-o pe aceasta din urmă strigându-i să plece că îi va arunca ceva în și îl va orbi, după care, la scurt timp a văzut partea vătămată coborând din bloc ținându-se cu mana de ochiul drept. Aceeași martoră a discutat cu partea vătămată, care i-a spus că nu știe ce i s-a aruncat în și medicii și nu știu cum să îl trateze.
Instanța de fond a arătat că nu s- dovedit existența vreunei împrejurări de natură confirma existența legitimei apărării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen condamnata.
Prin decizia penală nr.78/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- s-a admis apelul declarat de condamnata împotriva Sp nr. 64/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-, s-a desființat sentința atacată și procedând la o nouă judecată a cauzei:
În temeiul art. 522 rap. la art. 406 al. 1, art. 345-353 s-a anulat Sp nr. 71/2003 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 2154/2002 definitivă prin Dp nr. 401/24.06.2003 a Curții de Apel Alba Iulia numai cu privire la latura penală și rejudecând cauza in aceste limite:
În baza art. 182 al. 1 Cp a condamnat pe inculpata aflată în prezent în Penitenciarul Aiud la pedeapsa de:
-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 71 Cp s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cp pe durata executării pedepsei principale.
A fost menținută starea de arest a inculpatei și s-a dedus perioada executată de la 31 martie 2008 la zi.
Au fost menținute in rest dispozițiile Sp nr. 71/2003 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 2154/2002 definitivă prin Dp nr. 401/24.06.2003 a Curții de Apel Alba Iulia cu privire la latura civilă a cauzei și cu privire la cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 193 al. 6 Cpp a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare - onorariu avocat în favoarea părții vătămate.
A fost respinsă cererea de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții vătămate.
În considerente s-a reținut că probele administrate în cauză, inclusiv după admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare au relevat împrejurări cărora instanțele de judecată nu le-au dat relevanță juridică.
Astfel, incidentul între părți a avut loc pe fondul unor relații tensionate între părți, relații care erau când de prietenie, când culminau cu scandaluri și violențe.
Deși în ziua incidentului nu reiese că între părți au avut loc discuții tensionate astfel că inculpata într- puternică stare de tulburare să fi săvârșit fapta, cu toate acestea trebuia reținută cu ocazia individualizării pedepsei și climatul existent între părți.
Chiar dacă acest climat nu este un factor generator al incidentului cu toate acestea nu poate fi ignorat.
Toate probele administrate în cauză au relevat împrejurarea că părțile s-au împăcat o perioadă de timp și după incidentul între părți.
Or, în tot acest context se impunea cu ocazia individualizării pedepsei orientarea spre minimul special al pedepsei.
Pentru acest motiv doar, în baza art. 379 pct. 2 lit. Cpp, a fost admis apelul condamnatei și pe cale de consecință:
A fost desființată sentința atacată și procedând la o nouă judecată a cauzei:
În temeiul art. 522 rap. la art. 406 al. 1, art. 345-353 s- anulat Sp nr. 71/2003 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 2154/2002 definitivă prin Dp nr. 401/24.06.2003 a Curții de Apel Alba Iulia numai cu privire la latura penală și rejudecând cauza in aceste limite:
În baza art. 182 al. 1 Cp a fost condamnată inculpata, aflată în prezent în Penitenciarul Aiud la pedeapsa de:
-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 71 Cp s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cp pe durata executării pedepsei principale.
S- menținut starea de arest a inculpatei și se va deduce perioada executată de la 31 martie 2008 la zi.
S-au menținut în rest dispozițiile Sp nr. 71/2003 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 2154/2002 definitivă prin Dp nr. 401/24.06.2003 a Curții de Apel Alba Iulia cu privire la latura civilă a cauzei și cu privire la cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 193 al. 6 Cpp fost obligată inculpata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare - onorariu avocat în favoarea părții vătămate.
S-a respins în rest cererea de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții vătămate.
Nu s-a putut reține în favoarea condamnatei circumstanța legală a provocării neexistând probe de natură a dovedi starea de provocare în care s-ar fi aflat condamnatul la momentul săvârșirii faptei. O simplă presupunere a acestei stări nu este suficientă.
Nici circumstanțele atenuante derivate din conduita bună în cursul procesului penal nu au putut fi reținute în favoarea condamnatei care nu a avut o poziție constantă tot cursul procesului penal.
Așa cum a arătat și instanța de fond s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări pentru fi reținută în favoarea condamnatei. De altfel, în apel nici nu s-a mai stăruit pe acest motiv.
Împotriva deciziei a declarat recurs partea civilă.
În principal s-a solicitat casarea deciziei penale nr.78/2009 pronunțată de Tribunalul Alba și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de apel, în temeiul art.385/15 alin.2 lit.c rap.C.P.P. la art.385/9 alin. 1 pct.9 C.P.P. deoarece instanța nu a analizat probele la care face referire în motivare, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
În subsidiar s-a solicitat casarea deciziei penale nr.78/2009 pronunțată de Tribunalul Alba și menținerea sentinței penale nr.64/2009 pronunțată de judecătoria Alba Iulia, în baza art. 385/15 alin.2 lit.a rap.C.P.P. la art.385/9 alin. 1 pct.14
C.P.P.Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art.385/15 alin.2 lit.c rap.C.P.P. la art.385/9 alin. 1 pct.9 C.P.P. întrucât instanța de apel a expus motivele care au stat la baza reindividualizării pedepsei aplicată inculpatei de instanța de fond. Acestea au constat în esență, în faptul că incidentul dintre părți a avut loc pe fondul unor relații tensionate între inculpată și partea vătămată, relații care chiar dacă nu au constituit un factor generator al incidentului nu pot fi ignorate, și în faptul că părțile s-au împăcat o perioadă de timp și după acest incident.
Deci, primul motiv de recurs invocat de partea civilă recurentă este neîntemeiat, deoarece hotărârea cuprinde argumentele care au stat la baza reducerii pedepsei aplicată inculpatei.
C de al doilea motiv de casare, prevăzut de art. 385/15 alin.2 lit.a rap.C.P.P. la art.385/9 alin. 1 pct.14 nu C.P.P. va fi reținut de instanța de recurs întrucât și acesta este neîntemeiat.
Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei a fost corect individualizată în conformitate cu dispozițiile art.72 Cp, fiind în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art.52
Cod PenalÎn mod corect instanța de apel a avut în vedere la proporționalizarea pedepsei relațiile tensionate dintre părți, alături de care amintim si împrejurarea că inculpata nu prezintă antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, și totodată faptul că s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție. Pedeapsa nu trebuie să aibă drept scop o reprimare excesivă a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, ci dimpotrivă, reeducarea acestora prin conștientizarea urmărilor faptelor săvârșite și prevenirea comiterii pe viitor a altor asemenea fapte.
Cum pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție răspunde acestor deziderate, apreciem hotărârea instanței de apel ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 78/A/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Va computa din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată începând cu data de 31.03.2008 la zi.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata sumei de 280 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 78/A/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată începând cu data de 31.03.2008 la zi.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 280 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
concediu odihnă - concediu odihnă -
semnează vicepreședintele Curții semnează vicepreședintele Curții
Grefier,
Red./ Tehnored.
2 ex./20.07.2009
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Monica Farcaș, Oana Maria
