Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 523/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.523
Ședința publică din data de 24 iulie 2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 3: Ion Stelian
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - fiul lui și al lui, născut la 11 mai 1964, în prezent aflat în - Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 82 din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.14 din 13 01.2009 Judecătoriei Târgoviște prin care a fost respinsă cererea formulată de inculpat cu privire la rejudecarea privind pe intimații: părți vătămate G - com., Cod poștal -, Județ D, - com., Cod poștal -, Județ D, - Târgoviște, str. - -,. 32.A,. B,. 27, Cod poștal -, Județ D, - com., Cod poștal -, Județ D și -- Târgoviște, str. - -,. 4,. A,. 1, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător ales avocat, lipsă fiind intimații - părți vătămate G, -, -.
Procedura neîndeplinită cu intimatul - parte vătămată - a cărei dovadă de citare a fost restituită cu mențiunea "destinatar plecat din țară".
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,în sensul că la dosar recurentul - inculpat, prin apărătorul său, a depus în scris motivele de recurs, înregistrate sub nr.12814/8.07.2009 de registratura Curții de Apel.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat cu acordul instanței a luat legătura cu acesta și învederează instanței că din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată nemaiavând alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public de asemenea arată că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, critică hotărârea instanței de fond pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât s-a dat o interpretare greșită a disp. art. 5221Cod procedură penală, în sensul că instanța care a judecat cauza în primă instanță ar fi trebuie să rejudece cauza cu respectarea a două condiții, o primă condiție fiind ca cel condamnat să fi fost judecat și condamnat în lipsă, iar cea de-a doua să se fi cerut extrădarea.
Precizează că în ceea ce privește a doua condiție prima instanță a dat o interpretare greșită a disp. art. 5221Cod procedură penală, textul de lege nu impune o extrădare efectivă ci doar efectuarea unei cereri în acest sens și derularea unor formalități în vederea extrădării.
Se mai arată că recurentul - inculpat nu a fost supus efectiv procedurilor de extrădare de către autoritățile spaniole, nefiind predat autorităților române în baza unui mandat european de arestare, revenind de bună voie în țară, iar judecarea și condamnarea sa au avut loc în lipsă, în perioada în care a fost plecat în Spania și nu a avut cunoștință că pe rolul instanței de judecată se află vreun proces.
În opinia sa interpretarea instanței de fond se află în afara scopului și înțelesului disp. art. 5221Cod procedură penală, care nu prevăd condiția extrădării efective de către autoritățile străine ci doar să se fi solicitat extrădarea persoanei judecată și condamnată în lipsă.
Pentru toate mai sus arătate solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Arestarea recurentului nu a avut loc în cadrul derulării procedurii de extrădare, întrucât nu era îndeplinită condiția esențială de a fi extrădat, ci în baza mandatului de executare al pedepsei la care a fost condamnat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt învederează instanței că nu a avut cunoștință că are vreun dosar penal în derulare pe rolul vreunei instanțe de judecată, astfel că solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.14 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 13 ianuarie 2009 în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de către condamnatul, fiul lui și, născut la 11 mai 1964, CNP -, deținut în Penitenciarul Ploiești, privind rejudecarea, în temeiul art. 5221Cod proc. penală a cauzelor care au format obiectul dosarelor nr.4618/2002 - în care s-a pronunțat sentința penală nr.1675/6.12.2002 și nr.4186/2005 - în care s-a pronunțat sentința penală nr.31/9.01.2006, modificată prin decizia penală nr.202/22.05.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.2012/2006, prin care acesta a fost condamnat la 3 luni închisoare, cu art. 71, 64 Cod penal și respectiv 3 ani închisoare, cu aplicarea disp. art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 192 alin.3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr-, condamnatul, fiul lui și, născut la 11.05.1964, deținut în Penitenciarul Mărginenia solicitat rejudecarea cauzelor penale nr.4618/2002 și 4186/2005, prin care i-au fost aplicate de către Judecătoria Târgoviște prin sentința penală nr.1675/6.12.2002 o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art.215 alin.1 și 2 Cod penal și o pedeapsă de 1 an închisoare prin sentința penală nr.31/9.01.2006, desființată în parte prin decizia penală nr. 202/22.05.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.2012/2006, pentru infracțiunea prev. de disp. art.305 Cod penal, Tribunalul Dâmbovița contopind cele două pedepse și dispunând executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.
A mai constatat instanța de fond că în motivarea cererii petiționarul a precizat că judecarea și condamnarea sa au avut loc în lipsă, în perioada în care era plecat în Spania și că nu a avut cunoștință că pe rolul Judecătoriei Târgoviște se aflau cele două cauze, cu mențiunea că a fost citat la 3 adrese însă toate dovezile de comunicare ale citațiilor, a mandatelor de aducere și a hotărârilor au fost returnate specificându-se că destinatorul este necunoscut. Urmare a celor două sentințe definitive, Biroul Național Interpol a solicitat Judecătoriei Târgoviște emiterea unui mandat european de arestare în vederea extrădării, care a fost emis, instanța înaintând acestui birou și mandatul de urmărire internațională al condamnatului, arestarea sa producându-se la 12.03.2008 de la domiciliul situat în Târgoviște,-, -.5, apart.8, județul D, în condițiile în care a revenit de bună-voie din străinătate, cu toate că fusese urmărit internațional și național (adresa nr.-/1.ian.2009 emisă de către Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului D).
La cererea instanței, cu adresa nr.-/8 ian.2009 Serviciul de Evidență Operativă din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră a comunicat că numitul figurează că a ieșit din țară la data de 5.02.2002, prin punctul de trecere al frontierei Nădlac.
În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut că numitul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de disp. art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal și respectiv 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de disp.305 Cod penal, prin sentința penală nr.1675 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 6.12.2002, definitivă prin neapelare și respectiv, prin sentința penală nr.31 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 9.ian.2006, definitivă prin decizia penală nr.202 /22.05.2006 a Tribunalului Dâmbovița, în temeiul disp. art. 39 alin.1 Cod penal, dispunându-se contopirea acestora și executarea pedepsei de 3 ani închisoare.
Prin încheierea pronunțată la 14.06.2007 în Camera de Consiliu în dosarul nr.4186/2005 Judecătoria Târgoviștea dispus emiterea unui mandat european de arestare pe numele condamnatului, împotriva acestuia fiind emis și un mandat de urmărire internațională la 14.06.2006.
Potrivit adreselor Biroului Național Interpol mandatul european de arestare a fost difuzat la 19.06.2007.
Instanța de fond a mai stabilit că pentru rejudecarea unei persoane extrădate este necesar ca aceasta să fi fost judecată și condamnată în lipsă - iar pe de altă parte să fi fost extrădată, așa după cum cer disp. art.5221Cod proc. penală.
În opinia judecătorului fondului prima condiție apare ca fiind îndeplinită, în privința celei de-a doua constatând însă că titularul cererii nu a fost extrădat, acesta fiind arestat pe teritoriul României, la domiciliul său, iar nu predat autorităților române ca urmare a extrădării în urma emiterii mandatului european de arestare emis la 14.06.2007, motiv pentru care cererea a fost respinsă.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 3 Cod proc. penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele formulate în scris, apelantul susține că s-a dat o interpretare greșită dispozițiilor art.5221Cod proc. penală, considerându-se că în cauză nu este îndeplinită condiția privind extrădarea sa, urmare a nepredării autorităților române în urma mandatului european de arestare din 14.06.2007.
În opinia apelantului, interpretarea instanței se află în afara scopului și înțelesului dispozițiilor art.5221Cod proc. penală, care nu prevăd condiția extrădării efective de către autoritățile străine ci, doar să se fi solicitat extrădarea persoanei judecată și condamnată în lipsă.
În cauză această din urmă condiție este în mod evident îndeplinită, din moment ce organele jurisdicționale competente au efectuat toate formalitățile și demersurile legale în vederea extrădării sale.
Urmare a celor două sentințe definitive, Biroul Național Interpol a solicitat Judecătoriei Târgoviște emiterea unui mandat european de arestare în vederea extrădării, care a și fost emis și înaintat solicitantului.
Scopul instituirii disp. art.5221Cod proc.penală a fost acela de a da posibilitatea rejudecării unei cauze penale în care un inculpat a fost judecat și condamnat în lipsă pe teritoriul României, unde s-au îndeplinit toate actele de procedură, dacă pe acest teritoriu cel condamnat nu a fost găsit în vederea executării pedepsei aplicate și au fost începute formalitățile în vederea extrădării.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării Judecătoriei Târgoviște, invocându-se disp. art. 379 și 5221Cod proc. penală.
Prin decizia penală nr. 82 din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, apelul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 14 din 13.01.2009, a Judecătoriei Târgoviștea fost respins ca nefondat.
Apelantul condamnat a fost obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Dâmbovițaa reținut în esență că, disp. art. 5221cod pr.penală, instituie regula potrivit căreia "în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului", alineatul 2 al aceluiași articol statuînd că "disp. art. 405 - 408 se aplică în mod corespunzător".
În limitele stabilite de textul de lege invocat, pe care apelantul condamnat și-a întemeiat cererea contrar criticilor formulate în cuprinsul motivelor de apel, instanța de fond a examinat în virtutea rolului său activ îndeplinirea cumulativă a celor două condiții în funcție de care o cauză penală poate fi rejudecată de către prima instanță (în cazul dedus judecății - Judecătoria Târgoviște ).
Critica apelantului legată de interpretarea greșită a disp. art. 5221cod pr.penală, de către judecătorul fondului, interpretare care s-ar situa în afara scopului și înțelesului normei invocate, care nu prevede condiția extrădării efective a celui condamnat, de către autoritățile străine, apărând suficientă doar formularea unei cereri în acest sens, este nejustificată.
Este adevărat că modul de redactare al normei la care se face trimitere este deficitară, dar interpretarea ei logică nu poate fi decât aceea că cel care solicită rejudecarea trebuie să fie subiectul unei proceduri efective de extrădare - una dintre rațiunile care fac posibilă o astfel de procedură fiind aceea ca cel extrădat să aibă acces la un nou proces echitabil și să beneficieze de toate drepturile și garanțiile procesuale, care într-o societate democratică condiționează înfăptuirea actului de justiție.
Împotriva apelantului au fost emise de către Judecătoria Târgoviște la 14.06.2007 în dosarul nr. 4186/2005 mandatul european de arestare în vederea extrădării nr. 6 și mandatul de urmărire internațională nr. 5, însă arestarea acestuia nu a avut loc în cadrul derulării acestei proceduri, ci în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii de 3 ani nr. 97/2000 emis de către aceeași instanță la 15.06.2006 în dosarul nr. 4186/2005, la data de 12.03.2008, așa după cum rezultă din adresa nr. Y/- emisă de către Penitenciarul Mărgineni la aceeași dată, aflată la pag. 89 dosarului nr. 4186/2005 al Judecătoriei Târgoviște, în care se mai menționează că pedeapsa urmează să expire la 11.03.2011.
Este de reținut că extrădarea se acordă într-adevăr doar dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei extrădate dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi garanteze exercitarea efectivă a dreptului la apărare.
Cu toate că în cauză apare îndeplinită condiția de admisibilitate, că cel care solicită rejudecarea să fi fost judecat și condamnat în lipsă, situație atestată de actele și lucrările dosarelor nr. 4618/2002 și nr.4186/2005, ambele ale Judecătoriei Târgoviște, așa după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, condamnatul nu poate beneficia de rejudecare, nefiind subiectul unei proceduri de extrădare.
De altfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 99 din 13.02.2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 44 din 28.02.2008, a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 5221cod pr.penală prin care se invocase că textul face distincție între persoanele care au fost judecate și condamnate în lipsă, pentru care nu s-a solicitat extrădarea și persoanele judecate și condamnate în lipsă, pentru care s-a solicitat extrădarea și care s-au predat de bună voie autorităților.
Tribunalul apreciază că nefiind subiectul unei proceduri de extrădare efectivă, condamnatul fiind arestat în baza mandatului de arestare a pedepsei închisorii de 3 ani, emis de către Judecătoria Târgoviște, mai mult decît atît neexistînd date certe că s-a aflat în perioada anterioară pe teritoriul vreunui stat membru al sau nu, instanța de fond respectând limitele instituite prin disp. art. 5221cod pr.penală, în mod întemeiat a respins cererea care i-a fost adresată în vederea rejudecării celor două cauze.
Dreptul oricărei persoane la un recurs efectiv, în sensul exigențelor disp. art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care apelantul face trimitere, este garantat și de legislația internă în vigoare - disp. art. 365 și ale art. 3853alin. 2 cod pr.penală reglementînd apelul și, respectiv, recursul peste termen al unei părți care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare, instanțele judecătorești investite în acest sens putând dispune și suspendarea executării hotărârilor atacate.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs condamnatul criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale și a solicitat în esență admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond, admiterea cererii de rejudecarea cauzei, urmând ca dosarul să fie înaintat la prima instanță, respectiv Judecătoria Târgoviște.
Curtea examinând hotărârile recurate în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursul este nefondat așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt a fost corect reținută de instanțele anterioare și pe larg descrisă mai sus, în sensul că împotriva recurentului au fost emise de către Judecătoria Târgoviște la data de 14.06.2007 în dosarul nr. 4186/2005 mandatul european de arestare nr. 6 în vederea extrădării și mandatul de urmărire internațională nr. 5, însă arestarea acestuia nu a avut loc în cadrul derulării acestei proceduri ci în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii de 3 ani nr. 97/2000 emis de către aceeași instanță la data de 15.06.2006, în dosarul nr. 4186/2005, așa după cum rezultă din adresa nr.Y/- emisă de Penitenciarul Mărgineni la aceeași dată și aflată la pag.89 în dosarul nr. 4186/2005 al Judecătoriei Târgoviște, în care se menționează că pedeapsa urmează să expire la 11.03.2011.
Prin urmare solicitarea condamnatului, de a se rejudeca dosarul în care a fost judecat și condamnat în lipsă nu poate fi primită de instanță atâta vreme cât arestarea acestuia nu s-a dispus în baza unui mandat european de arestare ci, în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii de 3 ani aplicată de Judecătoria Târgoviște.
Este de reținut faptul că dispoz. art. 522/1 al.1 pr.penală, instituie regula potrivit căreia în cazul în care se cerere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată, de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului, în timp ce alin.2 al aceluiași articol statuează că disp. art. 405 - 408 se aplică în mod corespunzător .
In speță, condamnatul nu poate beneficia de rejudecare deoarece nu a fost subiectul unei proceduri de extrădare așa cum în mod corect au stabilit și instanțele anterioare.
Critica recurentului - condamnat în sensul că instanțele anterioare au interpretat greșit dispoz.art. 522/1 pr.penală nu poate fi primită deoarece - așa cum de altfel s-a arătat anterior - a fost judecat și condamnat în lipsă la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru care s-a emis de Judecătoria Târgoviște la data de 15.06.2006 mandatul de executare a pedepsei, în baza căruia a fost arestat.
În atare situație, Curtea apreciază că recurentul avea posibilitatea să declare apel și ulterior recurs, deoarece dreptul oricărei persoane la un recurs efectiv, în sensul dispoz.art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care recurentul face trimitere este garantat și de legislația internă în vigoare și ne referim în acest sens, la dispoz.art. 365 și art. 385/3 al.2 pr.penală, care reglementează apelul și respectiv recursul peste termen al unei părți care a lipsit la toate termenele de judecată cât și la pronunțare, instanțele judecătorești investite în acest sens având posibilitatea să dispună suspendarea executării hotărârilor atacate.
În concluzie, Curtea apreciază că instanțele anterioare au respectat limitele instituite prin dispoz.art. 222/1 pr.penală și în mod corect au respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnat.
Așa fiind, pe cale de consecință recursul declarat de condamnatul se privește ca fiind nefondat și urmează pe cale de consecință să fie respins în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și dispoz.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - fiul lui și al lui, născut la 11 mai 1964, în prezent aflat în - Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 82 din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.14 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr-.
Obligă recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 iulie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
5 ex./ 28.07.2009
nr- - Judecătoria Târgoviște
nr-- Tribunalul Dâmbovița
a / G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru, Ion Stelian
