Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 69/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 69/
Ședința publică din data de 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de condamnatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B, împotriva deciziei penale nr. 471 din 26.11.2009 a Tribunalului Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2010 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01.02.2010.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1385 / 23.07.2009 a Judecatoriei G s- dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii condamnatului, în temeiul art. 5221Cod de procedură penală, cu privire la sentința penală nr. 629/13.03.2001, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 5777/1999.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Galația reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Galați sub nr. 6932/233 din 05.05.2009, petentul-condamnat a solicitat rejudecarea - în temeiul art. 5221.pr.pen. și a Legii nr. 302/2004 - a dosarului penal nr. 5777/1999 al Judecătoriei Galați, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 629/13.03.2001 a Judecătoriei Galați și deducerea perioadei executate în Italia de la data de 27.09.2008 până la momentul predării autorităților române.
În cererea de rejudecare formulată, petentul a arătat că se impune rejudecarea cauzei deoarece a fost judecat și condamnat în lipsă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare fiind extrădat în vederea executării pedepsei aplicate
În vederea soluționării cererii formulate de petentul-condamnat, instanța a dispus atașarea dosarului nr. 5777/1999 al Judecătoriei Galați, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 629/13.03.2001.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 629/13.03.2001 a Judecătoriei Galațis -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal pe durata executării pedepsei
Pe latură civilă s-a constatat acoperit integral, prin restituire, prejudiciul creat părții vătămate
Prin decizia penală nr. 185/21.02.2002 Tribunalul Galația admis apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 629/2001 a Judecătoriei Galați, declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, pe care a desființat-o în parte și, în rejudecare, în ceea ce-l privește pe inculpatul, a majorat pedeapsa aplicată acestuia de la 6 luni închisoare, la 3 ani și 10 luni închisoare, înlăturând circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr. 185/21.02.2002 a Tribunalului Galația declarat recurs inculpatul, prin apărător ales, recurs ce a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 936/23.10.2002 Curții de Apel Galați.
În baza sentinței penale nr. 629/13.03.2001 a Judecătoriei Galați, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 185/21.02.2002 a Tribunalului Galați, definitivă la data de 23.10.2002, fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 819/2001 din 30.10.2002, iar la data de 15.06.2007 a fost emis mandatul european de arestare nr. 819/200.
Prin adresa nr. 69417/02.09.2008, Biroul Național Interpol a comunicat faptul că petentul condamnat a fost arestat provizoriu la data de 01.09.2008, în de către autoritățile judiciare italiene, iar prin adresa nr. 69417/29.04.2009 s-a comunicat că, la data de 24.04.2009 petentul condamnat a fost predat autorităților române și introdus în Penitenciarul d e Maximă Siguranță.
Potrivit art. 5221.pr.pen. în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Din perspectiva tehnicii de reglementare folosite, legiuitorul a voit ca în procedura rejudecării după extrădare (sau predarea în baza unui mandat european de arestare), care constituie o nouă procedură de judecată, să fie puse în aplicare de către instanță regulile impuse în conținutul disp. art. 405 - 408 Cod procedură penală.
Privind obiectul acestei proceduri, instanța este ținută a face unele verificări prealabile, și anume: dacă hotărârea dată în cauză este definitivă, asupra scopului extrădării persoanei condamnate - respectiv dacă s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă (ceea ce are drept consecință verificarea competenței de judecată și dispunerea în consecință) și asupra modului în care a avut loc judecata inițială, în sensul dacă persoana extrădată a fost judecată și condamnată în lipsă.
Rejudecarea cauzei se face în condițiile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia noua procedură de judecată are drept scop salvgardarea drepturilor la apărare a persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și, prin urmare nu a fost în măsură să-și facă apărările.
În speță, instanța a constatat că, inițial, în primul ciclu de judecată, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 5777/1999.
La primul termen de judecată, din data de 14.06.1999, petentul condamnat a fost prezent în fața instanței de judecată și a solicitat acordarea unui nou termen, în vederea angajării unui apărător.
Pe parcursul judecării cauzei, petentul a fost reprezentat de apărător ales.
Judecătoria Galația pronunțat sentința penală nr. 629/13.03.2001, hotărâre împotriva căreia a declarat apel pe motive de netemeinicie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, în apel fiind pronunțată decizia penală nr. 185/21.02.2002 a Tribunalului Galați, petentul condamnat lipsind pe toată durată soluționării apelului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, petentul condamnat, prin apărător ales, petentul lipsind de la judecata în calea de atac a recursului.
Din examinarea lucrărilor dosarului nr. 5777/1999 al Judecătoriei Galați, instanța a constatat că, petentul condamnat a fost prezent la primul termen de judecată în fața primei instanțe, ulterior lipsind pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la pronunțarea în prima instanță, cât și la judecata în apel și recurs).
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că inculpatul avea cunoștință de procesul penal început împotriva sa, dovadă că și-a exercitat dreptul la apărare, fiind prezent la primul termen de judecată și susținând că dorește să angajeze apărător ales, fiind reprezentat pe tot parcursul procesului penal de apărător ales însă a înțeles să nu participe la judecată.
Sintagma "persoane judecate și condamnate în lipsă" folosită de legiuitor în conținutul art. 5221Cod procedură penală, se referă exclusiv la persoanele care au lipsit la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare pe întreaga durată a procedurii penale în fața instanțelor judecătorești.
Prin prezența petentului condamnat la termenul de judecată din data de 14.06.1999, în fața primei instanțe, prin admiterea cererii formulate de acesta, în sensul angajării unui apărător, dreptul la apărare al petentului a fost asigurat, drept respectat inclusiv pe parcursul urmăririi penale când s-a adus la cunoștința petentului, învinuirea reținută, acesta fiind audiat nemijlocit și în prezența apărătorului ales (declarație fila 100 dosar ) și când i-a fost chiar prezentat materialul de urmărire penală (proces verbal fila 106 dosar ), astfel că petentului nu îi sunt aplicabile disp. art. 522 ind. 1 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca inadmisibilă cererea petentului de rejudecare a cauzei soluționate prin sentința penală nr. 629/13.03.2001 a Judecătoriei Galați.
Cu privire la solicitarea petentului de a i se deduce din pedeapsa aplicată perioada arestului provizoriu în Italia, în vederea predării autorităților române, respectiv perioada 01.09.2008 - 24.04.2009, instanța a constatat că o astfel de cerere nu poate fi soluționată în cursul verificării admisibilității în principiu a cererii formulate potrivit art. 5221Cod procedură penală.
O astfel de solicitare are ca temei în drept cu totul alte dispoziții legale, respectiv art. 461 alin. 1 lit. d Cod de procedură penală, în referire la art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu poate face obiectul (chiar subsidiar) al unei cereri de rejudecare a cauzei după extrădare.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. instanța l-a obligat petentul-condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen apelantul condamnat solicitând desființarea acesteia pentru următoarele motive precizate oral:
Instanța a respins cererea cu ambele capete ca inadmisibilă, cu motivația că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate deoarece condamnatul a fost prezent la instanța de fond la primul termen de judecată. A considerat că această prezență a inculpatului (când a solicitat termen pentru a-și angaja avocat) are semnificația faptului că a fost prezent la judecată.
A apreciat că hotărârea instanței de fond este greșită. Instituția rejudecării cauzei se referă la posibilitatea condamnaților care au fost judecați în lipsă să formuleze cereri, apărări și să aibă ultimul cuvânt în cauză. Faptul că inculpat a fost prezent la primul termen de judecată când nu s-a întâmplat nimic nu are semnificația prezenței la judecată. Prezența trebuie să fie efectivă și de natură să producă efecte juridice. Inculpatului nici nu i s-a adus la cunoștință oficial acuzarea. Faptul că a fost reprezentat nu are semnificația prezenței lui la judecată. A apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru ca inculpatul să poată fi rejudecat după extrădare.
Cu privire la al doilea capăt al cererii, instanța ar fi trebuit să se pronunțe pe fondul acestei cereri. Trebuia să deducă perioada executată în Italia (01 sept. 2008 - 24 aprilie 2009) din pedeapsa de 3 ani și 10 luni aplicată inculpatului.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia penală 421/2009 a Tribunalului Galați s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței penale nr. 1385 din 23.07.2009 a Judecătoriei Galați.
Conform art.192 al.2 din pr.pen. a fost obligat apelantul să plătească suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Rejudecarea în caz de extrădare este reglementată în art. 5221Cod de procedură penală, potrivit căruia în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Tribunalul a apreciat că aceste dispoziții legale sunt aplicabile și în cazul persoanelor arestate în străinătate în baza unor mandate europene,deoarece procedura mandatului european de arestare este de fapt o procedură de extrădare simplificată, aplicabilă între statele membre ale Uniunii Europene.
Art. 5221. proc. pen. care reglementează rejudecarea în caz de extrădare, face trimitere la dispozițiile art. 405 - 408. proc. pen. aplicabile căii extraordinare de atac a revizuirii, care prevăd obligativitatea parcurgerii fazei admiterii în principiu; chiar dacă soluțiile pot fi diferite de cele de la revizuire.
Potrivit art. 5221Cod de procedură penală cauza "va putea" fi rejudecată, prin aceasta înțelegându-se că nu întotdeauna are loc rejudecarea persoanei extrădate, ci numai atunci când aceasta a fost judecată și condamnată în lipsă. Acest fapt este rațional având în vedere prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora noua procedură de judecată are scop salvgardarea drepturilor la apărare a persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și, prin urmare, nu a fost în măsură să-și facă apărările.
Tribunalul a apreciat că nu se poate rejudeca cauza în orice situație, ci în condițiile stabilite de Legea 302/2004 și Convenția Europeană de Extrădare, în caz contrar s-ar putea ajunge la concluzia că orice judecată desfășurată în absență ar reprezenta o încălcare a justiției pentru că oricum, la cererea celui extrădat, ea se va relua în întregime.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că în situația în care acuzatul a renunțat la dreptul său de a se prezenta și de a se apăra în persoană, ar avea puterea exclusivă de a analiza valabilitatea propriului proces și ar fi într-o poziție mult mai favorabilă, beneficiind de un nou proces decât acuzații care nu renunță la exercitarea drepturilor lor procesuale.
În cazul de față, Tribunalul a apreciat că nu este îndeplinită condiția privind judecata și condamnarea în lipsă - așa cum a reținut în mod corect prima instanță -, inculpatul fiind prezent la primul termen de judecată în fața primei instanțe, chiar dacă ulterior lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la pronunțarea în prima instanță, cât și la judecata în apel și recurs) fiind reprezentat însă de avocat ales.
S-a arătat că prin prezența petentului condamnat la termenul de judecată din data de 14.06.1999, în fața primei instanțe, prin admiterea cererii formulate de acesta, în sensul angajării unui apărător, dreptul la apărare al petentului a fost asigurat, drept respectat inclusiv pe parcursul urmăririi penale când s-a adus la cunoștința petentului, învinuirea reținută, acesta fiind audiat nemijlocit și în prezența apărătorului ales (declarație fila 100 dosar ) și când i-a fost chiar prezentat materialul de urmărire penală (proces verbal fila 106 dosar ), astfel că petentului nu îi sunt aplicabile disp. art. 5221Cod procedură penală.
S-a mai apreciat că împrejurarea că, după ce a fost prezent la primul termen la instanța de judecată în primul ciclu procesual, a absentat de la judecarea cauzei nu are nicio relevanță, condamnatul neputând să-și invoce propria culpă în favoarea sa, în cererea de rejudecare a cauzei;
De altfel, nici jurisprudența CEDO nu instituie o obligație a statelor de a relua procedura penală îndreptată contra condamnaților, ci consideră contrar art. 6 din Convenție acele legislații interne care nu permit unei persoane condamnate în absență, dreptul de a obține o nouă examinare a acuzațiilor aduse ei de către o instanță (cazul Statul Italian; cazul Statul ), atunci când aceasta nu a fost informată, efectiv despre procesul intentat ei și nu a renunțat fără echivoc la dreptul de a se înfățișa la proces.
Cu privire la criticile recurentului privind nededucerea din pedeapsa aplicată a perioadei arestului provizoriu în Italia, Tribunalul a apreciat că o astfel de cerere nu poate fi soluționată în cursul verificării admisibilității în principiu a cererii formulate potrivit art. 5221Cod procedură penală, putând fi valorificată doar odată cu soluția pe fond după admiterea în principiu sau eventual printr-o cerere separată, având ca temei în drept cu totul alte dispoziții legale, respectiv art. 461 alin. 1 lit. d Cod de procedură penală, în referire la art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate.
Astfel, s-a arătat că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt greșite, întrucât faptul că inculpatul a fost prezent la primul termen de judecată, când nu s-a întâmplat nimic, nu are semnificația prezenței inculpatului la judecată, astfel cum legiuitorul european și cum legiuitorul român au înțeles să reglementeze această instituție. S-a mai arătat că la momentul la care inculpatul a fost prezent judecata nu începuse, nu i se citise actul de sesizare și nu i se adusese la cunoștință acuzațiile pentru care era trimis în judecată. Față de toate acestea, s-a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru ca inculpatul să poată fi rejudecat după extrădare.
Cu privire la cel de al doilea aspect din cerere, ce se referea la deducerea perioadei executate în Italia ca urmare a cererii de extrădare, s-a arătat că era normal ca instanța, în măsura în care ar fi respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare, să dispună totuși în legătură cu deducerea pedepsei.
Având în vedere toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a se pronunța pe fondul cauzei în legătură cu cererea de rejudecare, și chiar dacă ar considera că această cerere e inadmisibilă, să se pronunțe în legătură cu cererea privind deducerea perioadei executate în străinătate, ca urmare a cererii de extrădare.
Recursul formulat e nefondat.
Examinând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, apreciem că recursul e nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinicie, având în vedere următoarele:
Considerăm că în mod corect s-a respins cererea formulată de către condamnat cu privire la ambele aspecte invocate. Instanța de fond a examinat lucrările dosarului 5777/1999 al Judecătoriei Galați și a arătat că petentul a fost prezent la primul termen de judecată în fața primei instanțe, ulterior lipsind pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs). S-a apreciat că inculpatul a avut cunoștință de procesul început împotriva sa, exercitându-și dreptul la apărare, fiind prezent la primul termen de judecată și susținând că dorește să-și angajeze apărător ales, fiind reprezentat pe tot parcursul procesului penal de apărător ales, însă a înțeles să nu participe la judecată. Așa cum s-a arătat, prin prezența petentului la termenul de judecată din 14.06.1999, în fața primei instanțe, prin admiterea cererii formulate în sensul angajării unui avocat, dreptul la apărare al petentului a fost asigurat, drept ce a fost respectat și pe parcursul urmăririi penale, când s-a adus la cunoștință petentului învinuirea reținută, acesta fiind audiat nemijlocit și în prezența apărătorului ales și când i-a fost prezentat materialul de urmărire penală (proces-verbal fila 106 dosar urmărire penală).
Sintagma persoană judecată și condamnată în lipsă folosită de legiuitor în conținutul art. 5221Cod procedură penală, se referă exclusiv la persoanele care au lipsit la toate termenele de judecată cât și la pronunțare, pe întreaga durată a procedurii penale, în fața instanțelor judecătorești. Inculpatul fiind prezent în condițiile amintite anterior, considerăm că nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții, așa cum corect au reținut cele două instanțe.
Așa cum s-a arătat, împrejurarea că după ce a fost prezent la primul termen la instanța de judecată, în primul ciclu procesual, a absentat de la judecarea cauzei nu are nicio relevanță, condamnatul neputând să-și invoce propria culpă în favoarea sa în rejudecarea cauzei.
Totodată, în interpretarea corectă a condițiilor existenței "unei persoane judecate și condamnate în lipsă" cuprinsă în art. 5221Cod procedură penală, trebuie avute în vedere și prevederile art. 365 alin. 1 Cod procedură penală referitoare la apelul peste termen, astfel cum au fost modificate prin Legea 356/2006, apel care poate fi declarat de partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare.
Considerăm că dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat în cauză, fiindu-i inaplicabile dispozițiile art. 5221Cod procedură penală.
Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și că art. 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunoaște celui acuzat "dreptul de a se apăra el însuși" și "dreptul de a interoga martori", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei. Curtea este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Convenție se aplică cu mai puțină strictețe, admițându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audiența se desfășoară fără prezența celui acuzat (Hotărârea Ekbatani). Se admit excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situație a fost verificată și constatată și dacă inculpatul are o culpă în absența sa (Hotărârea Colozza și ).
Ca atare, soluția adoptată în cauză este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, considerăm că în mod corect s-a respins al doilea capăt de cerere atât timp cât instanța a apreciat asupra admisibilității în principiu a cererii și nu a purces mai departe, condamnatul având și alte posibilități de a-și rezolva situația privind deducerea perioadei executate (pe calea unei cereri separate în conformitate cu art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedură penală și conform art. 18 din Legea 302/2004).
Față de toate acestea, constatăm că instanțele au interpretat corect prevederile art. 5221Cod procedură penală, motiv pentru care vom respinge ca nefondat recursul promovat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
Cu opinie majoritară
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul (fiul lui și, născut la data de 10.09.1967 în comuna Băneasa, județul G, CNP -, domiciliat în orașul Târgu B,-, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B) împotriva deciziei penale nr. 471 din 26.11.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1385/23.07.2009 a Judecătoriei Galați ).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 februarie 2010.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
Cu opinie separată
În sensul admiterii recursului, casării hotărârilor și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Galați.
PREȘEDINTE,
- -
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Am opinat separat în sensul admiterii recursului condamnatului, casării hotărârilor recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, motivat de următoarele considerente:
1. Consider că prezenta cerere a condamnatului întemeiată pe dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, era fondată, impunându-se soluționarea acesteia pe fond.
Abordând ideea inadmisibilității cererii, instanțele anterioare au susținut că petentul condamnat a fost prezent la primul termen de judecată din data de 14.06.1999, sens în care a avut cunoștință de proces, și-a exercitat dreptul la apărare și a fost reprezentat de un avocat ales pe tot parcursul procesului penal.
S-a mai susținut că petentul condamnat nu poate să-și invoce propria culpă în favoarea sa, în cererea de rejudecare a cauzei, întrucât acesta a absentat de la judecarea cauzei după ce a fost prezent la primul termen de judecată și a solicitat amânarea pentru a-și angaja avocat.
În speță, condamnatul a fost prezent la instanța de fond, la primul termen de judecată din data de 14.06.1999, solicitând un nou termen pentru a-și angaja avocat.
La același termen de judecată (14.06.1999) s-a constatat lipsă de procedură cu partea vătămată, motiv pentru care s-a amânat judecarea cauzei la data de 27.08.1999.
Conform art. 291 Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
Conform art. 300 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.
Dispozițiile art. 322 Cod procedură penală, cu titlul marginal "Începerea cercetării judecătorești", stabilesc că președintele dispune ca grefierul să dea citire sau să facă o prezentare succintă a actului de sesizare a instanței, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce.
Față de cele de mai sus, se constată că etapa cercetării judecătorești începe numai dacă procedura de citare a părților este legal îndeplinită, după care se procedează la verificarea legalei sesizări și la citirea actului de sesizare.
În speță, la primul termen de judecată din 14.06.1999, când a fost prezent condamnatul, nu a fost realizată nici una din activitățile arătate mai sus, și mai mult, nu era îndeplinită procedura de citare a părții vătămate.
În concluzie, considerăm că la acel termen nu a început etapa judecății, sens în care nu se poate trage concluzia că petentul condamnat a fost prezent la judecată și nu mai poate beneficia de rejudecarea cauzei conform art. 5221Cod procedură penală.
Prezența în sala de judecată la primul termen nu echivalează în sensul legii cu o prezență efectivă a condamnatului la judecarea cauzei.
În practică s-a statuat faptul că o persoană care a știut de existența unui proces împotriva sa, care a renunțat de bunăvoie să se prezinte în fața instanței de judecată, însă și-a asigurat apărarea prin angajarea unui avocat, nu mai poate beneficia de rejudecarea cauzei conform art. 5221Cod procedură penală.
Nu împărtășim acest punct de vedere întrucât conform procedurilor legale mai sus arătate poate beneficia de judecarea cauzei persoana extrădată care a fost judecată sau condamnată în lipsă.
Legislația în materie nu înlătură dreptul persoanei extrădate de a fi rejudecată în condițiile în care ar fi știut de existența unui proces penal îndreptat împotriva sa.
În speță, consider că în conformitate cu dispozițiile art. 5221Cod procedură penală și față de prevederile art. 6 din Convenția Europeană, instanța de fond trebuia să procedeze la admiterea cererii formulate de condamnat, iar după audierea acestuia și administrarea unor probatorii pe care le-ar fi solicitat să stabilească fără echivoc dacă acesta a renunțat la dreptul de a fi prezent efectiv în instanță și a se apăra.
2. Consider că în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun mod asupra solicitării condamnatului privind deducerea din pedeapsă a perioadei executate în Italia, în vederea extrădării.
Procedând în acest sens, consider că prima instanță a încălcat condamnatului dreptul la un proces echitabil și implicit dreptul de acces la justiție.
În Constituția României, la art. 21 este recunoscut dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, iar nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Această dispoziție constituțională, aplicată în orice materie juridică, răspunde cerințelor unui proces echitabil în concepția Convenției Europene, deoarece se instituie mijlocul prin care pot fi înlăturate orice abuzuri.
Este adevărat că solicitarea petentului privind deducerea perioadei de arest executate în vederea extrădării se încadrează în dispozițiile art. 461 Cod procedură penală în referire la art. 18 din Legea 302/2004, însă nu putem accepta refuzul instanței de fond de a lua în discuție această cerere.
Condamnatul a înțeles să sesizeze instanța de fond competentă ( Judecătoria Galați ) cu două cereri, respectiv, rejudecarea cauzei și deducerea perioadei de arest.
În condițiile în care instanța de fond a ajuns la concluzia că cea de a doua cerere nu poate fi analizată și soluționată în cadrul procedurii privind solicitarea rejudecării, în virtutea rolului activ și cu respectarea dispozițiilor legale în materie avea la dispoziție instituția disjungerii.
Astfel, după aducerea în discuția participanților procesuali a necesității disjungerii celor două cereri, cu respectarea normelor legale din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, se impune înregistrarea celei de a doua cereri, repartizarea aleatorie a cauzei și în final soluționarea acesteia.
Doar în condițiile arătate mai sus, s-ar fi putut aprecia că drepturile condamnatului la un proces echitabil au fost respectate și instanțele judecătorești au manifestat interes pentru soluționarea corectă a cauzei cu care au fost investite.
Or, în speță, deși condamnatul s-a adresat unei instanțe independente și imparțiale cu o cerere vizând deducerea perioadei executate în vederea extrădării, încă din data de 05.05.2009 și nici până în prezent nu a reușit să-și valorifice acest drept.
În concluzie, așa cum am arătat mai sus, considerăm că se impunea admiterea recursului declarat de condamnat.
PREȘEDINTE,
- -
Red. opinie majoritară -/15.02.2010
Red. opinie separată -/15.02.2010
Tehnored. /2 ex./16.03.2010
Fond: -
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
