Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 691/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 691/R Dosar nr-
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
- - C - - JUDECĂTOR 3: Elena
- - - judecător
- - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.221/A din data de 28.07.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 octombrie 2009, 20octombrie 2009, și față lipsa obiectivă a unui membru din completul de judecată, a amânat pronunțarea la data de 22 octombrie 2009, când,
Curtea
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 221/28 iulie 2009 Tribunalului Brașova fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 740/2009 a Judecătoriei Brașov, care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 740/30.04.2009 Judecătoria Brașova respins cererea formulată de petentul condamnat, având ca obiect rejudecarea după extrădare a dosarului penal nr- al Judecătoriei Brașov, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 330/04.03.2008 rămasă definitivă prin neapelare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, petentul condamnat a solicitat în baza dispozițiilor art. 522/1 Cod procedură penală, rejudecarea dosarului penal nr- în care a fost pronunțată sentința penală nr. 330/04.03.2008 de Judecătoria Brașov, suspendarea executării respectivei sentințe și pe cale de consecință punerea de îndată în libertate a petentului.
În motivarea cererii, petentul a precizat că a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, fiecare faptă cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La data de 06.03.2007 petentul a declarat că a părăsit țara, astfel că nu a avut cunoștință de derularea procedurii judiciare împotriva sa.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 330/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.03.2008, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3153/2004 pronunțată de Judecătoria Brașov, pedeapsă care a fost cumulată la pedeapsa de 2 ani închisoare rezultând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3153/2004 pronunțată de Judecătoria Brașov, pedeapsă care a fost cumulată la pedeapsa de 2 ani închisoare rezultând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate petentului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și s-a dispus interzicerea exercitării de către petent a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisori conform art. 71 Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, petentul a fost obligat să plătească statului suma de 350 de lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se decide astfel s-a reținut în sarcina petentului următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 21.05.2005 inculpatul s-a deplasat la restaurantul din centrul comunei Vama Buzăului și a consumat băuturi alcoolice împreună cu mai mulți prieteni, după care, s-au hotărât să plece la discoteca din satul, astfel că inculpatul, deși nu poseda permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare AG-728-ZP și au pornit cu toții către localitatea menționată.
Pe fondul consumului de alcool și al neadaptării vitezei la condițiile de drum, în dreptul discotecii inculpatul a pierdut controlul mașinii și a intrat în coliziune cu un alt autovehicul, aflat în staționare pe marginea carosabilului.
În urma impactului două dintre persoanele aflate în mașina condusă de inculpat, respectiv G și, au suferit leziuni corporale ce au impus internarea lor în spital (15-16).
Organele de poliție sosite la fața locului l-au condus pe inculpat la unitatea medicală din Î Buzăului, unde i s-au recoltat două probe de sânge, pe baza cărora s-a stabilit că la ora 04.10 prezenta o alcoolemie de 1,25, iar la ora 05.10 de 1,10 .
Potrivit buletinului de examinare clinică (25), comportarea inculpatului era ordonată, vorbirea dizartrică, atenția concentrată și judecata coerentă, având însă dificultăți la păstrarea echilibrului.
Starea de fapt expusă a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă existente la dosar.
Astfel, prin adresa nr. 23607/16.08.2005 Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bac omunicat organelor de urmărire penală că inculpatul nu este posesor de permis de conducere (14).
În declarațiile sale din cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că după ce a consumat alcool a condus autoturismul din Vama Buzăului până în, unde a intrat într-un autovehicul parcat pe partea dreaptă a străzii (20-23). Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței la nici un termen de judecată.
Nivelul alcoolemiei inculpatului a fost calculat de Serviciul de Medicină Legală Sf. G, întocmindu-se buletinul de analiză toxicologică nr. 1286/1287/17.06.2005 (19).
În cauză s-a procedat și la audierea martorului G (25; 18), care a confirmat că la volanul autoturismului implicat în accident s-a aflat inculpatul, acesta fiind vizibil sub influența alcoolului.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 22.05.2005 a condus pe raza localităților Vama Buzăului și autovehiculul înmatriculat sub nr. AG-728-ZP, fără a avea permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată (art.78 al.1 în reglementarea anterioară).
Fapta aceluiași inculpat de a conduce la aceeași dată pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25 la prima probă și de 1,10 la cea de-a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată (art.79 al.1 în reglementarea anterioară).
Astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului (5 ), prin sentința penală nr.3153/20.12.2004 pronunțată de Judecătoria Brașov, definitivă prin neapelare la 03.01.2005, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 al.1, 4, art.209 al.1 lit. d și g Cod penal, art.78 al.1 și art.81 al.1 din OUG nr.195/2002. Executarea acestei pedepse a fost suspendată condiționat pe o durată de 3 ani și 6 luni. Raportat la această condamnare în cauză sunt incidente dispozițiile art.37 al.1 lit. a Cod penal.
De asemenea, ambele infracțiuni au fost săvârșite de inculpat printr-o singură acțiune, respectiv aceea de conducere au autoturismului, fiind așadar incidente dispozițiile privitoare la concursul ideal de infracțiuni și nu la cel real, cum greșit s-a reținut prin rechizitoriu.
Față de aspectele de mai sus, în baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor din cele prev. de art.78 al.1 din OUG nr.195/2002 (art.86 al.1 în noua reglementare) și art.79 al.1 din OUG nr.195/2002 (art.87 al.1 în noua reglementare) cu aplic. art.33 lit.a Cod penal în cele prev. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată, cu aplic. art.37 al.1 lit. a Cod penal și prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată, cu aplic. art.37 al.1 lit. a Cod penal, în final cu aplic. art.33 lit. b Cod penal.
Pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului instanța a aplicat acestuia câte o pedeapsă la individualizarea căreia a ținut seama de criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, prin raportare la împrejurările concrete în care s-au comis faptele, manifestările neurologice ale inculpatului, astfel cum au fost descrise în buletinul de examinare clinică, urmările produse sau care se puteau produce (în autoturism se aflau încă patru persoane, dintre care două au suferit leziuni corporale), scopul urmărit (deplasarea la o discotecă), precum și de persoana infractorului, care este recidivist, având anterior încă o condamnare pentru o infracțiune de conducere a unui autoturism fără permis de conducere.
Față de cele de mai sus, în baza art.86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată (art.78 al.1 în reglementarea anterioară) cu aplic. art.37 al.1 lit. a Cod penal instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere.
În baza art.87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată (art.79 al.1 în reglementarea anterioară) cu aplic. art.37 al.1 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art.33 lit.b raportat la art.34 lit.b Cod penal se vor contopi pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, ce va fi executată în final de inculpat.
Infracțiunea fiind săvârșită în cursul termenului de încercare, în baza art.83 al.1 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3153/2004 a Judecătoriei Brașov și în consecință a dispunus executarea în întregime a pedepsei, care s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal.
În baza art.189 Cod procedură penală, suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat și se va suporta din fondurile alocate Tribunalului Brașov.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală se va obliga inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare."
Prima instanță a mai constata că potrivit dispozițiilor art. 5221Cod procedură penală:
"În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Dispozițiile art. 405 - 408 se aplică în mod corespunzător".
Din interpretarea acestor dispoziții instanța constată că rejudecarea în caz de extrădare a celor judecați în lipsă nu operează în mod automat ci este lăsată la aprecierea instanței care a judecat în primă instanță, codul d e procedură penală folosind sintagma"cauza va putea fi rejudecată"și nu va fi rejudecată.
În acest sens pentru a se putea proceda la rejudecarea dosarului este necesar a se stabili ca o chestiune prealabilă dacă petentul a avut sau nu cunoștință de procedura penală desfășurată împotriva sa.
În cazul în care a cunoscut acest aspect, dar a părăsit țara după începerea urmăririi penale, nu mai pot fi invocate dispozițiile acestui articol.
Este adevărat că dispozițiile art. 522/1 alin. 1 Cod procedură penală, pot comporta unele discuții în sensul că aparent acestea prevăd ca singură condiție pentru a se dispune rejudecarea faptul ca persoana să fie judecată și condamnată în lipsă.
Apreciem însă că aceasta este numai o condiție pentru a se putea formula o astfel de cerere, cerere ce urmează a fi apreciată de instanța de judecată raportat la împrejurările concrete ale fiecărei spețe, "putând" dispune fie în sensul de aoa dmite și de a proceda la rejudecare sau în sensul de aor espinge motivat.
O interpretare contrară ar permite fiecărei persoane care, având cunoștință de o procedură penală legal începută împotriva sa, să se sustragă de la judecarea cauzei și ulterior să beneficieze în mod automat de rejudecarea aceleiași cauze fără o analiză prealabilă a circumstanțelor concrete ale speței.
Raportat la aceste considerente, instanța constată că la data de 12.04.2006 a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsită de art. 78 alin. 1 și art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în actuala reglementare art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din același act normativ.
La data de 22.05.2005, urmare a accidentului rutier în care fusese implicat petentului, acestuia i-au fost recoltate două probe biologice, probe ce au fost ulterior expertizate stabilindu-se de fiecare dată un nivel de alcoolemie peste limita legală.
La data de 17.07.2005, petentul a fost audiat în calitate de făptuitor iar la data de 23.05.2006 acestuia i s-a adus la cunoștință acuzația fiind audiat în calitate de învinuit urmare a începerii urmăririi penale.
La aceeași dată petentului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.
Ulterior la data de 02.10.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, a întocmit rechizitoriul prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în calitatea de inculpat a petentului pentru infracțiunile pentru care a și fost pronunțată sentința penală de condamnare.
În cursul cercetării judecătorești petentul a fost în mod legal citat la domiciliul indicat fiecare termen de judecată desfășurându-se în condiții de procedură legal îndeplinită.
Mai mult decât atât pe întreg parcursul desfășurării procesului penal a fost asigurată asistența juridică conform dispozițiilor art. 171 alin. 3 Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 330/04.03.2008 petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, sentința fiind comunicată la domiciliul acestuia, dovada comunicării fiind semnată de mama petentului, doamna.
Audiat în fața instanței de judecată cu ocazia instrumentării prezentei cauze, petentul a declarat că la momentul prezentării materialului de urmărire penală a intuit că împotriva sa va fi întocmi un rechizitoriu și se va dispune trimiterea în judecată. Cu toate acestea, la data de 14.02.2007 a părăsit România plecând în Italia astfel că nu a avut cunoștință despre derularea procesului penal pornit împotriva sa. Potrivit declarațiilor petentului acesta s-a întors în țară, la domiciliul său în vara anului 2007 și apoi în cursul lunilor decembrie 2007 - ianuarie 2008 însă nu s-a mai interesat de situația dosarului. De asemenea petentul a precizat că mama sa nu i-a comunicat sentința penală de condamnare arătând că a aflat de existența acesteia în momentul în care a fost arestat de autoritățile italiene în vederea extrădării.
Instanța a apreciat că susținerile petentului sunt neverosimile, în condițiile în care acesta a păstrat legătura cu familia, iar toate citațiile emise de instanța de judecată au fost depuse în mod legal la domiciliul acestuia.
De altfel potrivit dispozițiilor art. 177 alin. 3 Cod procedură penală,"în caz de schimbare a adresei arătate în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită -".
Față de toate aceste considerente, instanța a constatat că solicitarea petentului de rejudecare a dosarului penal nr- este nemotivată, acestuia nu i-au fost încălcate nici unul din drepturile sale fundamentale pe parcursul procedurii penale desfășurată împotriva sa și, mai mult decât atât, nu este echitabil a se accepta invocarea unui dezinteres manifest ca temei pentru a se proceda la desființarea unei sentințe penale definitive.
Deși petentul a solicitat instanței și suspendarea mandatului de executare a pedepsei aplicate în baza sentinței penale nr. 330/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, instanța constată că dispozițiile art. 522/1 Cod procedură penală deși fac trimitere la procedura revizuirii exclud din sfera de aplicare a acestui articol dispozițiile art. 404 Cod procedură penală care prevăd posibilitatea ca în cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire să se dispună suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul solicitând admiterea cererii sale de rejudecare întemeiată pe dispozițiile art. 522/1 Cod procedură penală.
Apelul a fost respins de Tribunalul Brașov pentru considerentele ce urmează:
Hotărârea a fost comunicată inculpatului la adresa indicată de acesta în cursul urmăririi penale.
La data de 26.03.2008 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.379/2008,totodată fiind emis ordinul de interzicere de părăsirii a țării.
La sesizarea J - Serviciul Investigații Criminale, Judecătoria Brașov emite mandat de urmărire internațională și mandat european de arestare pe numele condamnatului,în condițiile legii de cooperare internațională dat fiind faptul că din cercetările efectuate a rezultat că cel condamnat se afla în Italia.
Procedura prinderii și predării condamnatului la cererea autorităților române s-a realizat prin serviciul INTERPOL.
Din actele existente la dosar rezultă de asemenea că a fost prins de autoritățile italiene la data de 25.10.2008 și predat autorităților române la data de 06.02.2009 după îndeplinirea formalităților prevăzute de Legea nr.302/2004, dată la care acesta a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova. Despre acest fapt INTERPOL încunoștințează IGPR Direcția de Investigații Criminale, IPJ B, Judecătoria Brașov folosind în adresa nr.-/PM/RV din 09.02.2009, expresia "extrădat din Italia în România", noțiune incorect utilizată, întrucât, după cum s-a menționat anterior, procedura de extrădare nu a fost declanșată împotriva condamnatului, ci s-au realizat acte de căutare în baza mandatului de urmărire internațională emis alături de Mandatul European de Arestare în baza nr.379/2008 al Judecătoriei Brașov.
Dacă în ceea ce privește extrădarea, art. 522/1 Cod procedură penală prevede că: "în cazul în care se cerere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat cauza în fond", în situația persoanei reținute și predate, legea de cooperare internațională în materie reglementează în art. 84/1 instituția rejudecării persoanei predate, arătând că asigurarea rejudecării în cazul predării persoanei condamnate în lipsă este dată de autoritatea judiciară emitentă, la cererea autorității judiciare de executare, iar dispozițiile art. 522/1 din codul d e procedură penală se aplică în mod corespunzător.
Din economia textelor menționate rezultă că în primul caz cererea de rejudecare poate fi formulată de condamnat, iar în cel de-al doilea caz, rejudecarea poate fi dispusă de instanță numai dacă autoritatea străină a solicitat asigurarea rejudecării ca o garanție a predării persoanei condamnate.
În cazul petentului condamnat nu s-a întâmplat așa, autoritățile italiene nesolicitând statului solicitant o astfel de garanție.
Pe de altă parte, pe fondul cauzei s-a constatat corectă soluția instanței de fond întrucât petentului condamnat nu i-a fost încălcat nici unul din drepturile sale fundamentale pe parcursul procedurii penale desfășurată împotriva sa, a fost în mod legal citat la domiciliul indicat fiecare termen de judecată desfășurându-se în condiții de procedură legal îndeplinită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat rejudecarea cauzei, arătând că deși a mai venit în țară nu i-a comunicat nimeni că împotriva sa a început urmărirea penală, nu a cunoscut de proces. Recurentul a mai arătat că art. 522/1 Cod procedură penală nu condiționează rejudecarea după extrădare și admisibilitatea cererii de rejudecare în raport de faptul că persoana extrădată a cunoscut sau nu de proces, prin aceasta urmând a se da eficiență dreptului la apărare, având în vedere că a fost lipsit de posibilitatea de a-și propune probe în apărare, potrivit principiului contradictorialității.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că acesta este nefondat.
În primul rând, se impune precizarea că în speță nu se pune problema unei rejudecări după extrădare, cu după executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate în vederea executării unei pedepse.
Din această perspectivă, garanțiile acordate de autoritatea judiciară emitentă se referă la persoanele condamnate în lipsă, făcându-se distincție dacă persoana nu a fost citată sau informată cu privire la data și locul ședinței ce a condus la hotărârea pronunțată în lipsă, situație în care autoritatea judiciară emitentă garantează că persoana are posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei, în prezența sa.
Astfel, Legea nr. 302 are în vedere 2 situații:
- situația nelegalei citări: atunci când judecata în lipsă s-a datorat faptului că persoana nu a fost legal citată și prin urmare, nu a avut posibilitatea să cunoască de proces;
- situația citării legale, dar persoana nu a fost prezentă la nici un termen, ceea ce înseamnă că persoana a cunoscut de proces față de care a manifestat total dezinteres.
În speță, inculpatul a cunoscut de proces, fiind de precizat că a fost audiat în cursul urmăririi penale, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și a fost citat la domiciliul pe care l-a indicat, citațiile fiind primite de mama sa.
Mai mult, acesta a arătat că a mai fost în țară, dar nu a fost anunțat, împrejurare ce nu poate fi reală, câtă vreme a fost citat, iar mama sa l-a anunțat de primirea citațiilor.
Astfel, la data de 17.07.2005, petentul a fost audiat în calitate de făptuitor iar la data de 23.05.2006 acestuia i s-a adus la cunoștință acuzația fiind audiat în calitate de învinuit urmare a începerii urmăririi penale.
La aceeași dată petentului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.
Ulterior la data de 02.10.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, a întocmit rechizitoriul prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în calitatea de inculpat a petentului pentru infracțiunile pentru care a și fost pronunțată sentința penală de condamnare.
În cursul cercetării judecătorești petentul a fost în mod legal citat la domiciliul indicat fiecare termen de judecată desfășurându-se în condiții de procedură legal îndeplinită.
Mai mult decât atât pe întreg parcursul desfășurării procesului penal a fost asigurată asistența juridică conform dispozițiilor art. 171 alin. 3 Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 330/04.03.2008 petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, sentința fiind comunicată la domiciliul acestuia, dovada comunicării fiind semnată de mama petentului, doamna.
În eventualitatea schimbării adresei, inculpatul avea obligația de a anunța organul de urmărire penală sau instanța de judecată de orice modificare, astfel că apărarea sa nu poate fi primită.
De altfel, dacă în asemenea situații instanțele ar proceda la rejudecarea cauzelor în situațiile în care persoanele au dat dovadă de nepăsare față de propriul proces, s-ar ajunge la încălcarea principiului securității juridice, ceea ce este inadmisibil.
Singura situație în care inculpatul ar fi beneficiat de rejudecarea cauzei era aceea în care nu ar fi cunoscut deloc de existența derulării unui proces penal împotriva sa, ori dacă ar fi fost nelegal citat, la altă adresă decât cea indicată, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 221/28 iulie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu în sumă de 50 se suportă din fondurile și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - C - -
Grefier
red. /9.11.2009
dact. /10.11.2009
jud. fond- C
jud. apel-,
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Alina Constanța Mandu, Elena
