Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 7/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 7

Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mița Mârza Judecător

JUDECĂTOR 2: Ion Avram

Grefier - - -

-.-.-.-.-

Ministerul Public

a fost reprezentat de Procuror -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

La ordine fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și condamnatul (deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva sentinței penale nr. 263/5.06.2008 a Tribunalului Galați - dosar nr-.

La apelul nominal a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind intimatele părți civile, Spitalul de Urgență Sf. G și Spitalul Dr.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că acest termen a fost acordat în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu partea civilă intimată, după care:

Apărătorul ales al apelantului inculpat susține că, întrucât cauza se află în rejudecare și legiuitorul nu stabilește anumite limite ale rejudecării, sub aspect probator, iar inculpatul în rejudecare, după extrădare, în cauză, singura probă administrată a fost doar audierea acestuia, deși a mai solicitat unele probe care au fost respinse; astăzi, în apel - cale devolutivă de atac sub toate aspectele, solicită administrarea unor probe cu care să dovedească situația de fapt pe care a invocat-o și la prima instanță - și anume, contextul săvârșirii infracțiunii.

În acest sens, solicită audierea martorilor, și care au fost audiați în faza de urmărire penală, audierea părții vătămate - ofițer de poliție, implicat în acel eveniment și despre care inculpatul a afirmat în mod constant că în ziua respectivă asigura protecție unor persoane care sustrăseseră o cantitate de tablă.

Totodată, solicită proba cu acte - respectiv o caracterizare de la locul de detenție pentru perioada cât a fost arestat în baza mandatului de executare, în circumstanțierea conduitei sale.

Reprezentantul Ministerului Public asupra probelor solicitate în apărare solicită a se constata că din cei 8 martori audiați se solicită reaudierea a 6 martori și față de această situație, consideră că s-ar impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probe.

Apărătorul ales al apelantului inculpat lasă la aprecierea instanței cu privire la aspectul invocat de procuror. Instanța de fond nu a dispus decât efectuarea expertizei medico legale iar pedeapsa aplicată este mare în contextul săvârșirii infracțiunii.

Curtea, se va pronunța prin hotărâre asupra probelor solicitate de apărare, urmând a acorda cuvântul părților în dezbateri.

Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită a se lăsa cauza la a doua strigare pentru a pregăti cuvântul pe fondul cauzei, în măsura în care instanța va respinge probele solicitate.

Curtea, încuviințează și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal efectuat la a doua strigare a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind intimatele părți civile, Spitalul de urgență Sf. G și Spitalul Dr.

Curtea, constată cauza în stare de judecată și conform prevederilor art. 377 alin. 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri, urmând a se pronunța prin hotărâre asupra probelor solicitate de apărare.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în susținerea motivelor de apel invocate de parchet, solicită să se ia act că nu înțelege să mai susțină al doilea motiv de apel.

Susține primul motiv de apel, în sensul că în mod greșit instanța de apel nu a dedus inculpatului din pedeapsă. perioada executată din data de 21.09.2005 de la arestarea provizorie în vederea extrădării, pentru această cauză.

Este de observat că instanța de fond nu a administrat în cauză nici un fel de probe, a fost administrat doar ceea ce era obligatoriu, expertiza psihiatrică, având în vedere natura infracțiunii, considerând că probele au fost administrate la prima instanță de fond care a judecat cauza, în lipsa inculpatului care era plecat din țară și în consecință, nu a făcut decât să reindividualizeze pedeapsa, cea ce, conform deciziei nr. 84/16.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care, într-o cauză asemănătoare se apreciază că nu se impune administrarea unor probe, fiind la latitudinea instanței, trecându-se direct la o individualizare a pedepsei.

Rejudecarea după extrădare, nu înseamnă individualizarea pedepsei, înseamnă ori recunoașterea hotărârii judecătorești inițiale fapt ce nu se mai impune administrarea de probe, ori se impune administrarea de probe și instanța de fond trece la administrarea tuturor probelor pentru lămurirea cauzei și stabilirea unei noi pedepse.

Solicită, în condițiile în care inculpatul nu solicită ca instanța de fond să readministreze probele, considerând că marea majoritate a probelor sunt corect administrate de prima instanță de fond, să se considere că nu s-a schimbat cu nimic situația de fapt și probele administrate de prima instanță sunt temeinice și legale și să se respingă cererea de rejudecare, după extrădare.

Dacă se va consideră că se impune administrarea tuturor probelor întrucât în cauză sunt chestiuni care trebuie discutate și analizate de o instanță de fond, solicită în subsidiar, desființarea soluției date de prima instanță pentru administrarea tuturor probelor.

Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită a se aprecia asupra măsurii arestării preventive a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public susține că arestarea preventivă a inculpatului urmează a se menține, fiind vorba despre o arestare preventivă în vederea extrădării, a fost extrădat.

Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită să se ia act că din punctul său de vedere motivele de apel ale inculpatului se suprapun cu motivele parchetului.

Solicită să se constate că în speță, condamnatul a fost rejudecat și ca probe s-au administrat următoarele: a fost audiat inculpatul și s-a efectuat o expertiză psihiatrică, fiind respinse probatoriile solicitate de apărare, pedeapsa aplicată fiind una mai mică, decât pedeapsa inițială și mai aproape de adevăr fără a reflecta adevărata situație de fapt.

În legătură cu primul motiv de apel al parchetului, apărarea arată că instanța trebuia să dispună deducerea perioadei executate în baza arestării provizorii ca urmare a cererii de extrădare.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel apărarea consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, întrucât nu a dispus administrarea probatoriului solicitat de inculpat și care era de natură să clarifice situația în cauză.

Inculpatul a arătat că el nu a comis fapta respectivă, că între acesta și partea vătămată a existat un conflict fizic, determinat prin aceea că el împreună cu cei doi frați, au sesizat că în acel moment socrul părții vătămate și apoi partea vătămată transportau niște marfă într-un autobuz cu pretextul că urmează a fi confiscată. Polițistul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu la ora 4 dimineața în maiou, să asigure încărcarea unei cantități de tablă și aceasta are importanță sub un dublu aspect, privind încadrarea juridică, în sensul că nu ar mai fi omor deosebit de grav, cât și în ce privește contextul în care a fost săvârșită infracțiunea.

După săvârșirea faptei, urmărirea penală nu a fost începută imediat, interval de timp în care inculpatul a plecat din țară, iar frații implicați în egală măsură, în agresarea părții vătămate, au dat declarații prin care au direcționat săvârșirea faptei, către el.

Solicită a se aprecia asupra declarațiilor date în cauză din care rezultă că în măsura în care a fost un atac împotriva părții vătămate au fost cel puțin două persoane.

Consideră că s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care instanța de fond nu a făcut o analiză completă a probelor sau nu a administrat toate probele, cu toate că nu există un motiv expres prin care să se dispună desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.

Solicită a se avea în vedere că în cauză există dubii serioase cu privire la cel care a aplicat lovitura părții vătămate, în contextul săvârșirii faptei.

În măsura în care nu se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru că nu s-a făcut dovada clară că el este autorul faptei, ar putea fi reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante personale, în sensul coborârii pedepsei.

In ce privește arestarea inculpatului, acesta este arestat în baza unui mandat de executare, dispus în baza sentinței penale nr. 263 din 5 iunie 2008 și în condițiile în care această soluție este desființată, se desființează și dispoziția privind arestarea acestuia, considerând că acesta la acest moment execută o pedeapsă, nefiind vorba despre un mandat preventiv.

Reprezentantul Ministerului Public susține în ceea ce privește apelul inculpatului, este de acord cu admiterea acestuia, în sensul că s-a solicitat deducerea iar în ceea ce privește casarea cu trimitere, în ceea ce privește nevinovăția pe fond, solicită a fi respins acest motiv și să se constate că din probele administrate la instanța de fond se constată probe de vinovăție a inculpatului, sens în care face trimitere la declarația martorei Mai sunt și celelalte declarații ale martorilor care trebuie analizate în ansamblul lor și trebuie a fi lămurite și alte aspecte, privind ora la care s-a comis fapta.

Totodată, se solicită menținerea stării de arest a inculpatului, sens în care face trimitere la revizuire.

Conform prevederilor art. 377 alin. ultim Cod procedură penală se acordă cuvântul apelantului inculpat care solicită a fi avute în vedere concluziile apărătorului ales și să se ia altă măsură preventivă față de el întrucât are copii în întreținere.

Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.

După deliberare

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 349/27.11.2000a Tribunalului Galați definitivă prin neapelare la data de 19.12.2000, inculpatul a fost condamnat la 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal în referire la art. 176 lit. f Cod penal ( fapta din 9/10.05.19999.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată ca nedovedită.

În baza art. 14 Cod procedură penală art. 998.civ. și art. 188 din Legea nr.3/1978 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 773.800 lei (ROL) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență " Prof. dr. " B și la 204.505 lei ROL) cu același titlu, către partea civilă Spitalul Județean " Sf. " G precum și la dobânda legal calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitelor.

Suma de 250.000 lei (ROL) reprezentând onorariu apărător din oficiu, a fost avansată G din fondul Ministerului Justiției.

Conf. art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei (ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr.809/P/1999 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art.20 raportat la art.174 cod penal în ref. la art. 176 lit. f Cod penal.

S-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului nr. 594/P/1999 de pe lângă Tribunalul Galați, s- dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe făptuitorul, cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, făptuitorii și fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al.1,2,3 Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în noaptea de 9/10.05.1999, inculpatul i-a aplicat părții vătămate, subofițer de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, o lovitură cu o în zona capului, provocându-i astfel leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Astfel, la data de 10.05.1999, în jurul orelor 3-4,00 martorii și încărcau niște pachete cu tablă, în autobuzul oprit în apropierea postului de poliție, când au apărut inculpatul și făptuitorii și, toți 3 în stare de ebrietate. Aceștia au început să fie violenți, atât cu cei doi martori cât și cu autobuzul staționat, amenințând cu spargerea geamurilor, astfel că martorul l-a anunțat pe subofițerul solicitând intervenția acestuia în neutralizarea agresorilor.

Întrucât, la un moment dat partea vătămată era între cei trei agresori, numiții îl înjurau, amenințau și încercau să-l îndepărteze de grupul de călători, șoferul, realizând pericolul în care se afla partea vătămată, a adus o din autobuz, cu scopul descurajării agresorilor. Acest lucru nu s-a realizat, inculpatul i-a luat acest obiect din mână și l-a lovit pe în zona capului, când acesta era cu spatele la el, încercând să-i liniștească pe cei doi.

După intervenția martorilor I și, partea vătămată, căzută în șanțul din apropiere, a fost abandonată de către agresorii, ce au lovit-o după ce acesta în urma loviturii primite de la inculpatul, se dezechilibrase.

S-a arătat că, situația de fapt astfel reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate, depozițiile martorilor, I, procesul verbal de cercetare la fața locului.

S-a arătat că raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză a concluzionat următoarele: în urma agresiunii din 10.05. 1999 prezentat un traumatism cranio-cerebral, cu plaga contuză penetrantă dreaptă cu echimoze palpebrale. cranio-cerebral s-a complicat prin apariția hematomului de hemisfer stâng, ceea ce a dus la alterarea stării generale, necesitând internarea și intervenția chirurgicală pentru evacuarea hematomului, hematomul subdural i- pus în primejdie viața prin compresiune cerebrală, pentru vindecarea neuro-cerebrală a necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere că leziunea, de gravă intensitate a fost produsă cu un obiect contondent- aptă să producă moartea, lovitura vizând o zonă vitală, partea vătămată fiind subofițer de poliție în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în sarcina inculpatului s-a reținut vinovăția certă a acestuia în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. cod penal raportat la art.174 -196 lit. f Cod penal.

S-a precizat că, deși s-a emis ordonanța de arestare preventivă nr.809/22.dec.1999 și mandatul de arestare preventivă nr.319/22.12.1999 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului, acesta nu a fost pus în executare întrucât inculpatul s-a sustras, părăsind domiciliul din momentul începerii cercetării penale.

Activitatea de căutare efectuată de organele de poliție a stabilit că inculpatul s-a deplasat în Turcia.

În cursul cercetării judecătorești, existau indicii că inculpatul a ajuns în Italia.

Din aceste motive, inculpatul nu a fost audiat și nu a putut fi supus expertizei medico - legale psihiatrice, conf. art. 116 Cod procedură penală.

S- precizat că, i s-a asigurat dreptul la apărare, prin desemnarea unui apărător din oficiu.

S-a arătat că deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000.000 lei despăgubiri civile, nu s- prezentat în instanța și nu a solicitat administrarea de probatorii în acest sens.

Cu adresa nr. 3752/2.06.2006 Sp. Clinic de Urgență "Dr. " Bac omunicat decontul cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate.

Spitalul Sf. a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 204.505 lei cheltuieli spitalizare pentru partea vătămată.

Reținând vinovăția inculpatului la săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 cod penal rap. la art. 174 -176 lit. f cod penal, Tribunalul i-a aplicat o pedeapsă la a cărei individualizare a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 cod penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care s-a comis, atitudinea inculpatului, aspectul că s-a sustras constant de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

În baza sentinței penale nr. 349/27.11.2000 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare, s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 542/2000 din 21.12.2000.

La data de 21.09.2005 condamnatul a fost arestat în vederea extrădării de autoritățile judiciare italiene, fiind predat autorităților române la data de 22.09.2006 când ulterior a fost depus în Arestul al pentru ca ulterior să fie încarcerat ( 26.10.2006) în Penitenciarul Rahova.

La data de 12.10.2006 condamnatul a solicitat în condițiile art. 5221Cod procedură penală în referire la art.34 alin. 1, art. 69 și art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 36/2000 al Tribunalului Galați în care s-a pronunțat sentința penală nr. 349/27.11.2000.

În motivarea cererii s-a arătat că, astfel cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală( nr. 594/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați ), dar și ale celui de judecare în prima instanță( nr. 36/2000 al Tribunalului Galați ) a căror atașare a solicitat-o, atât urmărirea penală, cât și judecata și condamnarea au avut loc în lipsă, deși din actele de căutare efectuate în cauză rezultă faptul că a părăsit țara în luna iunie 1999, cu scopul de a merge la muncă în Turcia.

A arătat că, nefiind prezent pe întreg parcursul procesului penal a fost în imposibilitate să-și formuleze apărări și să propună probe, astfel încât martorii în cea mai mare parte, dar mai cu seamă ceilalți inculpați din cauza, au prezentat în asemenea manieră faptele încât să se desprindă ideea că se face total și în exclusivitate vinovat de fapta pentru care este cercetat.

A precizat totodată că, este adevărat că in faza de judecată a fost apărat de un avocat desemnat din oficiu,dar este evident că în lipsa sa, necunoscându-i-se poziția procesuală și eventualele apărări și probe de administrat, apărările invocate au fost superficial și formal construite.

Că din aceleași motive, stabilindu-i-se fără dubii vinovăția, nu s-a reținut în favoarea sa nicio circumstanță atenuantă legală sau judiciară, iar operațiunea de individualizare a pedepsei s-a concretizat într-o pedeapsă grea, prevalând faptul că s-a sustras urmăririi penale.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-.

Prin încheierea din data de 6.02.2007 Tribunalul a admis în principiu cererea de rejudecare a cauzei constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și anume: există o cerere de rejudecare a cauzei formulată de condamnat; acesta a fost judecat și condamnat în lipsă; s-a cerut extrădarea condamnatului în vederea executării pedepsei.

Totodată, Tribunalul a constatat că cererea a vizat și împrejurarea că deși la judecata în fond a cauzei a fost desemnat un apărător din oficiu, acesta nu a cunoscut poziția procesuală a celui condamnat.

Prin apărător, ulterior audierii, inculpatul a solicitat reaudierea martorilor din lucrări, efectuarea expertizei medico legale psihiatrice precum și audierea martorilor și.

Cererea privind efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice a fost admisă ( încheiere 109 dosar inst.) având în vedere că potrivit art.117 al.1 Cod procedură penală, efectuarea acesteia este obligatorie.

Cu privire la cererea vizând reaudierea martorilor din lucrări, având în vedere disp. art.405 al.2 Cod procedură penală care nu au caracter imperativ cu privire la administrarea din nou a probelor, lăsând la apreciere oportunitatea administrării lor și constatând poziția inculpatului astfel cum rezultă din declarația acestuia dată în rejudecare după admiterea în principiu, prin care nu a negat prezența sa la locul faptei și altercația pe care a avut-o cu partea vătămată, tribunalul a apreciat că nu se impune reaudierea martorilor audiati în fața instanței de fond.

Referitor la proba cu martorii și, s-a dispus respingerea acesteia, fiind neutilă, neconcludentă și nepertinentă în condițiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă că aceștia au fost de față sau au cunoștință de incidentul din 09/10.05.2008 (încheierea 107-109 dos. inst.).

Prin sentința penală nr. 263/5.06.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- s-a admis cererea de rejudecare, s-a dispus conform dispozițiilor art. 522 alin. 2 Cod procedură penală în referire la art. 406 Cod procedură penală, anularea în parte, doar cu privire la latura penală, a sentinței penale nr. 349/27.11.2000 a Tribunalului Galați.

În rejudecare, în baza art. 20 Cod penal în referire la art. 174 alin. 1 Cod penal raportat la art. 176 alin. 1 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal în referire la art. 76 lit. b Cod penal inculpatul a fost condamnat la 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor pre văzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav ( fapta din 10.05.1999).

În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 349/27.11.2000 a Tribunalului Galați și emiterea unui nou mandat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 349/2000 a Tribunalului Galați.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile inculpatului (trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 594/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, rechizitoriu prin care s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul ), declarațiile numitului, I, -, rezultă că partea vătămată a fost anunțată să se prezinte la locul unde staționase autobuzul condus de martorul și în care încărcau niște pachete cu tablă martorii și, întrucât de autobuz se apropiaseră inculpații, și numitul, primii trei începând să provoace scandal prin adresarea de injurii și manifestări violente față de martorii și și chiar față de integritatea autobuzului, amenințând cu spargerea geamurilor și opunându-se ca cei doi martori să încarce în autobuz respectivele pachete de tablă pe motiv că ar fi furate.

În contextul în care inculpații se manifestau violent, amenințau cu spargerea geamurilor autobuzului - intervenția părții vătămate a fost solicitată neavând relevanță de către cine a fost anunțată. Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și inculpatului, aceasta a încercat aplanarea conflictului, neavând relevanță, față de dispozițiile legale enunțate, dacă era îmbrăcată în uniformă sau nu ( deși din probe rezultă că purta pantalonul de la uniformă)și neputându-se reține că a intervenit pentru a-și apăra socrul -la locul faptei fiind amenințate mai multe persoane și fiind pusă în pericol integritatea autobuzului.

Trebuie subliniat și faptul că cei doi martori au fost împiedicați să încarce tabla respectivă în autobuz de către inculpați întrucât aceștia susțineau că tabla aparținea șefului de post, respectiv partea vătămată, provenind din furt, inculpații solicitând să vină poliția de la G " să vadă cine fură" ( în acest sens decl. inc. 43 ds.up).

Astfel cum s-a precizat anterior, prin rechizitoriul nr.594/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Galațis -a dispus:

1. Trimiterea în judecată a inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al.1, 2 și 3.pen. cu aplic. art. 37 lit. a, b pen.

2. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al.1, 2,3.pen. cu aplic. art. 37 lit. a, b pen.

3. Disjungerea cauzei privind pe făptuitorul pentru infracțiunea prev. de art. 20.pen. și la art. 174 -176 lit. f pen.

Prin sentința penală nr. 53/29.02.2000 a Tribunalul Galați pronunțată în dosarul 2327/1999, definitivă la 14.02.2000 prin neapelare pentru inculpatul și la 24.06.2000 prin nerecurarea deciziei penale 265/A/2000 A Tribunalului Galați pentru inculpatul cei doi inculpați au fost condamnați de definitiv la pedepse cu închisoarea pentru infracțiunile mai sus precizate ( în acest sens s-a atașat dosarul nr. 2327/1999 al Tribunalului Galați ).

Din probele administrate rezultă că cei trei inculpați au provocat inițial scandalul dorind să dovedească faptul că șeful de post -partea vătămată făcea comerț cu tablă furată așadar vizau nu persoana fizică ci pe acesta în calitate de șef de post al Postului de Poliție Pechea.

Raportat la considerentele expuse și la dispozițiile legale enunțate, cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii doar a disp. art. 20.pen.rap. la art. 174.pen. nu a fost admisă.

Inculpatul, prin apărător ales, mai solicitat să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. în ref. la art. 10 lit. c pr.pen. apreciind că din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi lovit-o pe partea vătămată în împrejurările reținute prin sentința penală a cărei rejudecare a solicitat-

Nici această cerere nu a fost admisă, constatându-se că din declarația inculpatul dată în cauză după admiterea în principiu a cererii de rejudecare (decl. inc. f 105,106 dosar inst.),rezultă că acesta nu prezența sa la locul faptei și nici faptul că a avut loc un conflict fizic cu partea vătămată.

Astfel, arată că la un moment dat, a încercat să ia bâta din mâna părții vătămate pentru a aplana conflictul, s-au împins unul pe celălalt și împreună au căzut în șanț.

A mai declarat că anterior intervenției sale partea vătămată nu prezenta urme de lovituri și nici nu putea fi lovită de inculpații și întrucât aceștia erau de o statură mai mică decât partea vătămată care era o persoană corpolentă și care lovea cu palma în și în dreapta.

A precizat totodată că după incident, a lăsat-o pe partea vătămată la locul faptei și a plecat spre casă deoarece i-a fost frică de ce s-a întâmplat.

A mai precizat că singura posibilitate pentru existența traumatismului cranio-cerebral pe care îl prezenta partea vătămată ar fi că s-a lovit cu capul în șanț când s-au rostogolit, afirmație ce este contrazisă însă de concluziile raportului de constatare medico-legală ( 8 dos. urm. pen. nr. 8091/P/1999) din care rezultă că leziunile traumatice constatate au fost produse prin lovire cu corpuri dure.

S-a constatat că declarația inculpatului este contradictorie, în sensul în care apreciază că ceilalți doi inculpați l-au indicat ca fiind autorul faptei ca să primească ei o pedeapsă mai ușoară însă declară în același timp că cei doi nu aveau posibilitatea să o lovească pe partea vătămată ci dimpotrivă, aceasta a fost cea care îi lovea.

Potrivit art. 69.pr.pen. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

S-a reținut că, pe lângă faptul că este contradictorie, declarația inculpatului este contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv de declarația părții vătămate, rapoartele de constatare medico-legale, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpaților și, precum și de declarațiile martorilor, -, făcute atât în cursul urmăririi penale cât și în fața primei instanțe.

Martorii indicați, astfel cum rezultă din declarațiile date, au fost de față la incident, unii pe tot parcursul acestuia alții după ce a apărut partea vătămată și au descris modul în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, declarații ce se coroborează între ele, dar și cu declarația părții vătămate.

De asemenea, inculpatul a arătat că el împreună cu fratele său, în timpul conflictului, au căzut împreună cu partea vătămată în șanț iar (inc. ) l-a lovit pe șeful de post cu un par în cap, ulterior intervenind soția părții vătămate I care l-a lovit pe inculpatul cu un băț pentru a-l împiedica să-l mai lovească pe soțul său, inculpații (toți trei) ridicându-se și fugind pe șosea( decl. f 43-44 ds. 809/P/199 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați ).

Față de considerentele expuse, s-a constatat că în mod corect s-a stabilit de către prima instanță că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Instanța, în urma rejudecării cauzei, după admiterea în principiu în limitele stabilite și după administrarea probelor a constatat că hotărârea pronunțată în prima judecată este netemeinică, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului ( 18 dos.inst.) rezultă că inculpatul nu au antecedente penale, iar din actele în circumstanțiere depuse ( 104, 204-209 dos.inst.) rezultă că la momentul comiterii faptei era căsătorit și avea un copil minor în întreținere ( în prezent având doi copii minori în întreținere); de asemenea, avea un loc de muncă.

Raportat la situația prezentată, s-a constatat că în cauză devin incidente disp. art. 74 al.1 lit. a pen. în ref. la art. 76 al.1 lit. b pen.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Primul motiv de apel invocat de parchet vizând nelegalitatea sentinței s-a referit la încălcarea dispozițiilor art. 18 alin. 1 din legea nr. 302/2004 în sensul că instanța nu a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării provizorii în vederea extrădării cuprinsă între 21.09.2005 și 22.09.2006.

Al doilea motiv de nelegalitate a vizat încălcarea dispozițiilor art. 5221alin. 2 Cod procedură penală în referire la art. 406 alin. 1 Cod procedură penală privind limitele în care are loc rejudecarea, susținându-se că aceste limite nu au fost fixate prin încheierea de admitere în principiu, fapt ce a avut consecințe asupra anulării hotărârii care trebuia anulată în totalitate și nu în parte astfel cum a dispus tribunalul.

Al treilea motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței apelate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.

S-a susținut că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului în raport de modul concret în care a săvârșit fapta, de starea de pericol ce a fost creată asupra vieții părții vătămate precum și de conduita procesuală nesinceră manifestată de inculpat.

Oral, procurorul de ședință a arătat că nu înțelege să susțină cel de al doilea motiv de apel și raportat la probatoriul solicitat de apărare atât în fața primei instanțe cât și în apel, a considerat că s-ar impune desființarea soluției și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea tuturor probelor, având în vedere că Tribunalul nu a administrat decât o expertiză psihiatrică care era obligatorie. Cu toate acestea a procedat la reindividualizarea pedepsei, deși rejudecarea după extrădare înseamnă ori recunoașterea hotărârii inițiale cu consecința respingerii cererii de rejudecare, ori administrarea tuturor probatoriilor administrate de prima instanță de fond, lămurirea cauzei și stabilirea unei noi pedepse.

La rândul său apelantul prin apărător a solicitat să se ia act că înțelege să invoce aceleași motive cu cele ale parchetului și că solicitat și solicită și în prezent administrarea probei testimoniale și cu înscrisuri, prin care să se stabilească situația de fapt reală.

Că, deși nu poate invoca un temei de drept, consideră că s-ar impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Consideră că s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care instanța de fond nu a făcut o analiză completă a probelor sau nu a administrat toate probele.

Cum în cauză există dubii serioase cu privire la cel care a aplicat lovitura părții vătămate, solicită a se analiza contextul săvârșirii faptei.

În măsura în care nu se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru că nu s-a făcut dovada clară că el este autorul faptei, ar putea fi reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante personale, în sensul coborârii pedepsei.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de motivele invocate dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt fondate urmând a fi admise ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit art. 5221Cod procedură penală în cazul în care, față de o persoană judecată și condamnată în lipsă, s-a derulat procedura de extrădare în România, această persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de către instanța care a judecat în primul grad de jurisdicție, conform regulilor înscrise în art. 405 - 408 Cod procedură penală, în art. 345 - 353 și art. 373 Cod procedură penală.

Astfel cum s-a statuat prin jurisprudența Inaltei Curți de Casație și Justiție, rejudecarea nu este o facultate a instanței, ci un drept al persoanei judecate și condamnate în lipsă, procedura relativ nouă instituită, prin art. 5221Cod procedură penală, constituind tocmai garanția că cel condamnat va beneficia de un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 și 3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce presupune desfășurarea procedurii rejudecării cu respectarea principiilor contradictorialității, nemijlocirii și a egalității armelor, cu alte cuvinte cu asigurarea completă a dreptului la apărare.

În cauza de față se constată că Tribunalul ca instanță de rejudecare în procedura instituită de art. 5221Cod procedură penală s-a limitat doar la administrarea unei expertize medico legale psihiatrice și la solicitarea unor relații privind statutul părții vătămate, solicitare care de fapt nu a avut vreo finalitate.

Deși dispozițiile art. 405 alin. 2 Cod procedură penală nu au un caracter imperativ, în contextul concret al cauzei, față de poziția adoptată de condamnatul în timpul audierii, se impunea administrarea probelor solicitate, respectiv reaudierea părții vătămate, a martorilor din acte (, I, ) și audierea martorilor propuși în apărare ( și ), citirea declarațiilor martorilor și - (decedați) în condițiile art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, prin consemnarea expresă a poziției condamnatului și a apărătorului acestuia cu privire la conținutul declarațiilor citite, garantându-se astfel tratarea egală a părților, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă, precum și respectarea principiilor nemijlocirii și contradictorialității înscrise în art. 289 Cod procedură penală care obligau instanța să ia cunoștință în mod direct de relatările acestora, în condiții de oralitate ( acolo unde era posibil) și de contradictorialitate.

Curtea constată că prin respingerea reascultării martorilor din acte și audierii martorilor solicitați în apărare, cu motivarea că inculpatul nu ar fi negat că s-a aflat la locul faptei și că din probatoriul administrat nu rezultă că martorii și au fost de față la incident sau că au cunoștință de acesta, Tribunalul, ca instanță de rejudecare în baza unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 5221Cod procedură penală a încălcat dreptul la apărare și implicit dreptul la un proces echitabil al condamnatului, atât timp cât acesta a lipsit atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, neputând să-și exercite în mod contradictoriu și nemijlocit dreptul de a pune întrebări, de a solicita probe în apărare și eventuale confruntări, conform dispozițiilor art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenție, potrivit cărora orice acuzat are, în special, dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.

Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația prevăzută de art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenție nu are o consacrare expresă, față de dispozițiile art. 11 și art. 20 din Constituția României, aceste dispoziții fac parte din dreptul intern, astfel că încălcarea dreptului la un proces echitabil prin încălcarea dreptului la apărare ca urmare încălcării a trei principii fundamentale ale procesului penal - contradictorialitatea, nemijlocirea și egalitatea - nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați.

Este adevărat că în baza efectului devolutiv, în apel se produce o nouă judecată în fond pe baza probatoriului deja administrat de prima instanță și a altor probe administrate pentru prima dată în apel.

Dar, efectul devolutiv nu poate fi înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci, ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, pe de o parte pentru că s-ar ajunge la situații inacceptabile, cum este și cea din speța de față, în care instanța de fond a soluționat cauza doar pe baza declarației inculpatului și unei expertize medico legale psihiatrice, considerând că, în baza efectului devolutiv, instanța superioară va administra ea însăși probele.

Pe de altă parte, realizarea în apel a întregii cercetări judecătorești ar răpi condamnatului un grad de jurisdicție și i-ar afecta odată în plus dreptul la apărare, câtă vreme el ar avea la dispoziție doar o singură cale de atac, cea a recursului, care este preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, neputându-se administra în această cale de atac, alte probe, cu excepția înscrisurilor.

Față de aceste considerente constatând că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și condamnatul sunt fondate, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală acestea vor fi admise, sentința penală apelată urmând să fie desființată cu trimiterea cauzei la Tribunalul Galați spre rejudecare.

Vor fi menținute actele procedurale efectuate până la data de 21.05.2008.

În rejudecare se va proceda la reaudierea martorilor acuzării precum și a celor propuși în apărare, conform celor mai sus arătate, în vederea asigurării complete a dreptului la apărare și deci a unui proces echitabil, și, coroborând mijloacele de probă în ansamblul lor, Tribunalul va face aplicarea, în contextul cauzei a dispozițiilor pe care le constată ca fiind aplicabile, prevăzute de art. 406 Cod procedură penală, referitoare la soluțiile după rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și condamnatul (deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui și, născut la data de 22.06.1972 în comuna Pechea, județul G, CNP: -, domiciliat în comuna Pechea, județul G) împotriva sentinței penale nr. 263/5.06.2008 a Tribunalului Galați - dosar nr-.

Desființează sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați.

Menține actele procedurale efectuate până la data de 21.05.2008.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul inculpate în Penitenciarul Galați și intimatele părți civile din T,- bis, Spitalul de Urgență Sf. G cu sediul în G,- și Spitalul Dr. B, sector 4, șose4aua nr. 10-12.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Grefier,

- -

Red. /17.02.2009

Tehn. 19.02.2009

Fond:

Președinte:Mița Mârza
Judecători:Mița Mârza, Ion Avram

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 7/2009. Curtea de Apel Galati