Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 704/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 704
Ședința publică din data de 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 299 din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- - sentința penală nr. 1995 din data de 17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a lipsit recurentul condamnat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosar s-au depus motive de recurs și la prima strigare a cauzei, s-a prezentat în instanță avocat care susține că avocat nu are delegație de reprezentare pentru recurent în fața instanței de recurs, delegație aflată la fila 13 fiind depusă la dosar din eroare, aceasta fiind pentru Tribunalul Galați și nu Curtea de APEL GALAȚI, după care:
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză nu este necesară asistența judiciară din oficiu, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege, respectiv 3 luni la 2 ani și chiar dacă s-a dispus rejudecarea cauzei, consideră că apărarea nu este obligatorie. Nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, apreciază că nu se impune acordarea asistenței judiciare din oficiu pentru recurentul petent, nefiind obligatorie, motiv pentru care constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul procurorului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că inculpatul a fost judecat definitiv prin decizia penală 88 din 4.02.2005 a Curții de APEL GALAȚI, ulterior a fost pus în executare mandatul de arestare european emis de către Judecătoria Galați și cu această ocazie, deși art. 5221Cod procedură penală nu face referire și la mandatul european de arestare preventivă, ci doar la procedura extrădării, apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că această cauză poate fi judecată și nu trebuie respinsă cererea de rejudecare ca fiind inadmisibilă.
Are în vedere faptul că prevederile art. 5221Cod procedură penală a apărut în anul 2007 și prin decizia cadrul s-a stabilit că toată procedura de extrădare se are în vedere și pentru mandatul european de arestare.
Consideră că s-a greșit la instanța de fond la momentul la care, după audierea inculpatului, s-a apreciat că doar prin simpla audiere și depunerea unor acte în circumstanțiere, s-a apreciat că fapta comisă de către inculpat nu prezintă gradul de pericol social.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, care a fost admis, iar instanța de apel, printr-o motivare amplă, a arătat, făcând trimitere și la cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat cu privire la termenul de predictibilitate a legii, pentru că apărarea inculpatului a fost constantă, textul de lege ar fi intrat în vigoare după ce inculpatul ar fi părăsit teritoriul României, respectiv Ordonanța de urgență nr. 112/2001, chiar dacă lucrurile ar sta așa, consideră că aplicabilitatea dispozițiilor legale rămân în continuare și apreciază că acest text de lege a fost publicat în Monitorul Oficial și instanța de apel chiar a făcut trimitere la cele două cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului că un act normativ emis în condițiile Ordonanței de urgență nr. 112/2001 este predictibil și astfel că inculpatul trebuia să se conformeze acestor dispoziții legale.
Apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, inculpatul are antecedente penale împrejurări în care consideră că cererea de rejudecare trebuia soluționată pe fond în sensul respingerii ca nefondată, lucru pe care l-a făcut instanța de apel în mod corect, argumentele avute în vedere fiind fondate și recursul de față este nefondat.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare. După deliberare
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1955/17.11.2008 a Judecătoriei Galați, pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă cererea de rejudecare, formulată de condamnatul -, în temeiul art. 5221Cod de procedură penală și, în consecință:
A fost anulată sentința penală nr. 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă la data de 04.02.2005 iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, în referire la art. 10 alin. 1 lit.1Cod de procedură penală și la art. 181alin. 1 Cod penal, a fost achitat inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 alin. 1 din nr.OUG 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art. 181alin. 3 Cod penal, în referire la art. 91 lit. c Cod penal, i s-a aplicat inculpatului - o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 1229/2004 din 14.02.2005, emis în temeiul sentinței penale nr. 1008/06.04.2004 al Judecătoria Galați.
S-a constat că inculpatul a executat în temeiul mandatului de executare nr. 1229/2004 din 14.02.2005 emis de Judecătoria Galați, perioada de la 13.08.2008, până la zi, respectiv 17.11.2008.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului -, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Galați sub nr- din 29.09.2008, condamnatul - a solicitat în temeiul art. 5221.pr.pen. rejudecarea cauzei, ce a format obiectul dosarului penal nr. 468/P/2004 al Judecătoriei Galați, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galați, deoarece a fost judecat și condamnat în lipsă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și emiterea mandatului de executare a pedepsei nr. 1229/2004 din 14.02.2005 fiind reținut de autoritățile din Spania la data de 13.08.2008 și predat autorităților române la data de 11.09.2008.
În vederea soluționării cauzei, s-a atașat dosarul nr. 468/P/2004 al Judecătoriei Galați, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1008/06.04.2004 și a fost audiat condamnatul -.
În urma analizei probelor existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 5221.pr.pen. în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (art. 761alin. 2, în referire la art. 69), aceste dispoziții sunt aplicabile și cu privire la persoanele condamnate în privința cărora s-a emis un mandat european de arestare preventivă.
S-a avut în vedere de către prima instanță că în cursul cercetării judecătorești efectuate în dosarul nr. 468/P/2004 al Judecătoriei Galați, condamnatul - nu a fost prezent la nici un termen de judecată.
S-a reținut că în cursul urmăririi penale nu i s-a adus la cunoștință învinuirea, petentul fiind audiat în faza actelor premergătoare iar în primă instanță, acesta nu a fost reprezentat de avocat. În apel, petentul a fost reprezentat de apărător ales, iar în recurs a fost reprezentat de apărător desemnat din oficiu.
Astfel fiind, instanța de fond a constatat ca fiind admisibilă cererea de rejudecare formulată de petentul-condamnat -.
S-a reținut că, fiind audiat în instanță, petentul a reiterat declarația dată în fața organelor de poliție la data de 02.07.2002, în dosarul de urmărire penală nr. 2925/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, recunoscând că, în cursul anului 1999, după ce a părăsit legal România, trecând în Republica M, a tranzitat fraudulos teritoriile mai multor state, ajungând în cele din urmă în Italia. La data de 13.01.2002 a hotărât să treacă fraudulos frontiera dintre Italia și Germania, fiind depistat de autoritățile germane și returnat în România.
Totodată, s-a avut în vedere că într-o primă fază, în cursul anului 2002, față de petentul - s-au făcut cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații iar prin rezoluția nr. 2925/P/2002 din 12.09.2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a apreciat că fapta nu există și s-a dispus restituirea cauzei la organele de poliție, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 1 alin. 1 din nr.OUG 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România.
S-a mai arătat că ulterior, la data de 06.06.2003, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul -, pentru săvârșirea infracțiunii menționate. Prin rechizitoriul nr. 2925/P/2003 din 15.08.2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 alin. 1 din nr.OUG 112/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a pen.
Prin sentința penală penală nr. 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galați, s-a dispus condamnarea inculpatului - la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 alin. 1 din nr.OUG 112/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a pen. (faptă din 13.01.2002).
În fapt, s-a reținut că, la data de 13.01.2002, inculpatul - a trecut ilegal frontiera dintre Italia și Germania.
Sentința penală nr. 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galația rămas definitivă la data de 04.02.2005, prin decizia penală nr. 88/2005 a Curții de APEL GALAȚI, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat (prin decizia penală nr. 923/30.11.2004 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat).
S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1229/2004 din 14.02.2005. Ulterior, la data de 12.05.2008, s-a emis mandatul european de arestare nr. 26/2008, în baza căruia condamnatul - a fost arestat de autoritățile spaniole la data de 13.08.2008, iar la data de 11.09.2008, acesta a fost predat autorităților române, în vederea executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare.
Analizând cererea de rejudecare formulată de petentul-condamnat -, prima instanță a apreciat că se impune o reevaluare a situației juridice a acestuia, din prisma pericolului social al faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentința penală nr. 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galați.
Prima instanță a apreciat că împrejurările concrete în care s-au petrecut faptele care au stat la baza pronunțării sentinței penale de condamnare sunt de natură a duce la concluzia că fapta respectivă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform probelor de la dosar, petentul - a părăsit România în decembrie 1999, trecând mai întâi în Republica M, tranzitând fraudulos teritoriile Ucrainei, Poloniei, Cehiei și Austriei, ajungând în Italia, unde a rămas până în luna ianuarie 2002.
La momentul la care a părăsit România, trecerea frauduloasă a frontierei unui stat străin, săvârșită de către un cetățean român, nu era prevăzută de legea română ca și infracțiune, incriminarea acestei infracțiuni realizându-se abia prin nr.OUG 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 549 din data de 03.09.2001.
Prima instanță a apreciat că reevaluarea cauzei nu se poate face prin prisma noilor realități sociale (aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, libera circulație a persoanelor în spațiul Uniunii Europene, etc.), astfel cum a solicitat inculpatul, prin apărător ales, întrucât aceste aspecte nu aveau cum să fie avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței penale nr. 1008/06.04.2004, având în vedere și că infracțiunea pentru care a fost condamnat petentul este și în prezent prevăzută de aceleași dispoziții legale.
Totuși, prima instanță a apreciat că se impune o reevaluare a cauzei, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, la momentul la care petentul a fost judecat, România ratificase deja Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalele adiționale la această convenție, prin Legea nr. 30/1994. Potrivit jurisprudenței constante a, nu este suficient să existe o lege internă care să incrimineze o anumită infracțiune, ci trebuie ca respectiva lege să fie totodată accesibilă și previzibilă, pentru ca orice persoană să se conformeze prevederilor sale.
Prima instanță a considerat că, întrucât petentul - plecase din România cu mai mult de 2 ani înainte de a săvârși fapta dedusă judecății, când fapta respectivă nu era prevăzută de legea română ca și infracțiune, se poate afirma că există un dubiu cu privire la posibilitatea efectivă a petentului de a lua la cunoștință conținutul normei de incriminare adoptate de legiuitor în perioada în care acesta nu se afla în țară și, în consecință, de a se conforma acesteia. În acest context, instanța de fond a observat și că, în prima fază a cercetărilor efectuate, organele de poliție nu s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 alin. 1 din nr.OUG 112/2001.
Având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta reținută în sarcina inculpatului -, instanța a apreciat că aceasta a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite de legea penală, fiind lipsită în mod vădit de importanță, motiv pentru care va constatat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 181.pen. și, după ce a admis cererea de rejudecare a inculpatului, procedând la rejudecarea cauzei, a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. în referire la art. 10 alin. 1 lit.1proc.pen. achitarea acestuia, pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art. 181alin. 3.pen. în referire la art. 91 lit. c pen. prima instanță a aplicat inculpatului - o amendă administrativă, în cuantumul prevăzut de lege și a dispus anularea mandatului de executare nr. 1229/2004 din 14.02.2005, emis în temeiul sentinței penale nr. 1008/06.04.2004 al Judecătoria Galați constatând că inculpatul a executat în temeiul mandatului de executare anulat, perioada de la 13.08.2008, până la data pronunțării prezentei sentințe penale.
S- dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului -, dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie acesteia.
S-a arătat că în condițiile în care s-a dispus achitarea inculpatului conform dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală în referire la art. 10 lit.1Cod de procedură penală, pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că instanța a interpretat în mod greșit prevederile art. 181al.2 Cod penal conform cărora, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.
S-a reținut că limitându-se la faptul că, la momentul la care petentul a fost judecată, România ratificase deja convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalele adiționale la această convenție prin Legea 30/1994, instanța nu a analizat în mod temeinic criteriile prevăzute de art. 181cod penal, aspectele invocate nefiind de natură să conducă la calificarea unei infracțiuni ca fiind în mod vădit lipsită de importanță.
S-a avut în vedere că din moment ce legiuitorul a înțeles să sancționeze apta de trecere ilegală a frontierei, avut în vedere că fapta prezintă pericol pentru societate și că pedeapsa aplicată trebuia să fie adecvată nu numai în funcție de gravitatea faptei dar și de periculozitatea infractorului exprimată în elementele care îl caracterizează persoana și conduita.
S-a reținut că inculpatul a dovedit perseverență în încălcare legii penale, comportamentul acestuia fiind evidențiat, conform fișei de cazier, prin multiple condamnări.
Conform art. 5221Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei după extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă nu este obligatorie cu atât mai mult cu cât în cauza de față inculpatul a avut cunoștință despre faptul că în sarcina sa era reținută infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
S-a arătat că inculpatul a fost audiat în faza actelor premergătoare la organul de urmărire penală.
S-a apreciat că nu era obligatorie rejudecarea cauzei deoarece judecata în lipsa inculpatului s-a datorat propriei sale culpe, acesta plecând din țară, situație care echivalează cu sustragerea de la judecată.
Văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5173/01.11.2007 - secția penală, s-a apreciat că admiterea în principiu a cererii de rejudecare nu are efect asupra hotărârii de condamnare, motiv pentru care a respins cererea de rejudecare și a menținut hotărârea pronunțată, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 al.4 cod procedură penală. Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în prima judecată este netemeinică și nelegală, instanța rejudecând cauza, anulează hotărârea pronunțată în prima judecată și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 Cod de procedură penală.
S-a arătat că în speță nu poate fi vorba nici de negalitate sau netemeinicie sentinței penale nr. 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galați, întrucât nu a apărut nici un element care să conducă la pronunțarea unei soluții opuse celei pronunțate de prima instanță.
În cauză, s-a constatat că nu a fost administrată nici o probă nouă, fiind audiat doar inculpatul, care a recunoscut fapta, apreciindu-se că trebuia menținută sentința penală nr. 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galați, prin care acesta a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1 din OUG nr. 112/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a, iar în urma revocării suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare (sentință penală nr. 142/2001 Judecătoria Galați, definitivă la 11.12.2001) s-a dispus executarea acestuia alături de prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu în limitele prev. de art.371 al.2.pr.pen. tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este netemeinică.
S-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 5221.pr.pen. referitoare la admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare formulată de condamnatul (dispoziții aplicabile conform art. 761al. 2 în ref. la art. 69 din Legea nr 302/2004 și persoanelor condamnate în privința cărora s-a emis mandat european de arestare).
Constatând ca fiind admisibilă în principiu cererea de rejudecare, prima instanță a procedat la audierea inculpatului, acesta nerecunoscând comiterea faptei și menținându-și declarația dată în faza de urmărire penală, în sensul că după ce a fost expulzat din Germania a părăsit România pe la granița cu Republica M, cu buletinul și a ajuns în Cehia unde lăsat pașaportul la gazdă.
S-a reținut că inculpatul a mai declarat că din Cehia a plecat în Italia și după o perioadă s-a întors în Germania unde a fost depistat de autorități și expulzat în România (declarația 11 dosar fond ).
În cauză, s-a constatat după admiterea în principiu și audierea inculpatului, că nu au apărut situații noi care să determine desființarea sentinței penale nr 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galați, apreciindu-se că aceasta este legală și temeinică.
S-a apreciat că în mod greșit prima instanță a apreciat că împrejurările concrete în care s-au petrecut faptele ce au stat la baza pronunțării sentinței penale de condamnare sunt de natură a duce la concluzia că fapta respectivă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, argumentându-se că potrivit jurisprudenței constante a CEDO nu este suficient să existe o lege internă care să incrimineze o anumită infracțiune, ci trebuie ca respectiva lege să fie totodată accesibilă previzibilă, pentru ca orice persoană să se conformeze prevederilor sale.
S-a reținut că accesibilitatea și previzibilitatea unei legi, se regăsește în jurisprudența CEDO, atunci când se pune în discuție art. 10 și se pune problema unei ingerințe.
În cauza Sunday Times contra Unite - hotărâre din 25.04.1979, Curtea Europeană a afirmat principiile de bază ce definesc noțiunile de accesibilitate și previzibilitate a legii.
Astfel "trebuie în primul rând ca legea" să fie suficient de accesibilă: cetățeanul trebuie să poată dispune de informații suficiente, ținând seama de circumstanțele cauzei în legătură cu normele juridice aplicabile într-un caz dat ".
Din această perspectivă, s-a apreciat că OUG nr. 112/2001 îndeplinește condițiile de previzibilitate și accesibilitate, aceasta fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 549/03.09.2001, legea fiind clară (în acest sens - cauza Gaweda contra Poloniei - hotărârea din 14.03.2003), astfel că în cauză nu se poate pune în discuție acest aspect.
Faptul că inculpatul a înțeles să părăsească teritoriul României, trecând fraudulos frontierele altui stat, nu conduce la concluzia că pentru acesta legea română prin care este incriminată fapta (neavând relevanță momentul în care a fost incriminată) nu este previzibilă, inculpatul neputându-se apăra invocând necunoașterea legii.
De asemenea, aspectul referitor la previzibilitatea legii nu constituie un criteriu funcție de care se stabilește dacă fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Raportat la criteriile prev. de art. 18 al. 2.penal s-a constatat că, în cauză, fapta inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind în mod vădit lipsită de importanță.
S-a avut în vedere că inculpatul a fost audiat pe data de 02.07.2002 în faza de urmărire penală când a recunoscut comiterea faptei, ulterior sustrăgându-se atât fazei de urmărire penală cât și cercetării judecătorești, acesta nefiind la primul impact cu legea penală.
Astfel, fapta săvârșită, prin modul și mijloacele de comitere, prin urmarea produsă (periclitarea siguranții granițelor unui stat și inviolabilitatea teritoriilor statelor), raportat la împrejurarea că anterior a tranzitat ilegal granițelor mai multor state în mod succesiv, precum și faptul că nu se află la primul impact cu legea penală, fiind recidivist în forma postcondamnatorie prev. de art.37 lit. a Cod penal, având în vedere și pericolul social al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că hotărârea cărei rejudecare a fost solicitată de condamnat este legală și temeinică, constatându-se că în cadrul procedurii de rejudecare nu au rezultat aspecte noi, de fapt sau de drept, care să impună desființarea acesteia,
Astfel, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. a fost admis apelul Pachetul ui de pe lângă Judecătoria Galați, a fost desființată în totalitate sentința penală apelată și în rejudecare a fost respinsă ca nefondată cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnatul .
Totodată, s-a constatat că din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1008/2004 a Judecătoriei Galați condamnatul a executat perioada cuprinsă între 13.08.2008 și 17.11.2008.
Împotriva acestei soluții, s-a declarat recurs în numele condamnatului, la data de 22.06.2009 de către avocat, în baza delegației de reprezentare, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie și solicitându-se în urma admiterii recursului, menținerea sentinței de fond, întrucât apelul a fost admis în mod greșit.
Recursul de față este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Astfel, Tribunalul Galați în mod corect a constatat că cererea de rejudecare a fost soluționată pe fond, în sensul respingerii ca nefondată, ținând seama de fapta reținută în sarcina inculpatului, că aceasta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la criteriile prev. de art. 18 al. 2. penal, în cauză, fapta inculpatului neputând fi apreciată ca fiind în mod vădit lipsită de importanță, ținând seama și de faptul că inculpatul este recidivist în forma postcondamnatorie prev. de art.37 lit. a penal.
Din analiza probelor administrate în cauză s-a reținut în mod corect că în speță, nu poate fi vorba nici de negalitate sau netemeinicie a sentinței penale nr. 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galați, întrucât nu a apărut nici un element care să conducă la pronunțarea unei soluții opuse.
S-a constatat că nu a fost administrată nici o probă nouă, fiind audiat doar inculpatul, care a recunoscut fapta, apreciindu-se că trebuia menținută sentința penală nr. 1008/06.04.2004 a Judecătoriei Galați, prin care acesta a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1 din OUG nr. 112/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a, iar în urma revocării suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare (sentință penală nr. 142/2001 Judecătoria Galați, definitivă la 11.12.2001) s-a dispus executarea acestuia alături de prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
De asemenea, în mod corect s-a constatat că inculpatul a fost judecat definitiv prin decizia penală 88 din 4.02.2005 a Curții de APEL GALAȚI, mandatul de arestare european emis de către Judecătoria Galați fiind executat ulterior, ocazie cu care, deși prevederile art. 5221Cod procedură penală nu face referire și la mandatul european de arestare preventivă, ci doar la procedura extrădării, instanța de fond a reținut corect că cererea de rejudecare este admisibilă.
Totuși, instanța de fond a greșit, în sensul că, după audierea inculpatului, a apreciat că doar prin simpla audiere a acestuia și depunerea unor acte în circumstanțiere, a apreciat că fapta comisă de către inculpat nu prezintă gradul de pericol social.
Instanța a apreciat că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, inculpatul are antecedente penale împrejurări în care consideră că cererea de rejudecare trebuia soluționată pe fond în sensul respingerii ca nefondată, lucru pe care l-a făcut instanța de apel în mod corect, argumentele avute în vedere fiind fondate și recursul de față este nefondat.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că Tribunalul Galați în mod corect a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, hotărârea dată fiind temeinic motivată, conform probelor administrate la dosar, urmând a respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat deinculpatul(fiul lui și, născut la data de 15.09.1976 în G, CNP: -, domiciliat în G,-, - 5, scara 5,. 75) împotriva deciziei penale nr. 299 din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- - sentința penală nr. 1995 din data de 17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /18.11.2009
Tehn./23.11.2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Maria Tacea, Ion Avram
