Reținerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 272 cod penal). Decizia 502/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 502
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 265 din data de 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și cu privire la faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură nota de precizări depusă de av., prin care învederează instanței că a reziliat contractul de asistență juridică cu inculpatul.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 222 din 29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr- s-au dispus următoarele:
În baza dispozițiilor art. 334 din codul d e procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor inculpatului - prin rechizitoriu, din infracțiunile prevăzute de art. 272 teza I Cod penal și art. 272 teza II-a Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, într-o unică infracțiune prevăzută de art. 272 Cod penal.
Condamnă inculpatul -, fiul lui și, născut la 31.10.1983 în I, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "reținerea sau distrugerea de înscrisuri", prevăzută de art. 272 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. a) și b) Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare stabilită prin prezenta sentință penală, pe o perioadă de 3 (trei) ani care, conform dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal, constituie termen de încercare pentru inculpat.
Atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat, pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 349 și art. 191 din codul d e procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
La data de 03.03.2006, în jurul orelor 1200-1300ieșind în fața Postului de poliție, agentul l-a observat pe pădurarul - care se deplasa cu o căruță trasă de doi cai. Deoarece dorea să afle informații despre cum ar putea să obțină o căruță de lemne de foc, contra cost, de la ocolul silvic, l- invitat pe inculpat în sediul postului de poliție. Discuția dintre cei doi s-a purtat în biroul agentului, inculpatul șezând la o masă alăturată celei pe care se aflau mapele cu dosare de urmărire penală aflate în lucru. La aceeași masă inculpatul, care avea asupra sa o sacoșă cu 2 sticle de vin a câte 2 litri fiecare, a consumat una dintre sticle, servindu-l și pe polițist. Deși, inițial, acesta a refuzat motivând că se află în timpul serviciului și în plus urmează un tratament medical, ulterior, numitul - a acceptat să consume băuturi alcoolice împreună cu inculpatul.
Inculpatul a rămas în postul de poliție aproximativ două ore, timp în care numitul - a părăsit de mai multe ori încăperea pentru a discuta cu persoanele care se adresau cu diferite probleme organelor de poliție. Acest aspect rezultă și din declarația martorului, care a învederat faptul că a fost sunat, de mai multe ori de către inculpat, care i-a relatat faptul că se află singur în biroul polițistului.
Profitând de faptul că a fost lăsat nesupravegheat și având cunoștință despre faptul că era cercetat împreună cu fratele său, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, lovire și furt, ca urmare a plângerii formulate de numitul, inculpatul a luat de pe masă dosarul nr. 5622/P/2005 considerând că este dosarul ce îl privea și l-a ascuns sub haina cu care era îmbrăcat.
La un moment dat, - i-a cerut polițistului să folosească telefonul postului pentru a suna la ocolul silvic unde locuia, pentru a chema pe cineva să vină să îl ia. După o oră, la sediul poliției s-a prezentat numitul, văr cu inculpatul, pentru a-l conduce pe acesta înapoi la cantonul din satul.
Din declarația martorului, rezultă că în momentul în care acesta a ajuns la postul de poliție din, l-a găsit pe inculpat în stare de ebrietate, discutând cu numitul -. Întrucât era înfrigurat, a consumat și el mai multe pahare de vin. Martorul a arătat că în acest interval de timp agentul de poliție nu a plecat din cameră, singurul moment în care inculpatul a rămas singur fiind cel în care el, împreună cu numitul, au mers și au aprins focul, într-o cameră alăturată, ale cărei uși erau însă deschise. Martorul a mai arătat că pe biroul alăturat mesei la care stătea inculpatul se aflau mai multe dosare și hârtii.
-i la ieșirea din sediul postului, numitul l-a văzut pe inculpat, care se afla într-o avansată stare de ebrietate, cum a alunecat și a căzut pe zăpadă. -l să se ridice și să se urce în căruță, polițistul a realizat că inculpatul avea ceva sub haină și l-a întrebat despre acest lucru, dar inculpatul - a afirmat că are două pâini.
Martorul a declarat că a ajuns împreună cu inculpatul, la ocolul silvic, în jurul orelor 1630-1700. Pe drum cei doi nu au discutat, deoarece inculpatul era beat și a adormit în căruță.
În cursul aceleiași seri, după ce și-a mai revenit, inculpatul le-a povestit martorilor și faptul că a sustras din biroul polițistului un dosar de urmărire penală pe care apoi l-a ars, realizând că nu este dosarul care îl interesa.
După plecarea inculpatului și a numitului, agentul a constatat că îi lipsește dosarul cu nr. 5622/P/2005. Împreună cu colegii săi, care între timp sosiseră de la I, a căutat dosarul, atât în seara respectivă, cât și a doua zi dimineață. Știind că dosarul se afla pe biroul său, polițistul a realizat că singurul care putea să îl sustragă era pădurarul -.
În vederea recuperării dosarului, agentul de poliție s-a deplasat împreună cu șeful de post, și cu seful pădurarului, G, la cantonul silvic unde l-au găsit pe inculpatul -. La solicitarea agentului să predea dosarul sustras, inculpatul, inițial, a negat a avea vreo legătură cu dispariția actelor, dar ulterior a recunoscut faptul că l-a luat din sediul postului de poliție, crezând că dosarul conține rezultatul cercetărilor efectuate în privința sa și a fratelui său. Acest aspect este confirmat și de declarația martorilor G, și, prezenți la o parte din discuțiile ce s-au purtat între inculpat și agenții de poliție, inclusiv în momentul în care - a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Tot din declarațiile martorului date, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, reiese că fiind întrebat despre dosarul sustras, inculpatul a afirmat că l-a ars în întregime, nemairămânând nici un act.
Coroborând declarația martorului G, cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fa a locului înso ți te de plan ele fotografice aferente și cu declarația inculpatului, instanța a reținut că acesta din urmă a indicat soba din bucătăria cantonului silvic ca fiind locul unde a aruncat dosarul de urmărire penală sustras. În sală s-au descoperit mai multe fragmente de hârtie carbonizată de forme neregulate cu dimensiuni între 2,5 și 4 cm/2, pe două dintre acestea observându-se imprimate cuvintele "nr. de înregistrare" i "anul, luna". Față de aspectele relevate mai sus, inculpatul a arătat că atât fragmentele de hârtie carbonizată, cât și boldul este posibil să provină de la dosarul sustras pe care l-a distrus prin ardere.
În drept s-a stabilit că, fapta inculpatului de a reține și distruge înscrisuri emise de un organ de urmărire penală, înscrisuri care sunt necesare soluționării cauzei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. art. 272 Cod penal.
În cursul judecății, instanța, din oficiu, a invocat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în sensul reținerii unei fapte unice prevăzută de art. 272 Cod penal și nu două infracțiuni concurente, prevăzute de art. 272 teza I Cod penal și art. 272 teza II-a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut că distincția dintre unitatea și pluralitatea de infracțiuni se face prin raportare la conținutul infracțiunii care se analizează și că realizarea elementului material într-una sau mai multe variante nu este de natură a schimba unicitatea infracțiunii.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de reținerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. art.272 Cod penal se realizează, în speță, prin două modalități alternative și anume: reținerea - constând în luarea sau în păstrarea, în mod ilicit a înscrisului în posesia inculpatului - și distrugerea - constând într-o atingere adusă înscrisului, astfel încât acesta nu mai poate servi scopului pentru care a fost întocmit, acțiunea inculpatului fiind de natură a suprima existența fizică a înscrisului.
Unitatea juridică este determinată aici, de unitatea de fapt, și prin urmare, deși inculpatul a procedat atât la reținerea, cât și la distrugerea unor înscrisuri emise de un organ de urmărire penală, necesare soluționării cauzei, în speță, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal privind pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului, faptul că elementul material al infracțiunii unice se realizează, prin două modalități alternative, nefiind de natură a conduce la o altă concluzie.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut săvârșirea faptei cu vinovăție care îmbracă forma intenției directe (conform art. 19 alin. 1 lit. "a" Cod penal), întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia - crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin incriminarea faptei de reținerea sau distrugerea de înscrisuri, (respectiv înfăptuirea justiției care implică respectarea strică a măsurilor privind păstrarea și circulația înscrisurilor necesare soluționării cauzelor).
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 Cod penal și anume: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret, urmarea produsă și circumstanțele personale. Sub acest ultim aspect, instanța a constatat că inculpatul nu prezintă antecedente penale - așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, că a avut o conduită relativ cooperantă pe parcursul urmăririi penale, modificată însă în timpul cercetării judecătorești, astfel încât, la stabilirea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de reținerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 272 Cod penal, a adecvat aceste elemente cu pericolul social ridicat al infracțiunii și a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, dozată într-un cuantum corespunzător atingerii scopurilor și funcțiilor acesteia.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că scopul avut în vedere de legiuitor, statuat în art. 52 Cod penal, poate fi atins și fără executarea efectivă, prin privare de libertate, astfel încât, fiind îndeplinite și condițiile art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare, calculat în conformitate cu art. 82 Cod Penal.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul - care, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe, reaprecierea materialului probator și constatarea nevinovăției sale în comiterea faptelor imputate iar în subsidiar achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal, considerând că faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată nu prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 265/10.06.2008 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul -, domiciliat în comuna, sat, județul I, împotriva sentinței penale nr. 222 pronunțată la 29.01.2008 pronunțată de Judecătoriei Iași, în dosarul nr. 8855/245/200, sentință pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat conform dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele imputate inculpatului -, împrejurările comiterii acestora și persoana făptuitorului, situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu ansamblul probelor ce au fost legal administrate și temeinic apreciate, vinovăția inculpatului - în săvârșirea infracțiunii de reținere și distrugere de înscrisuri prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 272 Cod penal, fiind corect stabilită de instanța de fond, pe baza unui ansamblu probator concludent, legal administrat și judicios evaluat.
Astfel, din analiza coroborată mijloacelor de probă ( raportul întocmit de agentul de poliție - la data de 04.03.2006, procesele verbale și planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării la fața locului efectuate la data de 04.03.2006, declarațiile martorilor -, G, și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului date atât în faza urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești) instanța de fond a stabilit în mod corect că fapta inculpatului - care în seara de 03.03.2006, profitând de neglijența lucrătorului de poliție a reținut din incinta Postului de Poliție înscrisurile întocmite într-un dosar de cercetare penală, înscrisuri emise de un organ de urmărire penală pe care le-a distrus ulterior prin incendiere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 272 Cod penal, existența faptelor și vinovăția inculpatului - sub forma intenției directe - fiind dovedite fără putință de tăgadă de ansamblul probelor administrate iar încadrarea juridică legal efectuată.
În mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile subiective ale inculpatului referitoare la absența formei de vinovăție cerute de textul incriminator pentru existența infracțiunii imputate - în condițiile în care inculpatul nu a fost în măsură probeze în nici un mod lipsa de temeinicie a probelor obiective ce au dovedit reținerea și distrugerea înscrisurilor din dosarul de cercetare penală aparținând Postului de Poliție. Starea avansată de ebrietate a inculpatului din momentul comiterii faptelor sau lipsa unui mobil evident constituie elemente de fapt subiective și lipsite de relevanță sub aspectul formei de vinovăție cerute de legiuitor pentru existența infracțiunii imputate.
În ceea ce privește verificarea întrunirii trăsăturilor esențiale ale infracțiunii prevăzută de art. 17 Cod penal, se apreciază că instanța de fond a făcut o justă evaluare a împrejurărilor comiterii faptelor și a circumstanțelor personale ale inculpatului astfel încât, având în vedere natura relațiilor sociale protejate de legiuitor prin incriminarea faptelor imputate și consecințele comiterii acestora, se constată că acțiunile inculpatului nu pot fi caracterizate ca fiind lipsite în mod vădit de importanță, în sensul dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal, motivele de apel invocate sub acest aspect fiind nefondate.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul - și criticate pentru nelegalitate.
Inculpatul susține că, la data respectivă, agentul de poliție - l-a chemat la Postul de poliție, tot el a adus băuturi alcoolice și l-a adus pe inculpat "în stare de beție completă, cu intenția de a semna un bon de vânzare de lemne".
Mai susține inculpatul că ancheta penală nu a fost obiectivă, iar martorii audiați au declarat mincinos, fiind amenințați de polițiști.
Recurentul solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 18 ind. 1 Cod procedură penală.
Curtea, examinând hotărârile criticate și actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs indicate ce vor fi analizate în cadrul dispozițiilor art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Cazul de casare invocat de recurent vizează existența unui viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În speță, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei precum și la persoana făptuitorului, reținând în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului -.
Coroborând probele administrate în faza cercetării penale și în mod direct, pe parcursul cercetării judecătorești rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 272 Cod penal, soluția de condamnare a acestuia dispusă și menținută de instanța de apel fiind în concordanță deplină cu toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Martorii și au declarat sub prestare de jurământ că inculpatul, în aceeași seară după ce și-a mai revenit, le-a povestit că a sustras din biroul polițistului "niște acte" pe care le-a ars.
Coroborând declarațiile martorilor și ale inculpatului, procesele-verbale și planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării la fața locului, rezultă cu certitudine că inculpatul, profitând de neglijența polițistului, a reținut cin incinta Postului de poliție înscrisurile întocmite într-un dosar de urmărire penală, pe care le-a distrus ulterior,fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 272 Cod penal.
Apărările invocate de inculpat sunt neîntemeiate, neavând susținere în probatoriul dosarului. Inculpatul a recunoscut că a dat foc dosarului pe care l-a găsit asupra sa, după ce l-a citit, dar a motivat că l-a ars pentru că "nu știa ce este cu el". evident că inculpatul a realizat proveniența actelor, dar nu le-a restituit, ci cu intenție le-a distrus.
Natura relațiilor sociale protejate de legiuitor prin incriminarea faptei imputate, urmările produse în cazul comiterii acestora, circumstanțele reale și personale, sunt aspecte ce au determinat evaluarea justă a gradului de pericol social al faptei ce constituie infracțiune în înțelesul dispozițiilor art. 17 Cod penal, dispozițiile art. 181Cod penal nefiind incidente în cauză.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârilor recurate, potrivit art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului, cheltuieli în care va fi inclus și onorariul avocatului din oficiu, sumă avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 265 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași și a sentinței penale nr. 222, din 29 ianuarie 2008 Judecătoriei Iași, hotărâri pe care le menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
Judecătoria Iași: -
23.10.2008
2 ex.-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
