Revocarea eliberării provizorii (art. 160 ind. 10 c.p.p.). Decizia 116/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revocarea eliberării provizorii -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 116
Ședința publică din 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Dumitrescu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, CNP: - asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul, întrebat fiind dacă dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs, arată că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul în ceea ce privește admisibilitatea recursului declarat, arată că din punctul său de vedere consideră că recursul este admisibil, fiind vorba de o cerere accesorie a eliberării provizorii pe cauțiune, în momentul în care această măsură se ia printr-o încheiere de ședință supusă recursului și măsura încetării stării de liberare pe cauțiune se ia tot printr-o încheiere de ședință conform art. 1605alin. 6 și 1605alin. 4 lit. b Cod procedură penală. Pe fondul cauzei arată că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, aceasta fiind dispusă în baza unui singur temei, art. 148 lit. f Cod procedură penală, reținându-se ca motivare succesivă rezonanța socială negativă a faptelor presupus comise. Practica internă și practica CEDO vorbește de rezonanța socială negativă în imediata proximitate temporală a momentului săvârșirii infracțiunii, trecerea timpului atenuând în percepția societății civile modalitățile și efectele săvârșirii unei presupuse fapte antisociale ceea ce conduce la o stingere sau o diminuare ireversibilă a rezonanței sociale negative și pe cale de consecință la dispariția temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Solicită încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune și din punct de vedere al egalității tratamentului juridic. Astfel, arată că în cauză sunt cercetați judecătorește un număr de 34 de inculpați, inculpatul de față fiind singurul inculpat al cărei libertate în faza de cercetare judecătorească, este subordonată unor garanții. B conduită procesuală a acestuia rezultată din faptul că s-a prezentat la fiecare termen de judecată, a dat declarație în cauză, relevă necesitatea luării și față de acest inculpat a unei măsuri similare cu ceilalți inculpați. Concluzionând, arată că au dispărut temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, faptele reținute în sarcina inculpatului nu sunt de un pericol social deosebit, iar liberarea provizorie pe cauțiune nu se mai justifică, motiv pentru care solicită încetarea acestei măsuri.
Procurorul, având cuvântul, arată că din punctul său de vedere recursul este inadmisibil întrucât instituția eliberării provizorii sub cauțiune este reglementată de disp. art. 1604Cod procedură penală, iar despre încetarea acestei măsuri se face vorbire în art. 1605alin. 6 Cod procedură penală. Atâta vreme cât există un raport de interdependeță între măsura privativă de libertate și liberarea pe cauțiune, consideră că sunt aplicabile în cauză disp. art. 140 Cod procedură penală. Pe fondul cauzei, arată că este o cauză complexă, raportat la numărul mare de infracțiuni și gravitatea acestora, fiind un număr mare de inculpați. În concluzie consideră că încheierea Tribunalului este legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul în replică, arată că din punctul său de vedere sunt două instituții diferite, astfel că raportarea liberării provizorii pe cauțiune la regimul măsurii arestării preventive excede cadrului procesual.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 24.02.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de către inculpatul, prin apărătorul său ales, privind încetarea măsurii de liberare provizorie pe cauțiune luată față de acesta prin Încheierea nr. 169 din data de 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 23 A/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, rămasă definitivă prin încheierea nr. 16 R/28.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr- s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului zis:, sau, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și trafic de migranți faptă prev. de art.71 alin.1 din nr.OUG105/2001, aprobată prin Legea nr.243/2002 și modificată prin Legea nr.39/2003, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data încarcerării și emiterea, de urgență, a mandatului de arestare preventivă.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că n cauză sunt date atât condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv, există indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art.68/1 Cod procedură penală, că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, ce sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, cât și date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică care rezultă din gravitatea intrinsecă a faptelor penale comise și starea de pericol creată pentru interesele publice ce privesc activitatea de supraveghere și control cu privire la siguranța frontierei de stat a României precum și siguranța pentru ordinea publică a celorlalte state membre ale Uniunii Europene prin afluxul de migranți clandestini.
Prin Încheierea nr. 169 din data de 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a admis cererea de liberare pe cauțiune formulată de inculpatul .
Totodată s-a dispus punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de"constituire a unui grup infracțional organizat",prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și"trafic de migranți"prev. de art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 și modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23 din 23.04.2008 emis de către Tribunalul Suceava.
Pe timpul liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a Statului Român decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la organele de urmărire penală sau instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția comunei, jud. S, desemnată cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
f) să nu se apropie de coinculpații din cauză, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În temeiul art. 1602al. 32Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpatului, că în cazul nerespectării cu rea credință a acestor obligații, se va lua față de el măsura arestării preventive.
În temeiul art. 1605al. 5 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpatului că în cazul nerespectării obligațiilor instituite de instanță, în cazul revocării liberării provizorii pe cauțiune și condamnării la pedeapsa închisorii, cauțiunea instituită nu se restituie și se va face venit la bugetul de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite, condițiile liberării provizorii pe cauțiune, atât potrivit dreptului intern, cât și a, iar subordonarea dreptului la libertate a inculpatului unei condiții cât și a respectării unor obligații constituie garanția asigurării bunei desfășurări în continuare a procesului penal.
La termenul din data de 24.02.2010, inculpatul, prin apărătorul său, a invocat în motivarea cererii sale privind încetarea măsurii de liberare provizorie pe cauțiune, disp. art. 160/5 alin. 6 Cod proc. penală rap. la art. 160/5 alin. 4 lit. b Cod proc. penală, respectiv că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării sale preventive numai subzistă. Totodată, a apreciat că rezonanța negativă a faptelor de care este acuzat inculpatul numai poate fi avută în vedere în prezent, întrucât odată cu trecerea timpului, aceasta s-a estompat. Mai arată că în cauză inculpatul a fost audiat, iar măsura de liberare provizorie a fost luată față de acesta în cursul urmăririi penale în anul 2008. Pentru egalitate de tratament față de ceilalți inculpați, a apreciat că se impune încetarea măsurii sub incidența căruia se află inculpatul.
Examinând actele și lucrările dosarului, motivele invocate de inculpatul, precum și orice alte motive de ordine publică, în conformitate cu prevederile art. 1605alin. 4 lit. b) Cod procedură penală, prima instanță a constatat cererea inculpatului de a se dispune încetarea măsurii liberării provizorii pe cauțiune ca fiind nefondată.
Astfel, la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost avute în vedere următoarele aspecte:
Inculpatul zis:, sau, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire unui grup infracțional organizat faptă prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și trafic de migranți faptă prev. de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 și modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că:
- în perioada 04 - 10.01.2008 a organizat transportul a 4 migranți - cetățeni moldoveni, din România până în Spațiul, prin intermediul lui, pe care l-a coordonat pentru preluarea migranților de pe teritoriul României și transportul acestora până în jud. A, unde au fost predați lui. Acesta din urmă, împreună cu colaboratorii săi, s-a ocupat de scoaterea în mod ilegal a migranților din România până în Ungaria, de unde au fost preluați din nou de numitul, care i-a transportat până la destinație cu un autoturism;
- în perioada 09 - 16.01.2008 a organizat transportul a 14 migranți - cetățeni moldoveni, din România până în Spațiul, solicitând racolatorilor din Republica M (, și ) trimiterea de migranți pe teritoriul României, după care a coordonat telefonic migranții pentru ca aceștia să ajungă în jud. S, a organizat preluarea și transportul acestora până la A, prin intermediul colaboratorilor săi: și. Totodată a menținut în permanență legătura cu și au stabilit de comun acord ca scoaterea celor 14 migranți din România să se efectueze în noaptea de 16/17.01.2008, migranții urmând a fi ascunși împreună cu grupul de 11 migranți organizat în același scop de, fiind planificată reunirea acestora și îmbarcarea într-un condus de un anume - colaborator al lui. Acest transport nu s-a materializat întrucât în noaptea de 15/16.01.2008, în Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, a fost identificat -ul cu nr. de înmatriculare - - cap tractor și - - remorcă, condus de Aladar, în interior fiind găsiți ascunși un număr de 22 migranți - cetățeni moldoveni, care încercau să iasă fraudulos din România, transport organizat de alți membri ai aceluiași grup infracțional organizat. Din același motiv a oprit demersurile privind transportul migranților către A, aceștia rămânând cazați pe raza jud.
- în perioada 16 - 18.04.2008 împreună cu a organizat preluarea, cazarea și transportul unui grup de 6 migranți - cetățeni moldoveni, cărora le-a procurat și predat documente de identitate românești falsificate îndrumându-i în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României. Cei 6 migranți au fost depistați în seara zilei de 18.04.2008, în Punctul de Trecere a Frontierei, în două autocare, încercând să treacă în mod fraudulos frontiera de stat a României, folosind documentele de identitate falsificate.
Această situație de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă și anume: din procesul verbal din 15.04.2008, de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate de cu ceilalți colaboratori ( și ), privind organizarea transportului a 11 migranți, convorbiri din perioada 15.01.2008 - 16.01.2008 (vol. V - filele nr. 33 - 38); proces verbal din 15.04.2008, de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate de cu, privind organizarea transportului a 4 migranți, convorbiri din zilele de: 04.01.2008, 08.01.2008, 09.01.2008, 11.01.2008 (vol. V - filele nr. 3 - 8); proces verbal din 15.04.2008, de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate de cu ceilalți colaboratori, privind organizarea transportului a 14 migranți, convorbiri din perioada 09.01.2008 - 16.01.2008 (vol. V - filele nr. 3 - 8); proces verbal de constatare din 16.01.2008, întocmit de Sectorul Poliției de Frontieră Nădlac - A (vol. VI - filele nr. 5 - 12); proces verbal de sesizare din oficiu din 16.01.2008, întocmit de A (vol. VI - filele nr. 13 - 14); procese verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de cu și ceilalți colaboratori, privind organizarea transportului celor 6 migranți, convorbiri din perioada 14.04.2008 - 18.04.2008 (vol. XXXV - filele nr. 58 - 104); declarațiile și procesele verbale de prezentare după recunoaștere ale migranților, din data de 22.04.2008 (vol. II filele nr. 113 - 161); procese verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de cu ceilalți colaboratori, privind organizarea transportului a 6 migranți, convorbiri din perioada 14.04.2008 - 18.04.2008 (vol. V - filele nr. 3 - 8); declarațiile învinuitului / inculpatului, din data de 22.04.2008 (vol. III - filele nr. 22 - 26); declarațiile învinuitului / inculpatului, din data de 23.04.2008 (vol. III - filele nr. 174 - 179); proces verbal de percheziție din 22.04.2008 (vol. IV - filele nr. 147 - 154); proces verbal din 15.04.2008, de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate de (vol. V - filele nr. 3 - 8); procese verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de (vol. XXV).
În cauză, prima instanță a constatat că sunt date atât condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv, există indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art. 68/1 Cod procedură penală, că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, ce sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, cât și date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică care rezultă din gravitatea intrinsecă a faptelor penale comise și starea de pericol creată pentru interesele publice ce privesc activitatea de supraveghere și control cu privire la siguranța frontierei de stat a României precum și siguranța pentru ordinea publică a celorlalte state membre ale Uniunii Europene prin afluxul de migranți clandestini.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr- din 23.05.2008, inculpatul a solicitat să se dispună liberarea sa provizorie pe cauțiune.
Față de cererea inculpatului de a se constata încetarea temeiurilor pentru care a fost dispusă arestarea preventivă a sa, prelungirea acesteia și ulterior liberarea sa provizorie pe cauțiune, prima instanță a constatat că temeiurile pentru care au fost luate aceste măsuri nu a încetat.
Nu se poate spune că pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea reprezenta lăsarea inculpatului în libertate, dispunându-se încetarea măsurii liberării provizorii pe cauțiune, a încetat, întrucât faptele de care este acuzat inculpatul sunt de o gravitate sporită, iar ridicarea măsurii liberării condiționate pe cauțiune ar prezenta un pericol social pentru ordinea publică. Un asemenea pericol rezultă din însăși genul de fapte de care este acuzat inculpatul. Astfel, din probele administrate se poate trage presupunerea rezonabilă că faptele au fost săvârșite de mai multe persoane împreună, care au constituit în acest sens un grup organizat, a cărui activitate a fost destul de complexă. Totodată, există pericolul ca, în situația în care nu s-ar menține măsura liberării provizorii pe cauțiune, mai exact cauțiunea și obligațiile impuse inculpatului, acesta să ia legătura cu ceilalți inculpați și să săvârșească alte asemenea fapte și există riscul ca în lipsa interdicțiilor luate față de acesta, în special cea de a nu se apropia de ceilalți inculpați și de martori și de a nu comunica direct sau indirect cu aceștia, să îngreuneze cercetarea judecătorească și implicit aflarea adevărului.
Chiar dacă de la luarea măsurii a trecut o perioadă de aproximativ 1 an și 9 luni, aceasta nu înseamnă că pericolul social pentru ordinea publică a încetat, având în vedere complexitatea cauzei, în care sunt implicați un număr de 34 inculpați și sunt propuși un număr de 128 de martori, faptul că inculpații sunt acuzați de săvârșirea mai multor infracțiuni, fiind considerat că ar fi fost constituite două grupuri organizate, din care unul condus de inculpatul, faptul că mai sunt de audiat un număr destul de mare de inculpați și martorii din lucrări. O cauză de asemenea complexitate, presupune o perioadă mai lungă de timp, nu doar pentru a se stinge rezonanța socială a faptelor, ci mai ales pentru aflarea adevărului. Totodată, într-o asemenea cauză, este necesar a fi evitate orice perturbări de natură a afecta aflarea adevărului, sens în care se impune luarea și menținerea unor măsuri preventive, chiar și într-o formă mai puțin gravă cum este cea a liberării condiționate pe cauțiune.
Astfel, prima instanță a constatat că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală în baza căruia a fost luată măsura arestării preventive subzistă și că măsura de liberare provizorie pe cauțiune față de inculpatul este legală și temeinică, această măsură fiind luată pentru a se preveni în această modalitate săvârșirea de noi infracțiuni, înlăturându-se totodată și riscul ca acesta să se sustragă procedurilor - de la judecată și exercitarea unor eventuale presiuni asupra celorlalte persoane implicate în procesul penal de față, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că nu mai subzistă temeiurile luării măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală. Odată cu trecerea timpului, rezonanța socială negativă a faptelor s-a stins, astfel încât este greșită concluzia primei instanțe în sensul că menținerea acestei măsuri este singura capabilă să asigure garanția unei bune desfășurării a procesului penal.
Pentru motivele anterior expuse, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare admiterea cererii formulate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.160/9 alin.10 Cod procedură penală cu ale art.160/5 alin.6 Cod procedură penală rezultă că încheierile pronunțate în materia liberării provizorii (sub control judiciar sau pe cauțiune) sunt supuse căii de atac a recursului, fără a se distinge cu privire la soluția pronunțată în primă instanță.
Pe fondul cauzei, potrivit dispozițiilor art.160/5 alin.4 lit.b și alin.6 Cod procedură penală, în cazul în care nu mai există temeiurile care au justificat măsura arestării preventive, instanța dispune încetarea stării de liberare provizorie.
În speță, a reținut instanța de fond că faptele pentru care inculpatul recurent este cercetat sunt de o gravitate sporită, iar prin admiterea cereri formulate s-ar crea un pericol social pentru ordinea publică. Totodată, există pericolul ca în situația în care nu s-ar menține măsura, acesta să ia legătura cu ceilalți inculpați și să săvârșească alte asemenea fapte, iar în lipsa interdicțiilor să îngreuneze cercetarea judecătorească.
De la data punerii inculpatului în libertate pe cauțiune și până în prezent s-a scurs însă o durată mare de timp (aproximativ 1 an și 9 luni), în care rezonanța concretă a faptelor în mediul în care acesta trăiește s-a atenuat până la dispariția ei.
Este real că există unele infracțiuni, printre care și cele de crimă organizată, care prin însăși comiterea lor relevă un astfel de pericol pe care lăsarea în libertate a celui pe care le comite l-ar presupune pentru ordinea publică.
Această justificare însă poate fi avută în vedere pentru luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive a unui inculpat în imediata proximitate a comiterii faptei, însă după o durată rezonabilă de timp, în lipsa oricărei dovezi concrete, acest pericol social trebuie dovedit.
Or, în cauză nicio probă nu s-a făcut sub aspectul de mai sus și nici privind faptul că odată ridicate interdicțiile impuse inculpatului, buna desfășurare a procesului penal ar putea fi știrbită în vreun mod.
Așadar, constatând că pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care lăsarea acestuia în libertate l-ar presupune, nu mai subzistă, curtea, în conformitate cu dispozițiilor art.160/5 alin.4 lit.b Cod procedură penală va constata că nu mai există temeiurile care au justificat măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art.160/5 alin.6 Cod procedură penală va dispune încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului luată față de acesta prin încheierea nr.169 din data de 27.05.2008 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr-, definitivă prin nr.39R din data de 29.05.2008 a Curții de Apel Suceava.
În temeiul art.160/5 alin.4 lit.b Cod procedură penală va restitui inculpatului suma de 35.000 RON consemnată la CEC Bank - Sucursala S de către numita pe numele acestuia cu chitanța nr.-/1 seria - nr.- din data de 27.05.2008.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul zis ", sau ", fiul lui și, născut la data de 07.04.1986 în com., jud. S, cu același domiciliu nr. 1487, jud. S, CNP - împotriva încheierii de ședință din data de 24.02.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte încheierea mai sus-menționată și în rejudecare:
Înlătură din încheiere dispoziția de respingere, ca nefondată, a cererii formulate de către inculpatul privind încetarea măsurii de liberare provizorie pe cauțiune.
Admite cererea formulată de către inculpatul.
În temeiul art.160/5 alin.4 lit.b Cod procedură penală constată că nu mai există temeiurile care au justificat măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art.160/5 alin.6 Cod procedură penală dispune încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului luată față de acesta prin încheierea nr.169 din data de 27.05.2008 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr-, definitivă prin nr.39R din data de 29.05.2008 a Curții de Apel Suceava.
În temeiul art.160/5 alin.4 lit.b Cod procedură penală restituie inculpatului cauțiunea în sumă de 35.000 RON consemnată la CEC Bank - Sucursala S de către numita pe numele acestuia cu chitanța nr.-/1 seria - nr.- din data de 27.05.2008.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored BC
2ex/26.02.2010
Jud. fond.:
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Dumitrescu
