Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1106/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1106/
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 554/PI/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales în substituirea avocat .
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii și cercetarea inculpatului în stare de libertate, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu privire la admisibilitatea recursului, consideră că recursul formulat de inculpat este admisibil.
Procurorul solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 554/PI din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. -, în temeiul art. 139 Cpp, a fost respinsă ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, în prezent deținut în Arestul IPJ
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20.10.2009 sub număr unic de dosar -, apărătorul ales al inculpatului a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, în situația în care se va aprecia că este necesar să se ia față de inculpat o anumită măsură preventivă, care ar apărea mai justă și care ar fi de natură a atinge scopul urmărit de legiuitor și a nu crea vreo vătămare intereselor vreunei persoane. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 139 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
În susținerea cererii formulate, s-a arătat că față de inculpatul s-a dispus arestarea preventivă în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f Cpp, măsură preventivă pe care o apreciază ca nefiind temeinică, întrucât în opinia inculpatului, lăsarea acestuia în libertate nu ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin raportare la conduita de care acesta a dat dovadă pe parcursul cercetării penale.
În susținerea lipsei de temeinicie a măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat, s-a precizat că s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat la audieri, că a adus în fața organelor de urmărire penală spre a fi audiate persoane care au luat credite bancare, persoane care au declarat că nu au fost obligate în nici un fel să solicite aceste credite, menționându-se că a existat o înțelegere între inculpat și aceste persoane în sensul că dacă acestea vor obține credite bancare să-i acorde o sumă de bani inculpatului cu titlu de împrumut, acesta asumându-și obligația de a le restitui împrumutul. Se mai arată că ulterior, inculpatul a procedat la angajarea cu contract de muncă a persoanelor respective, contracte pe care le-a înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă prin intermediul unei persoane nemenționate, cu scopul ca aceste persoane să beneficieze de credite bancare.
În acest context, inculpatul a apreciat că nu se face vinovat de săvârșirea niciuneia dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, invocând lipsa de prudență bancară de care au dat dovadă funcționarii băncii, situație care echivalează cu cunoașterea de către bancă a condițiilor de acordare a creditelor către persoanele respective, mai ales că inculpatul nu a fost prezent la momentul solicitării creditelor sau al acordării acestora.
În ceea ce privește neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa, inculpatul a mai precizat că doar șase persoane care au luat credite bancare au legătură cu persoana sa, iar creditele contractate de către acestea au o valoare de câteva zeci de mii de euro, o parte fiind chiar achitată către bănci, context în care apreciază că în sarcina sa nu se poate reține prejudiciul global menționat de către acuzare cu privire la întreaga activitate infracțională cercetată în dosarul de urmărire penală.
Totodată, inculpatul a solicitat ca la analizarea cererii sale de revocare a măsurii arestării preventive să se țină seama și de starea precară de sănătate, în sensul că are nevoie de o medicamentație specială, iar regimul de detenție îi agravează starea de boală, pe care a dovedit-o prin înscrisurile medicale depuse la dosarul de urmărire penală.
În vederea soluționării acestei cererii de revocare a măsurii arestării preventive, Tribunalul Timișa procedat la atașarea dosarului de urmărire penală nr. 23/P/2009 al DNA - Serviciul Teritorial Timișoara.
Prima instanță a observat că inculpatul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 139 alin 2 cod pr penală. Potrivit acestui text "Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vre-un temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere"
S-a reținut că inculpatul a fost arestat la data de 09 10 2009 prin incheierea pronunțată in dosar -. Referitor la activitatea infracțională a inculpatului s-a stabilit că acesta în calitate de administrator al SC SRL, datorită unor probleme financiare, a cunoscut o contabilă pe nume "" despre care a aflat că ar avea cunoștințe la Agenția BCR și care l-ar putea ajuta să obțină credite. Această contabilă i-a transmis că este într-o relație bună cu un funcționar important de la această bancă și că trebuie să găsească persoane dispuse să contracteze creditele pe numele lor, urmând ca el să preia banii. Acestor persoane trebuia să le întocmească contracte de muncă fictive, iar din creditul obținut un procent de 10% trebuia înmânat funcționarului de la bancă.
Totodată instanța sesizată cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a stabilit instanța apreciază că în cauza pendinte există subzistă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații printre care si, să fie implicați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a apreciat că la dosar există suficiente indicii referitoare la faptul că la desfășurarea activităților presupus infracționale au participat și alte persoane, care trebuie identificate și audiate, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu ar face altceva decât să îngreuneze actele de urmărire penală.
S-a reținut faptul că concluzia instanței s- întemeiat și pe împrejurarea că inculpații, așa cum rezultă din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, s-au contactat între ei, încercând să realizeze o poziție comună față de învinuirile ce li se aduc, aspect care ar îngreuna considerabil desfășurarea urmăririi penale.
Această încheiere pronunțată la data de 09 10 2009 a fost atacată cu recurs și examinată sub aspectul temeiniciei și legalității de instanta de control judiciar care a menținut măsura privativă de libertate luată fata de inculpați.
Imediat după momentul soluționării recursului, inculpatul a formulat această cererea prin care solicită revocarea măsurii arestării preventive. Din lecturarea continutului acesteia prima instanță a reținut că inculpatul s-a raportat la aceleași argumente avute in vederea la luarea măsurii arestării preventive, aspecte care au fost examinate sub aspectul legalitătii si temeiniciei de instanța de control judiciar. Prima instanță din oficiu nu a identificat elemente de natura să conduca la concluzia ca luarea masurii arestării preventive s-a facut cu incalcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiurile avute in vederea arestării preventive și nici inculpatul, prin apărător nu a indicat astfel de motive care ar putea sa modifice împrejurarile avute in vedere de judecătorul sesizat cu luarea măsurii arestării preventive.
Față de considerentele arătate s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, prin apărător ales.
Împotriva încheierii penale nr.554/PI din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș prin care s-a respins cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive a declarat recurs inculpatul solicitând, prin susținerile orale ale apărătorului ales, admiterea acestuia întrucât temeiurile de fapt avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul promovat de inculpat este inadmisibil raportat la dispozițiile procesuale reglementate de art.141 pr.pen.
Art.141 alin. 1 din Codul d e procedură penală prevede că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat. Prin urmare, art.141 nu prevede o cale de atac separată și împotriva încheierii date în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei măsuri preventive, inclusiv a arestării preventive, și, ca atare, această încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs, în condițiile art.141 din Codul d e procedură penală.
În raport cu prevederile art. 141 din Codul d e procedură penală, a recunoaște calea de atac a recursului separat, împotriva încheierii pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, înseamnă a recunoaște o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar fi contrar art.23 alin. (7) și art.129 din Constituție, potrivit cărora încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În același timp s-ar încălca art.385/1 alin. 2 din Codul d e procedură penală, în temeiul căruia încheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată.
pentru care în art.141 din Codul d e procedură penală nu a fost reglementat recursul împotriva încheierilor prin care, în cursul judecății în primă instanță ori în apel, a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive constau, pe de o parte, în faptul că o nouă cerere de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, pentru motive noi, poate fi formulată oricând în cursul judecății.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art.160/a alin. 2 și art.160/b din Codul d e procedură penală, se asigură atât controlul judiciar imediat, realizat de către o instanță ierarhic superioară, asupra legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul judecății, cât și verificarea periodică a legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive în cursul judecății.
Totodată, lipsa posibilității de a ataca, separat, cu recurs încheierea pronunțată în cursul judecății în primă instanță și în apel, prin care a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive, nu contravine art.5 paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia "orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală". Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art.5 paragraful 4 din Convenție nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârilor privitoare la arestarea preventivă, ci garantează un grad de jurisdicție, reprezentat de o instanță independentă, pentru luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a teza II pr.pen. va fi respins recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 554/PI/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. a teza II pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 554/PI/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 13.11.2009
Tehnored. - 17.11.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Ion Dincă, Anca
