Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 133/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.133/
Ședința publică din data de 10 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși
- inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect disp.art.1603Cod procedură penală și art.140 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- intimatul inculpat personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- interpret de limba arabă - în baza autorizației emisă de Ministerul Justiției și Libertăților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, precizează că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, prin care s-a admis cererea de revocare a măsurii arestării preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, măsură ce a fost dispusă în mod nelegal și netemeinic.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de înlocuire pe care o formulase același inculpat, a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Atât în practicaua încheierii cât și în concluziile procurorului, se face trimitere expresă la două cereri distincte formulate de același inculpat, una de înlocuire și cealaltă de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Nici în dispozitivul încheierii, nici în considerente, instanța de fond nu s-a pronunțat în legătură cu această cerere, situație în care, încheierea este lovită de nulitate, nu a fost soluționat fondul cauzei, motiv pentru care solicită, admiterea recursului declarat de parchet, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Solicită a se observa caracterul netemeinic al hotărârii pronunțate de instanța de fond, care în opinia sa, a manifestat o lipsă de obiectivitate în abordarea aceleași cauze.
Aceiași instanță, la un termen anterior, a dispus punerea în libertate a inculpatului și obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea, respectiv la data de 26 ianuarie 2009.
La acel moment, inculpatul avea reședința în municipiul B și a închiriat un apartament abia la data de 02 februarie 2009, contractul de închiriere fiind depus la dosar, după pronunțarea încheierii de către Tribunalul Constanța.
Precizează că încheierea din data de 05 martie 2009 se bazează pe cunoștințele judecătorului, de limbă germană, foarte vaste, după cum este argumentată încheierea, pentru că nicăieri nu există nicio traducere a unor înscrisuri pe care instanța se sprijină.
Înscrisurile sunt în limba germană pe care traducătorul, potrivit notei telefonice din data de 06 martie 2009, nu a reuși să le traducă pentru că are o activitate deosebit de bogată, fiind ocupat motiv pentru care nu le poate traduce, ori, instanța de fond a analizat semnăturile de pe acele înscrisuri pe care le-a comparat cu semnătura depusă de inculpat pe declarația dată în cursul judecății, constatând că nu există asemănări, ceea ce a condus instanța la concluzia că, participația acestuia inculpat poate fi pusă sub semnul îndoielii, aprecieri care nu pot fiu verificate la acest moment de nici un alt participant în procesul penal, sigur în afara vreunui traducător autorizat de limba germană.
Personal nu a putut verifica dacă acela este conținutul înscrisurilor depuse de inculpat, așa cum este relatat în cuprinsul încheierii, înscrisuri necertificate, adresa Agenției de către, datată 24 octombrie 2002, certificat din care rezultă că autoritățile germane au purtat corespondență cu inculpatul indicat, etc.
Aceiași instanță s-a erijat și în expert grafoscopic, fără a exista la dosar vreo expertiză în acest sens.
Pentru aceste considerente, în raport de primul motiv de recurs invocat, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, casarea cu trimitere și, în măsura în care vreo expertiză grafoscopică sau traducerea autorizată a înscrisurilor depuse de inculpat va confirma cele susținute de instanță, urmează a analiza în consecință.
Însă, la acest moment, nimeni nu poate verifica ceea ce a susținut instanța în încheiere.
Concluziile sunt de admitere, casare și trimitere spre rejudecare.
Avocat, apărător ales al intimatului inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
Într-adevăr, instanța de fond în opinia sa, în mod corect a apreciat că în acest stadiu procesual nu se mai impune menținerea obligării de a nu părăsi localitatea întrucât din probele administrate, din declarațiile tuturor martorilor, cu precădere declarațiile ultimilor 5 martori, aceștia au declarat că nu îl cunosc pe inculpat, nu l-au văzut niciodată, nu au auzit de numele lui.
C mai important lucru, este faptul că inculpatul a declarat că nu îl cunoaște și că nu a avut nicio colaborare cu el, în concluziile, este o persoană străină pentru el.
Din traducerea autorizată efectuată de traducător, din limba irakiană în limba română, acel cuvânt înseamnă "abdel" și nicidecum "abbas".
Consideră că nu există presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit această infracțiune de care este acuzat, iar din această perspectivă, nu vede de ce s-ar impune menținerii obligației de a nu părăsi localitatea.
De asemenea, apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Dacă momentul în care inculpatul a fost reținut de către Interpol, apoi reținut timp de 24 ore de către organul de poliție, plana totuși o suspiciune, în cazul său, în momentul de față, lucrurile în opinia sa, s-au limpezit, dovadă concluzia la care a ajuns tribunalul atunci când a admis înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, hotărâre rămasă definitivă.
Infracțiunile are este acuzat inculpatul, nu sunt comise cu violență, nu are antecedente penale, astfel consideră că nu există pericolul concret pentru ordinea publică.
Conform măsurii dispuse de instanța de fond la ultimul termen, referitor a expertizei tehnico-contabile, audierea unor martori, se prefigurează o prelungire a procesului penal cu cel puțin câteva luni de zile iar în acest interval de timp, inculpatul nu mai are posibilitatea de a se întreține singur deoarece nu își poate găsi loc de muncă în C, neavând acte, necunoscând limba română, cunoaște doar foarte puțin limbile engleză, germană și limba sa, limba irakiană.
Precizează că dacă până acum mama sa l-a susținut financiar, acest lucru nu mai este posibil, datorită stării precare în care se află și familia sa.
Solicită a se reține faptul că, inculpatul s-a prezentat la secțiile de poliție nr.2 și nr.3 în raza cărora își are reședința, a respectat regulile de supraveghere impuse.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul, solicită instanței a reflecta asupra modului în care această cauză va fi soluționată, în situația în care criticile pe care reprezentantul parchetului le-a adus, se vor confirma, adică nepronunțarea în legătură cu inculpatul asupra unei cereri formulate de colegul său.
După părerea sa, indiferent care va fi soluția instanței, situația judiciară a inculpatului, trebuie să fie rezolvată distinct și independent de a celuilalt inculpat, chiar dacă, cei doi fac parte din aceiași cauză, fiind o măsură preventivă care îi privește personal.
Precizează că dacă instanța va casa cu trimitere spre rejudecare în cazul lui, nu se impune aceiași soluție în cazul lui.
Pe fondul recursului, solicită admiterea acestuia și a se constata că nu se mai justifică menținerea menținerii măsurii arestării preventive pentru că, chiar dacă nu ar putea susține cu argumente puternice, împrejurarea că un termen rezonabil în care inculpatul a fost și este deținut în stare de arest preventiv, nu a fost depășit din perspectiva interpretărilor hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului dar și a practicii instanțelor românești, trebuie a se observa că acest proces se prefigurează a fi de lungă durată.
Precizează că din modul în care au fost formulate probele rezultă că situația avută în vedere de organul de urmărire penală se va modifica în mod esențial, dosarul neconținând nici măcar acel minim de probațiune.
În legătură cu inculpatul, apreciază că nu există suspiciunea că a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat întrucât toată activitățile bancare au fost transparente și la vedere.
Cu privire la faptul că s-a reținut că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, solicită a se observa documentele traduse din limba engleză în limba română, depuse la termenul anterior, din care rezultă pe de o parte, starea sa de sănătate precară, dar nu de natura acelor afecțiuni care ar putea să împiedice păstrarea inculpatului în stare de detenție, dar, afecțiuni de natură a se agrava datorită condițiilor de privațiune.
Pe de altă parte, din acest documente, rezultă că inculpatul a solicitat direct și fără nici un fel de acțiune represivă din partea autorităților americane, să i se permită să-și cumpere un bilet de avion și să vină în România pentru a da explicații în legătură că cauza în care este cercetat și judecat.
Nu a făcut acest lucru o lungă perioadă de timp, întrucât, a aflat la termenul de judecată anterior, când inculpatul a pus la dispoziție un certificat de căsătorie în Inculpatul a fost divorțat în România, s-a căsătorit în, actul se află la dosar, rezultând că a rămas în SUA nu neapărat pentru a se sustrage judecării în această cauză, ci pentru a-și îndeplini obligațiile de familist, alături de noua familie.
Atunci când însă presiunea existenței unei cauze penale pe rolul instanțelor din România a crescut atât de puternic încât i-au adus atingere și stării de sănătate, inculpatul a ales să plece din SUA, și-a părăsit familia, a venit în țară și se află la dispoziția organelor judiciare.
Apreciază că la acest moment, inculpatul se poate prezenta și se poate afla la dispoziția organelor judiciare și într-o altă stare decât cea de arest preventiv.
Pentru că legea permite, lucru pe care l-a făcut și la fond, formulează pe cale separată alături de cererea de admitere a recursului, de casare a încheierii recurate și de revocare a măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere întemeiată pe disp.artr.136 alin.ultim Cod procedură penală, astfel încât, constatând că au intervenit modificări din perspectiva temeiurilor care au stat la fundamentul luării măsurii arestării preventive, în lipsă, să se satisfacă pe de o parte scopul măsurilor preventive - buna desfășurare a procesului penal dar și principiul potrivit cu care trebuie să existe un raport de echivalență între interesul ocrotirii interesului public și acela al respectării, ocrotirii libertăților individuale.
Procurorul,cu privire la recursul declarat de inculpatul, solicită respingerea acestuia ca nefondat, atât în ceea ce privește cererea principală de revocare a măsuri arestării preventive cât și cea subsidiară de înlocuire cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere că atât în cazul acestui inculpat ca și a celorlalți inculpați, aceștia s-au sustrasa urmăririi penale, dispunându-se arestarea lor în lipsă în anul 2003, fiind lipsit de eficiență acest demers având în vedere modificările legislative ca de abia în anul 2007, să se emită pe numele lor, mandate de arestare preventivă, în lipsă.
Astfel că, chiar dacă s-ar putea antama o stingere sau o diluare a rezonanței sociale a faptelor inculpaților, comise în perioada 2002-2003, fapte cauzatoare de prejudicii deosebit de grave, peste 165 de miliarde de lei în cazul inculpatului, această scurgere a timpului și tergiversarea cercetărilor, s-a datorat în mare parte și modalității în care au înțeles inculpații să abordeze procesul penal în derulare, față de aceștia.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, prin traducător de limba arabă, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că Tribunalul Constanța - Secția penală, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 05 martie 2009 în dosarul -, în baza art.3002Cod procedură penală, raportat la art.160 al.1 și 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, a respinsa ca nefondată cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și în baza art.139 alin.2 Cod procedură penală, a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de reședință - C, luată față de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
În temeiul art.3002Cod procedură penală, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul. S-a constatat că în acest moment procesual, față de probele administrate, nu au încetat și nici nu au fost infirmate, temeiurile care au impus luarea acestei măsuri preventive.
S-a mai stabilit că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv se justifică pentru o bună desfășurare a procesului penal. S-a avut în vedere faptul că inculpatul s-a sustras de la cercetare aproape 5 ani și cu greu a fost adus în instanță prin desfășurarea unor activități specifice de căutare și reținere pe teritoriul altui stat.
Pentru aceleași considerente a fost respinsă cererea inculpatului, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cu privire la măsura obligării de a nu părăsi localitatea de reședință, luată față de inculpatul, instanța a reținut că au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea acestei măsuri preventive.
În raport de probele administrate până în această fază a procesului penal, s-a stabilit că s-a creat o incertitudine cu privire la activitatea infracțională pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
În plus, s-a constatat că inculpatul, în mod constant a depus diligențele necesare pentru a se apăra în proces, rezultând că nu are interes să se sustragă de la judecată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Recursul declarat de inculpatul, vizează dispoziția instanței de menținere a măsurii arestării preventive.
În criticile aduse acestei hotărâri, se arată că neîntemeiat s-a apreciat că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal.
Se mai susține de asemenea, că din probele ce urmează a se administra de instanța de fond, va rezulta cu certitudine că inculpatul, nu a comis nici una din faptele pentru care este cercetat.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecându-se cauza pe fond, să se revoce măsura arestării preventive. În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de reședință -
Recursul parchetului, vizează dispoziția instanței de revocarea măsurii obligări de a nu părăsi localitatea de reședință pentru inculpatul.
Se invocă nulitatea hotărârii recurate deoarece instanța nu s-a pronunțat decât asupra uneia din cererile formulate de acest inculpat. Acesta a solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de reședință cu măsura obligării de a nu părăsi țara și revocarea măsuri obligării de a nu părăsi localitatea de reședință.
Tribunalul Constanța, a omis să se pronunțe asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive, lucru ce impune casarea hotărârii și trimiterea dosarului la prima instanță să soluționeze și această cerere.
Pe fond, se susține netemeinicia hotărâri recurate deoarece, în analiza probelor cu privire la acest inculpat, instanța a manifestat lipsă de obiectivitate.
Sub acest aspect, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecându-se cauza pe fond, să se mențină măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul.
Verificând încheierea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că, ambele recursuri sunt nefondate.
Întemeiat, prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, subzistă și justifică menținerea acestei măsuri preventive.
Susținerea recurentului că, se vor administra probe care vor dovedi nevinovăția lui, este lipsită de relevanță în această fază a procesului penal.
Nici criticile aduse de parchet nu sunt întemeiate.
Inculpatul, a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestări preventive. Instanța nu a înlocuit măsura preventivă ci a revocat- În acest context, casarea cu trimitere pentru soluționarea acestei cereri este lipsită de efecte juridice. Din moment ce măsura a fost revocată numai poate fi și înlocuită. De altfel, inculpatul nici nu s-a plâns că nu i-a fost soluționată.
Pe fond, în mod corect a fost revocată măsura preventivă luată fașă de acest inculpat.
Soluția s-a dat cu respectarea prevederilor art.139 Cod procedură penală și în concordanță cu probele administrate până în această fază a procesului penal.
În considerarea celor mai sus prezentate, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși
- inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2009.
Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Conform art.312.
Semnează,
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/2 ex.
Data: 13.03.2009
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir, Marius Cristian
