Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 138/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 138
Ședința publică din data de 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva încheierii de ședință din data de 1.02.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: intimatul inculpat și, asistat de avocat - apărător ales și intimatul inculpat, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al intimatului inculpat depune la dosar înscrisuri, respectiv sesizare formulată de acesta la Comisia pentru drepturile omului cât și la Strasbourg și o interpelare adresată Parlamentului român, pentru a fi avute în vedere la pronunțare, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Depune la dosar delegație de substituire pentru apărătorul ales al intimatei inculpate.
Apărătorul ales al intimatului inculpat nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se trece la dezbateri, nefiind cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public critică încheierea recurată, aceasta fiind nelegală, întrucât în mod greșit instanța de fond a dispus revocarea măsurii dispuse față de inculpați cu motivarea, printre altele, că s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Solicită să se ia act că nu este de acord cu această susținere și în combaterea acestor susțineri înțelege să facă următoarele precizări:
Consideră că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu au suferit modificări, cea mai de substanță argumentare fiind aceea că instanța fondului nici nu a pornit la cercetarea judecătorească pentru a ajunge la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri ar fi suferit modificări.
Un alt doilea motiv pe care înțelege să-l supună atenției Curții, prin care critică soluția dată, este acela că în privința inculpatului, chiar acesta în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, înainte de restituirea cauzei, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv, acesta fiind arestat preventiv în prezenta cauză, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind o susținere pe care a făcut-o în acel moment, iar instanța i-a dat curs, iar la acest moment, se invocă faptul că au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara în condițiile în care, așa cum a precizat, nu există nici o dovadă care să conducă la aceasta concluzie.
Față de ceilalți inculpați, respectiv și, s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara prin decizia penală nr. 71 din 31.01.2007 a Curții de Apel Cluj și nu au contestat această soluție.
De asemenea, arată că s-a motivat și pe faptul că în cauză s-ar fi împlinit termenul rezonabil al acestei măsuri preventive.
Consideră că termenul rezonabil nu s-a împlinit, și la aprecierea acestuia trebuie să se aibă în vedere complexitatea deosebită a cauzei de față, cât și o anumită culpă a organelor judiciare, or în prezenta cauză nu s-a făcut această dovadă iar termenele care s-au acordat în această cauză se datorează exclusiv inculpaților, respectiv cererilor formulate de aceștia, înainte de începerea cercetării judecătorești.
Solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință din 11.02.2010 cu înlăturarea dispoziției de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara dispusă de către instanța fondului.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită respingerea recursului declarat în cauză de parchet în cauză, ținând seama că măsura a fost luată pe o perioadă de 3 ani de zile, invocând termenul rezonabil al duratei măsurii preventive, perioadă care a fost suficientă, considerând că pericolul social avut în vedere se diminuează odată cu trecerea timpului.
Solicită să se aibă în vedere că în această perioadă, inculpatul s-a supus obligațiilor impuse de instanță, în sensul că s-a prezentat la fiecare termen iar presupunerea că acesta ar comite alte fapte penale nu este dovedită.
Consideră că lăsarea inculpaților în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și procesul penal nu ar avea de suferit în această situație, întrucât aceștia nu s-ar sustrage de la judecată sau executării pedepsei ce se va dispune în cauză.
Totodată, se solicită să se țină seama de profesia inculpatului care este ziarist, care impune a avea dreptul la o circulație liberă, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Invocă circumstanțele personale ale inculpatului și solicită a se avea în vedere că nu a comis alte fapte penale și se bucură de o bună reputație în societate și nu sunt probe că se va sustrage de la judecată.
Apărătorul ales al intimatului inculpat și solicită să se constate că măsura luată de judecătorul fondului este temeinică și legală, considerând că nu s-a dat dovadă de clemență, fiind vorba despre o înțelegere a unei situații de fapt.
Solicită a se aprecia asupra situației inculpatului, care a fost arestat preventiv aproape 9 luni de zile, după care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara.
În ce o privește pe inculpata, arată că aceasta nu a fost niciodată arestată, iar la data de 31.01.2007 s-a luat măsura aceasta de către Tribunalul Cluj.
În toată această perioadă s-a constatat că relația cu autoritatea judiciară a inculpaților a fost una normală, s-au prezentat la termenele de judecată și nu se poate imputa acestora numeroasele amânări ale cauzei.
Se arată că inculpatului în cei trei ani i s-a permis să părăsească de două ori țara, pentru tratament în Ungaria și niciodată nu a existat dorința de a nu respecta dispozițiile pe care instanța le va impune.
Mai arată că datorită numărului M de persoane ce urmează a fi audiate în cauză, după ce se vor epuiza aspectele care țin de intrinsec de interesele procesuale a acestor părți, consideră că este firesc ca în anumite situații, când cauza oricum se amână sau vizează alte aspecte procesuale ce nu-i privesc, fie să nu poată participa nu din rea voință ci din motive chiar și financiare, având în vedere distanța parcursă de la
Solicită a se ține seama de situația inculpaților, că aceștia au familii, copii în întreținere și loc de muncă în țară prin care își câștigă existența, motiv pentru care nu vede cum deplasându-se în altă țară, în interes de serviciu sau personal, ar împiedica buna desfășurare a procesului penal vis a vis de interesul pe care l-au manifestat în mod constant în ceea ce privește modul în care abordează apărarea în cauză.
Este adevărat că judecătorul a pus în discuție prevederile art. 70 însă inculpații nu se prevalează de dreptul la tăcere ci dimpotrivă vor fi extrem de atenți și activi ca în declarațiile pe care le vor da, a probelor administrate să se afle adevărul în cauză.
Solicită față de considerentele soluției date în cauză, să se aprecieze că aceasta este legală și temeinică și să se respingă ca nefondat recursul parchetului.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt intimaților inculpați:
Intimatul inculpat susține că are familie și doi copii în întreținere și nu are nici un interes să plece din țară, unde profesează ca jurnalist; nu are nici un motiv să plece din țară și nu are nici mijloacele necesare iar familia și prietenii săi trăiesc în țară.
Solicită să se constate că instanța fondului i-a permis de două ori să plece din țară, s-a întors și consideră că 3 ani cât a durat această măsură preventivă a respectat-o și și-a atins scopul și nu s-a făcut dovada că a dorit vreodată să o încalce.
Solicită respingerea recursul parchetului și menținerea soluției de fond.
Intimatul inculpat solicită să fie avute în vedere concluziile apărătorului său în combaterea motivelor de recurs formulate de parchet și menținerea soluției de fond, întrucât se va prezenta la fiecare termen ce se va acorda în cauză.
Intimata inculpată susține că are interes să fie aflat adevărul în cauza de față, obligându-se că se prezinte la fiecare termen ce se va acorda, așa cum a procedat și până la acest moment și chiar dacă au existat termene la care starea de sănătate nu i-a permis să se prezinte la anumite termen cu toate acestea a făcut-o, fiind însărcinată, s-a prezentat până în ultimele luni, are un copil mic de un an de zile și familia sa se află în țară și nu are motive să părăsească țara și chiar dacă a plecat s-a întors.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 01.02.2010 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa admis cererile formulate de inculpații, () și de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara și în baza disp.art.139 alin.2 Cod procedură penală, a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații mai sus menționați.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa dispus următoarele:
Împotriva încheierii de ședință din data de 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurentul arată că în cauză nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri; măsură ce a fost luată în cazul inculpatului la cererea acestuia, iar în cazul inculpaților și a fost luată la data de 31.01.2007 iar inculpații nu au formulat recurs împotriva încheierii prin care a fost dispusă.
Recursul este fondat.
Analizând încheierea de ședință recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor recurentului și a intimaților, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.38514și art.141 Cod procedură penală Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
In mod greșit, Tribunalul Brăilaa considerat că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpații intimați.
Inculpații intimați, și () au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la data de 22.01.2007 pentru săvârșirea infracțiunii de asociere la un grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, faptă prevăzută de art.194 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
In fapt, s-a reținut că inculpații și împreună cu inculpații, și, la începutul anului 2004 au constituit un grup infracțional organizat la care a aderat în anul 2005 și inculpatul, în scopul săvârșirii infracțiunii de șantaj întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de asociere la un grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003.
De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpaților, și împreună cu inculpații, și că, de la începutul anului 2004 și până în luna noiembrie 2006, prin acte materiale repetate, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au constrâns prin amenințări cu darea în vileag a unor fapte sau împrejurări compromițătoare, în publicațiile aparținând trustului de presă, un număr de 53 de părți vătămate sau persoane vătămate pentru a încheia contracte de publicitate cu trustul de presă, în condițiile în care o Mp arte din foloasele injuste obținute în această modalitate le-au folosit în interes personal, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj calificat în formă continuată, faptă prevăzută de art.194 alin.1,2 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și cu aplicarea at.33 lit. a cod penal.
Prin încheierea din data de 23.03.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art.139 Cod procedură penală în referire la art. 160 Cod procedură penală și art. 1451Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și s-a dispus ca, pe perioada măsurii de a nu părăsi țara, inculpații să se supună următoarelor obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție, respectiv la. C ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
e) să nu se apropie de persoanele vătămate, de membrii familiei acestora, de martorii și de inculpații din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Inculpatul-intimat a fost de acord, chiar personal a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de el cu măsura obligării de a nu părăsi țara, considerând că este o măsură preventivă mai ușoară și mai puțin restrictivă de drepturi.
Față de inculpații () și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara a fost luată la data de 31.01.2007 prin decizia penală nr.71/R/31.01.2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-.
Nici unul dintre cei doi inculpați nu a contestat această măsură la momentul la care a fost luată.
Potrivit dispozițiilor art.136 al.1 din codul d e procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre măsurile preventive prevăzute de lege.
Scopul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, conform dispozițiilor art.1451Cod procedură penală, luată față de inculpați îl constituie asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal și împiedicarea inculpaților de a se sustrage de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Tribunalul Brăilaa dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpați, fără a motiva, în concret, în ce mod s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestor măsuri, mai ales având în vedere stadiul procesual în care se află cauza.
Instanța de fond a motivat măsura pe considerentul că aceasta privează pe inculpați de dreptul de circulație în afara granițelor statului român, însă inculpații, în susținerile orale în fața instanței de recurs au arătat că ori de câte ori au avut interes să se deplaseze în străinătate și au solicitat aprobarea instanței pentru acest lucru, au primit această aprobare, călătorind în străinătate unde au rămas chiar și o lună de zile.
Această situație demonstrează că măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați, din acest punct de vedere, nu constituie o măsură absolut restrictivă de drepturile ce le presupune.
Au susținut inculpații-recurenți că distanța relativ M dintre orașele B- unde se judecă cauza și C N - unde au domiciliul aceștia, implică pierdere de timp și costuri mari de deplasare, susținere ce nu poate fi primită având în vedere că strămutarea cauzei s-a dispus, prin încheierea nr.1242 din 06.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr-, prin admiterea cererii inculpatului, care solicitase strămutarea dosarului de la Tribunalul Cluj.
In mod incorect, a susținut Tribunalul Brăila că în cauză s-ar fi împlinit termenul rezonabil în ceea ce privește durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații recurenți, întrucât, față de complexitatea cauzei în care sunt mai mulți inculpați și părți vătămate, nu se poate considera că s-ar fi împlinit acest termen.
De altfel, durata procesului penal, în cauza de față, este consecința multiplelor cereri formulate de inculpați și în nici un caz a organelor judiciare sau a altor factori.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că s-ar fi schimbat în vreun fel criteriile avute în vedere la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații-intimați, urmează ca, în baza disp.art.38515al.1 pct.2 lit. d Cod procedură penală și art.141 Cod procedură penală, să admită recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, să caseze, în parte, încheierea de ședință din data de 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și, în rejudecare, să respingă ca nefondate cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații, () și.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva încheierii de ședință din data de 1.02.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și în consecință:
Casează în parte, încheierea de ședință din data de 1.02.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și în rejudecare:
Respinge ca nefondate cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații (fiul lui -. și, născut la data de 09.04.1965 în C N, CNP: -, domiciliat în C,-),()(fiica lui și, născută la data de 06.02.1978 în Carei, județul S M, CNP: -, domiciliată în C N,-,. 14 ) și ( fiul lui și, născut la data de 14.01.1955 în D, județul C, CNP: -, domiciliat în C N,-,. 8 ).
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. -/ 26.02.2010
Tehn. /1.03.2010
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
