Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 141/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.141/R/2009
Ședința publică din 04 martie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj împotriva Încheierii penale din 26 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ C, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studiul dosarului și prezența sa la termenul de astăzi.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o scrisoare de referință din partea societății comerciale la care a fost angajat inculpatul înainte de comiterea faptei, pentru a se avea în vedere de instanță atitudinea inculpatului anterior comiterii faptei.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se respingă cererea principală de revocare a măsurii arestării preventive și cererea formulată în subsidiar de înlocuire a acestei măsuri, formulate de inculpat, cu consecința constatării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Arată că în speță nu sunt întrunite condițiile prev.de art.139 pr.pen. deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nu au apărut împrejurări care să justifice înlocuirea acestei măsuri. Sunt întrunite condițiile prev.de art.143 pr.pen. raportat la probele existente la dosar (procesul-verbal de acte premergătoare, procesele-verbale ale investigatorilor sub acoperire, procesul-verbal de depistare în flagrant, declarațiile martorilor), este incident și temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f pr.pen. deoarece sancțiunea pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani, există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și există riscul ca inculpatul, în libertate, să reia activitatea infracțională, raportat la pericolul social al infracțiunii, modalitatea concretă în care inculpatul a comis fapta, cantitatea substanțială de droguri traficate, de 500 și valoarea tranzacției. Inculpatul a recunoscut cantitatea și felul drogurilor, și chiar dacă ulterior a revenit și a arătat că nu cunoștea cantitatea, această situație nu este reală pentru că asupra inculpatului s-a găsit o capsulă cu aceeași substanță găsită în recipiente. Instanța de fond își exprimă îndoiala cu privire la activitatea colaboratorului, că acesta a fost autorizat în noiembrie 2008 și cu toate acestea, l-a contactat mai devreme pe inculpat. Solicită a se avea în vedere că este doar susținerea inculpatului și că urmează a se verifica acest aspect. Din procesul-verbal de acte premergătoare rezultă că inculpatul se afla anterior în atenția organelor specializate, fiind cunoscut că vindea și oferea droguri pe raza județelor C, H și a Mun.B și că își procura droguri din străinătate. S-a arătat în hotărârea atacată că pericolul este diminuat prin aceea că drogurile nu au ajuns într-un circuit de trafic, dar aceasta nu se datorează voinței inculpatului ci unor motive obiective. Ceea ce este mai important este că inculpatul avea reprezentarea că drogurile vor ajunge într-un circuit de trafic. Arată că în ceea ce-l privește pe inculpat s-au reținut disp.art.16 din Legea 143/2000, pentru că inculpatul a denunțat pe expeditorul drogurilor, formându-se un dosar separat nr.2/D/P/2009 care are ca obiect efectuarea de cercetări față de expeditorul drogurilor. Arată că s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, însă la obligații, instanța de fond face referire la obligarea de a nu părăsi localitatea. În concluzie, apreciind că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, solicită admiterea recursului Parchetului și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea încheierii primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Raportat la împrejurările concrete în care s-a comis fapta, lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului în familie și societate anterior comiterii faptei, apreciază că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu se impune menținerea măsurii arestării preventive. Instanța de fond când a pronunțat hotărârea atacată, a reținut un aspect invocat de apărător de la trimiterea dosarului la Tribunal, respectiv din 24.12.2008. Apărarea a constatat existența unor indicii cu privire la legalitatea unor probe administrate în dosar din care ar rezulta că inculpatul a fost determinat să săvârșească aceste fapte. Instanța de fond și-a exprimat îndoiala cu privire la valabilitatea unor probe când a analizat art.148 lit.f pr.pen. Așa cum rezultă din procesul-verbal de la fila 3 din dosarul de urmărire penală, numai pe data de 28.11.2008 s-au sesizat din oficiu organele de urmărire penală. La această dată s-au dat au fost autorizați investigatorii sub acoperire și colaboratorul. Există la dosar procesul-verbal, la fila 10, în care se arată că la 29.11.2008 inculpatul a contactat colaboratorul sub acoperire care a fost autorizat cu numai o zi în urmă. Nu a trecut nici măcar 24 ore, astfel că se pune întrebarea cum a reușit inculpatul să-l contacteze pe colaborator? Concluzia este că acel colaborator a acționat ilegal într-o anumită fază, pentru că legătura dintre cei doi s-a realizat mai înainte. Un alt aspect reținut de instanță este modul în care s-a săvârșit fapta. Apărarea a susținut că ordinea publică nu a fost periclitată deloc prin infracțiunea comisă. Arată că fapta s-a comis într-un mediu restrâns, creat de investigatorul sub acoperire. nu au fost oferite spre vânzare publicului larg pentru a se ajunge la concluzia că ordinea publică a fost afectată. În mod corect instanța de fond a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar pune în pericol o colectivitate întreagă. Solicită a se avea în vedere și practica CEDO, respectiv hotărârea Castro contra Portugalia, în care se arată că trebuie analizată rezoluția infracțională, dacă s-a născut în mintea inculpatului înainte sau după ce a fost contactat de investigatorul sub acoperire. Din cazierul judiciar, rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, a avut un comportament corect în familie și societate, astfel că rezoluția infracțională nu s-a născut înainte de a fi contactat de investigator. Încheierea atacată este legală și temeinică, în mod corect s-a revocat măsura arestării preventive, nemaisubzistând temeiurile avute în vedere la luarea acesteia. Legalitatea și temeinicia măsurii trebuie raportată și la art.136 pr.pen. respectiv trebuie să se aibă în vedere scopul măsurilor preventive. Inculpatul nu se poate sustrage de la urmărire penală, judecată sau de la executarea pedepsei. Acesta poate fi chiar condamnat la o pedeapsă neprivativă de libertate în final, dacă se va constata vinovăția acestuia. În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de Parchet și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales, solicitând respingerea recursului declarat de Parchet.
CURTEA
Prin încheierea penală din 26 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art. 139 al.2 rap. la art. 160 al.2 și 4 rap. la art.3002Cod Procedură Penală s-a admis cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de către inculpatul, prin apărătorul său, și în consecință s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, la data de 10.02.1980, CNP -, aflat în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 1451Cod Procedură Penală s-a luat față de inculpatul, fiul lui și, la data de 10.02.1980, măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, măsură prev. de art.1451Cod Procedură Penală.
Inculpatul locuiește în, str. -,. 4, scara 2,.2,.17, jud.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția orașului, jud. H, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme.
Impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarea obligație:
- să nu se apropie de numitul și să nu comunice cu acesta direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a fost trimis în judecată, arestat preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.l din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul, la sfârșitul lunii noiembrie 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană neidentificată, a deținut, transportat și oferit spre vânzare o cantitate de aproximativ 500 de grame de rezină de cannabis, substanță clasificată ca fiind droguri de risc.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 23 ianuarie 2009, fiind înregistrat sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 26 februarie 2008.
După sesizarea instanței, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la primirea dosarului conform art. 3001Cod Procedură Penală, la data de 27.01.2009.
La termenul de judecată din 26.02.2009, apărătorul inculpatului a formulat o cerere de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar a solicitat instanței de judecată înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Procedându-se la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, prin prisma cererii formulate de către apărarea sa, instanța constată că aceasta măsură nu se mai justifică la acest moment procesual.
Astfel, deși la dosarul cauzei există indicii și chiar probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat, fără a face o analiză de detaliu a acestora, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, ne exprimăm totuși îndoiala legată de validitatea unor probe din cauză.
Probele amintite constau în actele procedurale întreprinse de colaboratorul sub acoperire, în condițiile în care acesta a fost autorizat doar la data de 28.11.2008, ori în cauză au apărut date din care ar reieși că acest colaborator la contactat pe inculpat, mai înainte de a fi autorizat, oferindu-i detalii despre un pachet ce ar trebui să ajungă din Spania, de la fostul șef al inculpatului, un anume "", pentru acel colaborator, iar la câteva ore distanță inculpatul a și fost contactat de acel. Este posibil ca inculpatul să fi cunoscut ce fel de substanță ar putea fi în coletul în pricină, însă din nici o probă de la dosar nu reiese că ar fi cunoscut date concrete despre cantitatea de droguri transportată. Prin urmare a susține că cantitatea de droguri găsită la inculpat este de natură a contura pericolul și gravitatea concretă a faptei, este nu numai nereal dar și superfluu.
În condițiile mai sus prezentate, este posibil ca probele să fi fost obținute prin încălcarea prevederilor art. 64 alin. 2 și art. 68.pr.pen. (ca urmare a provocării din partea agenților infiltrați - a colaboratorului sub acoperire). Ori este necesară, în cauză, verificarea împrejurării dacă inculpatul, în condițiile în care anterior nu a mai săvârșit astfel de fapte, nu ar fi comis niciodată infracțiunea dacă agenții provocatori nu ar fi intervenit și acționat din proprie inițiativă ( cauza Teixeira de Castro c/ Portugaliei).
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că, în special în lupta împotriva traficului de stupefiante, este esențial să nu se creeze o "intenție criminală" din partea polițiștilor, ci aceștia să folosească "intenția criminală deja existentă" iar în cursul procedurii inculpatul să fi avut posibilitatea să îi interogheze pe polițiști. Utilizarea metodelor specifice de investigație este admisă în cea mai mare parte a țărilor membre ale Consiliului Europei, mai ales în cazul infracțiunilor de crimă organizată, însă investigatori sub acoperire,ca și colaboratorii lor nu au voie să facă pași concreți pentru luarea hotărârii infracționale de către cel vizat.
Judecătorul trebuie să aibă în cauză date concrete din care să rezulte că inculpatul nu este străin de practici legate de traficul de droguri, cum ar fi cazier, deschiderea unei anchete preliminare, găsirea unor droguri asupra sa sau la domiciliul său, procurarea de droguri direct sau prin intermediari, cercetarea activității infracționale a acestuia sau instigarea la comiterea unei astfel de infracțiuni, (cauzaBaragiola contra Elveției, cauza Ludi contra Elveției), ori în cauza de față nu există nimic de acest gen, toate aceste aspecte conducând la ideea că în lipsa inițiativei colaboratorului sub acoperire, inculpatul nu ar fi luat niciodată o asemenea hotărâre infracțională.
Și sub raportul pericolului pentru ordinea publică, determinat de cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciem că, în împrejurările concrete ale comiterii faptei deduse judecății, un asemenea pericol nu există, deoarece drogurile nu au ajuns practic într-un circuit de trafic. Pe de altă parte, dar în aceeași ordine de idei, și exprimându-ne într-un limbaj neacademic, am putea spune că întreaga probațiune din cauză pare o "lucrătură", în condițiile în care în cauză nu s-a realizat nici cel mai neînsemnat act premergător față de expeditorul drogurilor, cercetarea penală nefiind disjunsă față de această persoană, prin rechizitoriu, de unde reiese, așa cum am mai arătat, că nu a existat niciodată, nici cea mai mică intenție de cercetare în acest sens.
O altă inadvertență în cauză, în condițiile gravității faptei descrisă de, este și cea rezultată din necercetarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 al.1 din 143/2000, în forma participației improprii.
Așa cum s-a mai arătat, raportat la probațiunea existentă în cauză până în acest moment, și la împrejurările concrete ale cauzei, inculpatul nu este o persoană care să prezinte pericol pentru ordinea publică, avea un loc de muncă în construcții, și are un domiciliu stabil.
Este real că opinia publică prezintă interes pentru cauze de acest fel, mass media informând aproape zilnic despre existența unor cauze de acest gen, însă cu toată proliferarea fenomenului infracțional de această natură, organele de urmărire penală sunt mai preocupate de prinderea unor traficanți mărunți, lăsând în umbră dosarele privind marele trafic de droguri.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se dispună în principal respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cererea subsidiară de înlocuire a acestei măsuri cu altă măsură mai puțin restrictivă, cu consecința constatării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
În motivele de recurs s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile prev.de art.139 pr.pen. întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nu au intervenit împrejurări noi care să justifice înlocuirea acestei măsuri.
În cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.143 pr.pen. raportat la probele existente la dosar, respectiv procesul verbal de acte premergătoare, procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire, procesul verbal de depistare în flagrant și declarații de martori.
La fel sunt întrunite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f pr.pen. deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și că există riscul ca inculpatul lăsat în libertate să-și reia activitatea infracțională raportat la fapta comisă de inculpat, cantitatea substanțială de droguri traficate de acesta și valoarea tranzacției.
Inculpatul a recunoscut cantitatea și calitatea drogurilor pe care le-a traficat însă ulterior a revenit asupra acestei declarații, arătând că nu cunoaște cantitatea reală a drogurilor.
Instanța de fond își exprimă îndoiala cu privire la activitatea colaboratorului în sensul că acesta a fost autorizat doar în luna noiembrie 2008, însă l-a contactat pe inculpat anterior lunii noiembrie 2008.
Din procesul verbal de acte premergătoare rezultă că inculpatul se afla anterior în atenția organelor de urmărire penală, fiind cunoscut că vindea și oferea droguri pe raza jud.C, H și mun.B și că își procura drogurile din străinătate.
S-a mai arătat că în ceea ce-l privește pe inculpat, s-au reținut disp.art.16 din Legea nr.143/2000 pentru ca acesta a denunțat pe expeditorul drogurilor, formându-se un dosar separat care are ca obiect efectuarea de cercetări față de expeditorul drogurilor din Spania.
Recursul formulat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin rechizitoriul DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000.
S-a reținut în sarcina inculpatului că acesta la sfârșitul lunii noiembrie 2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană neidentificată, a deținut, a transportat și oferit spre vânzare o cantitate de circa 500 gr rezină de canabis, substanță clasificată drog de risc.
Aprecierile instanței de fond referitoare la faptul că în cauză există indicii și chiar probe certe din care rezultă că s-au comis faptele prevăzute de legea penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că au fost săvârșite de inculpat, își exprimă totuși îndoiala față de validitatea unor probe administrate în cauză sunt neîntemeiate cel puțin în această fază a procesului de cercetare judecătorească.
La instanța de fond până la această dată a fost audiat doar inculpatul și în baza acestei declarații precum și analiza unor probe din faza de urmărire penală, asupra cărora instanța de fond are anumite rezerve cu privire la validitatea acestora, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
După aceasta, în baza art.1451pr.pen. s-a luat față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, până la soluționarea definitivă a cauzei, stabilindu-se și obligațiile pe care urmează să le respecte inculpatul pe perioada acestei măsuri preventive.
În primul rând instanța de fond în mod neîntemeiat a apreciat anumite probe în această fază a procesului penal, probe administrate în faza de urmărire penală, întrucât asupra legalității și validității probelor administrate în cauză, atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească urmează să se pronunțe aceasta doar la judecata în fond a cauzei, ținând seama de toate probele administrate în cauză.
În al doilea rând, instanța de fond a procedat greșit când a revocat măsura arestării preventive, constatând că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, deoarece doar într-o asemenea situație măsura arestării preventive poate fi revocată, iar ulterior apreciind că totuși există indicii și probe din care rezultă că inculpatul a comis faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată, a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, deși dacă a constatat că temeiurile nu mai subzistă și a revocat măsura arestării preventive nu putea să ia o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, așa cum s-a procedat în cauză.
Dacă instanța de fond ar fi constatat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, putea în baza disp.art.139 al.3 pr.pen. să înlocuiască această măsură cu o altă măsură fără privarea de libertate și nu să revoce măsura arestului preventiv, după care să ia o altă măsură, întrucât nu mai avea temeiuri pentru aceasta.
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la sfârșitul lunii noiembrie 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană neidentificată, a deținut, transportat și oferit spre vânzare o cantitate de 500 gr rezină de canabis, substanță clasificată în categoria drogurilor de risc.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin încheierea penală nr.71 din 1 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pe o perioadă de 29 zile, în baza art.143 și 148 lit.f pr.pen. respectiv sunt indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a infracțiunii pentru care este cercetat.
Această măsură a fost prelungită de mai multe ori, până la revocarea acesteia și luarea unei alte măsuri prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
În cauză există indicii în sensul disp.art.143 pr.pen. din care rezultă că inculpatul a comis fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, respectiv procesul verbal de acte premergătoare, procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire, procesul verbal de depistare în flagrant, declarațiile martorilor, precum și ale inculpatului, acesta din urmă recunoscând săvârșirea infracțiunii atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond.
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f pr.pen. este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unei fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Analizând măsura arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar ( Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 pr.pen.
Potrivit art.139 al.2 pr.pen. când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se în cazul reținerii și arestării preventive punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Legalitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpat, a fost verificată de mai multe ori atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de recurs și nu s-a constatat vreo neregulă cu privire la aceasta, iar temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, întrucât la instanța de fond până la această dată a fost audiat doar inculpatul care a recunoscut comiterea infracțiunii, menținându-și și declarațiile din faza de urmărire penală.
Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o faptă deosebit de gravă, respectiv trafic de droguri de risc și amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiuni în ultima perioadă de timp precum și efectul negativ asupra stării de sănătate a populației care consumă asemenea substanțe, în special tinerii, că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că cercetarea judecătorească este doar la început, apreciem că se impune ca inculpatul să fie cercetat în continuare în stare de arest preventiv, motive pentru care în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. urmează să fie admis recursul formulat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheieri penale din 26 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care va fi casată în întregime și rejudecând cauza urmează să fie respinse cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpat.
Cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpatului referitoare la acordarea onorariului parțial din, urmează să fie respinsă întrucât inculpatul a avut apărător ales în cauză, iar din verificările făcute la arhiva instanței și din actele de la dosar nu rezultă că apărătorul desemnat din oficiu ar fi studiat dosarul privind pe inculpat.
Potrivit art.3 din Protocolul nr.61573/2008 încheiat de Ministerul Justiției cu Uniunea Națională a Barourilor din România, în cazul în care delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează potrivit art.171 al.5 pr.pen. la prezentarea apărătorului ales, procurorul prin ordonanță sau după caz instanța prin încheiere, va dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării, ținându-se cont de timpul necesar studierii dosarului, complexitatea cauzei, durata și numărul actelor de urmărire penală la care apărătorul a luat parte, sau numărul de termene la care a fost prezent în fața instanței. Onorariul astfel stabilit nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.
Având în vedere că apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpatului nu a efectuat nici o prestație în cauză, cererea acestuia privind acordarea onorariului parțial din urmează să fie respinsă.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj împotriva Încheierii penale din 26 februarie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime și rejudecând:
Respinge ca fiind neîntemeiate cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul fiul lui și, la data de 10.02.1980, aflat în Arestul IPJ
Respinge cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. privind acordarea parțială a onorariului avocațial din oficiu.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
12.03.09/4 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
