Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 170/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 170/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
reprezentată prin: Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL ALBA împotriva Încheierii penale din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele și, având ca obiect înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: inculpatele intimate și, în stare de arest - Penitenciarul Aiud, asistate de avocat ales (împ. fila 25) și avocat - ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procuror declară că nu mai are alte cereri.
Apărătorii aleși ai intimatelor inculpate, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului formulat de DIICOT - Serviciul TERITORIAL ALBA.
Procuror,având cuvântul, susține că recursul declarat împotriva Încheierii penale pronunțate în 16.11.2009 este formulat întrucât s-a admis cererea inculpatelor și cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive. Apreciază această hotărâre ca fiind nelegală și netemeinică raportat la prevederile art. 139 alin 1 Cod procedură penală, întrucât nu s-au modificat temeiurile ce au impus luarea acestei măsuri, însă s-a modificat atât interpretarea circumstanțelor de ordin personal cu privire la inculpate, cât și opinia instanței, care, să nu uită, la data de 5 Octombrie a apreciat că se mențin temeiurile care au impus luarea acestei măsuri preventive. Astfel, mai susține că actele săvârșite de inculpate nu se pot analiza separat, infracțiunea de față fiind săvârșită în comun iar lăsarea în libertate a acestora ar crea un sentiment de nerespectabilitate al justiției. Mai mult, la infracțiunea au participat o serie de persoane, din care 16 sunt judecate în stare de arest și 16 în stare de libertate, aceștia au produs cca 365 de acte materiale și un prejudiciu de aproximativ 2 milioane de lei, iar a ignora prevederile art. 1 alin 1 și 2 Cod procedură penală cu privire la scopul procesului penal, hotărârea atacată nu constituie nici pe departe un exemplu colectiv, cu atât mai mult cu cât, același magistrat, a luat act că se impune privarea de libertate și cu aceste argumente justifică punerea în libertate, la această dată, pe motiv că inculpatele sunt femei și au copii în îngrijire. Mai arată că, într-adevăr, este de acord că intimatele inculpate au copii, însă toți inculpații au familii, iar prin această hotărâre se respinge cererea inculpaților, bărbați fiind și se admite cererea inculpatelor - femei, în mod nejustificat și creându-se un sentiment de neîncredere în justiție pentru că nu este un motiv temeinică faptul că acestea au copii minori. În concluzie, solicită instanței să se observe că infracțiunea este una deosebit de gravă, iar inculpatele de față au efectuat acte materiale decisive, ele fiind cele care purtau convorbirile telefonice cu persoanele vătămate, astfel încât pericolul concret există și persistă, cu atât mai mult cu cât sunt cercetați și inculpați în stare de libertate, iar punerea în libertate a celor arestați deja ar pune instanța în imposibilitatea de a verifica mediul în care se integrează și subzistă, ce fel de persoane sunt și dacă este posibil să săvârșească noi infracțiuni. Astfel, numai față de faptul că inculpatele intimate au copii minori și, eventual, o stare a sănătății mai șubredă, nu implică concluzia că nu se mențin toate argumentele cu privire la menținerea stării de arest, cu atât mai mult cu cât lăsarea lor în libertate nu ar fi în interesul superior al copiilor acestora, care sunt ocrotiți în mediul familial și de către stat. Concluzionând, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii atacate cu privire la cele două inculpate și respingerea cererii acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive, pentru a demonstra că justiția este fermă și consecventă, acesta fiind și sensul verificării legalității și temeinicie menținerii măsurii arestării preventive și cu atât mai mult cu cât, la instanța de fond, s-au acordat deja termen în cauză pentru 20 - 30 pentru a acoperi procedura de audiere și constituire de părți civile a cel puțin 90 de persoane vătămate, iar instanța reține că lucrările din urmărirea penală sunt deosebit de consistente reprezentând 105 volume și există indicii că aceste infracțiuni au fost săvârșite și cu participarea celor două inculpate.
Avocat în reprezentarea intimatelor inculpate și, având cuvântul cu privire la recursului DIICOT, solicită respingerea acestuia dând curs cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive și menținerii hotărârii instanței de fond întrucât codul prevede trei măsuri alternative: arestarea preventivă, obligația de a nu părăsi țara și obligația de a nu părăsi localitatea, iar cu privire la gradul de pericol social pe care l-ar reprezenta raportat la infracțiunea căreia i s-ar aplica o pedeapsă de 20 de ani, opinia DIICOT nu este conformă prevederilor legale care prevăd și aceste măsuri preventive alternative, cu atât mai mult cu cât pericolul social efectiv s-a diminuat, iar clientele sale nu au antecedente penale și s-a făcut referire și la faptul că au în întreținere copii minori, iar față de ceilalți inculpați, bărbați fiind, s-a menținut măsura arestării, unii din ei precum, fiind tații copiilor în cauză. În concluzie, se arată că pe fond s-a consemnat o adevărată pledoarie cu privire la aflarea adevărului și faptul că scopul procesului penal nu poate fi atins decât prin menținerea măsurii arestării preventive, însă, solicită instanței să constate că inculpatele sunt arestate de șase luni de zile, sens în care s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, care implică privarea de libertate, cu atât mai mult cu cât starea sănătății acestora s-a înrăutățit, i-au medicamente în fiecare zi și există acte medicale care dovedesc faptul că nu s-au îmbolnăvit subit și nu este o cerere tendențioasă vis a vis de numărul mare al persoanelor care au comis infracțiunea și faptul că verificarea temeiniciei și legalității menținerii măsurii arestului preventiv se face din 60 în 60 de zile, este normal ca după o perioadă temeiurile care au impus luarea acestei măsură să se schimbe, sens în care nu se solicită decât înlocuirea măsurii și nu este vorba despre dispariția tuturor îngrădirilor cu privire la libertatea inculpatelor. În concluzie, față de faptul că aceste femei nu prezintă în concret un pericol social, vor avea grijă de copiilor și de sănătate și în cazul stabilirii unor alte măsuri preventive vor exista termene stabilite de verificare, nu vede de ce s-ar aduce atingere aflării adevărului și scopului procesului penal până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, cu atât mai mult cu cât, același magistrat care judecă și dosarul de fond, este cel care s-a pronunțat în prezenta încheiere atacată. Solicită astfel respingerea recursului DIICOT și cercetarea inculpatelor în stare de libertate.
Avocat ales, pentru intimatele inculpate,având cuvântul, învederează că este convins de faptul că se încearcă de către DIICOT lămurirea instanței cu privire la faptul că această măsură se impune și ce rol are aceasta și soluția care se impune ar demonstra o consecvență a justiției, însă, raportat la momentul arestării celor două inculpate se pune întrebarea: putea instanța de fond să nu dispună luarea măsurii arestării ci aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere că dispozițiile procedurale prevăd alternativ aceste măsuri preventive. Față de recursul de față, apreciază că instanța de fond corect a motivat raportat la prevederile art. 8 CEDO și cele ale Codului familiei privind datoria de întreținere dintre părinți și copii, prevederi care trebuie coroborate cu legile naționale și normele interne de care trebuie să ținem cont, în acest sens hotărârea instanței de fond fiind una legală și temeinică. Mai susține că în speță se face vorbire de situația de ansamblu din dosar, însă nu putem discuta de cele cca 3800 de acte materiale săvârșite pentru a le pune în sarcina inculpatelor de față, care sunt prezumate a fi nevinovate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, în momentul de față, așa cum corect a concluzionat instanța fondului, fiind suficientă măsura alternativă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, critica recursului DIICOT nefiind una fondată raportat la susținerile că există o serie de părți vătămate în cauză. Învederează că există și o serie de inculpați care sunt cercetați în stare de arest și unii în stare de libertate din numărul mare de inculpați, fiind izolată opinia în care cele două inculpate, dacă ar fi puse în stare de libertate, ar da o notă discordantă față de inculpații arestați.
Inculpata,având ultimul cuvânt, solicită cercetarea ei în stare de libertate întrucât nu a săvârșit fapta cu violență, este nevinovată raportat la toate acuzațiile aduse și are copii de care trebuie să aibă grijă. Consideră că nu prezintă pericol social.
Inculpata,având ultimul cuvânt, învederează faptul că are un copil de doi ani și solicită cercetarea ei în stare de libertate nu prezintă pericol social.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin Încheierea penală pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală la 16.11.2009 în dosar nr- s-a dispus, printre altele, admiterea cererile formulate de inculpatele și, iar în baza art. 139 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acestea prin încheierea nr. 10/29.04.2009 a Tribunalului Alba, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145/1 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția Municipiului A I, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința situată în A I,-, jud. A, respectiv, locuința situată în A I,-, jud. A, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145/1 rap. la art. 145 alin. 2/2 Cod pr.p. s-a atras atenția inculpatelor că în caz de încălcare a obligațiilor ce-i revin se va lua față de acestea măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal, că potrivit art. 139 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii preventive a arestării nu s-au modificat în ce privește indiciile comiterii faptelor de către inculpate, însă tribunalul a avut in vedere criteriul de evaluare a pericolului pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpatele la acest moment, prin raportare la elementele prevăzute la art. 136 al.8 Cod procedură penală
In speță, prin arestarea inculpatelor, colectivitatea din care face parte și opinia publică, în general, a luat act de faptul că cei care vor săvârșii fapte similare, vor fi privați de libertate. Legea nu prevede însă ca măsura arestării preventive a unei persoane să fie prelungită sau menținută obligatoriu odată ce a fost luată, existând posibilitatea revocării sau înlocuirii cu o altă măsură preventivă mai puțin severă.
De la momentul arestării preventive a inculpatelor și până în prezent organul de urmărire penală a administrat probe, dosarul fiind trimis la instanță astfel că desfășurarea ulterioară a procesului penal nu ar avea de suferit prin lăsarea inculpatelor în libertate cu impunerea unor obligații și măsuri care se circumscriu art. 136 alin.1 lit.c raportat la art. 145 Cod pr. penală.
Inculpatele au în întreținere copii minori iar soții lor sunt de asemenea arestați preventiv, acestea suferă de diferite afecțiuni și nu au antecedente penale. Se impune a se lua în considerare totodată necesitatea ocrotirii minorilor privați de prezența ambilor părinți pe o perioada considerabila(din punctul de vedere al interesului superior al copiilor), precum și obligația statului de a lua toate măsurile legale pentru ocrotirea vieții de familie, ingerința trebuind să fie proporțională cu scopul urmărit, conform art. 8 din CEDO.
Totodată, Tribunalul a apreciat că de la momentul arestării și până în prezent, trecând aproape 6 luni, impactul asupra opiniei publice și a comunității din care inculpatele fac parte s-a estompat iar acestea au înțeles consecința săvârșirii pe viitor a acelorași fapte pentru care sunt cercetate, iar impunerea obligațiilor prevăzute de art. 145 Cod procedură penală constituie o garanție a bunei desfășurări a procesului penal cu inculpatele in stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, motivat DIICOT - Serviciul TERITORIAL ALBAI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se casarea încheierii atacate și rejudecând cauza respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de către inculpatele și.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluția pronunțată de Tribunal contravine dispozițiilor art. 1 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece se limitează exclusiv la interpretarea factorilor de ordin personal ce caracterizează persoana inculpatelor, or, această abordare unilaterală nu este de natură să satisfacă exigențele unei analize complete și corecte din punct de vedere judiciar, scopul procesului penal, în general, și cel al măsurilor preventive în special, nefiind realizat conform dispozițiilor legale.
Înlocuirea măsurii arestării preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara după mai puțin de 7 luni, în condițiile în care inculpatele riscă pedepse de 20 de ani închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave, nu face altceva decât să încurajeze unele conduite infracționale periculoase.
În drept, se invocă dispozițiile art. 139, 141 Cod pr.p.
Analizându-se legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de parchet, cât și din oficiu, prin prisma art. 385/6 alin. 3 și art. 385/9 alin. 3 Cod pr.p., cu referire la art. 136 alin. 1, 86/1, 143, 148 lit. f) din Codul d e pr.p. și la dispozițiile art. 139 din același cod de procedură penală, Curtea de Apel apreciază că în cauză se impune reformarea hotărârii criticate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod pr.p., măsura arestării preventive luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Conform art. 148 lit. f) C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată există indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 136 lit. d) Cod pr.p. s-a luat față de inculpatele și măsura arestării preventive, având în vedere temeiurile înscrise la art. 143 și art. 148 lit. f) Cod pr.p., măsură ce a fost prelungită și apoi menținută.
Măsura arestării preventive față de inculpate s-a luat la data de 29 aprilie 2009, iar prin rechizitoriul -Serviciul TERITORIAL ALBAI emis la data de 14.08.2009, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatelor și pentru comiterea infracțiunilor de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a) și b) pct.5 din aceeași lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.
S-a reținut, ca situație de fapt că cele două numite inculpate, alături de alți inculpați, în perioada 2007-2008 s-au constituit într-o grupare infracțională organizată, care a acționat pe raza județelor A, H, Sibiu și A, în scopul obținerii de venituri ilicite prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe grave.
În fapt, inculpații, prezentându-se sub diverse nume fictive drept reprezentanți ai unor firme străine sau colecționari au dat anunțuri prin mai multe publicații că sunt interesați să achiziționeze mașini de cusut de diferite mărci cu mari sume de bani. După ce victimele îi contactau le solicitau acestora diferite sume de bani, pe care să-i depună în conturi pe care le deschideau anterior la mai multe bănci, sub pretextul procurării unor acte de autenticitate a mașinilor de cusut precum și pentru achitarea mai multor taxe, pretinzând că fără achitarea acestor sume de bani nu se puteau perfecta vânzările. Ulterior, după ce victimele transferau sumele solicitate în conturile indicate de inculpați, aceștia nu se mai prezentau pentru perfectarea vânzărilor și nu mai răspundeau la telefoane. În scopul săvârșirii acestor fapte inculpații se foloseau de telefoane cu cartele pre-paid nenominalizate precum și de mai multe înscrisuri falsificate, care să întărească convingerea victimelor că ofertele sunt serioase și că după îndeplinirea condițiilor solicitate de inculpați urma ca victimele să încheie tranzacțiile și să-și primească sumele de bani convenite pentru vânzarea mașinilor de cusut.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor două inculpate nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciindu-se că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea faptelor, de reacția comunității în raport de circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, de caracterul organizat al acestor activități ilicite desfășurate de către inculpate, de starea de pericol creată prin vătămarea adusă patrimoniului unui număr de peste 1700 de persoane, prin mijloace frauduloase de către membri grupului, precum și de limitele de pedeapsă prevăzută de lege.
Așa fiind, Curtea nu-și poate însuși argumentul instanței de fond referitor la dispariția pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea inculpatelor în libertate.
Mai mult decât atât, prin Decizia penală nr. 159 din 22 octombrie 2009, ds. nr-, Curtea de APEL ALBA IULIAa casat în parte încheierea penală pronunțată la data de 20.10.2009 de Tribunalul Alba, urmarea a admiterii recursului procurorului din cadrul și, rejudecând cauza în fond, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de același inculpate și, cu motivarea că, cercetarea inculpatelor în stare de libertate, în stadiul actual al procesului, ar crea o rezonanță negativă în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justiție, date fiind, complexitatea deosebită a cauzei, multiplele acte infracționale de care membrii grupării sunt acuzați. Ori, de la data pronunțării acestei decizii penale, nu au apărut împrejurări noi care să justifice o altă măsură.
Curtea nu poate împărtășii opinia instanței de fond că punerea inculpatelor în libertate, în acest moment procesual, prin luarea unei măsuri alternative detenției provizorii se justificată prin argumentele de ordin familial și lipsa de antecedente penale, întrucât acestea trebuiau interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt și de drept ce justificau menținerea măsurii arestării preventive, în continuare, luând în considerare mai cu seamă natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care acesta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost expuse în actul de inculpare.
Faptul că inculpatele suferă de o serie de afecțiuni nu justifică admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, deoarece afecțiunile prezentate de acestea nu sunt afecțiuni de natură a nu le permite să suporte regimul privativ de libertate, aspecte relevate de înscrisurile aflate la dosarul de fond.
Cercetarea inculpatelor în stare de libertate în stadiul actual al procesului ar crea o rezonanță socială negativă în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justiție dată fiind complexitatea deosebită a cauzei, multiplele acte infracționale de care membrii grupării sunt acuzați.
Examinând situația inculpatelor pe tărâmul art. 8 din CEDO, Curtea reține totodată că detenția provizorie a acestora, cel puțin pentru moment, întrunește exigența proporționalității între scopul legitim urmărit și dreptul la viața de familie.
Orice detenție provizorie conformă legii implică prin natura sa și o restrângere a dreptului la viață privată și familială. Simplul fapt al arestării în aceeași cauză a ambilor părinți, nu poate constitui o ingerință nejustificată în viața de familie atâta timp cât această ingerință vizează protejarea unui interes public, așa cum este în cauză.
În atare situație era de constatat că nu sunt îndeplinite condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsii țara, iar prima instanță, făcând aplicarea art. 139 și art. 145 alin. 1 cod pr.p., a pronunțat sub acest aspect o soluție nelegală și netemeinică.
Reținând așadar că în speță există în acest moment motive suficiente și pertinente pentru menținerea inculpatelor în stare de arest și că durata acestuia este una rezonabilă în raport de complexitatea cauzei și diligența depusă de autorități, Curtea în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală va admite ca fondat recursul declarat de DIICOT - Serviciul TERITORIAL ALBAI, va casa încheierea penală atacată și va respinge cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatele și.
Față de soluția pronunțată și în raport de art. 192 alin. 3 Cod pr.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Încheierii penale din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- și în consecință:
Casează încheierea penală atacată numai sub aspectul soluționării cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatele și și rejudecând cauza în aceste limite, respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. 2 ex/23.11.2009
fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
