Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.).
| Comentarii |
|
ROMAN IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DEIZIA PENALĂ NR. 47/R/2010
Ședința publică din 25 ianuarie
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig judecător
JUDECĂTORI: Ana Covrig, Vasile Goja Luminița Hanzer
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva încheierii penale nr. din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, trimis in judecata pentru comiterea infractiunilor de omor calificat prev.de art. 174 al.1, art. 175 al.1 lit.d Cod penal, violare de domiciliu prev.de art. 192 al.2 Cod penal, vătămare corporală prev.de art. 181 al.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, instanța învederând inculpatului că în cursul zilei de azi s-a luat legatura telefonciă cu apărătorul ales, avocat, însă acesta a declarat ca nu poate fi prezent în instanță.
Inculpatul declară că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva încheierii penale din 22 ianuarie 2010, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luata fața de inculpatul, casarea încheierii penale recurate și rejudecând, a se dispune menținerea măsurii arestării preventive. În suținerea recursului arată că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, datorită gravității faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a modalității de comitere a acestora, care rezultă din probatoriul administrat. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită menținerea acestuia in continuare în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare.
Apărătoarea inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii penale recurate ca fiind legală și temeinică, cu consecința punerii inculpatului in libertate. La soluționarea recursului, solicită a se avea în vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta, dubiul care persistă asupra încadrării juridice și conduita inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penală și care prezintă garanții că poate fi judecat și in stare de libertate. Solicită a se dispune și cu privire la onorariul avocațial din oficiu.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii penale pronunțată de Tribunalul S, cu consecința punerii sale în libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, în baza art.300/2 rap. la art.60/b pr.pen. s-a dispus revocarea arestării preventive a inculpatului ( fiul lui și, născut la 05.11.1957), de sub puterea mandatului emis în baza Încheierii penale nr.13/C/30.08.2009 a Tribunalului Sălaj și, punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 28 august 2009 prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria J s-a început urmărirea penală față de inculpatul fiind cercetat în dosar nr. 1094/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria J pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal și întrucât victima a decedat, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria J din 29.08.2009, a fost declinată competența de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, dosarul fiind înregistrat sub nr. 491/P/2009.
Prin Ordonanța din 29.08.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaja fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de vătămare corporală în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d Cod penal.
Tribunalul Sălaj - Secția penală, prin Încheierea penală nr. 13/C din 30 august 2009 dispus arestarea inculpatului pe o durată de 29 de zile începând cu data de 30 august 2009 orele 1930până la data de 27 septembrie 2009 orele 1930iar prin încheierile penale nr. 16/C din 22 septembrie 2009 și 19/C din 23 octombrie 2009 s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 181 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că a aplicat o lovitură cu o din lemn în căruciorul pentru copii în care se afla victima - în vârstă de 10 săptămâni, în urma loviturilor victima decedând. De asemenea, inculpatul, după lăsarea întunericului a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate aplicându-i acestuia mai multe lovituri cu pumnii și apoi cu o din lemn, lovituri în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viața victimei.
La Tribunalul Sălaja fost înregistrat dosarul nr- și s-a fixat termen de judecată la data de 16 decembrie 2009.
La primirea dosarului procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat că, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere următoarele considerente:
Temeiul arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea penală nr. 13/C din 30 august 2009 Tribunalului Sălaj este cel prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele existente la dosarul cauzei a rezultat existența indiciilor temeinice, în sensul prevăzut de art. 681Cod procedură penală, ale comiterii faptei de către inculpat constând în aceea că inculpatul, a aplicat o lovitură cu o din lemn în căruciorul pentru copii în care se afla victima - în vârstă de 10 săptămâni, în urma loviturilor victima decedând. De asemenea, inculpatul, după lăsarea întunericului a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate aplicându-i acestuia mai multe lovituri cu pumnii și apoi cu o din lemn, lovituri în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Prin actul de sesizare faptele inculpatului s-au încadrat juridic în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 181 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin urmare este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală ce a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, s-a constatat ca fiind îndeplinită și a doua condiție respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel, s-a apreciat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații grave este judecată în stare de libertate.
Pe de altă parte, art. 5 alin.(1) și (2) Cod procedură penală, prevede, în consonanță cu art. 5 din și cu valoare de principiu, că "în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei" și că "nici o persoană nu poate fi reținută, arestată sau privată de libertate în alt mod și nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertății, decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege".
Tocmai de aceea, art. 160 alin. (1) și (2) Cod procedură penală dispune că "în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive" iar "dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului".
Tribunalul, verificând din nou cauza sub aceste aspecte la data de 22 ianuarie 2010, constatat că au intervenit elemente noi, care impun o reapreciere a motivelor care au stat la baza măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar în timpul ședinței, rezultă că nu există o temere din partea comunității privind conduita inculpatului, care este o persoană relativ în vârstă (52 de ani), nu are antecedente penale și a dat dovadă de sinceritate în timpul procesului, recunoscând și regretând fapta comisă, ci dimpotrivă, nemulțumirile cetățenilor care locuiesc în zonă, anume J str. -, sunt îndreptate împotriva părții vătămate, care în repetate rânduri a lăsat animalele în grădinile acestora, fiind acuzat și de furt produse agricole, motiv pentru care au formulat mai multe sesizări la poliție și plângere penală ( 63-69).
Tocmai din această cauză, partea vătămată a fost agresat de inculpat, care se găsea în stare de ebrietate.
Desigur, fapta inculpatului este gravă prin consecințele sale, chiar dacă ele nu au fost pe deplin prevăzute, iar comportamentul său este unul condamnabil, juridic și moral, însă aceste elemente trebuie avute în vedere doar cu ocazia aplicării și individualizării pedepsei prevăzută de lege, întrucât țin strict de pericolul social, ca trăsătură inerentă a oricărei infracțiuni.
Or, pericolul public concret pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit, neputând fi doar prezumat.
Drept urmare, tribunalul, raportat la împrejurările mai sus relevate și persoana inculpatului, care nu denotă un profil psihologic antisocial, fapta sa fiind izolată și conjuncturală, în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, a dispus revocarea arestării preventive a inculpatului de sub puterea mandatului emis în baza Încheierii penale nr. 13/C/30.08.2009 a Tribunalului Sălaj precum și punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză, neexistând indicii că ar încerca să se sustragă de la judecată.
Împotriva încheierii penale, prin care s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, solicitând casarea încheierii și, rejudecând, să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
S-a arătat în motivarea recursului că, în mod neîntemeiat instanța a revocat măsura arestării preventive a inculpatului, în condițiile în care temeiurile arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt deosebit de grave, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un real pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea infracțiunilor, rezonanța socială negativă a acestora, modalitatea în care au fost comise și consecințele produse.
Verificând încheierea atacată, în baza materialului de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul în cauză este fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din 23 noiembrie 2009, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 al.1, art. 175 al.1 lit. d Cod penal, violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 Cod penal, vătămare corporală prev. de art. 181 al.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut ca stare de fapt că, în seara de 27.08.2009 inculpatul a aplicat lovituri cu o de lemn în căruciorul pentru copii în care se afla victima în vârstă de 10 săptămâni, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia și, la aceeași dată, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate, căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu o din lemn, cauzându-i leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
La primirea dosarului, la data de 24 noiembrie 2009, în virtutea dispozițiilor art.300/1 pr.pen. instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului și, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, a menținut această măsură.
La termenul din 22.01.2010 însă, verificând din nou legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, instanța a revocat această măsură, apreciind că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului nu mai subzistă, raportat la persoana inculpatului - relativ în vârstă - 52 ani, fără antecedente penale, cu o atitudine sinceră în cursul procesului, recunoscând și regretând faptele și care, conform înscrisurilor de la dosar, nu a creat în rândul comunității din care provine vreo temere, ci dimpotrivă, partea vătămată este cel care a creat probleme și nemulțumiri locuitorilor din zonă prin comportamentul său antisocial.
Curtea constată că, în mod neîntemeiat, prima instanță a revocat măsura arestării inculpatului, apreciind greșit că, unul din temeiurile arestării - pericolul pentru ordinea publică - nu mai subzistă și, ca atare, nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului.
Temeiurile care au determinat arestarea inculpatului au fost cele prev. de art.143, art.148 lit.f pr.pen. - existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, pedepsele mai mari de 4 ani închisoare pentru infracțiunile cercetate și pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului - temeiuri care, s-au constatat că subzistă și impun privarea de libertate în continuare, la termenul din 24 noiembrie 2009, instanța apreciind atunci, că pericolul rezidă din natura și gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, rezonanța socială negativă a acestora la nivelul opiniei publice.
În acest interval: 24 noiembrie 2009 - 22 ianuarie 2010, au fost audiați inculpatul și doi martori, depozițiile acestora neaducând nici un element nou în starea de fapt sau relativ la temeiurile arestării.
Împrejurarea că, la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, din care rezultă că mai mulți locuitori din zonă au depus plângeri penale împotriva părții vătămate, nemulțumiți fiind de atitudinea acestuia sau că, acesta a fost cercetat pentru anumite infracțiuni - nu are nicio relevanță asupra pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost apreciat la momentul arestării și apoi, la momentul verificării temeiniciei și legalității măsurii, nu numai raportat la infracțiunile comise față de această parte vătămată, ci, mai ales raportat la infracțiunea de omor calificat, deosebit de gravă prin modul de comitere, relațiile sociale referitoare la viața persoanelor, care au fost lezate, consecințele produse.
La fel, elementele favorabile legate de persoana inculpatului - chiar reale fiind, nu sunt apte, cel puțin în acest moment procesual, a determina o diminuare sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică, în contextul aprecierii acestui pericol prin prisma factorilor, mai sus arătați.
Așa fiind, se constată deci, că temeiurile arestării inculpatului subzistă și, impuneau în continuare privarea de libertate a acestuia, astfel că recursul formulat în cauză apare ca fondat.
Cu toate acestea, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu mai este posibilă la acest moment, deoarece, aceasta a încetat de drept la data de 22 ianuarie 2010, în temeiul art.140 alin.1 lit. a pr.pen. respectiv la expirarea termenului prev. de art.160/b alin.1 pr.pen. în interiorul căruia instanța nu a menținut arestarea, ultima menținere fiind făcută la 24 noiembrie 2009.
Întrucât în cauză sunt întrunite în continuare condițiile prev. de art.143 alin.1 pr.pen. respectiv sunt indicii temeinice și chiar probe că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat și, pentru că, în virtutea dispozițiilor art.136 pr.pen. pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune luarea unei măsuri preventive față de inculpat, Curtea va dispune în acest sens, respectiv se va lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În consecință, în temeiul art.385/15 pct.2 lit. d pr.pen. se va admite recursul formulat în cauză și, rejudecând,
În temeiul art. 140 al.1 lit.a Cod proc.penală, se va constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea penală nr. 13/C din 30 august 2009 Tribunalului Sălaj.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 145 Cod pr.pen. se va dispune față de inculpatul, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea J, jud. S, fără încuviințarea instanței care a dispus măsura.
In baza art. 145 al.1 ind. 1 Cod pr.pen. se va impune inculpatului să respecte următoarele obligații, pe durata măsurii:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, Poliția orașului J, jud. S, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art. 145 al.1/2 Cod proc.penală, se va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte și următoarele obligații:
- să nu se apropie de ărțile p. civile ( domiciliat in J,-, jud. S) și, cu aceeași adresă, membrii familiilor acestora, martorii indicați în rechizitoriu și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect.
- ă nu se afle la locuința părților civile anterior menționate.
În baza art. 145 al.2 ind. 2 Cod proc.penală, se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care ii revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției( avocat ).
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva încheierii penale din 22 ianuarie 2010 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează în întregime.
Rejudecând, în temeiul art. 140 al.1 lit.a Cod proc.penală, constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea penală nr. 13/C din 30 august 2009 Tribunalului
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
In temeiul art. 145 Cod proc.penală dispune față de inculpatul, (fiul lui si, născut la 5 noiembrie 1957, în localitatea, jud. S), luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea J, jud. S, fără încuviințarea instaneți care a dispus măsura.
In baza art. 145 al.1 ind. 1 Cod proc.penală, impune inculpatului să respecte următoarele obligații, pe durata măsurii:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, Poliția orașului J, jud. S, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
In temeiul art. 145 al. 1 ind. 2 Cod proc.penală, impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte și următoarele obligații:
- să nu se apropie de ărțile p. civile ( domiciliat in J,-, jud. S) și, cu aceeași adresă, membrii familiilor acestora, martorii indicați în rechizitoriu și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect.
- ă nu se afle la locuința părților civile anterior menționate.
In baza art. 145 al.2 ind. 2 Cod proc.penală, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției ( avocat ).
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./dact./3 ex.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Luminița Hanzer
