Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 219/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
- Revocare măsură arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 219
Ședința publică de la 14 Martie 2008
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - - JUDECĂTOR 3: Mircea
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
x-x-
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva încheierii nr.49 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, asistați de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită casarea încheierii, menținerea arestării preventive celor trei inculpați, deoarece temeiurile inițiale prevăzute de art.143 și 148 cod procedură penală, nu s-au schimbat, inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică în condițiile în care de la ultima încheiere nu s-au administrat probe.
Avocat pentru inculpați solicită în baza art.38515pct.1 lit.b cod procedură penală, rap.la art.3002și art.160 cod procedură penală, respingerea recursului și menținerea încheierii deoarece recursul nu este motivat și oral, ceea ce înseamnă că nu s-au formulat motive de recurs pentru se discuta în mod contradictoriu. În cauză nu există autoritate de lucru judecat, încheierea fiind legală și temeinică, judecătorul de fond a perceput în mod direct lucrările dosarului, iar în condițiile în care răspunderea penală este personală, solicită ca procurorul să specifice pentru fiecare inculpat motivele pentru care consideră că trebuie menținută măsura arestării preventive.
Reprezentantul parchetului precizează că nu mai are nimic de adăugat.
Avocat pentru inculpat înțelege să arate motivele pentru care nu se impune menținerea arestării preventive: inculpatul este acuzat de șantaj și de aderare la un grup criminal organizat, dar martorul a declarat că nu a fost șantajat, iar în faza de urmărire penală acest martor a fost obligat să declare împotriva inculpatului. Inculpatul a fost plecat în Spania și a revenit în țară la începutul lunii ianuarie, ceea ce demonstrează că nu avea cum să adere la un grup criminal organizat. Totodată nu există dovezi că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul este acuzat pentru asocierea în vederea comiterii de infracțiuni și de tentativă la infracțiunea de omor calificat, dar în rechizitoriu s-a reținut o stare de fapt eronată în condițiile în care a fost audiată însăși partea vătămată care a declarat că nu a fost lovit de inculpatul; nu există probe că acest inculpat a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, pe de altă parte durata arestării preventive este mare, inculpatul provine dintr-o familie bine organizată, iar declarația martorului nu poate schimba celelalte probe.
Inculpatul este acuzat de omor calificat, dar nu a săvârși această infracțiune, existând contradicții între declarațiile date la urmărirea penală și la judecător, la instanță s-a arătat că inculpatul nu putea să omoare victima deoarece în acel moment era lovit de alte persoane, existând dubii cu privire la vinovăția inculpatului. Instanța trebuie să se raporteze și la atitudinea fiecăruia dintre inculpați și să aibă în vedere faptul că ceilalți inculpați sunt liberi, fiind necesar să existe o egalitate de tratament în condițiile în care nu există pericolul ca inculpații să se sustragă de la cercetarea judecătorească.
În consecință, solicită menținerea hotărârii și punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Inculpatul precizează că își însușește concluziile apărătorului și solicită să fie judecat în stare de libertate, deoarece victima a declarat că nu a fost lovit de el.
Inculpatul precizează că își însușește concluziile apărătorului și arată că nu a săvârșit infracțiunile.
Inculpatul solicită să fie judecat în stare de libertate, deoarece se va prezenta la fiecare termen și arată că își însușește concluziile apărătorului.
CURT E A
Asupra recursului de față;
Constată că prin încheierea nr.49 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în baza art.3002p, rap.la art.160 alin.2 cod procedură penală, s-a revocat măsura arestării preventive a inculpaților:
- fiul lui și, născut la 25 ianuarie 1980 în Sibiu,
). - fiul lui și, născut la 20 martie 1981 în Sibiu,
- fiul lui - și, născut la data de 7 aprilie 1979 în Sibiu și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestora.
S-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că, la data de 14 noiembrie 2007 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj dosarul penal cu nr- ca urmare a strămutării dosarului cu același număr al Tribunalului Sibiu.
La data de 07 mai 2007 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu rechizitoriul cu nr. 7D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaților pentru săvârșirea infr. prev. de rt. 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) cp; art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 și 2 cp. art. 217 al. 1 cp. cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 217 al. 1 cp. art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, art. 194 al. 1 cp. și art. 20 cp. rap. la art. 174 cp. comb. cu art. 175 lit. i) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; ( fost ), pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2007,art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) cp. art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/200, art. 239 al. 23, cu aplic art. 37 lit. a) cp. art. 194 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. și art. 174 cp. comb cu art. 175 lit. i) cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată cu aplic. art. 37 lit. cp. art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 321 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 37 lit. b din toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.
Inculpații și ( fost ), au fost arestați preventiv la data de 11 aprilie 2007, prin încheierea nr. 13/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art.143 cod de procedură penală și art. 148 lit. f cod de procedură penală, arestarea fiind menținută succesiv de către instanță.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, potrivit art.3002cod procedură penală rap.la art.160 cod procedură penală, tribunalul a apreciat că această măsură nu se mai justifică deoarece în urma audierii unor martori indicați în rechizitoriu și coroborând declarațiile acestora cu cele date de inculpați, a constatat că există contradicții esențiale atât cu privire la fapte, cât și cu privire la participanți.
În opinia tribunalului, lăsarea în libertate a inculpaților nu mai poate afecta desfășurarea procesului penal, în sensul că în această fază de judecată nu s-ar mai putea pune problema influențării părților vătămate și a martorilor audiați în număr de șapte.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece s-au încălcat dispoz.art.3002rap.la art.160 alin.2 cod procedură penală.
În motivare s-a arătat că tribunalul nu a constatat încălcări ale normelor de procedură privitoare la luarea măsurilor preventive, aceste aspecte fiind cenzurate anterior de instanțele de fond din județele Sibiu și D, cât și de către instanțele de control judiciar.
S-a mai susținut că faptele săvârșite de inculpați au o gravitate deosebită, fiind sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, astfel încât sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f cod procedură penală, pericolul pentru ordinea publică rezultând din impactul deosebit pe care faptele l-au produs în mediu social, starea de recidivă în care se află inculpații, posibilitatea reală pe care aceștia o au de a influența martorii. Pentru aceste considerente, un număr de 10 martori au fost incluși în programul special de protecția martorilor, aceștia având o identitate protejată.
S-a invocat și practica judiciară, respectiv decizia nr.752/1998 a Curții de Apel București, decizia nr.852/1997 a Curții de Apel București, decizia nr.137/1997 a Curții de Apel Cluj, deciziile nr.2782/2005 și nr.1435/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătându-se că motivele prezentate au fost avute în vedere de către Curtea de Apel Craiova - secția penală, în motivarea celor două hotărâri date în urma soluționării recursurilor formulate împotriva încheierilor Tribunalului Dolj nr.16 din 29 ianuarie 2008 și nr.38 din 26 februarie 2008, prin care au fost admise recursurile, menținându-se starea de arest a inculpaților.
S-a mai arătat că la termenul din data de 10 martie 2008, instanța nu administrat nici o probă, iar până la această dată nu a dispărut nici unul din temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și nici nu au apărut elemente noi în sensul prevederilor art.260 alin.2 cod procedură penală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea apreciază că este fondat pentru următoarele motive.
Lecturând încheierile nr.39 din 26 februarie 2008 și nr.49 din 10 martie 2008 Curtea constată că acestea au o motivare identică privitoare la măsura arestării preventive a celor trei inculpați, arătându-se că " instanța apreciază că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive întrucât în urma audierii unor martori indicați în rechizitoriu și coroborând declarațiile acestora cu declarațiile inculpaților audiați, se constată că între acestea există contradicții esențiale atât cu privire la fapte cât și cu privire la participanți. Lăsarea în libertate a inculpaților nu mai poate afecta desfășurarea procesului penal, în sensul că în această fază de judecată nu s-ar mai putea pune problema influențării părților vătămate și a martorilor".
Ori, în condițiile în care încheierea nr.38 din 26 februarie 2008 a fost casată prin decizia penală nr.179 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova prin care s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpații, și apreciindu-se că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, reluarea acelorași argumente în încheierea nr.49 din 10 martie 2008 echivalează cu o nemotivare.
Astfel, de la 29 februarie 2008 până la 10 martie 2008 s-a scurs perioadă foarte scurtă de timp, iar în cauză nu s-au administrat probe, context în care reiterarea motivelor arătate în încheierea nr.38 din 28 februarie 2008, care a fost casată prin decizia penală nr.179 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, ar lipsi de efecte hotărârea instanței de recurs care este definitivă.
În cauză nu exista autoritatea de lucru judecat, dar în condițiile în care a trecut o perioadă foarte scurtă de timp și nu s-au administrat probe, încheierea recurată este netemeinică, sub aspectul revocării măsurii arestării preventive celor trei inculpați, deoarece s-a reluat o motivare dintr-o încheiere casată, fără a se arăta alte motive pentru care se consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și care sunt acele temeiuri.
Ori motivarea este un element inerent oricărui act jurisdicțional, ținând de transparența justiției, considerentele fiecărei hotărâri trebuie să fie de natură să ducă la concluzia că soluția adoptată este cea corectă.
Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Astfel, inculpații, ( fost ), au fost arestați preventiv la 11 aprilie 2007, prin încheierea nr.13/2007 a Tribunalului Sibiu, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 cod procedură penală și art.148 lit.f cod procedură penală, măsura fiind menținută până în prezent.
Examinând întreg materialul probator de la dosar, se constată că există în continuare indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar faptul că există contradicții cu privire la fapte și participanți rezultate din declarațiile date în fața instanței de fond, nu duce la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, în condițiile în care în această fază procesuală nu se poate stabili care din declarații - cele date în faza de urmărire penală sau cele date în fața judecătorului - corespund adevărului, existând și alte probe care trebuie administrate, concluziile asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților cu privire la faptele pentru care sunt cercetați, urmând să fie stabilite de tribunal în momentul judecării fondului cauzei.
Este evident că inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție, dar pentru menținerea stării de arest nu trebuie să existe probe că aceștia sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt acuzați, fiind suficiente numai indicii temeinice care justifică bănuiala că au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Ori, aceste indicii există, prin prisma declarațiilor date în faza de urmărire penală, a înscrisurilor și a actelor medico-legale existente la dosar.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, numărul mare al faptelor, persoana fiecăruia dintre inculpați care nu se află la prima abatere, existând posibilitatea ca în cazul punerii în libertate a inculpaților, să fie generate sentimente de neliniște, de insecuritate în rândul societății în condițiile în care faptele au avut o rezonanță însemnată având în vedere contextul în care au fost comise.
Referitor la termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, jurisprudența CEDO a statuat că acesta se stabilește în raport de gradul de complexitate al fiecărei cauze, numărul mare al inculpaților, al faptelor pentru care sunt cercetați, natura și gravitatea acestora, probele care trebuie administrate ducând la concluzia că speța de față este complexă.
Ori, având în vedere aceste aspecte, cum și data la care cei trei inculpați au fost arestați - 11 aprilie 2007 - Curtea apreciază că nu s-a depășit un termen rezonabil al măsurii arestării preventive.
În consecință, ținând cont de dispoz.art.38515alin.1 pct.2 lit.d cod procedură penală, și art.3002rap.la art.160 cod procedură penală, recursul va fi admis, va fi casată încheierea recurată și se va menține măsura arestării preventive a celor trei inculpați.
Văzând și dispoz.art.192 alin.3 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva încheierii nr.49 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează încheierea.
În baza art.3002rap.la art.160 cod procedură penală
Menține măsura arestării preventive a inculpaților ,.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 martie 2008.
- - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
F/
S/20.03.2008
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Liana Balaci, Mircea
