Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 374/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 374/R/MF.
Ședința publică din 01 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Raluca Elena
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, în prezenta aflat în Penitenciarul Colibași, județul A, împotriva încheierii de ședință din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 2173/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus la dosar prin Serviciul Arhivă, extras de la ICCJ din care rezultă că, s-a admis cererea formulată de petiționarul, pentru strămutarea judecătorii cauzei ce formează obiectul dosarului - al Tribunalului Argeș. În acest sens, s-a depus la dosar și nota telefonică, întocmită de grefierul șef al secției penale din cadrul Curții de APEL PITEȘTI.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită, ca în raport de actele depuse la dosar, să se trimită cauza la Tribunalul Sibiu, aceasta fiind instanța în favoarea căreia s-a strămutat cauza.
Reprezentantul parchetului susține că, Curtea de APEL PITEȘTI este competentă să soluționeze recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 19 mai 2009, având în vedere că această încheiere este anterioară pronunțării soluției privind strămutarea cauzei.
Pune concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca inadmisibil, întrucât hotărârea prin care s-a respins cererea de revocare nu poate fi atacată cu recurs.
Urmează ca instanța de recurs să trimită dosarul la Tribunalul Sibiu, așa cum s-a dispus prin certificatul depus la dosar, în copie.
Avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat, în raport de concluzii reprezentantului parchetului, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se abține și solicită amânarea pentru prezentarea apărătorului său ales.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul inculpat, având în vedere că este oad oua cerere pentru lipsă de apărare, prima cerere fiind formulată de avocat, la data de 29 mai 2009, cerere admisă prin încheierea din aceeași dată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând constată:
Prin încheierea din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția penală, în dosarul numărul -, în temeiul dispozițiilor art. 139 alin. 2 din Codul d e procedură penală, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, s-a constatat că, principalul motiv invocat de inculpat în susținerea cererii sale se referă la faptul că ședința în care s-a judecat menținerea stării de arest preventiv a sa a fost publică deși, având în vedere infracțiunile pentru care este acuzat, ședința trebuia să fie nepublică, având în vedere dispozițiile art. 24 alin.1 din legea nr. 678/2001.
Totodată, tribunalul reține că, adevărat că în dispozițiile art. 24 alin. 1 din legea nr. 678/2001, se arată că ședințele sunt nepublice în cazul infracțiunilor de trafic de minori, însă sancțiunea nerespectării acestei dispoziții nu este nulitatea absolută, cum a susținut apărătorul inculpatului, ci nulitatea relativă, care nu se poate reține decât în condițiile art. 197 alin.1 și 4 cod procedură penală, respectiv dacă s-a produs o vătămare părții interesate, iar această vătămare a împiedicat sau restrâns drepturile procesuale ale părții.
S-a mai reținut că, această cerință a judecării cauzei în ședință nepublică a fost reglementată exclusiv în interesul părților vătămate minore și drept urmare doar acestea pot invoca neregularitatea sesizată de apărătorul inculpatului. Urmând firul raționamentului, se poate afirma că, la rândul lor, dispozițiile relative la publicitatea ședinței de judecată au fost reglementate tocmai în favoarea inculpaților care au tot interesul ca în cadrul unei asemenea ședințe, cu toate garanțiile ce decurg, să combată acuzațiile ce li se aduc de către organele de urmărire penală. Așadar, instanța a apreciat, în lumina considerentelor mai sus prezentate, că judecarea menținerii stării de arest preventiv a inculpatului în ședință publică nu numai că nu i-a produs nici o vătămare, ci din contră, a fost de natură să-i asigure toate garanțiile ce decurg din exercitarea drepturilor procesuale ale acestuia.
S-a mai reținut și că, singurele părți care puteau invoca neregularitatea sesizată erau părțile vătămate minore, însă cum acestea nu au înțeles să uzeze de un asemenea drept, considerăm că și din acest motiv cererea inculpatului este nefondată.
De asemenea, s-a mai reținut și o altă susținere a apărătorului inculpatului care în concluziile sale a arătat că s-a produs o vătămare gravă intereselor inculpatului, din moment ce în dosar sunt declarațiile părților vătămate minore date în ședință publică ce au fost folosite ca motiv al menținerii stării de arest a inculpatului, ceea ce a dus la cea mai mare și mai gravă vătămare a inculpatului, în contextul în care legiuitorul a dorit să atragă atenția instanțelor de judecată că atunci când s-a produs o vătămare, ea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, este de asemenea, nefondată atâta timp cât ședința din data de 21 octombrie 2008 când au fost audiate părțile vătămate minore a fost nepublică, după cum a rezultat din analiza practicalei încheierii.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, cererea acestuia fiind înregistrată la data de 29 mai 2009 pe rolul Curții de APEL PITEȘTI.
La termenul de judecată din data de 29 mai 2009, avocat ales al recurentului inculpat, a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare, cererea admisă de instanță prin încheierea din aceeași dată.
La termenul de judecată din data de 01 iunie 2009, Înalta Curte
de Casație și Justiție B - Secția penală, a înaintat prin fax minuta încheierii nr. 1092 pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2009, în dosarul nr-, privind strămutarea cauzei de la Tribunalul Argeș la Tribunalul Sibiu.
Din aceasta rezultă că a fost admisă cererea de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. -, privind fondul cauzei.
Au fost menținute actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei, respectiv Tribunalul Argeș.
Deși strămutarea privește judecata cauzei în primă instanță, curtea, investită cu judecarea recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de la care s-a strămutat fondul cauzei, constată că, efectele strămutării operează până la soluționarea definitivă a cauzei, pe linia ierarhiei judiciare.
Aceasta înseamnă că efectele strămutării se întind și la instanța ierarhic superioară, în cazul exercitării căii de atac.
În temeiul art. 55 alin.1 Cod procedură penală, judecarea unei cauze, indiferent în ce formă se află, este scoasă din competența prevăzută de lege a unei instanțe și dată în competența altei instanțe egale în grad, dintr-o altă circumscripție, unde se presupune că va fi asigurată desfășurarea normală a procesului.
Odată strămutată judecarea cauzei de la Tribunalul Argeș, aceasta intră în circuitul normal de judecată la instanțele din circumscripția unde s-a strămutat, respectiv Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, instanță ierarhică.
Instanța investită inițial cu judecarea fondului dar și instanța de recurs investită cu judecata recursului pierd definitiv competența de a judeca acea cauză.
În caz contrar, s-ar ignora motivul pentru care s-a admis derogarea de la regulile privind competența teritorială, așa cum rezultă din interpretarea rațională a prevederilor art. 55 Cod procedură penală privind temeiurile strămutării.
Prin urmare, competența specială determinată prin hotărârea de strămutare va subzista până la soluționarea definitivă a cauzei și va privi atât judecarea în fond a cauzei cât și judecarea acesteia în căile de atac.
În concluzie, intervenind situația prevăzută de dispozițiilor art. 60 Cod procedură penală, referitoare la admiterea cererii de strămutare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se impune a se scoate cauza de pe rol urmând a se înainta dosarul Curții de Apel Alba Iulia, în vederea judecării recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr. -.
Aceasta, deoarece, Tribunalul Sibiu se află în raza de competență a Curții de Apel Alba Iulia.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Scoate de pe rol, cauza privind inculpatul, în prezenta aflat în Penitenciarul Colibași, județul A, și trimite dosarul penal nr- la Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr. -.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr. Grefier,
Red.
Tehn./01.06.2009/ 2 ex.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Raluca Elena
