Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 436/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 436/ Dosar nr-
Ședința publică din 24 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, asistat de avocat ales A.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul ales al inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul ales - avocat A pentru recurentul inculpat susține că de la trimiterea în judecată a inculpatului și până în prezent a trecut aproximativ un an de zile. Față de inculpatul pe care-l reprezintă a fost luată măsura arestării preventive, apoi această măsură a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și apoi s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligări de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales pentru recurentul inculpat solicită revocarea acestei măsuri întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere, acestea s-au schimbat și în opinia sa, la acest moment nu există motive care să fundamenteze necesitatea menținerii acestei măsuri.
Dacă dosarul s-ar fi găsit în faza de urmărire penală, potrivit art. 1451Cod procedură penală, durata maximă pentru care această măsura putea fi luată era de 2 ani, dar subliniază faptul că dacă urmărirea penală s-a finalizat, trebuie să existe o limită a acestei măsuri.
Totodată, subliniază faptul că s-a început cercetarea judecătorească, dosarul a primit termen de judecată la data de 14 septembrie 2009 pentru audierea a doi martori și consideră că libertatea de mișcare a inculpatului nu mai poate fi îngrădită întrucât există suficiente garanții că inculpatul nu se sustrage și că se va prezenta la toate termenele. Inculpatul, de altfel s-a prezentat la toate termenele de judeată și nu există elemente din care să rezulte faptul că ar trebui prevenită fuga acestuia.
De asemenea, susține că măsura luată de Tribunalul Covasna, rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Brașov nu a fost motivată în concordanță cu dispozițiile art. 2 alin. 4 din CEDO, care prevede că orice persoană are libertatea de a-și părăsi țara, cu condiția ca restrângerea acestei libertăți să nu se datoreze necesității protejării, respectiv securității naționale, siguranței publice, menținerii ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau apărarea și protejarea drepturilor și libertăților altora, or, la dosar nu există nicio dovadă că prin lăsarea în libertate deplină a inculpatului s-ar aduce vreo atingere vreuneia dintre aceste valori.
Apărătorul ales al inculpatului face referire la o cauză recentă din jurisprudența CEDO, definitivă în iulie 2008, respectiv cazul Rozenberg contra României, unde Curtea a reținut că potrivit art. 39 din CEDO instanța nu a dat o motivare relevantă în ce constă necesitatea menținerii acestei măsuri de limitare a libertății de mișcare.
Apărătorul ales susține că instanța de fond, respectiv Tribunalul Covasnaa motivat că s-a creat în rândul opiniei publice un sentiment de indignare și insecuritate socială care există și în prezent, dar fără a se face o demonstrație a acestui aspect.
În raport de prevederile CEDO solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara și solicită a fi motivată soluția.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribnalul C la data de 22 iunie 2009, apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere, respectiv art. 143 și art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de corupție, iar probele administrate până în prezent nu au schimbat starea de fapt reținută, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu au dispărut, nu s-au modificat, iar raportat la circumsanțele reale și personale ale inculpatului, stadiul cercetării judecătorești consideră că nu se impune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
solicitând respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică.
Avocat ales - în replică - redă un pasaj din practia CEDO potrivit căruia, necesitatea menținerii unei restricții de libertate de mișcare se diminuează odată cu trecerea timpului, aspect ce dorește a fi motivat prin soluția ce se va pronunța.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat întrucât a efectuat unele investigații medicale la B, dar ar dori să fie investigat și în Austria, motiv pentru care solicită admiterea cererii sale de a părăsi țara.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul, privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, stabilită prin încheierea din data de 15 septembrie 2008 Tribunalului Covasna.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza luării față de inculpat a măsurii obligării dea nu părăsi țara nu s-au schimbat și nu au încetat, aceste temeiuri subzistând și în prezent.
Astfel, din împrejurările concrete în care au fost comise presupusele infracțiuni, față de natura și gravitatea acestora, reiese că s-a creat în rândul opiniei publice un sentiment de indignare și insecuritate socială car există și în prezent.
În raport de cele arătate, instanța a apreciat că, pentru o mai bună desfășurare a procesului, în cauză se impune restrângerea dreptului la circulație a inculpatului (nefiind încălcate dispoziției C:), iar împrejurarea că, de la data trimiterii în judecată a inculpatului și până în prezent a trecut o perioadă de aproape l an, precum și aceea că inculpatul s-a prezentat la aproape toate termenele de judecată, nu poate constitui motive temeinice care să justifice revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, admiterea cereri formulate. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara nu se mai justifică, nu mai este necesară pentru desfășurarea procesului penal, având în vedere timpul scurs de la data la care a fost luată, temeiurile avute în vedere inițial nu mai subzistă în prezent. Inculpatul prezintă suficiente garanții că nu se sustrage de la judecată și se va prezenta la toate termenele de judecată. Instanța de fond nu a motivat de ce temeiul avut în vedere la data luării măsurii preventive față de inculpat, subzistă și în prezent, iar inexistența unei motivări pentru menținerea unei măsuri preventivă a fost sancționată de CEDO într-o cauză recentă din jurisprudența sa, respectiv cauza Rosenberg contra României. Potrivit dispozițiilor CEDO, libertatea de circulație nu poate fi îngrădită.
Verificând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 5 din data de 13 iunie 2008 Tribunalului Covasna pentru săvârșirea a 9 infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și 4 infracțiuni de primire de foloase necuvenite, prevăzute de art. 256 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din 24 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov.
Măsura arestării preventive a fost înlocuită prin decizia penală nr. 483/27.06.2008 a Curții de Apel Brașov, prin care a fost admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din data de 25.06.2008 a Tribunalului Covasna, prin care fusese menținută arestarea preventivă a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B, inculpatul fiind obligat să respecte mai multe obligații prevăzute de art. 145/1 Cod procedură penală.
Prin încheierea din data de 15.09.2008, Tribunalul Covasnaa dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este judecat, numărul acestora sunt temeiuri suficiente care justifică menținerea măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, dată fiind și data la care a fost dispusă luarea unei măsuri preventive față de inculpat, modul gradual în care acestea au fost aplicate, dar și împrejurarea că procesul penal s-a desfășurat în mod ritmic, în condițiile administrării unui probatoriu impresionant. De altfel, în cauză urmează să mai fie audiați doar doi martori, propuși de inculpat, în apărare.
Astfel, timpul scurs de la data luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, respectiv data de 15.09.2008 și de la data luării măsurii arestării preventive, respectiv data de 13.06.2008 nu depășește un termen rezonabil al duratei măsurii preventive, în condițiile derulării în bune condiții a procesului penal până în prezent și nici nu a atenuat în așa măsură gravitatea faptelor pentru care este judecat inculpatul, astfel încât să nu mai fie necesară nici măcar cea mai ușoară dintre măsurile preventive prevăzute de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, pentru buna desfășurarea a procesului penal ori pentru împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la judecată, și anume măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, cu atât mai mult cu cât inițial, inculpatul a fost arestat preventiv, ulterior măsura fiind înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și apoi țara.
Constituția României garantează libera circulație a cetățenilor în art. 25, însă exercițiul acestui drept, ca și al altora, poate fi restrâns prin lege, conform art. 53 din Constituție, iar dispozițiile art. 136 Cod procedură penală și art. 145/1 Cod procedură penală, constituie tocmai o astfel de restrângere legală, restrângere permisă și de dispozițiile CEDO.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este întemeiată și, pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar încheierea atacată va fi menținută.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - ptr. - - plecată în concediu
Semnează președinte complet
- -
GREFIER,
- -
Red. 9.07.2009
Dact. 10.07.2009
2 ex.
Jud fond
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Elena Barbu, Laura Popa
