Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 463/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 463/ Dosar nr-
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Filip
JUDECĂTOR 2: Aurelia Munteanu
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții inculpați, și împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, asistat de apărător ales, avocat, recurentul inculpat, asistat de apărător ales, avocat și recurentul inculpat asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, astfel că potrivit art.38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocatul ales pentru recurentul inculpat consideră că recursul declarat împotriva încheierii pronunțate de către Tribunalul Covasna este admisibil și pe cale de consecință solicită să fie respinsă excepție ridicată de către instanță.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului împotriva încheierii din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalului Covasna, casarea acesteia și se dispună admiterea cererii, formulată de către inculpat, de revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, măsură dispusă de către instanță din data de 7 ianuarie 2008.
În considerentele încheierii Tribunalului Covasna, prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, se rețin, în acea C privește pe inculpatul, două argumente: că prin această faptă s-a creat în rândul opiniei publice un sentiment de indignare și insecuritate și al doilea argument este că inculpatul poate să-și găsească un loc de muncă și în România.
În ceea ce privește impactul asupra opiniei publice, solicită a se avea în vedere următoarele aspecte,urmărirea penală în prezenta cauză a început în ianuarie 2006. În 7 iulie 2006 inculpatul a fost arestat, în data de 11.10.2007 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, pentru ca în data de 07.01.2008 să se dispună înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Chiar dacă o faptă penală prezintă o rezonanță în societate, după un timp această rezonanță se atenuează, fiind vorba de 3 ani și J, în care inculpatul în toată această perioadă nu a mai fost implicat într-un nici un fel de incident, care să fi amplificat cele întâmplate s-au să fi adus alte elemente în cauză. Apreciază că în cei 3 și 6 luni de la săvârșirea faptei acel pericolul concret, de care se face vorbire, s-a atenuat substanțial.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile protocolul nr.4, art.2 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede foarte clar că o persoană are dreptul la libera circulație atât pe teritoriul statului în care locuiește cât și în alte țări, iar potrivit dispozițiilor art. 2 paragraful 3 din CEDO se arată clar condițiile în care acest drept poate fi îngrădit. Acesta poate fi îngrădit doar dacă sunt necesare aceste măsurii pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei sau pentru protejarea libertăților drepturilor altor persoane, acestea fiind condițiile stricte limitative. În prezenta cauză, nu se pune problema că ar fi periclitată nici una dintre aceste valori.
Arată că fața instanței de fond a adus argumente în favoarea inculpatului, în sensul că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că nu există nici un risc care să împiedice buna desfășurare a procesului penal, precum și argumente de ordin personal, respectiv s-a prezenta la toate cele 12 termenele de judecate acordate, acesta deplasându-se de fiecare dată 600 Km. Din păcate din 1 decembrie 2008 acesta nu mai este angajat, a devenit șomer, având un ajutor de șomaj de 400 lei, sumă care nu este suficientă nici măcar pentru deplasarea care o face pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată. Or din fișa postului rezultă că societatea ZM SRL este disponibilă a-i oferi un loc de muncă în funcția de conducător auto, dar de transport intern și internațional, apreciind că aceasta este singura lui șansă de a se întreține singur.
Arată că instanța de fond a apreciat că inculpatul poate să-și găsească loc de muncă și în România, apreciază acestă posibilitate ca fiind una pur teoretică, pentru că foarte mulți cetățeni români lucrează în străinătate pentru că nu alte variante în țară.
Apreciază că prin îngrădirea dreptului la liberă circulație în mod implicit se îngrădește și dreptul la muncă, un drept constituțional. Pentru că acest proces a durat 12 termene fără să se administreze nici o probă, în mod cert vor mai urma și alte termen de judecată, care vor presupune deplasarea inculpatului la instanță, deplasări care inculpatul nu și l-e va permite.
De asemenea, apreciază că încheierea recurată nu este motivată, că nu se precizează motivele pentru care s-a respins cererea inculpatului. Or art. 139 alin.2 Cod procedură penală prevede că instanța poate să dispună dacă nu există temeiuri care să justifice menținerea măsurii, apreciind că nu există temeiuri care să justifice menținerea acestei măsurii, în acest sens solicită admiterea recursului, casarea încheierii și să se dispună revocarea măsurii dispusă în data de 7 ianuarie 2008 constând în obligarea inculpatuluide a nu părăsi țara.
Avocat pentru recurenți inculpați și arată că față de excepția ridicată de instanța de judecată solicită respingerea acesteia, considerând că încheierea Tribunalului Covasna poate fi atacată cu recurs, apreciind că este o încheiere pronunțată de o instanță intermediară, care poate fi atacată cu recurs.
Pe fond, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință din data de 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, prin care s-au respins cererile de revocare a măsurii obligării de nu părăsi țara, formulate de inculpați, cu consecința admiterea cererilor, întrucât apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsurii.
Precizează că achiesează întru tot la concluziile apărătorului inculpatului.
Inculpatul este primarul unei localități și este implicat în proiecte cu finanțare europeană, sens în care apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsurii.
De asemenea, apreciază că încheierea recurată nu este motivată, relatându-se succint că temeiurile care au stat la baza luării măsurii obligării de nu părăsi localitatea subzistă în continuare, însă nu se precizează care sunt acele temeiuri, apreciind că încheierea nu este întemeiată și nici argumentată.
Solicită a se avea în vedere că inculpații au avut o conduită remarcabilă în societate, că inculpatul nu are un loc de muncă, că este șomer.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la nemotivarea a instanței a încheierii de ședință din data de 24 iunie 2009, arată că fila 7 din încheiere recurentă conține o motivare temeinică și legală, apreciind aceste critici sunt total nejustificate.
Cu privire la excepția invocată, într-adevăr art. 141 alin.1 teza ultima Cod procedură penală arată că acest tip de încheieri nu sunt recurabile, fiind o excepție de la regulă care are o prioritate, dar având în vedere convenția europeană, jurisprudența CEDO și de asemenea jurisprudența internă, apreciază poate fi examinat acest recurs.
Pe fondul cauzei, în opinia sa, cererea de revocare, în mod corect, a fost respinsă de către instanța de fond.
Măsura arestării preventive s-a dispus în 16.05 2006 față de inculpatul, în 07.07 2006 față de inculpatul și în data de 21.09.2006 față de inculpatul, iar temeiul arestării la constituit art. 148 lit. f Cod procedură penală. În esență, se reține că în perioada decembrie 2005- mai 2006 inculpații s-au constituit, în zona graniței româno-sârbe, într-o rețea de crimă organizată transfrontalieră specializată în contrabandă de mare amploare cu țigări.Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt art. 7 raportat la art. 2 lit.b, pct.16 din Legea 39/2003, art. 175 din Legea 141/1997, ambele în formă continuată.
În opinia sa, susținerile procurorului de la fond sunt perfect justificate, raportat și la probatoriul administrat în cauză, de asemenea arată că își însușește argumentele din încheierea recurată.
În susținerea recursurilor s-a invocat că se încalcă principiul liberei circulații, însă solicită a se constata că în data de 11.10.2007, Tribunalul Covasnaa înlocuit măsura arestării preventive cu cea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, iar în 7.01.2009 cu cea prevăzută de art. 1451Cod procedură penală.
Raportat la actele, procedura și probele existente în dosar, în opinia sa, continuă să existe temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar îngrădirea dreptului la libera circulație este permisă chiar și de convenția europeană și legislația română în anumite condiții, ori în condițiile existenței acestor infracțiuni deduse judecății, în prezenta cauză, apreciază că în mod corect s-a reținut.
De la ultima verificare a măsurii preventive după cum rezultă, nu s-a efectuat nici un act care să ducă la concluzia că temeiurile au dispărut sau modificat, deci nu este incident prevederile art. 139 alin.1 Cod procedură penală.
S-a discutat de termenul rezonabil al acestei măsurii preventive, însă solicită a se avea în vedere complexitatea cauzei și natura infracțiunilor comise.
De asemenea, subliniază că, raportat la art. 136 alin.1 Cod procedură penală și infracțiunile comise, grupul infracțional, apreciază că încă o dată se justifică măsura dispusă de Tribunalul Covasna
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere că infracțiunile au conotație transfrontalieră, iar în aceste condiții cu atât mai puțin se poate admite cererile formulate de către inculpați, solicită deci respingerea recursurilor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a fost pus în libertate de 1 an și 8 luni și de atunci s-a prezenta la fiecare termen de judecată. De asemenea arată că a fost ales primar în 2008 și că este ordonator de credit și că are în desfășurare proiecte transfrontaliere ceea ce presupune prezența sa la diferite consfătuiri ce au loc în străinătate. Mai precizează că DIICOT-ul nu a asigurat niciodată prezenta martorilor, lipsa martorilor fiind motivată cu diferite pretexte, apreciază că întregul material probator a fost fabricat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a se admite cererea de revocare a măsurii obligării de nu părăsi țara pentru a să-și găsească de lucru, având în vedere că în prezent este șomer.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și ridicarea interdicției de a părăsi țara. Precizează că este în șomaj de circa 7 luni timp în care și-a căutat un loc de muncă. Locuiește într-un orășel mic unde șansele de a-și găsi un loc de muncă sunt minime, părinții acestuia sunt pensionari și nu au posibilitatea de al ajuta. Ajutorul de șomaj este în valoare de 490 lei, iar de câte ori se prezintă în instanță cheltuielile ajung la C puțin 500 lei, arătând că îi este foarte greu să se întrețină.
Curtea
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dos. nr-, au fost respinse cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații, și, reținându-se că față de faptele pentru care au fost trimiși în judecată -infracțiuni de contrabandă, de celelalte împrejurări în care se presupune că s-ar fi comis faptele, de persoana fiecărui inculpat, că nu au intervenit modificări ori ar fi dispărut temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive și nu se impune ridicarea acestei interdicții de părăsire a țării, iar oportunitatea găsirii unui loc de muncă în altă țară nu ar justifica în nici un mod cererea formulată.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, arătând că nu există temeiuri pentru justificarea menținerii preventive, aceste temeiuri nu mai subzistă, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, invocând dispozițiile protocolul nr.4, art.2 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede foarte clar că o persoană are dreptul la libera circulație atât pe teritoriul statului în care locuiește cât și în alte țări, iar potrivit dispozițiilor art. 2 paragraful 3 din CEDO se arată clar condițiile în care acest drept poate fi îngrădit -dacă sunt necesare aceste măsurii pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei sau pentru protejarea libertăților drepturilor altor persoane, acestea fiind condițiile stricte limitative or, nu se pune problema că ar fi periclitată nici una dintre aceste valori.
Inculpatul a arătat în plus că este primarul unei localități și că desfășoară activități cu fonduri europene ce implică deplasarea sa în alte state, iar ceilalți inculpați au arătat că nu își pot găsi loc de muncă și nu au bani pentru a se putea prezenta la proces.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial C - S la data de 24 octombrie 2006 în dosarul nr. 193/D/P/2005, înregistrat pe rolul Tribunalului C - S la data de 26 octombrie 2006 și înregistrat la Tribunalul Covasna la data de 08.10.2007, prin strămutarea cauzei la acestă instanță prin încheierea nr. 4519/02.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiției au fost trimiși în judecată inculpații:, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire, respectiv aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b, pct 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și contrabandă prev. de art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34.pen.
În esență, în actul de sesizare al instanței s-a reținut faptul că în perioada decembrie 2005 - mai 2006 inculpații s-au constituit, în zona graniței româno - sârbe, într-o rețea de crimă organizată transfrontalieră specializată în contrabanda de mare amploare cu țigări, ale cărei operațiuni au fost favorizate și susținute de unii funcționari din vamă și poliție.
de fraudare a legii consta în achiziționarea de către rețeaua de contrabandă de la magazinele duty - free, amplasate în punctul vamal M Nouă, a unor importante cantități de țigări, în introducerea ilegală în țară și valorificarea lor ulterioară în Uniunea Serbia sau pe piața neagră din sud - vestul României. În activitatea ilicită pe care o desfășurau, membrii grupului infracțional organizat aveau delimitate în mod riguros sarcinile, constând în preluarea țigărilor, introducerea ilegală în țară, transportarea până la locul de depozitare, trecerea ilegală a frontierei de stat. Concomitent operatorii duty - free asigurau implementarea pe calculator a vânzărilor fictive, marfa fiind descărcată pe numele unor persoane autohtone care tranzitau vama, ori pe numele unor cetățeni care nu se găsesc în evidențele autorităților sârbe ale traficului de frontieră.
Inculpatul, a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 11 din 16.05.2006 a Tribunalului C - S, temeiul juridic al arestării acestora fiind art. 148 alin. 1 lit. h ( în prezent lit. f ) Cod procedură penală.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 13 din 07.07.2006 a Tribunalului C - S, temeiul juridic al arestării fiind art. 148 alin. 1 lit. h ( în prezent lit. f ) Cod procedură penală.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 19 din 21.09.2006 a Tribunalului C - S, temeiul juridic al arestării fiind art. 148 alin. 1 lit. b și f Cod procedură penală.
Ulterior, în cursul urmăririi penale, prin încheieri succesive Tribunalul C - Sap relungit arestarea preventivă a inculpaților, iar în cursul judecății, succesiv, a menținut măsura arestării preventive a acestora, considerându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate.
Tribunalul Covasna prin încheierea din 11.10.2007 a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu excepția situațiilor în care inculpații trebuie să se prezinte în fața instanțelor de judecată aflate în alte localități, dacă este cazul și doar la termenele de judecată fixate de acestea.
Prin încheierea din 7.01.2008 a Tribunalului Covasnas -a dispus înlocuirea măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Instanța constată că, în mod judicios Tribunalul Covasnaa constatat că temeiurile care au stat la baza luării față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara nu s-au schimbat și nu au încetat, aceste temeiuri subzistând și în prezent.
Astfel, din împrejurările concrete în care au fost comise presupusele infracțiuni, față de natura și gravitatea acestora, reiese că, s-a creat în rândul opiniei publice un sentiment de indignare și insecuritate socială care există și în prezent.
Împrejurarea că, de la data trimiterii în judecată a inculpaților și până în prezent trecut o perioadă mai mare de un an, precum și aceea că inculpații s-au prezentat la aproape toate termenele de judecată, nu pot constitui motive temeinice care să justifice revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. De asemenea, nici faptul că inculpatul, în calitate de primar, este implicat în unele proiecte transfrontaliere nu poate constitui un astfel de motiv temeinic, deoarece acesta poate să delege o altă persoană (sau o echipă) care să reprezinte interesele comunei la diversele consfătuiri ce au loc în străinătate.
În fine, nici faptul că inculpații și au oportunitatea de a-și găsi un loc de muncă în străinătate sau un loc de muncă ce presupune deplasarea lor în afara granițelor țării nu poate constitui un motiv întemeiat care să justifice revocarea măsurii, întrucât aceștia au posibilitatea să-și găsească un loc de muncă pe teritoriul României.
De altfel, motivele invocate ce țin de aplicarea dreptului la liberă circulație al persoanelor consacrat în TCE și nu este aplicabil persoanelor acuzate, ci numai persoanelor ce se bucură integral de drepturile și libertățile persoanei, cu atât mai mult cu cât motivele ce împiedică în prezent pe inculpați să-și găsească loc de muncă în țară sunt perfect valabile în orice alt stat, dar ar împiedica pe aceștia să participe la proces și astfel ar fi compromis scopul procesului penal.
Prin urmare, în raport cu cele arătate mai sus, instanța apreciază că, pentru o mai bună desfășurare a procesului, în cauză se impune restrângerea dreptului la circulație al inculpaților (nefiind încălcate dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului) și nu există nici un motiv întemeiat pentru revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara stabilită față de cei trei inculpați.
Având în vedere timpul relativ scurt de la data înlocuirii măsurii arestării preventive u această măsură, dar și complexitatea cauzei, nu se poate susține că a fost depășit termenul rezonabil al măsurii prevăzut de art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. 8 și art.160/9 Cod procedură penală se vor respinge recursurile declarate de inculpații, și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 24 iunie 2009 în dos. nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
red. /24.07.2009
dact. / 27.07.2009
jud fond-
Președinte:Manuela FilipJudecători:Manuela Filip, Aurelia Munteanu, Simona Franguloiu
