Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 637/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.637
Ședința publică de la 2 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul-inculpat G, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1951, în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.526 din 21 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe ca urmare a-/109/2009 de la Tribunalul Argeș către Tribunalul Prahova.
Prin decizia penală nr.526/R din 21 august 2009 Curtea de Apel Piteștia admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii din data de 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
A fost casată în parte această încheiere, în sensul înlăturării dispoziției de revocare a măsurii preventive.
Totodată, în temeiul disp. art.3002cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G, fiul lui și, născut la data de 14 august 1967, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1967 și G, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1951, toți aflați la acel moment în Penitenciarul Colibași, menținându-se arestarea preventivă.
Restul dispozițiilor încheierii recurate au fost menținute iar cheltuielile judiciare avansate de stat au fost stabilite în sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat G, în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, personal și asistat de apărător ales G, din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială nr.31/28880 din 29 septembrie 2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează atașarea dosarului nr- al Tribunalului Argeș, strămutat la Tribunalul Prahova și înregistrat sub nr-, după care:
În temeiul disp.172 alin.7 cod proc. penală, instanța acordă posibilitatea avocatului ales al contestatorului-inculpat, aflat în stare de arest, să ia legătura cu acesta, apărătorul precizând că nu dorește să se folosească de acest drept.
Se solicită de avocat G, apărător ales al contestatorului, a se lua act de faptul că înțelege să restrângă motivele contestației în anulare la prevederile art.386 lit.a), c) și e) cod proc. penală.
Totodată, precizează că nu are alte cereri de formulat și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității contestații în anulare și luând act de susținerile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau alte excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G, având cuvântul pentru contestatorul inculpat,referitor la excepția invocată de instanță, susține că este de necontestat dreptul fundamental al oricărui cetățean de a se prezenta în fața unei instanțe și în raport de acesta, solicită a se avea în vedere că temeiul de drept ce urmează a fi avut în vedere la soluționarea prezentei cereri derivă din prevederile art.20, art.148, art.154 din Constituția României cu referire la art.5, art.6 și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și respectiv art.2 din Protocolul 7 la această convenție.
Cu referire la dreptul intern, la normele constituționale invocate, apreciază că cererea urmează a fi judecată conform preemțiunii dreptului comunitar, iar vidul legislativ creat ca urmare a aderării României la Tratatul d l Maastrich și cel de la nu poate fi acoperit decât de magistrat.
Prin prisma dispozițiilor legale sus-menționate, se susține că judecătorul are puterea și obligația de a soluționa toate cererile în conformitate cu dreptul comunitar, acela care conferă dreptul oricărei persoane, în special celei aflate în arest preventiv, de a se prezenta și a supune controlului judecătoresc orice situație care privește legalitatea hotărârilor împotriva cărora se plânge, în speță legalitatea menținerii arestului preventiv.
În acest sens, se solicită a se avea în vedere dispozițiile art.2 din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevăd într-un mod imperativ, în favoarea oricărei persoane, care se află în situația contestatorului, dreptul la două grade de jurisdicție.
În ceea ce privește criticile formulate prin prezenta contestație în anulare, precizează că acestea vizează, ca situație de fapt și de drept, legalitatea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Pitești prin care a fost admis recursul declarat de parchet împotriva unei încheieri a instanței de fond care a dispus revocarea arestării preventive a inculpatului
Un prim motiv de nelegalitate a deciziei atacate este reprezentat de procedura de citare.
Astfel, se susține că instanța Curții de Apel Piteștia judecat recursul declarat de Parchetul de pe lângă --Serviciul Teritorial Pitești strict pe chestiunile de îndeplinire a condițiilor de legalitate și criticile prezentate cu privire la încheierea Tribunalului Argeș, pronunțându-se în sensul admiterii recursului declarat și în plus al revocării măsurii preventive, constatării legalității și temeiniciei acesteia și inclusiv al menținerii stării de arest.
Or, prin pronunțarea acestei soluții, după închiderea ședinței de judecată, pentru rejudecarea fondului se impunea citarea părților (inculpatul fiind în arest preventiv), în vederea prezentării de către fiecare a poziției procesuale, însă judecata instanței s-a rezumat doar la a se da cuvântul reprezentantului parchetului pentru susținerea motivelor de recurs și apoi inculpaților pentru a răspunde acestor critici.
Prin urmare, hotărârea contestată este nelegală în condițiile în care nu se pot rejudeca chestiuni de fond câtă vreme părțile nu erau prezente, astfel că instanța de recurs a procedat la o soluționare în afara procesului, pronunțându-se asupra stării de arest preventiv, fără a asculta părțile cu privire la această măsură.
C de al doilea motiv al contestației în anulare îl reprezintă faptul că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat cu privire la anumite cereri esențiale formulate de inculpații din dosar, respectiv cele referitoare la privarea de libertate.
În acest sens, se susține că deși s-a solicitat atât oral cât și în scris înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, cererea nu a fost reținută în cuprinsul deciziei, cu toate că se regăsește în formă scrisă la dosar, mai mult instanța nici nu se pronunță cu privire la aceasta, de altfel, nici nu avea cum, atâta timp cât a acordat cuvântul părților doar cu privire la recursul parchetului.
inculpatului G de către instanța de recurs reprezintă o ultimă critică adusă deciziei nr.526/R din 21 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cu motivarea că în opinia apărării cauza se afla în ipoteza în care la judecata fondului s-a primit o soluție favorabilă iar partea nu a fost audiată, prin urmare la momentul rejudecării era obligatorie ascultarea inculpatului.
Față de motivele expuse, solicită a se constata admisibilitatea căii de atac exercitată, respectiv contestație în anulare, nefiind posibilă o soluție de admitere a excepției invocate, în condițiile în care prevederile comunitare acordă dreptul oricărei persoane de a se prezenta în instanță iar aceasta din urmă are obligația de a hotărî conform acestor dispoziții.
În consecință, se solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii, admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești la data de 21 august 2009 și rejudecarea recursului formulat de parchet împotriva încheierii din data de 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în prezența inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, formulează concluzii de respingere a contestației în anulare ca inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art.386 cod proc. penală, ce reglementează în mod expres și limitativ cazurile în care se poate formula o astfel de cerere.
Se susține că atât practica judiciară cât și literatura de specialitate sunt unitare în a stabili că sunt supuse acestei căi extraordinare de atac numai hotărârile judecătorești definitive care pot fi puse în executare, deci în sensul în care sunt pronunțate pe fondul cauzei și nu cum este cazul de față - când se referă la o măsură preventivă, aceasta nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare.
Precizează că deși hotărârea judecătorească atacată de inculpat este una definitivă, în speță nu este îndeplinită cerința de a fi soluționat fondul cauzei, pronunțarea asupra stării de arest reprezentând o activitate din timpul judecății, cu caracter incidental.
Astfel, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de codul d e procedură penală cu privire la caracterul definitiv, o astfel de hotărâre este relativă, deoarece până la pronunțarea unei asemenea hotărâri, aspectele legate de măsurile preventive se pot schimba, fără însă a se putea invoca autoritatea de lucru judecat, ca în cazul hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.
Prin urmare, solicită a se constata că hotărârea definitivă prin care s-a judecat un recurs ce privește o măsură preventivă nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea unei căi de atac extraordinare.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestația în anulare formulată de inculpatul G ca inadmisibilă, urmând a se avea în vedere în acest sens, în conformitate cu cele susținute, Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.663 din 28 ianuarie 2005 și nr. 388 din 23 ianuarie 2006, ultima fiind depusă în ședință publică.
Având cuvântul în replică, avocat G, apărător ales al contestatorului, arată că este nedrept a se susține că inculpatul se află într-o altă situație decât aceea a existenței unei hotărâri definitive, prin decizia atacată procedându-se practic la o condamnare veritabilă a acestuia la 60 de zile închisoare, pentru că partea se află în arest de 60 de zile iar în ipoteza în care fondul va fi soluționat și se va constata că nu se face vinovat de comiterea faptelor imputate nimeni nu-i va da înapoi aceste zile.
În ceea ce privește practica judiciară invocată de reprezentantul Ministerului Public, solicită a se constata că aceasta este anterioară anului 2007, în condițiile în care inculpatul a invocat ca temei de drept în susținerea cererii sale Constituția României care dă dreptul judecătorului, îl obligă de fapt pe acesta, să judece cauza potrivit principiului preemțiunii dreptului comunitar.
Contestatorul-inculpat, având cuvântul personal, solicită instanței a avea în vedere că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 8 septembrie 2009 sub nr-, inculpatul G, deținut în Penitenciarul Colibași, județul A, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.526/R din 21 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, invocând dispozițiile art.386 lit.a - e cod proc. penală.
Prin Încheierea nr.548/R din 15 septembrie 2009 a Curții de Apel Piteștis -a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind contestația în anulare formulată de inculpat și trimiterea dosarului spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, cu motivarea că dosarul nr- al Tribunalului Argeș în care s-a pronunțat încheierea ce face obiectul deciziei contestate a fost strămutat de la Tribunalul Argeș la Tribunalul Prahova, urmare a încheierii nr.1469 din 26 august 2009 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis cererea de strămutare formulată.
După primirea dosarului, cauza s-a înregistrat sub nr- din 25 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești, considerându-se legal investită.
Pentru soluționarea contestației în anulare s-a dispus atașarea dosarului nr- al Tribunalului Argeș, care a fost strămutat la Tribunalul Prahova, în care s-a pronunțat încheierea care a făcut obiectul deciziei contestate.
Curtea examinând contestația în anulare formulată de inculpatul G, în raport de dispozițiile legale care reglementează instituția contestației în anulare prev. de art.386 rap. la art.391 cod proc. penală, constată următoarele:
Prin Decizia nr.526/R din 21 august 2009 a Curții de Apel Piteștis -a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva încheierii din data de 18 august 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr-, care a fost casată, în parte, și înlăturându-se dispoziția de revocare a măsurii arestării preventive s-a constatat, conform art.3002cod proc. penală legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților G, și G, toți aflați în Penitenciarul Colibași și s-a dispus menținerea arestării preventive a acestora.
Împotriva acestei decizii inculpatul Gaf ormulat contestație în anulare, apărătorul ales al acestuia invocând oral cazurile prev. de art.386 lit.a, c și e cod proc. penală, în sensul că la data soluționării recursului procedura de citare cu părțile nu a fost îndeplinită, instanța de recurs a procedat la rejudecarea cauzei fără citarea tuturor părților, nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale formulate de inculpații din dosar, respectiv cu privire la înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și s-a omis ascultarea inculpatului
Cu privire la admisibilitatea căii de atac exercitată, apărătorul contestatorului susține că cererea de contestație în anulare este admisibilă potrivit principiului preemțiunii dreptului comunitar, în raport de dreptul intern, invocând prevederile art.2 din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.20, art.148 și art.154 din Constituția României, cu referire la art.5, art.6 și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin care se garantează dreptul la două grade de jurisdicție.
Potrivit art.386 cod proc. penală contestația în anulare poate fi exercitată împotriva hotărârilor penale definitive în cazurile expres prevăzute la lit.a - e cod proc. penală.
Contestația în anulare este un mijloc procedural prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în totul sau în parte asupra soluțiilor date.
Prin urmare, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce se poate formula numai împotriva hotărârilor penale definitive, având o natură juridică mixtă, respectiv de anulare și de retractare și a cărei reglementare este în mod concret prevăzută de lege, în sensul indicării exprese și limitative a cazurilor când aceasta poate fi formulată, titularilor ei, termenelor de exercitare și proceduri de soluționare.
Decizia contestată, deși definitivă, nu întrunește cerința de a fi soluționat fondul unei cauze ci se referă la o activitate cu caracter incidental ivită în timpul judecății și anume menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului contestator.
O atare hotărâre este relativă, întrucât în timpul judecății până la pronunțarea unei hotărârii definitive aspectele legate de măsurile preventive se pot schimba, în sensul că se poate constata că menținerea acestora nu se mai impune, fără a se putea însă invoca excepția autorității de lucru judecat, ca în cazul hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.
Or, în cauză contestația în anulare privește hotărârea prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului contestator și prin care nu s-a soluționat fondul procesului și ca atare nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare.
Chiar dacă s-ar admite susținerea contestatorului că decizia atacată este susceptibilă de executare și deci contestația în anulare ar fi admisibilă, Curtea consideră că și în această situație contestația este inadmisibilă, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art.391 alin.2 cod proc. penală, potrivit căruia instanța examinează mai întâi dacă cererea de contestația este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art.386 cod proc. penală și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi aflate la dosar.
Legiuitorul a prevăzut în disp. art.388 alin.1 cod proc. penală că în cazul în care în sprijinul contestației în anulare se invocă prevederile art.386 lit.a, c și e din același cod contestația poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii a cărei anulare se cere.
În cauză, prin sintagma "de la începerea executării" se înțelege data la care s-a pronunțat decizia de menținere a măsurii arestării preventive a contestatorului, respectiv 21 august 2009, întrucât începând cu această dată s-a menținut privarea de libertate a inculpatului potrivit art.3002rap. la art.160 cod proc. penală, fiind așadar data de la care curg cele 10 zile.
Termenul de 10 zile menționat este un termen procedural ce se calculează în condițiile art.186 alin.2 și 4 cod proc. penală.
În art.186 alin.2 se prevede că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Potrivit alin.4 atunci când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.
Or, din examinarea dosarului rezultă că petentul contestator a formulat contestația la data de 4 septembrie 2009 (conform ștampilei aplicată pe plicul de expediere - fila 2 dosar nr-), cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de legiuitor care expirase încă de la data de 1 septembrie 2009.
Așadar, în cauză nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute în art.391 alin.2 cod proc. penală, respectiv aceea cu privire la formularea în termen a contestației în anulare, condiție a cărei examinare primează în raport cu analiza motivelor de contestație în anulare invocate, așa încât nerespectarea acestei condiții atrage inadmisibilitatea contestației în anulare formulată de inculpat.
Față de considerentele învederate, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de inculpatul contestator, situație în care nu se mai justifică analiza celor trei motive invocate în susținerea acesteia.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-inculpat G, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.526/R din data de 21 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./ 6 octombrie 2009
. fond nr- Curtea de Apel Pitești
Jud. fond,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
