Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 720/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 720/
Ședința publică din 26 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Diaconu Dumitru
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Direcția Națională Anticorupție
-Serviciul Teritorial Pitești,
reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ -DNA -Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii de ședință din 24 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații-inculpați, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales și, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea încuviințează avocaților aleși să ia legătura cu intimații-inculpați.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet în temeiul disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, casarea hotărârii primei instanței și menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați deoarece faptele săvârșite de inculpați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Relevanță în ce privește existența pericolului pentru ordinea publică prezintă frecvența actelor materiale privind infracțiunile de corupție pentru sunt trimiși în judecată inculpații, precum și multitudinea actelor materiale. De asemenea, la aprecierea pericolului trebuie să se aibă în vedere rezonanța socială a faptelor grave de corupție în rândul celor ce lucrează în domeniul financiar-fiscal, a celor ce investesc în cadrul societăților comerciale, dar și la nivelul întregii ordini sociale. De asemenea, apreciază că măsura preventivă trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul justiției, deoarece corupția necesită un mesaj de descurajare.
Inculpatul a mai fost trimis în judecată tot pentru infracțiuni de corupție în două dosare, iar inculpatul este cercetat în alte trei cauze penale de către, pentru același gen de infracțiuni. Inculpații și-au întrerupt activitatea infracțională numai urmare a intervenției organelor judiciare, intervenție efectuată la 13.04.2009, dată la care a fost reținut și ulterior arestat preventiv G. De asemenea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, măsura arestării preventive este justificată fiind îndeplinite și sub acest aspect disp.art.136 Cod procedură penală.
În consecință, reprezentantul parchetului apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive în continuare pentru ambii inculpați.
Avocatul, având cuvântul pentru inculpatul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că scopul procesului penal poate fi atins și cu judecarea inculpatului în stare de libertate. instanța de fond dispunând în mod corect revocarea măsurii arestării preventive a acestuia. Din probele aflate la dosar nu rezultă că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală sau că ar fi încercat zădărnicirea aflării adevărului. de 2 ani de la data săvârșirii faptelor inculpatul nu a prezentat nici un fel de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, apreciază că la dosar nu există nici o probă certă din care să rezulte presupunerea rezonabilă ca inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită. În cauză, acuzația parchetului este bazată doar pe înregistrările telefonice și înscrisurile găsite la percheziția electronică de la SC SA Pitești. Apreciază că aceste interceptări au fost obținute în mod ilegal.
Potrivit disp.art.200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că probele nu pot fi administrate decât în faza de urmărire penală și nu în faza actelor premergătoare acesteia, pentru că, în conformitate cu art. 224 Cod procedură penală, în vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Astfel că, în faza actelor premergătoare, nu se pot autoriza înregistrări audio, iar înregistrarea audio-video este o probă și nu un act premergător. Potrivit art.91/1 Cod procedură penală, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice se realizează cu autorizația motivată a judecătorului la cererea procurorului care efectuează urmărirea penală, ceea ce înseamnă că trebuie începută urmărirea penală. În acest sens, invocă decizia nr.962/2009 a Curții Constituționale care precizează în mod expres caracterul legal sau nelegal al probelor obținute.
Cât privește înscrisurile, celelalte probe obținute la percheziția electronică, nu au relevanță în cauză, întrucât acestea nu pot dovedi în mod rezonabil că inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică, consideră că acesta nu există, nu a fost dovedit niciodată de parchet. Invocă principiul umanismului, învederând instanței faptul că tatăl inculpatului a decedat chiar în ziua când dosarul se judeca la tribunal, iar în această zi de 26 2009 tatăl acestuia este înmormântat. S-a depus la dosar în acest sens certificatul de deces al tatălui inculpatului. Solicită a se acorda dreptul inculpatului de a-și însoți tatăl pe ultimul drum, drept ce ar trebui respectat.
Avocatul, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet, apreciind că arestarea inculpatului este nelegală.
Precizează că față de inculpatul nu se mai putea lua o nouă măsură preventivă. Trebuia mai întâi revocată prima măsură preventivă luată asupra acestuia, astfel că în temeiul art.197 cod procedură penală încălcările dispozițiilor legale atrag nulitatea actului.
Totodată, mai precizează că inculpatul a fost arestat efectiv pe data de 22.09.2009, iar mandatul de arestare preventivă a fost dat începând cu data de 23.09.2009, deși trebuia emis de îndată, astfel că nu se poate susține că ordonanța de reținere produce efecte peste mandatul de arestare. Se ajunge chiar la depășirea perioadei de arestare dispusă de instanță dacă se socotește, așa cum e corect, de la data încheierii.
Pe de altă parte, nu se poate extinde mandatul de înregistrare a inculpatului și asupra celorlalți inculpați, având în vedere că inculpatul nu are nicio legătură cu infracțiunile privind prevenirea și combaterea terorismului. Art.28 din Constituția României prevede faptul că secretul discuțiilor telefonice este inviolabil. Este adevărat că, potrivit art.23 din aceeași Constituție, pot fi ascultate convorbirile telefonice, însă inculpatul nu are nicio legătură cu infracțiuni de terorism. Se raliază celor expuse de colegul său și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că potrivit disp.art.91/2 alin.5 Cod procedură penală, interceptările convorbirilor și comunicărilor telefonice au fost obținute în mod legal.
Intimatul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, își însușește apărările formulate de avocatul său și solicită revocarea măsurii arestării preventive, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu precizarea că va respecta toate obligațiile pe care i le va impune instanța.
Totodată, solicită judecarea sa în stare de libertate și pentru a-și conduce tatăl decedat pe ultimul drum.
Intimatul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, a fost intimidat de procurorul de ședință când a fost interogat, solicită judecarea sa în stare de libertate și va respecta toate obligațiile ce vor fi impuse de instanță. Totodată, precizează că are un copil minor în întreținere.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 24 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în baza art.300/2, rap. la art.160/b alin.2 teza a II-a și art. 139 alin. 2 teza a II-a Cod pr. penală, s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui G și, născut la data de 12.01.1949, în comuna, sat, județul V, domiciliat în Pitești, str. - -, -.1,. B,.2,.10, județul A, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 28.03.1971, în comuna, județul A, domiciliat în Pitești,-, -a,.B,.1,. 6, județul A, CNP -, ambii aflați în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 15 octombrie 2009, fost investită prin rechizitoriu cu judecarea cauzei, privind pe inculpații:
-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art.254 alin.2 Cod penal rap.la art.5 alin.1, art.6 și art.7alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal,
- G, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap.la art.255 alin.1 Cod penal, rap.la art.5 alin.1, art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art,41 alin.2 Cod penal și
- G, pentru infracțiunea prev. de art.255 alin.1 Cod penal, rap.la art.5 alin.1, art.6 și art.7 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
Primii doi inculpați sunt arestați preventiv în această cauză, iar cel de-al treilea inculpat este arestat într-o altă cauză.
În rechizitoriu s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul, în calitate de comisar șef al Gărzii Financiare - Secția A, în perioada 05 ianuarie 2007-31.12.2008, a primit în mod repetat în baza unei rezoluții infracționale unice, în tranșe lunare, cu titlu de mită de la inculpatul G, fie direct, fie prin intermediul inculpatului, suma de 43.000 lei, în perioada 13 iunie 2006-06 aprilie 2007 primit bunuri de la SC""SA, în sumă totală de 1.540,58 lei și la data de 12 septembrie 2007, primit cu titlu de împrumut suma de 30.000 lei, iar la 01 2008 suma de 10.000 lei sume restituite parțial, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu și pentru a proteja interesele nelegale ale firmelor controlate de G.
Inculpatul G, în calitate de acționar la SC""SA respectiv asociat la SC" Aliment" SRL, SC" " SRL (fostă SC""SA), a remis în mod direct sau prin intermediul inculpatului sumele de bani și bunurile anterior menționate inculpatului, pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu și să protejeze interesele nelegale ale societăților controlate de el.
Inculpatul, în calitate de administrator la SC""SA, SC" Aliment"SRL, SC" "SRL, a remis inculpatului, comisar șef al Gărzii Financiare - Secția A, sume de bani și bunuri la cererea inculpatului G, pentru ca să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu și să protejeze interesele nelegale ale societăților menționate anterior.
Potrivit disp.art.3002,rap.la art.160 alin.1 Cod pr.penală, în ceea ce privește verificarea periodică a legalității și temeiniciei arestării preventive, din actele de la dosar și din argumentele părților, tribunalul a reținut că inculpații și se află în stare de arest preventiv de la data de 22.09.2009.
Având în vedere că asupra legalității și temeiniciei luării măsurii preventive instanța s-a pronunțat definitiv, apreciind că s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 148 alin.1 lit."f" Cod pr.penală, tribunalul a analizat dacă aceste temeiuri care au determinat arestarea mai subzistă, sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Ambii inculpați, în săvârșirea presupuselor fapte reținute în sarcina lor, se apreciază de către parchet, s-au folosit fie de funcția deținută la timpul respectiv, fie de încrederea acordată de inculpatul G și de raporturile sociale și de muncă dintre ei.
În prezent, inculpatul nu mai deține funcția de comisar șef al Gărzii Financiare - Secția A și nici inculpatul nu mai este angajat la firma inculpatului și acesta arestat în altă cauză, aspecte ce au determinat instanța să aprecieze că nu mai există pericolul ca cei doi inculpați să mai săvârșească acest gen de infracțiuni.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că, lăsați în stare de libertate, cei doi inculpați ar mai putea săvârșii și un alt gen de infracțiuni, neexistând indicii temeinice în acest sens, cu atât mai mult cu cât nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. . aceste aspecte, conduc la concluzia că cei doi inculpați nu mai prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Totodată, temeiuri noi care să justifice privarea de libertate nu au fost evidențiate de reprezentantul parchetului și nici nu au fost prezentate instanței argumente în sensul menținerii stării de arest, acesta rezumându-se doar la solicitarea menținerii stării de arest.
De altfel, instanța, când a verificat, potrivit disp.art.300/1 Cod pr.penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive și a dispus menținerea ei, a avut în vedere, în principal, termenul scurt de numai o săptămână, fixat pentru judecarea în fond a cauzei, când, teoretic, inculpații puteau fi audiați, astfel, putându-se evita eventuale speculații cu privire la autenticitatea declarațiilor și a posibilității influențării reciproce dintre cei doi inculpați.
În stadiul actual al procesului, s-a creat o situație specială, care determină acordarea mai multor termene de judecată, fără a se putea realiza audierea inculpaților, lucru absolut neimputabil lor, dar în același total în detrimentul acestora.
Prin cererea formulată de coinculpatul, în care solicită conexarea acestei cauze la o altă cauză, aflată pe rolul Tribunalului Prahova, cerere cu care inculpații și nu au fost de acord, audierea acestora s- amânat la mai multe termene, aspect ce aduce atingere dreptului la o judecată în rezonabil și conduce la o privare de libertate ce ar risca să devină nejustificată.
De altfel, asupra inculpatului s-a mai apreciat o dată că poate fi judecat în stare de libertate, însă, instanța, în acest stadiu procesual, nu se mai poate pronunța asupra legalității și temeiniciei arestării lui în prezentul dosar, având în vedere că argumentele expuse nu au fost invocate la verificarea măsurii arestului preventiv, potrivit disp.art.3001Cod pr.penală, și nici nu au fost depuse dovezi în sensul celor susținute.
Dincolo însă de acest aspect, faptul că inculpatul a mai fost pus o dată în libertate, a determinat instanța să aprecieze situația în favoarea acestuia și să considere că el a mai făcut dovada că poate fi judecat în stare de libertate. Instanța a apreciat, că situația nou creată de prelungirea judecății, fără ca cei doi inculpați să o fi generat-o în vreun fel, nu trebuie să le aducă grave atingeri ce ar urma să se materializeze în menținerea stării de arest preventiv fără un motiv temeinic.
În afară de motivele de ordin general, ce privesc legalitatea și temeinicia deciziei raportate la ambii inculpați, instanța a apreciat că există și un motiv social pentru inculpatul, care-i produce puternice trăiri sufletești.
Inculpatul, atât personal, în ultimul cuvânt acordat, cât și prin apărătorul ales, a învederat instanței că în chiar dimineața acestei zile i-a decedat tatăl și tare mult și-ar dori să participe la înmormântarea lui. Nu a produs o dovadă scrisă în acest sens, deoarece acest lucru era imposibil față de timpul scurt scurs de la producerea evenimentului, iar posibilitatea de a-l bănui de nesinceritate ar fi de-a dreptul macabră.
Instanța a considerat că nu poate nesocoti o astfel de împrejurare, având în vedere atât argumentele de ordin legal, cât și argumente de ordin moral.
Pornind de la prevederile art.455 rap.la art. 453 lit."c" Cod pr.penală, potrivit cărora unui condamnat definitiv i se admite fie amânarea, fie întreruperea executării pedepsei când unele împrejurări speciale ar avea consecințe grave pentru el sau familie, instanța a apreciat, cu atât mai mult, că poate fi pus în libertate un inculpat nejudecat încă și care trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție, iar în ceea ce privește morala creștină, care trebuie să constituie temelie și călăuză în luarea deciziilor, pentru că în niciun caz nu intră în contradicție cu principiul de drept și cu legalitatea actului de justiție, tribunalul a apreciat că într-o astfel de situație se impune cu prisosință să funcționeze mai mult decât în oricare alta.
A ignora acest eveniment absolut unic în viața unui om, ar însemna să se nesocotească în egală măsură, atât respectul cu care este dator orice copil față de părintele său, cât și dreptul pe care-l are un părinte de a fi condus pe ultimul drum de propriul copil.
Față de toate aceste considerente, în baza art.3002rap.la art.160 alin.2 teza a II-a și art.139 alin.2 teza a II-a Cod pr.penală, s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpații și.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești.
In esență, parchetul susține că în mod greșit instanța a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și, deși temeiurile care au impus arestarea subzistă, deci se impunea menținerea acestei măsuri.
In motivele de recurs s-a făcut un istoric al cauzei, arătându-se faptele pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați, prin rechizitoriul nr.115/P/2009 din 15 octombrie 2009, al modului în care s-a desfășurat judecata în fața instanței de fond și motivele care au condus la amânarea judecății, apreciindu-se că este paradoxal că la o lună de zile după ce instanța a dispus menținerea arestării preventive, fără ca în cauză să se întâmple ceva, astfel încât să se poată interpreta că a fost înlăturat pericolul pentru ordinea publică, deoarece nu s-a administrat nici o probă, instanța a dispus revocarea măsurii.
Procurorul apreciază că tribunalul nu a expus, de fapt, care sunt motivele ce au determinat încetarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării, iar argumentele privind faptul că inculpatul a mai fost pus în libertate anterior și că, cei doi inculpați nu au antecedente penale, nu pot conduce la concluzia că arestarea de până la acest moment a avut un suficient efect preventiv.
Parchetul a arătat că, în continuare există indiciile săvârșirii infracțiunilor de către cei doi inculpați și că persistă pericolul pentru ordinea publică, că inculpații au negat în totalitate săvârșirea faptelor, în pofida documentelor de evidență contabilă paralelă găsite în biroul inculpatului și a convorbirilor telefonice, că frecvența actelor materiale ale infracțiunii de corupție și perioada destul de mare în care au fost săvârșite faptele, ca și rezonanța socială a acestor fapte în rândul celor ce lucrează în domeniul financiar-fiscal sau fac investiții în societăți comerciale, sunt argumente pentru reținerea unui pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este fondat în ce privește pe ambii inculpați, însă soluția solicitată de către parchet va fi adoptată numai pentru inculpatul, urmând ca pentru inculpatul să fie înlocuită măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Susținerile parchetului în sensul că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive se mențin și în prezent, sunt confirmate de probele dosarului, în cauză existând în continuare indiciile săvârșirii infracțiunilor de către cei doi inculpați, chiar înregistrările telefonice criticate, asupra legalității cărora urmează a se pronunța instanța de fond, putând fi valorificate ca indicii în situația măsurilor preventive.
Gravitatea prezumată chiar de legiuitor a infracțiunilor de corupție, care aduc o atingere gravă ordinii de drept, justifică, în cazuri concrete, în care se face și dovada unei contribuții importante a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, luarea celei mai severe măsuri preventive.
Pe de altă parte, însă, de esența actului de justiție este aplicarea legii unor oameni, persoane care sunt caracterizate nu doar de gravitatea faptei săvârșite, ci și de situații personale care, în anumite circumstanțe, puse în balanță cu interesul public, de izolare socială a acestora și de descurajare (prin arestarea inculpaților descoperiți) a unor alți posibili infractori de același gen, să dea prioritate unor drepturi fundamentale ale persoanelor acuzate.
Obiectul dreptului penal îl constituie relațiile de apărare socială, relații ce se între membrii societății pentru respectarea de către aceștia a unor valori esențiale, de la drepturile și libertățile individuale ale persoanei, până la însăși ordinea de drept.
La originea oricărei relații sociale devenită obiect juridic se află însă relațiile interumane și nevoia de apărare a lor pentru conservarea sistemului de valori unanim recunoscut de oameni.
Această raportare la valoarea omului normal este o obligație a judecătorului oricărei cauze, ținând un just echilibru între nevoia de reacție socială la apariția oricărei nerespectări a normei penale și efectele acestei reacții de restabilire a ordinii de drept asupra persoanei ce suportă constrângerea impusă.
privind săvârșirea faptei de către inculpatul persistau la momentul reevaluării necesității menținerii arestării sale. faptelor de corupție, cu atât mai mult a celor săvârșite de către funcționarii publici ce ocupă posturi de conducere a unor instituții importante este negativ.
In cauză, însă, inculpatul se află într-o situație excepțională, ce este percepută ca generatoare de mare durere de către orice membru al unei colectivități umane - moartea unui părinte. opiniei publice este negativă și față de interdicția ce s-ar impune inculpatului de a se afla la înmormântarea tatălui său și de a-și sprijini familia în aceste momente dificile.
Așa cum corect a reținut prima instanță, pentru deținuții condamnați definitiv este reglementată o instituție procedurală ce permite întreruperea executării pedepsei închisorii în orice cuantum și chiar a detenției pe viață, în cazul în care executarea la acel moment ar avea consecințe grave pentru condamnat sau pentru familia acestuia.
Pentru inculpații aflați în stare de arest preventiv, însă, neexistând o prevedere care să permită corespunzător întreruperea pentru o perioadă determinantă de, arestarea preventivă, devin aplicabile instituțiile revocării sau înlocuirii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Verificând măsura arestării preventive, periodic, în cursul judecății, în baza art.160/b Cod pr.penală, instanța constată fie că subzistă temeiurile arestării, fie că au apărut temeiuri noi sau, eventual, că acestea s-au schimbat sau că nu mai există.
In fapt, instanța face, la fiecare astfel de analiză, o alegere a măsurii în interesul art.136 alin.8 Cod pr.penală. In mod evident, pentru a dispune fie menținerea arestării, fie înlocuirea acesteia, trebuie să se țină seama de criteriile arătate în textul menționat: scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
In această ultimă ipoteză, a "altor situații" privitoare la inculpat, intră și situația sa familială, inclusiv momentele dramatice ce însoțesc moartea unui părinte, care, pe lângă durerea pe care inculpatul o resimte personal, îi pune și pe membrii familiei lui într-o situație dificilă, care în mod normal necesită sprijinul și solidaritatea acestora.
In considerarea acestei situații speciale, în care se află inculpatul și familia acestuia, curtea, în opinie majoritară, apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, care să permită inculpatului să-și înmormânteze tatăl și să fie alături de familia sa în aceste momente.
Considerând, deci, că există indiciile săvârșirii faptei și că pentru buna desfășurare a procesului penal este totuși necesară o măsură preventivă, care să asigure un control asupra conduitei inculpatului, curtea va admite recursul parchetului și va dispune, în baza art.139 Cod pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Aceasta, deoarece inculpatul are domiciliul în Pitești, iar tatăl său, așa cum rezultă din certificatul de deces, a avut ultimul domiciliul în județul V, comuna.
Pe durata acestei măsuri, se va impune inculpatului să respecte obligațiile stabilite de drept în art.145 alin.1 Cod pr.penală, și, în plus, o serie de obligații dintre cele prevăzute de art.145 alin.1/1 Cod pr.penală, care să-l împiedice să îngreuneze cercetarea penală.
In ce-l privește pe inculpatul și în cazul acestuia există în continuare indiciile săvârșirii infracțiunii de corupție, date fiind mențiunile explicite privind sumele de bani scoase din încasările firmelor pe care le administra și alocate pentru a fi date inculpatului sau altor persoane din cadrul Gărzii Financiare.
Discuția privind legalitatea obținerii probelor privește judecata fondului și excede cadrului procesual din prezenta cauză. Referitor la măsurile preventive, probele asupra cărora există critici de legalitate, pot fi valorificate totuși, ca și indicii sau date care să contribuie la formarea unei bănuieli rezonabile în sensul săvârșirii faptei.
Inculpatul a mai fost trimis în judecată în dosarul penal 97/P/2008 al aceluiași parchet, pentru mai multe infracțiuni de corupție, respectiv tot pentru complicitate la dare de mită, persoanele pe care a încercat și a reușit să le corupă împreună cu inculpatul G, ocupând diverse funcții publice sau de interes public.
Acest inculpat era chiar administratorul "" SA Pitești, SC." Aliment" SRL și SC "."SRL.
În ce privește prima societate, în evidența căreia s-au găsit mențiuni privind sumele de bani date inculpatului și altor funcționari, curtea reamintește că într-o astfel de societate pe acțiuni, administratorul este cel care aduce la îndeplinire obiectul societății, având în acest sens mandat din partea acționarilor pentru a desfășura orice activitate specifică firmei, cu excepția acelor acte care sunt de competența adunării generale a acționarilor. Deci lui îi sunt interzise doar aspectele de reorganizare, gajările sau înstrăinările de active, respectiv cumpărările de imobile și alte acte de o importanță majoră asemănătoare.
Activitățile curente, însă, care în cazul societății administrate de inculpat erau acte de comerț cu mărfuri de consum, se aflau în întregime în puterea sa. Administratorul este răspunzător pentru bunul mers al afacerii, pentru realitatea registrelor ținute de societate, inclusiv cele privitoare la încasări și cheltuieli, precum și de modul în care se cheltuiau banii încasați.
Coinculpatul G, în calitate de acționar majoritar, putea să-și impună punctul de vedere doar în cadrul adunărilor generale și numai în măsura atribuțiilor pe care le avea adunarea generală de a adopta anumite hotărâri. De altfel, acționarii dispun după bunul lor plac doar de dividente, nu de banii rezultați din încasările curente ale firmei.
In consecință, pentru orice alocare a unor sume de bani încasate de societate, către alte tipuri de cheltuieli decât cele necesare desfășurării activității curente, inclusiv pentru cele presupuse a fi date cu titlu de mită sau consultanță financiară funcționarilor Gărzii Financiare, era răspunzător administratorul societății, în speță inculpatul.
Inculpatul a mai invocat că, în condițiile în care în dosarul din care a fost disjunsă prezenta cauză s-a dispus înlocuirea arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și, apoi, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu se putea lua din nou măsura arestării.
Curtea consideră, însă, că faptele cercetate în prezenta cauză sunt diferite de cele ce au făcut obiectul dosarului 97/P/2008 și ele reprezintă "elemente noi", în sensul art.160/a alin.ultim Cod pr.penală, text ce permite tocmai luarea din nou a măsurii arestării preventive, chiar și în aceeași cauză, deci, implicit, într-o cauză disjunsă.
In ce privește împrejurarea că mandatul de arestare preventivă a fost dat începând cu a doua zi după pronunțarea încheierii de arestare, curtea apreciază că o astfel de practică a instanțelor nu este sancționată cu nulitatea.
Nu se poate susține nici că prin acest mod de emitere a mandatului, cu o dată ulterioară zilei în care s-a pronunțat încheierea de arestare, s-a ajuns la depășirea duratei arestării dispusă prin încheierea inițială, deoarece prelungirea arestării s-a realizat înaintea celei de-a 29-a zi a măsurii, astfel că nu se poate considera că a existat vreo perioadă de detenție nelegală a inculpatului.
Pentru toate aceste motive, curtea, în opinie majoritară, va admite recursul parchetului, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa încheierea și, rejudecând, va menține arestarea preventivă a inculpatului și va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, însoțită de instituirea obligațiilor menționate. Supravegherea inculpatului în sensul respectării obligațiilor impuse se va realiza de către Inspectoratul de Poliție al Județului A - organ de poliție desemnat cu supravegherea prin încheierea din 3 decembrie 2009, care a îndreptat eroarea materială din minuta deciziei.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii de ședință din 24 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea menționată, în sensul că:
Înlătură dispoziția revocării arestării preventive pentru inculpații, fiul lui și, născut la data de 28.03.1971, în comuna, județul A, domiciliat în Pitești,-, -a,.B,.1,. 6, județul A, CNP - și, fiul lui G și, născut la data de 12.01.1949, în comuna, sat, județul V, domiciliat în Pitești, str. - -, -.1,. B,.2,.10, județul A, CNP -, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași.
În baza art.300/2 și art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 28 martie 1971.
În baza art.139 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 12.01.1949, cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev.de art.145/1 Cod procedură penală.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul va respecta următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Inspectoratul de Poliție al Județului A - organ de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Argeș;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de persoanele cercetate în cauză, de martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu se deplaseze în sediul Gărzii Financiare A;
- să nu exercite profesia și să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta;
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive conform art.145 alin.3 Cod procedură penală.
Dispune punerea deîndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Prezenta decizie se comunică inculpatului și instituțiilor prev.de art.145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Menține în rest dispozițiile încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.4
Jud.fond
16 decembrie 2009
OPINIE SEPARATĂ
În opinia mea, necesitatea menținerii arestării preventive rezultă din existența în continuare a temeiurilor care au justificat luarea acestei măsuri preventive pentru fiecare dintre inculpați.
Astfel, din ansamblul probelor administrate până în prezent, rezultă că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție săvârșite în formă continuată cu o amploare deosebită și care necesită în vederea aflării adevărului administrarea unui probatoriu complex.
Toate acestea reprezintă probe în sensul dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin lezarea valorilor și relațiilor sociale care formează sfera acestei noțiuni.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că s-au schimbat ori, și mai mult au încetat, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru niciunul dintre inculpații aflați în stare de arest preventiv.
Necesitatea unei bune administrări a probelor în această fază procesuală este un argument care demonstrează că această măsură de prevenție este adecvată scopului procesului penal ( art.136 al.1 din Codul d e procedură penală).
Cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție nu sunt justificate, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală. În plus, dacă s-ar admite cererile de revocare a măsurii arestării preventive, dispunându-se ca drept consecință punerea lor de îndată în libertate s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Față de complexitatea cauzei și multitudinea probelor în apărare și acuzare și nu în ultimul rând, având în vedere că aspectul invocat în apărare și anume decesul părintelui inculpatului " nu este un motiv" de schimbare a temeiului arestării inculpatului, opinez pentru menținea în continuare a măsurii arestului preventiv pentru ambii inculpați în cauză.
In continuare adaug că, deși nu sunt de acord cu soluția pronunțată de completul majoritar, împărtășesc argumentele acestuia, referitoare la situația juridică a inculpatului G, cu privire la care s-a menținut arestarea preventivă
Președinte,
-
Red.:
Tehnored.:
4 ex.
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Diaconu Dumitru, Corina
