Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 99/R/MF.
Ședința publică din 10 februarie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona
Judecător:
Grefier: -
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI - este reprezentată de
PROCUROR:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 13 noiembrie 1979, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr. 14/F din data de 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art. 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, care substituie pe avocat, conform delegațiilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar delegația avocațială și cea de substituire de către avocat.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat deoarece se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, pune în discuția părților inadmisibilitatea declarării căii de atac a recursului, urmând să pună concluzii și asupra recursului.
Avocat care substituie pe avocat pentru recurent arată că în conformitate cu dispozițiile art.1403alin.1 teza finală, Cod procedură penală, calea de atac este inadmisibilă ca urmare a modificărilor aduse Codului d e procedură penală prin Legea nr. 156/2006. Dar potrivit art. 20 din Constituție, inculpatul poate invoca dispozițiile art. 5 din motivat de faptul că în același text de lege susmenționat procurorul are cale de atac, dar inculpatul nu. Astfel, nu poate fi vorba despre un proces echitabil. În cauza Edkins contra Lituaniei, a arătat partea, Curtea Europeană a statuat că legislația internă trebuie să prevadă cale de atac pentru ambele părți. Așa fiind, dacă în Codul d e procedură penală se prevede cale de atac pentru procuror, pentru egalitate de tratament, și inculpatul trebuie să aibă posibilitatea exercitării căii de atac.
Considerând că este admisibilă și pentru inculpat calea de atac, solicită admiterea recursului.
În continuare se referă la faptul că recurentul-inculpat este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni de o anumită gravitate, un anumit pericol social, etc. Și având în vedere acesta aspecte a formulat cererea de revocare, considerând că este admisibilă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 1403teza II-a Cod procedură penală, care prevăd că "încheierea nu este supusă vreunei căi de atac".
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea nr.14/F/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Penală, în dosarul nr- au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că din ansamblul probelor administrate în cauză până în prezent există date temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații față de care se efectuează actele premergătoare sau actele de urmărire penală au săvârșit faptele de care sunt acuzați.
La primirea dosarului, instanța, din oficiu, a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestor inculpați.
Prin încheierea nr.2/08.01.2009 a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și pe cale de consecință, a menținut-o ca atare.
În speță, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea cerințelor prevăzute de dispozițiile art.136 raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală.
Procedura de citare neîndeplinită cu părțile vătămate, cetățeni ai altor state, precum și cererile de amânare a judecății formulate de către unii dintre inculpații din cauză pentru apărare calificată au fost considerate impedimente în invocarea excepțiilor care au vizat modul de propunere și administrare a probelor.
Ca urmare, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art.139 alin.2 Cod procedură penală spre a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul.
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, Curtea constată că cererea de recurs este formulată împotriva încheierii prin care prima instanță a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Potrivit dispozițiilor art.141 alin.1, teza finală Cod procedură penală, această încheiere nu este supusă niciunei căi de atac.
Inculpatul a invocat prin apărător faptul că dând eficiență acestor norme de procedură, instanța ar încălca prevederile art.5 și 6 din Convenția europeană a drepturilor omului din perspectiva principiului egalității de tratament.
A arătat că același text de lege care interzice exercitarea căii de atac de către inculpat, prevede această posibilitate pentru procuror.
Astfel argumentate, apărările inculpatului vizează pretinsa încălcare a dispozițiilor art.5 paragraful 4 din Convenție și ale art.6 paragraf 3 lit.d) din Convenție.
Analizând modul în care instanțele au aplicat prevederile art.141 Cod procedură penală, prin Decizia nr.XII/2005 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii a statuat că lipsa posibilității de a ataca separat cu recurs încheierea pronunțată în cursul judecății în primă instanță prin care a fost respinsă cererea de revocare a arestării preventive nu contravine art.5 paragraful 4 din Convenție, potrivit căruia orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este în sensul că art.5 paragraful 4 din Convenție nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârii privitoare la arestarea preventivă, ci garantează un grad de jurisdicție, reprezentat de o instanță independentă pentru luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive.
Examinarea cererii de revocare a măsurii preventive de către o singură instanță este în concordanță cu articolul 5 paragraful 4 din Convenție.
Pe de altă parte, egalitatea de arme dintre acuzare și apărare, aspect concret al dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art.6 paragraf 3 din Convenție este strict legată de judecata pe fond, respectiv examinarea temeiniciei acuzației, a îndeplinirii condițiilor răspunderii penale sau în cazul de față de procedura de soluționare chiar și de către o singură instanță a cererii de revocare a măsurii preventive prin respectarea principiului contradictorialității, analiza nemijlocită a argumentelor tuturor părților, și nu reglementarea căilor de atac împotriva încheierilor pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive.
Pentru aceste considerente, în aplicarea principiului legalității consacrat de dispozițiile art.2 alin.1 Cod procedură penală și a dispozițiilor art.4142alin.3 coroborat cu art.48515pct.1 lit.a Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil, cu consecința obligării recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit art.192 alin.(2) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 13 noiembrie 1979, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-,.18,.B,.1, județul V, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.14/F din data de 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Nicoleta Simona
