Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 171/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 171-R/MF
Ședința publică din 18 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marioara Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
Judecător:- G--
Grefier:- -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprerzentat prin:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul BIROUL EXECUTĂRI PENALE - TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței penale nr.191/07 noiembrie 2007,pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
Ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio conform art.304 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depus raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune
S-a procedat la audierea intimatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Intimatul prezent depune la dosarul cauzei o adeverință din care rezultă locul de muncă și funcția pe care o deține în prezent și arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea,nemaifiind cereri prealabile de formulat constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr.49/F din 11.05.2005, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA în dosarul nr.1029/P/2004, definitivă prin decizia penală nr.29/A din 13.12.2005 a Curții de APEL PITEȘTI și decizia penală nr.1835 din 22.03.2006 a Ja numitului, condamnat în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1,lit.a, i Cod penal și alin.3 lit.c Cod penal cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.a și c Cod penal,art.76 lit.d Cod penal, art.99 și 109 Cod penal, la un an închisoare, formulată de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Vâlcea și înlocuirea modului de executare a pedepsei aplicate cu art.57 cod procedură penală.
Intimatul, având cuvântul promite că nu va mai absenta pe viitor de la obligațiile care-i revin și se va prezenta pe viitor la poliție.
CURTEA:
Constată că, prin sentința penală nr.191/F din 7 noiembrie 2007, TRIBUNALUL VÂLCEA a espins sesizarea formulată de Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului Vâlcea, privind pe condamnatul, fiul lui și, născut la data de 30.08.1988 în Râmnicu-V, domiciliat în Râmnicu-V,-, județul V, condamnat în baza sentinței penale nr.49/F din 11.05.2005, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA în dosarul nr.1029/P/2004, definitivă prin decizia penală nr.29/A din 13.12.2005 a Curții de APEL PITEȘTI și decizia penală nr.1835 din 22.03.2006 a
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.l86/4 Cod penal deoarece din probele administrate nu a rezultat că nu a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile art.86/1 și următoarele Cod penal, cu rea credință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal TRIBUNALUL VÂLCEA - Biroul de executări penale.
În motivele de recursa invocate în scris, se susține că în mod greșit prima instanță a respins cererea formulată de Biroul de Executări Penale privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr.49/F/2005 a Tribunalului Vâlcea, privind pe condamnatul.
În acest sens, se apreciază că prima instanță nu a evaluat în mod corespunzător probele administrate în cauză.
Examinând sentința supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate în conformitat5e cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:
Inculpatul minor a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin sentința penală nr.49/F/2005 a Tribunalului Vâlcea pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 comb. cu art.209 lit.a, și alin.3 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art.99 și 109 Cod penal.
În temeiul disp.art.86/1 și urm.Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate minorului, sub supraveghere pe o perioadă de 2 ani și 6 luni. Inculpatul minor a fost încredințat părinților săi sub supraveghere până la împlinirea vârstei de 18 ani. După împlinirea acestei vârste, minorul a fost obligat să se prezinte la organele de poliție, odată pe lună. Această obligație a devenit efectivă în sarcina condamnatului, începând cu data de 30 august 2006.
În sesizarea formulată de către Biroul de executări penale, se solicită revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pe motiv că nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința penală, prin care a fost condamnat.
Din actele depuse la dosar, rezultă că a încetat să se prezinte la lucrătorul de poliție, responsabil cu supravegherea, începând cu luna august 2007.
Potrivit dispozițiilor art.86/4 Cod penal, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se poate dispune " dacă cel condamnat nu îndeplinește cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege, ori obligațiile stabilite de instanță."
Prin urmare, pentru a se dispune revocarea, este necesar a se demonstra că neîndeplinirea obligațiilor de către condamnat s-a realizat cu rea-credință, în sensul prevăzut de legea penală.
În mod corect prima instanță a apreciat că neprezentarea condamnatului la lucrătorul de poliție, responsabil cu supravegherea nu s-a datorat relei credințe a sus-numitului.
Instanța de recurs l-a audiat pe. Din declarația acestuia rezultă că pe o perioadă de câteva luni s-a prezentat la lucrătorul de poliție cu atribuții privind supravegherea lui, dar ulterior nu a mai făcut acest lucru, deoarece s-a încadrat în muncă, dat fiind programul de lucru.
Declarația condamnatului se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv: adeverința depusă la dosar din care rezultă că este încadrat în muncă, precum și declarațiile martorului audiat de către prima instanță, care confirmă că este angajat în muncă, are programul încărcat și încearcă să-și câștige existența prin desfășurarea unei activități utile societății.
În raport cu aceste probe, nu se poate reține în sarcina condamnatului reaua credință pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse prin sentința penală de condamnare.
Este demn de remarcat și faptul că face eforturi de reintegrare socială, inclusiv prin prestarea unei activități remunerate în condițiile prevăzute de lege.
Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Urmează ca în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, să se respingă ca nefondat recursul declarat de Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului Vâlcea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de BIROUL EXECUTĂRI PENALE DIN CADRUL TRIBUNALULUI VÂLCEA, împotriva sentinței penale nr.191/F din 7 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.dr.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
20.03.2008.
Președinte:Marioara DumitruJudecători:Marioara Dumitru, Marius Andreescu
