Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 199/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 199/2008
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Tiberiu Peter
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 29/06 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul recurent, asistat de avocat apărător ales, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul condamnatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al condamnatului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și a se constata incidența dispozițiilor art.197 al.2 Cod procedură penală cu privire la sesizarea instanței, întrucât aceasta trebuia făcută de către judecătorul delegat de la biroul de executări penale și nu de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se constata că din motive obiective - respectiv datorită faptului că s-a angajat la o firmă în B, condamnatul recurent a fost în imposibilitate de a se prezenta la trei termene stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată, întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.197 al.2 Cod procedură, deoarece prin sesizarea instanței de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul nu s-au încălcat norme imperative.
Pe fondul cauzei învederează că sentința penală atacată este legală și temeinică, întrucât în mod corect a reținut tribunalul, cu privire la condamnatul că deși cunoștea planul de supraveghere emis de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, acesta nu a respectat obligațiile impuse.
Condamnatul, având ultimul cuvânt învederează că are vârsta de 29 ani, s-a angajat la o firmă în B și îi era foarte greu să se prezinte la Serviciul de Probațiune.
Mai arată că cel care nu și-a îndeplinit obligațiile corespunzător a fost consilierul de probațiune.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr.29/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, și în consecință:
În baza art. 447.C.P.P. rap. la art. 864.Cod Penal s- revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, fiul lui și, ns. la 8.08.1979 în B, jud. A, cetățean român, pregătire școlară 11 clase, stagiul militar satisfăcut,. în prezent în B, Șos. -, Al. nr. 2,. 40 sector 2, și în., sat, nr. 13, jud. A, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, prin sentința penală nr. 194/20.09.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 194/2006 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 88 Cp. din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii de 24 de ore din 7.12.2005.
În baza art. 192 al 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest mod, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 194 din 20 septembrie 2006, Tribunalul Sibiu 1-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 20 rap. la art. 211 al. 1,2 lit. b, c Cp. cu aplicarea art. 74 lit. a, c, alin. 2 Cp. art. 76 Cp.
Prin aceeași sentință, Tribunalul a dispus în baza art. 861, 862Cp. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 6 ani.
In baza art. 86 Cp. pe durata termenului de încercare, inculpatului i s-au impus următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În același timp, prin dispozițiile art. 359 Cp.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 863al. 4 cu raportare la art. 864al.2 Cp.p. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Această hotărâre a rămas definitivă la data de 6.10.2006, prin neapelare.
Ulterior, întrucât condamnatul nu a respectat obligațiile impuse de instanță prin sentința de condamnare, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiua sesizat această instanță pentru revocarea suspendării,sub supraveghere a executării pedepsei.
Din actele și lucrările înaintate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, a rezultat faptul că în baza sentinței de condamnare pronunțate, Serviciul de Probațiune a întocmit un plan de supraveghere, pe o perioadă de 6 ani, cu o frecvență lunară a întrevederilor până în luna noiembrie 2007, iar ulterior, frecvența întrevederilor urmând să crească sau să se reducă în funcție de situație.
Planul de supraveghere a fost adus la cunoștința condamnatului, care a și semnat procesul-verbal încheiat în acest sens.
La data de 13.11.2006 i s-a înmânat condamnatului un exemplar al planului de supraveghere.
Examinând planul de supraveghere și rapoartele întocmite în legătură cu desfășurarea supravegherii, tribunalul a constatat că dintre cele 12 întrevederi fixate, condamnatul s-a prezentat doar la 4 dintre ele. S-a mai observat că intimatul-condamnat nu a respectat datele stabilite pentru întrevederi, a fost inconsecvent în declarațiile sale, nu a justificat schimbarea locului de muncă și nu a comunicat nici noul său loc de muncă, nu a comunicat informații de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existență.
Din actele dosarului a mai rezultat de asemenea, că intimatul a acumulat mai multe datorii la jocuri de noroc, că a împrumutat bani și de la fostul său patron, care a anunțat că îl va acționa în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
Mai mult, a rezultat din lucrările dosarului că după sesizarea instanței, condamnatul s-a prezentat la Serviciul de Probațiune și s-a angajat să comunice noul său domiciliu, să depună acte doveditoare, însă cu toate acestea, nici în această fază intimatul nu s-a ținut de cuvânt ( 12).
De altfel, condamnatul nici în fața instanței nu s-a mai prezentat și nici nu a justificat motivul absenței sale.
În consecință, tribunalul a constatat că intimatul-condamnat nu și-a îndeplinit, cu rea-credință măsurile de supraveghere impuse de instanța de judecată, și anume, aceea de a se prezenta la datele fixate de Serviciul de Probațiune, de a anunța, justifica și comunica schimbarea domiciliului și locului de muncă, de a comunica informații de natură a putea fi verificate mijloacele sale de existență.
Reaua-credință a condamnatului rezultă indubitabil din atitudinea acestuia de a refuza colaborarea cu consilierul de probațiune, de a nu respecta măsurile obligatorii impuse prin sentința de condamnare și care i-au fost aduse la cunoștință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul, cu motivarea că nu s- prezentat doar la trei termene dintre cele fixate de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu întrucât s-a angajat la firmă în care nu i-a permis deplasarea la Sibiu. Apreciază că a îndeplinit toate celelalte obligații stabilite în sarcina sa.
La dezbaterea cauzei în fața instanței de recurs a arătat că situația în care se află a fost provocată de consilierul de probațiune care nu și- îndeplinit corespunzător obligațiile.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a constatat în mod corect faptul că intimatul nu respectat măsurile de supraveghere stabilite de instanță prin sentința penală nr.194 din 20 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu, motiv pentru care se justifică revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare.
Astfel, deși intimatul cunoștea planul de supraveghere stabilit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, fiindu- comunicat pe bază de proces verbal la data de 13.11.2006, acesta nu a depus diligențele necesare pentru a respecta termenele stabilite.
Din planul de supraveghere și rapoartele întocmite rezultă că intimatul recurent nu s- prezentat la 8 dintre întrevederile stabilite și nu la 3 așa cum susține acesta.
Justificarea invocată de recurent în sensul că firma la care s-a angajat în nu i-a permis deplasarea la Sibiu nu are nici un suport probator, motiv pentru care apare ca apărare de circumstanță.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, întreaga atitudine a recurentului denotă rea credință, acesta necomunicând nici schimbarea domiciliului și locului de muncă și nici informații de natură a putea fi verificate mijloacele sale de existență.
Faptul că recurentul nu a înțeles nici în acest moment că a încălcat atât hotărârea judecătorească, cât și planul de supraveghere, rezultă și din atitudinea manifestată în fața instanței, susținând că nu el este răspunzător pentru situația de față, ci consilierul de probațiune.
Față de toate cele de mai sus, instanța constatând că încălcarea condițiilor de suspendare sub supraveghere au fost încălcate cu rea-credință de intimat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul condamnatului.
Va obliga pe condamnatul recurent să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.29 din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/3.06.2008
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter
